Va multumesc pentru lecturare si pareri,va astept in continuare cu interes, mediul virtual fiind singura cale de a ma alatura unei efervescente creatoare. Dupa o sedimentare a simbolurilor antrenate de acest poem voi reveni asupra lui,cu unelte de slefuire; pentru moment imi recunosc in el acea stare de autoexilare cognitiva, surprinsa atat de sublim de Ioan.
primele nouă versuri (astea de fapt apar când deschizi pe site categoria poezie) sunt o întreagă poezie, un clip în care reușești să trăiești „în același timp” trecutul, prezentul și viitorul. 7 + 1 + 1 fiecare reprezentând o etapă.
eram in rondul de noapte Ioana ;) sint convinsa ca si altii te pot comenta, totul e sa rezoneze la ceea ce ai scris. mesajul cifrat l-am prins, pentru ca e vorba de un mesaj intre noi doua, Virgil. raspunsul este: c'est pas moche! totul e in haine de sarbatoare ca niciodata. viata mea la fel.
hahhahaha , Ioana multumesc, iata cum a incetat disputa noastra literara... totusi eu mai am cateva poeme de felul asta si poate ar fi bine sa fie lasata o sectiune mica la proza. ce sa spun, multumesc Ioana ,cu atat mai mult cu cat nu am inteles din ceea ce a afirmat domnul Titarenco , citez,,un anumit gen de proza care parca nu se mai scrie astazi, sau cel putin nu pe hermeneia.'' sa inteleg ca e demodata modalitatea mea de a scrie?uf uf... cu nedumerire, Katya
Da, "individul" acela cum zici tu este unul dintre cei mai respectaţi duhovnici din România. Zilnic, şi nu exagerez cu nimic, îi trec pragul sute de oameni cu diverse probeleme şi se întâlnesc acolo ţăranul şi intelectualul, omul religios şi cel care nu prea are treabă cu religia, etc.ori fi toţi idioţi ? Habar nu ai despre ce vorbeşti.
"dacă individula acesta „a iniţiat, printr-un celebru apel către ţară, o campanie naţională împotriva documentelor de identitate cu microcip” atunci pe bune că este fundamental descalificat atît ca ființă inteligentă cît și ca ființă spirituală".
nu ţi se pare că afirmaţia ta e puţin exagerată ca să nu zic că e de-a dreptul dispreţuitoare ? 1 milion de români au semnat un astfel de apel iar rezultatul a fost că, pe probleme de conştiinţă, ordonanţa respectivă lasă posibilitatea petentului să-şi aleagă tipul de document, cu sau fără microcip. Discuţia despre documentele RFID este foarte lungă, a ţinut prima pagină a ziarelor în urmă cu vreo 3 ani, n-am chef să mă intru în detalii aici. Dacă te interesează găseşti materiale pe această temă. Ca idee au fost proteste de staradă, democratice,autorizate, au fost intentate acţiuni juridice împotriva Guvernului şi, cum spuneam, s-a ajuns la rezultatul pe care l-am menţionat. Ca să vii tu acum şi să îi descalifici sute de mii de români, mi se pare prea mult. Poţi nu poţi fi de acord, te priveşte. Dar dacă nu înţelegi un fenomen, pentru că indiferent că suntem noi de acord sau nu, e vb de un fenomen, nu cred că trebuie să fii atât de pătimaş.
Cât despre mesianism, despre românii care umblă în curul gol, părintele are cam aceleaşi concepţii şi spune f clar că şi Biserica are o parte de vină atunci când îi vorbeşte omului despre împărăţia cerului, dar nu face nimic conret pt nevoile lui. Fenomenul legionar e prea amplu, ca să –l tratez aici. Nu sunt nici un specialist în ideologii, dar din ceea ce am studiat pot afirma cu tărie că NU se cunoaşte adevărul despre mişcarea legionară şi nu eşti primul căruia i s-a spălat creierul cu criminalii legionari. În fond, mişcarea legionară nu a fost considerată ca fiind de sorginte fascistă, şi a fost absolvită pentru toate acuzaţiile de genocid aduse. Ştii unde s-a întâmplat asta ? La Tribunalul de la Nurnberg. Au fost trădători şi criminlai în rândul lor, judecaţi după normele de drept comun. Şi executaţi. Aceasta nu caracterizează însă o mişcare întreagă.
