oarecum ciudată forma acestui text. prima strofă nu are nici un fel de rimă. la a doua există o tentativă de rimă dar nu neaparat reușită. iar la umtima este ceva. nu îmi este clar dacă s-a urmărit această ambiguitate. un text quasi-ludic.
Jocul descris în poem, "pietrele dansează în cercuri", celelalte versuri îmi amintesc de Stonehenge. Cam subțire povestea de Dragobete și nu mă refer la lungimea textului (poți scrie mult și să nu spui nimic), ci la înălțimea ideilor (poți fi pe soclu și să nu fii la înălțime). Sau atât era de spus?
Va rog nu fiti rautaciosi in numele poeziei... asta e textul Alicei Drogoreanu plagiat involuntar de mine printr-o conjuctura ce are de-a face cu betia nu doar bahica (adica rau de tot). Ideile de clone etc sunt aberatii sau dorinta de balci. Eu am citit cu Alice la Deko acum vreo doi ani impreuna pe acelasi slot. Am si baut cafea impreuna. Cuiul trebuie batut in capul meu, nu in al ei. Mai putin expozitia aia de fotografie in care am crezut, am si sponsorizat-o cu niste bani dar nu s-a petrecut din motive. maybe next time money is a hit so don't give me that too goody goody bull shit Andu
interpretarea ta se vrea un pay back care nu mă doare şi nici nu mă afectează. e interesantă însă. din ea doar prima parte şi-a lovit ţinta, celelalte sînt departe de la ce m-am gândit eu. dar n-am sa divulg sensurile textului de dragul vindicativităţii.
sînt republican, e adevărat, dar iubesc toţi oamenii, şi-i vreau la dreapta, la dreapta aceea care contează atunci când se va crăpa de ziuă şi oamenii, care vor mai rămânea, vor fi puşi la dreapta sau la stânga.
iubesc Israelul şi văd în el mâna lui Dumnezeu în istorie. plâng şi umplu o potecă de lacrimi personală, când ştiu pe unde va trece el şi vrăjmaşii lui.
o admir pe sarah palin şi atât. nu văd nimic rău în existenţa ei umană, politică, teatrală, etc.
mexicanii sînt faini, n-am nicio obsesie ostilă faţă de ei, sînt şi ei victime ale marelui joc uman şi spiritual.
observ însă că tu eşti simpatetic cu obami(a)nation şi nu spun mai mult.
mulțumesc pentru părere, Lucian. ai dreptate, așa este, am acest defect, explic și nu e bine. nu? eu am înțeles ce mi-ai spus. este important pentru mine punctul tău de vedere. te mai aștept și la alte poeme. Madim
acum am inteles (desi nu sunt neaparat de acord cu "reciproca" :D). trecand peste asta cred ca cel putin pentru naturaletea discursului textul merita apreciat. deci il "insemnez" cu penita. Sorin Ift.
cred ca textul incepe si se termina cu poezie, ceea ce este intre , continutul, ia forma unui discurs non poetic, cu usoara tenta moralista...poate gresesc, posibil.
raman deci cu asta:
cleveteala măruntă a stropilor de ploaie
lucrurile din vitrine răsturnate pe asfalt
prin ochiuri de baltă
umbrele sinilii
umbre
umbrele albastre
acele reci ale ploii
tânjesc
si cred ca nu-si au rostul punctele de suspensie din a doua strofa
Am citit atent eseul tău, ai multe typos și foarte multă informație care pare că nu se leagă, iar, în unele locuri, se repetă (atât cât înțeleg eu). Ar fi fost interesant de precizat, fie și în linii mari, cum teoria stringurilor realizează această confirmare a "realității". Cum fizica cuantică percepe "realitatea". Cum este percepută "realitatea" de prezent, de vest vs. est. Ce crezi tu despre aceste lucruri, ar fi la fel de interesant de aflat. Să înțeleg, din finalul textului, că "alte" articole, la fel ca și acesta, vor apare în paginile EgoPhobiei. Nelămurirea mea este dacă acest text e scris pentru a fi postat pe Hermeneia sau aici e doar "în trecere". Poate ar fi bine să îți clarifici intențiile, pentru cititorii tăi.
georgiana, textul cu "acetona" l-am facut invizibil pentru ca incalca regulamentul Hermeneia. De asemeni vreau sa te consideri avertizata. La urmatoarea abatere de acest gen ti se va suspenda contul pe o anumita perioada.
