Un text prozaic, nici de idei, nici de stare, fără nicio stilizare, fără vreo tehnică a limbajului. Pe alocuri, nici măcar primul conrespondent logic (coerenţa) nu-l are. Retorism liric, lipsit de orice valenţă artistică. Totodată, forma hibridă a imperfectului acestui verb - "vroia" - nu este recomandată. Ar trebui "voia".
Cat de frumos ai putut spune aici: "ochiul este doar cercul pe care îl face lacrima la atingerea cerului văzut de sus" Complicat si frumos, si trist poem. Mereu am lacrimi in gat cand citesc poeme scrise de tine, mereu. Insa nu ma impac deloc cu naveta aceea in poezie. Si nici cu apartamentul, parca e zestre insirata, ei, bine, nu, domnule. Scoate apartamentul, lasa casa. Si nici cu abonamentul nu ma impac, insa aici chiar nu stiu ce sa asezi in loc. "te-ai gîndit vreodată cum e să vină primăvara și să te întrebe ai verde la tine?" Nu m-am gandit niciodata, insa mereu am verde la mine. Pe inima. Acest poem si inca vreo cateva scrise de autori de pe H (si ma refer la poemul lui Virgil, "Atit imi doream", la un poem al lui Emil, stie el care, mai sunt si altii, si am sa fac ulterior un soi de lista, sper sa am timp), asadar, acest poem merita sa fie studiat in cadrul orelor de literatura din scoala, din facultate. Nu exagerez, ma abtin sa nu spun tot ce am de spus referitor la chestiune. Astept ca Domnia sa Aalizeei sa trimita volumul la concurs. Am o idee. Deocamdata, penita aici si revin.
Draga doamna Margas, in biblie, in cartea mortilor, in cartile lui Bernard Werber etc sunt multe ceruri despre care se vorbeste, nu are rost acuma sa-mi explicati despre ce este vorba. Dumneavoastra puteti sa alegeti orice cer doriti, dar cand spuneti trag jos, zau ca trageti ceva ce nu poate fi decat deasupra. Este la mintea cocosului. In rest, vad ca aveti multa ambitie si verva, nici pe departe nu meritati un atac la persoana ci toata admiratia ca va chinuiti sa scrieti ceva. Problema este alta: multi se chinuie, putini reusesc, si asta nu depinde de cantitatea de inteligenta investita in poem ci de sentiment. Eu consider ca sunteti o persoana extrem de inteligenta dar in materie de poezie sunteti in cautari. Si, referitor la text, zau ca ultima strofa cu tantarii ma duce la fracturismul si strumfii lui ianus. Din fericire, omul a avut curajul eroic sa-si renege opera. Numai de bine.
tocmai am citit un calup de vreo 6 poezii scrise de tine. nu am sa las semn in dreptul fiecareia din ele.
nu stiu cata dreptate am, la modul obiectiv. sunt o persoana care a scris cca 10 poezii in toata viata ei. care incearca. tocmai de aceea ma simt in fata poeziilor tale ca un copil mic in fata vitrinei cu jucarii. as vrea sa fie toate ale mele.
chiar m-au impresionat poeziile tale. asta pentru ca imi pare ca ai reusit sa gasesti dozele perfecte de sensibilitate/ metafora/ un anumit soi de intimitate cu cititorul/ de intimitate cu forma poeziei in sine.
ce pot sa-ti spun. felicitari! cred ca pana la urma de asta se si merita sa scrii poezie. sa faci pe cineva fericit intr-o seara oarecare.
Adela, daca e asa cum spui tu, imi pare rau pentru marele maestru. Sper insa ca nu crezi ce spui, eu il cunosc pe Rudy destul de bine ca sa stiu ca este un om cu un talent special. Iar tu esti la fel. Asta ca sa nu mai spun ca nimeni nu e profet in tara lui, dar iata ca am spus-o. Multumesc inca o data pentru lectura. Andu
Domnule Cozan, păi am zis și eu o sută că nu mă durea gura, dar am fost rezervat, dovadă că nu am zis o mie. Iar între noi fie vorba, poezia dumneavoastră oricum e printre excepțiile de care aminteam ( nu mai departe ultimul poemul publicat " în zadar strig și mă vaiet", dar am să vă spun mai multe în comentariul de acolo). Cu simpatie
conform titlului de esență tare cititorul se așteaptă la un poem sexymental dar ți-ai găsit ygrene ne dă migrene despre femeia care Ar Trebui să Se Existe versus toate Inidorele Insipidele și Incolorele alea...:) uel. pe ansamblu e un experiment interesant, un mix de mirosuri și gusturi, cu poveste finală penetrantă, impresia că împreună cu ea (povestea!) cititorul se închide într-un sertar, unde continuă legănatul acela...forevăr sweet dreams and good night dear reader...wherever you are !