Dar, tu ştii cum a fost ucis Zelea Codreanu ?
Repet, e mult de analizat. Nu ar fi rău ca de regulă atunci când dăm cu barda să fim puţin mai circumspecţi. În orice caz, poţi să.mi spui de ce e inacceptabil acest text pt Hermeneia?
Mulţumesc.
...pentru imaginea deosebit de frumoasă, pentru feelingul nedisimulat, pentru că acum, nu am rețineri în a spune că îmi place. delicat... chiar și chestia cu țigara... e modernă:) poate unii vor ..pipă..:)! deci iată condeiul meu!
Madim, ca sinteză a trăirilor, este într-adevăr mai bine scrisă poezia aceasta, îmi place că nu mai pare ca ți-ai dat pur și simplu frâu liber trăirilor; e aici o anumită decantare care ți-a folosit. Nu-mi place însă titlul (drept pentru care am și tot ocolit să citesc poezia până acum...), mi se pare chiar... anapoda, și ca imagine, și ca son. Ce rețin: "de-a valma lumile copilăriei", "ploile dezlipesc trupurile" (deși poate ar merge mai bine lipsa determinării: "ploi dezlipesc trupurile"), și, da, ultima strofă.
zidul pentru mine are o simbolistica aparte... reprezinta aceea parte care desparte, care separa si peste care nu se fac pasi, pentru ca el zideste pasi... mi-amintesc acum cuvinte spuse de tine candva: „Pașii noștri curg între lumina zâmbetului și lacrimă, între strigătul nașterii și tăcerea morții, între luciu și rugine. Macroscopic și aparent pașii noștri se destramă, dar ei rămân eterni prin cetățile cuvântului rostit și ale celui nerostit” „zidul” tau poarta iernile, poverile, inlantuirea si muzica unui tinut indepartat, atat de indepartat incat cu greu se poate aduna sub copertile aceluiasi gand... eu iau cu mine doar muzica:)
în vremurile de azi, ușile deschise larg vor pofti înăuntru hoţii
frigiderul plin îi va ospăta
şi nu le va fi deajuns
ei vor râde...
mai degrabă asta ar fi realitatea, dar pentru optimismul tău, pentru uşile larg deschise ale casei cu frigiderul plin şi pentru căldura mesajului nu aş spune peniţei nu!
Younger Sister, te rog să te străduiești să îți susții motivele pentru care evidențiezi un text cu o peniță. Răspunsul tău empatic, deși de apreciat, nu este suficient. Virgil, îmi pare rău pentru intervenția off-topic.
Nimic nu e aruncat la întâmplare, nici măcar comentariul tău pentru care mulţumesc. Am corectat. Sine cera? Îmi place cum sună sincer în latină... dar departe de mine vreo pretenţie în acest sens.
Astăzi conversam cu cineva despre cauzele războiului Troiei. Eu spuneam că deşi Elena a fost un pretext pentru rîvniri mai vechi şi mai "economice" totuşi războiul nu a început decît cînd a fost răpită ea. Iar Elena era o femeie, frumoasă poate dar... doar o femeie. La urma urmei pentru mii de soldaţi spartani sau din alte părţi ale Eladei era nu mai mult ca un vers, ca o poezie.