Aranca, aberezi, și pentru insitența aceasta lipsită total de tact ai fost deja suspendată ca editor pe Hermeneia pentru doua saptămîni. Mă tem că nu este de ajuns și că va trebui să prelungesc perioada. Am senzația că unii oameni chiar vor să verifice dacă sînt în stare sa păstrez o atmosferă decentă pe Hermeneia. Va asigur că pot. Îmi este indiferent ce ai tu de împărțit cu Katia sau cu Bobadil. Dar dacă asta te împiedică să mai poți funcționa normal și corect ca editor pe Hermeneia, cu atît mai rău pentru tine. Katia a postat o imagine și a menționat sursa. Mi se pare ceva corect. Poate e o prostie să spui că ăsta e „Koncept” Andrei Moldovan. Și asta cu caraghiosul CA de la kilogram. Dar fiecare probabil postează cum îl duce mintea pe aici. Fiecare se poate face de rîs cu ce bazaconii vrea. Koncepte sau neconcepte. Poate că e și un mic abuz al categoriei de arte vizuale, așa cum am menționat mai înainte. Dar nu este o încălcare de regulament. Au fost și alții care au postat colaje în care au participat și alții și au menționat sursa. Și nu s-a supărat nimeni. De fapt același punct care l-ai menționat acolo precizează că „În cazul unui text la care există coautori aceștia trebuie să detina toti un cont Hermeneia iar numele sau penName-ul lor trebuie specificat. ” Andrei Moldovan deocamdată are contul suspendat (deci are cont pe Hermeneia) și oricît de posibil ar fi ca aceasta să se transforme în anularea definitivă a contului această hotărîre nu a fost luată încă. Așa că pur și simplu Marina Nicolaev fie nu știe să citească fie nu înțelege ceea ce citește. Iar asta e grav. Mai ales venind de la un editor Hermeneia.
Ca să răspund eu deși știu că nu se cade (dar nici el nu a răspuns și nici asta nu se cade iar el e bărbat iar eu femeie) Cristinei, zic... Virgil lipsește de pe site pentru că scrie! Uraaa, ce altceva pot să zic citind acest poem. Dacă ar fi după mine și dacă ar fi să citesc doar asemenea texte sub semnătura lui, Virgil Titarenco ar putea să lipsească de pe site definitiv și irevocabil.
Doar când și când, mai ceva decât unu'... Carlos Castaneda, nu știu dacă l-ați cunoscut personal, eu am dat mâna cu el în față la un supermarket în L.A., să ne trimită câte un text ca acesta să-l citim. O adevărată delectare.
Marga
Dorin, sper că nu ai aflat încă răspunsul și să citești ce va urma. Tincuța, înarmează-te cu răbdare, mai sunt multe piese și îmi este chiar mie greu să le pun la loc. Glumesc, îți mulțumesc de constanță și da, sper să te bucure întregul, dar mai ales încercarea de a descoperi locul fiecărei piese.
M-ai suparat rau di tat! Ce Dumnezeu, desi sunt, in ultimul timp, un clasic (inca) in viata (in ceea ce priveste comentariile, pentru ca texte personale nu prea mai postez pe aici), ai uitat sa ma citezi. O sa se supere posteritatea!