Prietenul tău, tînărul om de ştiinţă, trebuie totuşi să ne explice dacă sutele de războaie religioase au fost o realitate sau o iluzie. Iar dacă va spune că motivul lor a fost o minciună atunci întrebarea este care este diferenţa dintre adevăr şi minciună. Iar dacă se va spune că răspunsul este credinţa atunci omul de ştiinţă va avea dificultăţi să mai rămînă în cameră pentru că pentru el credinţa este la fel de irelevantă ca şi poezia sau altceva.
De aceea întrebarea pe care ar trebui să o clarifice el este ce este acest "adevăr definitiv". Asta ca să nu fiu nevoit să îl informez pe prietenul tău că e demodat şi că postmodernismul e aşa de vechi încît şi părintele lui a murit acum cîţiva ani. Aşa că toată agitaţia lui pentru majoritatea lumii de azi are valoare doar la el în cubicle. Restul e greu, greu de pus împreună... ştiinţific.
"cu mizeria mâinilor durdulii
șobolanii macină rogojina scaunelor schilodite
masa păstrează șervețelele
și dinții carafelor știrbite
pătați cu vin vechi" -->
.....Şobolanii mănâncă scaunele, iar mesele au urme de şerveţele şi carafe. Asta spune fragmentul ăsta. Mă gândesc de ce doamne păzeşte e nevoie de atâta emfază şi de atâtea cuvinte pentru a spune un atât de banal şi de plat lucru... Păi de ce? Pentru că şobolanii e musai să aibă labe durdulii, scaunele să aibă rogojină, iar carafele, dintii ştirbiţi şi urme de vin, carele nu e vin şi nu-i poetic dacă nu e vechi. Şi aşa e tot textul ăsta, care este îngrozitor.
.....Eu cred că tu nu citeşti. Ori nu citeşti de-ajuns. Pentru că cineva care citeşte nu poate scrie asemenea inepţii, într-un mod atât de bombastic. Cândva, am crezut că, într-o oarecare măsura, ai talent. Tre' să recunosc că s-ar putea să mă fi înşelat...
Nu cred că voi mai interveni sub textele tale, dacă nu observ un progres real. Îmi pierd timpul şi răbdarea. Şi citesc mult şi prost. Sau voi interveni strict administrativ ori cu observaţii brute.
.... Am impresia că, la frecvenţa cu care postezi şi la ce postezi, nu respecţi deloc, dar deloc, cititorii. Şi sunt ferm convins că nu ai ţinut cont de niciun sfat pe care l-ai primit aici, pe Hermeneia. Pentru că nu poţi ca după ce-ţi repet de trei ori să eviţi construcţiile genitivale, să le foloseşti cu o şi mai mare ardoare ori să vii cu asemenea monstruozităţi: " șobolanii macină rogojina scaunelor schilodite".
Fără supărare.
Prima strofa e cea mai reusita ca imagistica si ideatica. Apoi, treptat-treptat te pierzi si finalizezi fortat, cu un ultim vers eminescian. In strofa a treia iti recomand sa eviti rimele apropiate ca fonetica re/re, le/le. Mult succes.
Radu Luca Dupeș, mulțumesc pentru citire și pentru cuvintele calde.
Vlad, măiastrule, ție… ce pot să-ți spun, decât încă o dată „La MulȚi Ani!!” ?
Să ți se împlinească toate dorințele!
(ba nu, retrag ultima urare… fiindcă e un cuțit cu două tăișuri.)