senzatii si perceptii, vad ca e deja un inceput de poelmica (sa zicem), deci e de bine. ecaterina (scuze ca am mancat e-ul prima oara) crede-ma ca strofa e atent construita. eu merg mult pe asa-zise "stridente", pe ruperi de ritm, de structura chiar. imaginile acelea care-ti par tie fortate sunt la locul lor, nimic nu e intamplator sau epatant in poezia mea. si negatia are rostul ei. incepe cu un univers inchis, unde bajbaim cu ajutorul senzorialului - de-asta avem un caine acolo. lobotomia este co-mu-ni-ca-ti-o-na-la! nu stiu de ce este nevoie sa explic si sa rasexplic! cat despre faptul ca as fi increzuta, ai fost simpatica aici. ;)) nu sunt deloc increzuta, am afirmat cu sinceritate si desigur subiectivitate ca asta e cel mai bun poem al meu de pana acum, asa il consider eu, ceea ce inseamna ca sunt intr-o continua cautare si autodepasire. si da, am siguranta si constiinta propriei valori. sa stii ca eu imi sunt cel mai pretentios critic, cum ar fi si normal in actul asta al scriituri - autocritica si....munca! hialin, ma bucur ca ai remarcat sugestivitatea si dublul mesaj. va multumesc amandurora. ah, si daca tot sunt pe-aci sa eratez: celalalt/ceilalti, desigur :P
ciufulit, necesita piaptan, o reasezare de par. textul.
are trebuinta de mici corecturi si anume aici:
"își potrivea pe chelie coronița din flori de catus" = cactus.
"turna un fir de-apă în cap" - cratima nu are logica.
In multe locuri ai inceput de vers cu litera mare, dar la sfarsitul versului precedent nu e nicio virgula.
(ca aici: "Pe dinăuntrul Lui, nu al meu
Și acolo se ciopleau două cruci din cactus," sau
" îl trag înăuntru, îi dau ceva să îmbuce, îi torn un pahar strașnic de vin
Iar după aia, din vorbă în vorbă, îl întreb din...")
se facea ca eu eram un cititor care ar fi vrut sa-l traga de ureche pe autor.
"Valurile" de Virginia Woolf. http://en.wikipedia.org/wiki/The_Waves Fiecare își conduce monologul său doar interferând cu ceilalți. La fel ca în viață. Cel mai greu e să faci străvezie limita dintre contururile caracterelor. Să treacă unul prin celălalt, dar să fie distinct. Cred că vei reuși. Lasă lenea. :)
cred că ai putea să vezi pe you tube prin search "Luca & Loraine Baricchi Japan Open - Tango" tot acolo, vei putea să vezi și gustul meu în privința rochiilor de seară... dar așa cum spuneai și tu, de gustibus non disputandum.
why oh why do you find this weird (I would like to understand the reasoning behind the comment)? I must admit adrenaline does strange things to people and written under a 'flight or fight' situation the text may appear as not 'mine', however, taraaa!!: it is I who wrote this text (which embraces a different angle towards love, let's call it 'tough love') and, I can assure you, there is nothing wrong with occasionally stepping out of the norms. It's somewhat liberating yet stabilizing..
bobadil, am vazut filmul. intr-adevar impresionant prin modul in care abordeaza realitatea, o anume realitate... asadar, ma simt flatat de comparatia facuta. insa, in ceea ce priveste nasterea femeii, nu aceasta a fost intentia poemului meu, ci doar aceea de a exprima o trasatura a ei, aceea carnala, care ne fascineaza prima privire, care, daca vrei, ne orbeste... Adriana multumesc de atentionare. voi incerca sa remediez, daca tu chiar crezi ca merita.
Modelul acesta de pahar are două capete, două conștiințe: cea individuală și cea colectivă. De fapt sînt două pahare unul gol și unul plin. Poate că cititorului îi este sete sau poate că nu îi este sete
Te durea capul: si-ai aruncat in noi, caii tai de fier sa na zgiltiie creierii si-asa zgiltiiti de cintarea cintarilor de neagra sulamita de regele david prinzind scorpioni si de solomon cu miile lui de neveste. Ne-ai facut hypodromul migrenolor tale nocturne si culmea, in marele nostru mazochism respectuos ne-a mai si placut. dupa aia, presupun c-ai adormit fericit lasindu-ne sa verificam daca intr-adevar somnul ratiunii naste copite de fier.
Cred că este una dintre cele mai "deschise" poezii ale tale, ca o operație pe cord deschis... fără anestezie. Șocantă depășirea oricăror limite și convenții. Spun șocantă, dar nu în raport cu poezia ta, ci cu ceea ce oamenii au curaj să scrie, în general. Căci la tine nu rar se observă răsturnarea sensurilor și rosturilor știute, bine închegate. Până unde am putea merge... atunci când cea care nu poate fi învinsă nici măcar de moarte e pusă totuși în fața acesteia. Dacă are vreo relevanță pentru tine (deși deja mă simt ca la un poll, să schimbe Vladimir sau nu ultimul vers ;-)), spun și eu că e mai autentic așa, în forma lui inițială.