Dragă Lea, mulțumesc mult pentru peniță și comentariu. Lumea și cultura în care am crescut și format ca om sunt pe moarte. Încerc să mai salvez câte ceva, să dau câte un sens, prin scrierile mele. Numele de bețivi folosite sunt reale (nici unul din ei nu mai trăiește), dar le-am pus într-un context total diferit față de persoanele care au existat. Partea amuzantă e că, deși nu sunt un consumator de alcool, m-am identificat destul de bine cu Cucun. Povestea cu urșii aduși în pădurile carpatine e însă reală (chiar dacă năzbâtia din episodul descris e 100% fictivă). La noi în familie (eram foarte mic pe atunci), trei miei ne-au fost omorâți de urs în 1981 și o vacă în 1992. Alții au pățit-o mult mai rău. Un număr semnificativ din acești urși au fost otrăviți sau uciși de localnici până când s-a ajuns la un echilibru în ecosistem. Sunt și în zilele noastre destui urși prin zonă, dar învățat să se descurce singuri în sălbăticie și să știe de frica oamenilor. E loc pentru toți. Când voi găsi timp și inspirație, va veni continuarea. Și aștept să văd ceva nou scris și de tine, că ai un potențial uriaș de prozatoare.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Va multumesc pentru lecturare si pareri,va astept in continuare cu interes, mediul virtual fiind singura cale de a ma alatura unei efervescente creatoare. Dupa o sedimentare a simbolurilor antrenate de acest poem voi reveni asupra lui,cu unelte de slefuire; pentru moment imi recunosc in el acea stare de autoexilare cognitiva, surprinsa atat de sublim de Ioan.
pentru textul : Insula unui dor semantic demultumesc pentru aprecieri, madim! trecerea ta este o mangaiere pentru mine.
pentru textul : Poem despre o vrajă deErată= va răsări în loc de va răsare
pentru textul : Haiku deŞi
pentru textul : Virtualia 13 - ediţia ta norocoasă deLeonard Ancuţa
Dan Tristian
primele nouă versuri (astea de fapt apar când deschizi pe site categoria poezie) sunt o întreagă poezie, un clip în care reușești să trăiești „în același timp” trecutul, prezentul și viitorul. 7 + 1 + 1 fiecare reprezentând o etapă.
pentru textul : doar urme de cauciuc pe asfalt deeram in rondul de noapte Ioana ;) sint convinsa ca si altii te pot comenta, totul e sa rezoneze la ceea ce ai scris. mesajul cifrat l-am prins, pentru ca e vorba de un mesaj intre noi doua, Virgil. raspunsul este: c'est pas moche! totul e in haine de sarbatoare ca niciodata. viata mea la fel.
pentru textul : telegrama dehahhahaha , Ioana multumesc, iata cum a incetat disputa noastra literara... totusi eu mai am cateva poeme de felul asta si poate ar fi bine sa fie lasata o sectiune mica la proza. ce sa spun, multumesc Ioana ,cu atat mai mult cu cat nu am inteles din ceea ce a afirmat domnul Titarenco , citez,,un anumit gen de proza care parca nu se mai scrie astazi, sau cel putin nu pe hermeneia.'' sa inteleg ca e demodata modalitatea mea de a scrie?uf uf... cu nedumerire, Katya
pentru textul : pescarii din nashville deDa, "individul" acela cum zici tu este unul dintre cei mai respectaţi duhovnici din România. Zilnic, şi nu exagerez cu nimic, îi trec pragul sute de oameni cu diverse probeleme şi se întâlnesc acolo ţăranul şi intelectualul, omul religios şi cel care nu prea are treabă cu religia, etc.ori fi toţi idioţi ? Habar nu ai despre ce vorbeşti.
"dacă individula acesta „a iniţiat, printr-un celebru apel către ţară, o campanie naţională împotriva documentelor de identitate cu microcip” atunci pe bune că este fundamental descalificat atît ca ființă inteligentă cît și ca ființă spirituală".
nu ţi se pare că afirmaţia ta e puţin exagerată ca să nu zic că e de-a dreptul dispreţuitoare ? 1 milion de români au semnat un astfel de apel iar rezultatul a fost că, pe probleme de conştiinţă, ordonanţa respectivă lasă posibilitatea petentului să-şi aleagă tipul de document, cu sau fără microcip. Discuţia despre documentele RFID este foarte lungă, a ţinut prima pagină a ziarelor în urmă cu vreo 3 ani, n-am chef să mă intru în detalii aici. Dacă te interesează găseşti materiale pe această temă. Ca idee au fost proteste de staradă, democratice,autorizate, au fost intentate acţiuni juridice împotriva Guvernului şi, cum spuneam, s-a ajuns la rezultatul pe care l-am menţionat. Ca să vii tu acum şi să îi descalifici sute de mii de români, mi se pare prea mult. Poţi nu poţi fi de acord, te priveşte. Dar dacă nu înţelegi un fenomen, pentru că indiferent că suntem noi de acord sau nu, e vb de un fenomen, nu cred că trebuie să fii atât de pătimaş.