Se pare ca am comis o incalcare a regulamentului prin lipsa justificarii penitei. Imi cer scuze, voi face asta acum. Un text destul de bun, cu imagini foarte reusite. Mentionez "din mâinile lui creșteau periodic tuburi lungi de perfuzii ca niște vene imperfecte de înger ca niște liane să te legeni de ele cu picioarele-n gol cu picioarele-n gol țipând încet de frică încet să nu te audă nimeni nimeni nimeni" "dacă m-aș tăia la un deget ar curge tăcere dacă mi-aș tăia pielea mai sus de încheietură ai curge tu dacă aș înfige cuțitul adânc s-ar închega aici toate nopțile în care n-am mai îndrăznit să iubesc mă dor mâinile ca niște gingii din care acum dau să iasă dinți numai buni de sfărâmat timpul." Nu sunt idei care cad in vreun soi de patetism poetic. Singurul minus pe care il gasesc l-am mentionat in primul comentariu. Ialin
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
mulțumesc pentru semn și lectură, Paul, dar contextul va rămâne neschimbat.
pentru textul : madlenă demulțumesc, Dorin! voi încerca să duc pe culmi poezia română cu toată puterea și tot sufletul meu. așa să îmi ajute comentariul tău!
pentru textul : marea e tot o câmpie deUn text prozaic, nici de idei, nici de stare, fără nicio stilizare, fără vreo tehnică a limbajului. Pe alocuri, nici măcar primul conrespondent logic (coerenţa) nu-l are. Retorism liric, lipsit de orice valenţă artistică. Totodată, forma hibridă a imperfectului acestui verb - "vroia" - nu este recomandată. Ar trebui "voia".
pentru textul : chin deCat de frumos ai putut spune aici: "ochiul este doar cercul pe care îl face lacrima la atingerea cerului văzut de sus" Complicat si frumos, si trist poem. Mereu am lacrimi in gat cand citesc poeme scrise de tine, mereu. Insa nu ma impac deloc cu naveta aceea in poezie. Si nici cu apartamentul, parca e zestre insirata, ei, bine, nu, domnule. Scoate apartamentul, lasa casa. Si nici cu abonamentul nu ma impac, insa aici chiar nu stiu ce sa asezi in loc. "te-ai gîndit vreodată cum e să vină primăvara și să te întrebe ai verde la tine?" Nu m-am gandit niciodata, insa mereu am verde la mine. Pe inima. Acest poem si inca vreo cateva scrise de autori de pe H (si ma refer la poemul lui Virgil, "Atit imi doream", la un poem al lui Emil, stie el care, mai sunt si altii, si am sa fac ulterior un soi de lista, sper sa am timp), asadar, acest poem merita sa fie studiat in cadrul orelor de literatura din scoala, din facultate. Nu exagerez, ma abtin sa nu spun tot ce am de spus referitor la chestiune. Astept ca Domnia sa Aalizeei sa trimita volumul la concurs. Am o idee. Deocamdata, penita aici si revin.
pentru textul : dare de seamă deMultumesc de comentariu, Aranca. Am modificat partea cu goticul. Te mai astept!
pentru textul : Poem cataleptic deDraga doamna Margas, in biblie, in cartea mortilor, in cartile lui Bernard Werber etc sunt multe ceruri despre care se vorbeste, nu are rost acuma sa-mi explicati despre ce este vorba. Dumneavoastra puteti sa alegeti orice cer doriti, dar cand spuneti trag jos, zau ca trageti ceva ce nu poate fi decat deasupra. Este la mintea cocosului. In rest, vad ca aveti multa ambitie si verva, nici pe departe nu meritati un atac la persoana ci toata admiratia ca va chinuiti sa scrieti ceva. Problema este alta: multi se chinuie, putini reusesc, si asta nu depinde de cantitatea de inteligenta investita in poem ci de sentiment. Eu consider ca sunteti o persoana extrem de inteligenta dar in materie de poezie sunteti in cautari. Si, referitor la text, zau ca ultima strofa cu tantarii ma duce la fracturismul si strumfii lui ianus. Din fericire, omul a avut curajul eroic sa-si renege opera. Numai de bine.