Cât despre mesianism, despre românii care umblă în curul gol, părintele are cam aceleaşi concepţii şi spune f clar că şi Biserica are o parte de vină atunci când îi vorbeşte omului despre împărăţia cerului, dar nu face nimic conret pt nevoile lui. Fenomenul legionar e prea amplu, ca să –l tratez aici. Nu sunt nici un specialist în ideologii, dar din ceea ce am studiat pot afirma cu tărie că NU se cunoaşte adevărul despre mişcarea legionară şi nu eşti primul căruia i s-a spălat creierul cu criminalii legionari. În fond, mişcarea legionară nu a fost considerată ca fiind de sorginte fascistă, şi a fost absolvită pentru toate acuzaţiile de genocid aduse. Ştii unde s-a întâmplat asta ? La Tribunalul de la Nurnberg. Au fost trădători şi criminlai în rândul lor, judecaţi după normele de drept comun. Şi executaţi. Aceasta nu caracterizează însă o mişcare întreagă.
Dar, tu ştii cum a fost ucis Zelea Codreanu ?
pentru textul : " Ne lipsesc două puncte cardinale: mame creştine şi duhovnici pricepuţi " deRepet, e mult de analizat. Nu ar fi rău ca de regulă atunci când dăm cu barda să fim puţin mai circumspecţi. În orice caz, poţi să.mi spui de ce e inacceptabil acest text pt Hermeneia?
Mulţumesc.
...pentru imaginea deosebit de frumoasă, pentru feelingul nedisimulat, pentru că acum, nu am rețineri în a spune că îmi place. delicat... chiar și chestia cu țigara... e modernă:) poate unii vor ..pipă..:)! deci iată condeiul meu!
pentru textul : Cafea cu noapte deMadim, ca sinteză a trăirilor, este într-adevăr mai bine scrisă poezia aceasta, îmi place că nu mai pare ca ți-ai dat pur și simplu frâu liber trăirilor; e aici o anumită decantare care ți-a folosit. Nu-mi place însă titlul (drept pentru care am și tot ocolit să citesc poezia până acum...), mi se pare chiar... anapoda, și ca imagine, și ca son. Ce rețin: "de-a valma lumile copilăriei", "ploile dezlipesc trupurile" (deși poate ar merge mai bine lipsa determinării: "ploi dezlipesc trupurile"), și, da, ultima strofă.
pentru textul : Foșnetul ierbii însângerate detăcere, zici? și apoi?
pentru textul : înainte de tăcere deMulţumesc frumos!
pentru textul : Epitaf deNu ma simt deloc în pericol...
iertati-ma!
pentru textul : das Marienleben dezidul pentru mine are o simbolistica aparte... reprezinta aceea parte care desparte, care separa si peste care nu se fac pasi, pentru ca el zideste pasi... mi-amintesc acum cuvinte spuse de tine candva: „Pașii noștri curg între lumina zâmbetului și lacrimă, între strigătul nașterii și tăcerea morții, între luciu și rugine. Macroscopic și aparent pașii noștri se destramă, dar ei rămân eterni prin cetățile cuvântului rostit și ale celui nerostit” „zidul” tau poarta iernile, poverile, inlantuirea si muzica unui tinut indepartat, atat de indepartat incat cu greu se poate aduna sub copertile aceluiasi gand... eu iau cu mine doar muzica:)
pentru textul : Dansul zidului decu multă plăcere Alina. dacă aveţi un webcam care să stream video plus microfon pentru audio v-am putea găzdui şi live online Virtualia.
pentru textul : Poezie şi pişcoturi în târgul Ieşilor, înainte de solstiţiu deer.: "Inca o data, multumesc la minidialogul dintre noi de aici." se va citi "Inca o data, multumesc pentru minidialogul dintre noi infiripat aici."
pentru textul : Intuiţie şi Zen (preprint) de...uite, cineva din Israel va primi numărul cu pricina din alte considerente. nu mai bine mergi în Israel? și nu aștept răspuns.
pentru textul : Boierismul - necenzurat ludic deîn vremurile de azi, ușile deschise larg vor pofti înăuntru hoţii
frigiderul plin îi va ospăta
şi nu le va fi deajuns
ei vor râde...
mai degrabă asta ar fi realitatea, dar pentru optimismul tău, pentru uşile larg deschise ale casei cu frigiderul plin şi pentru căldura mesajului nu aş spune peniţei nu!
pentru textul : vremuri deok, maxim ai spus:))
pentru textul : ne vom neglija ca două unghii deÎți mulțumesc de trecere.
pentru textul : Țărână cu miros de lacrimi deYounger Sister, te rog să te străduiești să îți susții motivele pentru care evidențiezi un text cu o peniță. Răspunsul tău empatic, deși de apreciat, nu este suficient. Virgil, îmi pare rău pentru intervenția off-topic.
pentru textul : colivia de oțel dePoate colaj rezultat dintr-un fel de dualitate și ecou... Mulțumesc, Violeta.
pentru textul : despre altă călătorie dezici că te-ai împiedicat dom'le, bine că n-ai rupt firul ăsta de mătase.
pentru textul : modus vivendi demulţam cu mâna pe inimă.
Nimic nu e aruncat la întâmplare, nici măcar comentariul tău pentru care mulţumesc. Am corectat. Sine cera? Îmi place cum sună sincer în latină... dar departe de mine vreo pretenţie în acest sens.
pentru textul : Inima dintotdeauna. Priveşte înapoi deAstăzi conversam cu cineva despre cauzele războiului Troiei. Eu spuneam că deşi Elena a fost un pretext pentru rîvniri mai vechi şi mai "economice" totuşi războiul nu a început decît cînd a fost răpită ea. Iar Elena era o femeie, frumoasă poate dar... doar o femeie. La urma urmei pentru mii de soldaţi spartani sau din alte părţi ale Eladei era nu mai mult ca un vers, ca o poezie.
pentru textul : Războiul rece dintre ştiinţă şi poezie dePrietenul tău, tînărul om de ştiinţă, trebuie totuşi să ne explice dacă sutele de războaie religioase au fost o realitate sau o iluzie. Iar dacă va spune că motivul lor a fost o minciună atunci întrebarea este care este diferenţa dintre adevăr şi minciună. Iar dacă se va spune că răspunsul este credinţa atunci omul de ştiinţă va avea dificultăţi să mai rămînă în cameră pentru că pentru el credinţa este la fel de irelevantă ca şi poezia sau altceva.
De aceea întrebarea pe care ar trebui să o clarifice el este ce este acest "adevăr definitiv". Asta ca să nu fiu nevoit să îl informez pe prietenul tău că e demodat şi că postmodernismul e aşa de vechi încît şi părintele lui a murit acum cîţiva ani. Aşa că toată agitaţia lui pentru majoritatea lumii de azi are valoare doar la el în cubicle. Restul e greu, greu de pus împreună... ştiinţific.