pentru textul : de mama apelor detocmai am citit un calup de vreo 6 poezii scrise de tine. nu am sa las semn in dreptul fiecareia din ele.
nu stiu cata dreptate am, la modul obiectiv. sunt o persoana care a scris cca 10 poezii in toata viata ei. care incearca. tocmai de aceea ma simt in fata poeziilor tale ca un copil mic in fata vitrinei cu jucarii. as vrea sa fie toate ale mele.
chiar m-au impresionat poeziile tale. asta pentru ca imi pare ca ai reusit sa gasesti dozele perfecte de sensibilitate/ metafora/ un anumit soi de intimitate cu cititorul/ de intimitate cu forma poeziei in sine.
ce pot sa-ti spun. felicitari! cred ca pana la urma de asta se si merita sa scrii poezie. sa faci pe cineva fericit intr-o seara oarecare.
pentru textul : epistolă pentru iarnă deAdela, daca e asa cum spui tu, imi pare rau pentru marele maestru. Sper insa ca nu crezi ce spui, eu il cunosc pe Rudy destul de bine ca sa stiu ca este un om cu un talent special. Iar tu esti la fel. Asta ca sa nu mai spun ca nimeni nu e profet in tara lui, dar iata ca am spus-o. Multumesc inca o data pentru lectura. Andu
pentru textul : Mă doare, mitocane, în cot deDomnule Cozan, păi am zis și eu o sută că nu mă durea gura, dar am fost rezervat, dovadă că nu am zis o mie. Iar între noi fie vorba, poezia dumneavoastră oricum e printre excepțiile de care aminteam ( nu mai departe ultimul poemul publicat " în zadar strig și mă vaiet", dar am să vă spun mai multe în comentariul de acolo). Cu simpatie
pentru textul : pas d'applaudissements, s 'il vous plaît! deo coperta care indeamna la contemplare si lectura! felicitari!
pentru textul : volumul cenaclului Virtualia octombrie 2011 decum se poate obtine cartea ?
conform titlului de esență tare cititorul se așteaptă la un poem sexymental dar ți-ai găsit ygrene ne dă migrene despre femeia care Ar Trebui să Se Existe versus toate Inidorele Insipidele și Incolorele alea...:) uel. pe ansamblu e un experiment interesant, un mix de mirosuri și gusturi, cu poveste finală penetrantă, impresia că împreună cu ea (povestea!) cititorul se închide într-un sertar, unde continuă legănatul acela...forevăr sweet dreams and good night dear reader...wherever you are !
pentru textul : your woman // see me/ smell me/ lick me deAranca, aberezi, și pentru insitența aceasta lipsită total de tact ai fost deja suspendată ca editor pe Hermeneia pentru doua saptămîni. Mă tem că nu este de ajuns și că va trebui să prelungesc perioada. Am senzația că unii oameni chiar vor să verifice dacă sînt în stare sa păstrez o atmosferă decentă pe Hermeneia. Va asigur că pot. Îmi este indiferent ce ai tu de împărțit cu Katia sau cu Bobadil. Dar dacă asta te împiedică să mai poți funcționa normal și corect ca editor pe Hermeneia, cu atît mai rău pentru tine. Katia a postat o imagine și a menționat sursa. Mi se pare ceva corect. Poate e o prostie să spui că ăsta e „Koncept” Andrei Moldovan. Și asta cu caraghiosul CA de la kilogram. Dar fiecare probabil postează cum îl duce mintea pe aici. Fiecare se poate face de rîs cu ce bazaconii vrea. Koncepte sau neconcepte. Poate că e și un mic abuz al categoriei de arte vizuale, așa cum am menționat mai înainte. Dar nu este o încălcare de regulament. Au fost și alții care au postat colaje în care au participat și alții și au menționat sursa. Și nu s-a supărat nimeni. De fapt același punct care l-ai menționat acolo precizează că „În cazul unui text la care există coautori aceștia trebuie să detina toti un cont Hermeneia iar numele sau penName-ul lor trebuie specificat. ” Andrei Moldovan deocamdată are contul suspendat (deci are cont pe Hermeneia) și oricît de posibil ar fi ca aceasta să se transforme în anularea definitivă a contului această hotărîre nu a fost luată încă. Așa că pur și simplu Marina Nicolaev fie nu știe să citească fie nu înțelege ceea ce citește. Iar asta e grav. Mai ales venind de la un editor Hermeneia.