"cu mizeria mâinilor durdulii
șobolanii macină rogojina scaunelor schilodite
masa păstrează șervețelele
și dinții carafelor știrbite
pătați cu vin vechi" -->
.....Şobolanii mănâncă scaunele, iar mesele au urme de şerveţele şi carafe. Asta spune fragmentul ăsta. Mă gândesc de ce doamne păzeşte e nevoie de atâta emfază şi de atâtea cuvinte pentru a spune un atât de banal şi de plat lucru... Păi de ce? Pentru că şobolanii e musai să aibă labe durdulii, scaunele să aibă rogojină, iar carafele, dintii ştirbiţi şi urme de vin, carele nu e vin şi nu-i poetic dacă nu e vechi. Şi aşa e tot textul ăsta, care este îngrozitor.
.....Eu cred că tu nu citeşti. Ori nu citeşti de-ajuns. Pentru că cineva care citeşte nu poate scrie asemenea inepţii, într-un mod atât de bombastic. Cândva, am crezut că, într-o oarecare măsura, ai talent. Tre' să recunosc că s-ar putea să mă fi înşelat...
Nu cred că voi mai interveni sub textele tale, dacă nu observ un progres real. Îmi pierd timpul şi răbdarea. Şi citesc mult şi prost. Sau voi interveni strict administrativ ori cu observaţii brute.
.... Am impresia că, la frecvenţa cu care postezi şi la ce postezi, nu respecţi deloc, dar deloc, cititorii. Şi sunt ferm convins că nu ai ţinut cont de niciun sfat pe care l-ai primit aici, pe Hermeneia. Pentru că nu poţi ca după ce-ţi repet de trei ori să eviţi construcţiile genitivale, să le foloseşti cu o şi mai mare ardoare ori să vii cu asemenea monstruozităţi: " șobolanii macină rogojina scaunelor schilodite".
pentru textul : La cățeaua leșinată deFără supărare.
Prima strofa e cea mai reusita ca imagistica si ideatica. Apoi, treptat-treptat te pierzi si finalizezi fortat, cu un ultim vers eminescian. In strofa a treia iti recomand sa eviti rimele apropiate ca fonetica re/re, le/le. Mult succes.
pentru textul : Un fel de poezie despre un fel de dragoste... deVirgil, mă bucur să ai văzut… ce era de văzut.
Radu Luca Dupeș, mulțumesc pentru citire și pentru cuvintele calde.
Vlad, măiastrule, ție… ce pot să-ți spun, decât încă o dată „La MulȚi Ani!!” ?
pentru textul : postludiu deSă ți se împlinească toate dorințele!
(ba nu, retrag ultima urare… fiindcă e un cuțit cu două tăișuri.)
mi-e dor de un gratar, o bere buna si un bilețel de dragoste...of, unde esti adolescenta, cu prostia ta cu tot?
pentru textul : dorina deDragă Lea, mulțumesc mult pentru peniță și comentariu. Lumea și cultura în care am crescut și format ca om sunt pe moarte. Încerc să mai salvez câte ceva, să dau câte un sens, prin scrierile mele. Numele de bețivi folosite sunt reale (nici unul din ei nu mai trăiește), dar le-am pus într-un context total diferit față de persoanele care au existat. Partea amuzantă e că, deși nu sunt un consumator de alcool, m-am identificat destul de bine cu Cucun. Povestea cu urșii aduși în pădurile carpatine e însă reală (chiar dacă năzbâtia din episodul descris e 100% fictivă). La noi în familie (eram foarte mic pe atunci), trei miei ne-au fost omorâți de urs în 1981 și o vacă în 1992. Alții au pățit-o mult mai rău. Un număr semnificativ din acești urși au fost otrăviți sau uciși de localnici până când s-a ajuns la un echilibru în ecosistem. Sunt și în zilele noastre destui urși prin zonă, dar învățat să se descurce singuri în sălbăticie și să știe de frica oamenilor. E loc pentru toți. Când voi găsi timp și inspirație, va veni continuarea. Și aștept să văd ceva nou scris și de tine, că ai un potențial uriaș de prozatoare.
pentru textul : Fiarele (I) dePagini