pentru textul : silent night deCa să răspund eu deși știu că nu se cade (dar nici el nu a răspuns și nici asta nu se cade iar el e bărbat iar eu femeie) Cristinei, zic... Virgil lipsește de pe site pentru că scrie! Uraaa, ce altceva pot să zic citind acest poem. Dacă ar fi după mine și dacă ar fi să citesc doar asemenea texte sub semnătura lui, Virgil Titarenco ar putea să lipsească de pe site definitiv și irevocabil.
pentru textul : vinovați deDoar când și când, mai ceva decât unu'... Carlos Castaneda, nu știu dacă l-ați cunoscut personal, eu am dat mâna cu el în față la un supermarket în L.A., să ne trimită câte un text ca acesta să-l citim. O adevărată delectare.
Marga
Dorin, sper că nu ai aflat încă răspunsul și să citești ce va urma. Tincuța, înarmează-te cu răbdare, mai sunt multe piese și îmi este chiar mie greu să le pun la loc. Glumesc, îți mulțumesc de constanță și da, sper să te bucure întregul, dar mai ales încercarea de a descoperi locul fiecărei piese.
pentru textul : Eu, când nu visez. Deirdre. deM-ai suparat rau di tat! Ce Dumnezeu, desi sunt, in ultimul timp, un clasic (inca) in viata (in ceea ce priveste comentariile, pentru ca texte personale nu prea mai postez pe aici), ai uitat sa ma citezi. O sa se supere posteritatea!
pentru textul : cerşind milă păduchilor demult, Ottilia!
pentru textul : Există viață după… desenzatii si perceptii, vad ca e deja un inceput de poelmica (sa zicem), deci e de bine. ecaterina (scuze ca am mancat e-ul prima oara) crede-ma ca strofa e atent construita. eu merg mult pe asa-zise "stridente", pe ruperi de ritm, de structura chiar. imaginile acelea care-ti par tie fortate sunt la locul lor, nimic nu e intamplator sau epatant in poezia mea. si negatia are rostul ei. incepe cu un univers inchis, unde bajbaim cu ajutorul senzorialului - de-asta avem un caine acolo. lobotomia este co-mu-ni-ca-ti-o-na-la! nu stiu de ce este nevoie sa explic si sa rasexplic! cat despre faptul ca as fi increzuta, ai fost simpatica aici. ;)) nu sunt deloc increzuta, am afirmat cu sinceritate si desigur subiectivitate ca asta e cel mai bun poem al meu de pana acum, asa il consider eu, ceea ce inseamna ca sunt intr-o continua cautare si autodepasire. si da, am siguranta si constiinta propriei valori. sa stii ca eu imi sunt cel mai pretentios critic, cum ar fi si normal in actul asta al scriituri - autocritica si....munca! hialin, ma bucur ca ai remarcat sugestivitatea si dublul mesaj. va multumesc amandurora. ah, si daca tot sunt pe-aci sa eratez: celalalt/ceilalti, desigur :P
pentru textul : incoruptibil demultumesc pt apreciere, faptul ca ti-a placut e suficient, nici nu trebuia mai mult.
stima mea
pentru textul : Retro decu o carte - fâlfâl - în loc de cap ca femeile lui dali cam despre asta voiam sa spun.
pentru textul : fata care mergea citind pe stradă deciufulit, necesita piaptan, o reasezare de par. textul.
are trebuinta de mici corecturi si anume aici:
"își potrivea pe chelie coronița din flori de catus" = cactus.
"turna un fir de-apă în cap" - cratima nu are logica.
In multe locuri ai inceput de vers cu litera mare, dar la sfarsitul versului precedent nu e nicio virgula.
(ca aici: "Pe dinăuntrul Lui, nu al meu
Și acolo se ciopleau două cruci din cactus," sau
" îl trag înăuntru, îi dau ceva să îmbuce, îi torn un pahar strașnic de vin
Iar după aia, din vorbă în vorbă, îl întreb din...")
se facea ca eu eram un cititor care ar fi vrut sa-l traga de ureche pe autor.
pentru textul : Se făcea că... de"Valurile" de Virginia Woolf. http://en.wikipedia.org/wiki/The_Waves Fiecare își conduce monologul său doar interferând cu ceilalți. La fel ca în viață. Cel mai greu e să faci străvezie limita dintre contururile caracterelor. Să treacă unul prin celălalt, dar să fie distinct. Cred că vei reuși. Lasă lenea. :)
pentru textul : Nepoveste decred că ai putea să vezi pe you tube prin search "Luca & Loraine Baricchi Japan Open - Tango" tot acolo, vei putea să vezi și gustul meu în privința rochiilor de seară... dar așa cum spuneai și tu, de gustibus non disputandum.
pentru textul : Loraine demultumesc, Roxana. :)
pentru textul : pe marginea patului nu cresc poezii dewhy oh why do you find this weird (I would like to understand the reasoning behind the comment)? I must admit adrenaline does strange things to people and written under a 'flight or fight' situation the text may appear as not 'mine', however, taraaa!!: it is I who wrote this text (which embraces a different angle towards love, let's call it 'tough love') and, I can assure you, there is nothing wrong with occasionally stepping out of the norms. It's somewhat liberating yet stabilizing..
Cheers, Mr V!
pentru textul : Discharged debobadil, am vazut filmul. intr-adevar impresionant prin modul in care abordeaza realitatea, o anume realitate... asadar, ma simt flatat de comparatia facuta. insa, in ceea ce priveste nasterea femeii, nu aceasta a fost intentia poemului meu, ci doar aceea de a exprima o trasatura a ei, aceea carnala, care ne fascineaza prima privire, care, daca vrei, ne orbeste... Adriana multumesc de atentionare. voi incerca sa remediez, daca tu chiar crezi ca merita.
pentru textul : Esență de Marie deModelul acesta de pahar are două capete, două conștiințe: cea individuală și cea colectivă. De fapt sînt două pahare unul gol și unul plin. Poate că cititorului îi este sete sau poate că nu îi este sete
pentru textul : Through a glass darkly dePaul Blaj ai un mod ciudat de a urmari binele cuiva. Fie si al Hermeneii.
pentru textul : Boierismul - necenzurat ludic deTe durea capul: si-ai aruncat in noi, caii tai de fier sa na zgiltiie creierii si-asa zgiltiiti de cintarea cintarilor de neagra sulamita de regele david prinzind scorpioni si de solomon cu miile lui de neveste. Ne-ai facut hypodromul migrenolor tale nocturne si culmea, in marele nostru mazochism respectuos ne-a mai si placut. dupa aia, presupun c-ai adormit fericit lasindu-ne sa verificam daca intr-adevar somnul ratiunii naste copite de fier.
pentru textul : noaptea cailor de fier deCred că este una dintre cele mai "deschise" poezii ale tale, ca o operație pe cord deschis... fără anestezie. Șocantă depășirea oricăror limite și convenții. Spun șocantă, dar nu în raport cu poezia ta, ci cu ceea ce oamenii au curaj să scrie, în general. Căci la tine nu rar se observă răsturnarea sensurilor și rosturilor știute, bine închegate. Până unde am putea merge... atunci când cea care nu poate fi învinsă nici măcar de moarte e pusă totuși în fața acesteia. Dacă are vreo relevanță pentru tine (deși deja mă simt ca la un poll, să schimbe Vladimir sau nu ultimul vers ;-)), spun și eu că e mai autentic așa, în forma lui inițială.
pentru textul : Întâlnire deSe pare ca am comis o incalcare a regulamentului prin lipsa justificarii penitei. Imi cer scuze, voi face asta acum. Un text destul de bun, cu imagini foarte reusite. Mentionez "din mâinile lui creșteau periodic tuburi lungi de perfuzii ca niște vene imperfecte de înger ca niște liane să te legeni de ele cu picioarele-n gol cu picioarele-n gol țipând încet de frică încet să nu te audă nimeni nimeni nimeni" "dacă m-aș tăia la un deget ar curge tăcere dacă mi-aș tăia pielea mai sus de încheietură ai curge tu dacă aș înfige cuțitul adânc s-ar închega aici toate nopțile în care n-am mai îndrăznit să iubesc mă dor mâinile ca niște gingii din care acum dau să iasă dinți numai buni de sfărâmat timpul." Nu sunt idei care cad in vreun soi de patetism poetic. Singurul minus pe care il gasesc l-am mentionat in primul comentariu. Ialin
pentru textul : partitură pentru singurătate şi orchestră dePagini