Da, aceasta trecere pe curat ca sa-i spun asa este un poem frumos.
As dori sa-ti atrag atentia insa asupra auto-cenzurii (pentru ca pe Hermeneia, dupa cum ai observat, este multa libertate, poti sa scrii si cu cacofonii si cu greseli de acord si tot primesti penite) care deocamdata nu te prea caracterizeaza. Sper ca pe viitor o sa tii cont de cititorii tai mai mult si sa nu postezi asa, fara sa verifici, la primul impuls. In mod normal poemul tau trebuia sa aterizeze la Santier, ca sa se vada modificarile, apoi tu sa-l repostezi corectat.
Zic asta, asa ar fi fost in mod normal, nu, Virgil?
Cum apare in prezent sunt niste comentarii d-ale mele care nu au nicio legatura whatsoever cu textul, cine citeste ma poate considera de exemplu un cretin.
n text ca o frescă găsită din întâmplare, neştiută de nimeni, interpretată azi cu tot ce ştim, nu ştim, mai ales ce-am uitat, încercând să ne-aducem aminte şi nu putem, iar asta ne doare. Ne doare precum „cărţile mele incantaţia sângelui cărţi…” – îmi permit să schimb - «azi necitite de nimeni» …Ar fi mult mai mult de spus despre plurivocitatea conotativităţii trezite de lectură. Chiar că slah-urile n-au nici un rost: taie „curgerea” şi ritmul. Ar mai fi şi altele care împiedică zisa curgere şi ritmul scriiturii.
curios, in fata catorva oameni nu am indoieli. uite un lucru la care ar trebui sa ma gandesc, raportul normal ar trebui sa fie invers. in orice caz, acum gandesc ca multumirea n-are legatura cu numarul, nici cu omul, ci cu omul pe care-l astepti.
ca tot m-am gandit la asta am zis sa ti-o spun, cat de gogoman suna.
Aranca, am tastat "h" pentru că traducerea sa în engleză începe cu "h", de acolo provine greșeala mea. Mi-am dat seama după ce trimisesem comentariul. Cuvîntul respectiv se scrie cu "h" și în franceză, de unde e importat de fapt. Accepția este cea uzuală, expusă prima în dex, pentru adjectiv, în sensul de întreg ale cărui părți sunt de naturi diferite, diverse.
omul recent oscileaza, chinuit sau amuzat de obsesiile poetice, intre autenticitate si impersonal, persifland tendinta celor care suprasolicita agonia si limbajul. ma simt insa incapabil sa fac o legatura viabila intre titlu si poem. poate ne ajuta zenobia?
sunt texte, de genul celor scrise adesea de tine care te fac să crezi că da uite da există poezie şi poate trăi. Scrii viu şi direct fără artificii fără falsităţi chestie care e remarcabilă pentru că nu este foarte frecventă. Felicitări. o scriere foarte faină
Un text destul de „cuminte”, cu ceva stereotipii, text despre care nu poți spune că vine cu ceva deosebit.
Exemple:
„amăgitoare tăceri”, „bocetul mării”, „gingaș zâmbet”(ultimele două sunt intens uzitate) etc.
În ultima strofă, particula „încă” situată la începutul versului forțează exprimarea, topica nu are naturalețe.
mie imi induce o stare de liniste, de increderea. verdele acela, fragilitatea aparenta a plantutelor ciudate, rosul, starea usor cianotica ce indica o lupta...totul ma trimite Acolo
Otilia, când spuneam "a învăţa", la nivel (meta)liric, a început să fie cel puţin un reflex şi cel mult un clişeu" (a învăţa din iubire/ a învăţa iubirea/ a învăţa din suferinţă, a învăţa că, a învăţa de la, a învăţa prin... şi tot aşa) mă refeream la un fenomen pe care l-am observat de vreo 2-3 ani încoace, la foarte mulţi autori, nu doar la tine. Mi-e greu să văd cum ai putea tu, de una singură, să creezi clişee.
multumesc ca ai venit si aici, Ela, tu reusesti sa pui totul in miscare, si nu doar dupa oranj. sunt cateva fotografii pe care am dorit sa le scriu. cand imi imaginez ca vorbesc cu cerul, asa sunt, copila.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
oarecum ciudată forma acestui text. prima strofă nu are nici un fel de rimă. la a doua există o tentativă de rimă dar nu neaparat reușită. iar la umtima este ceva. nu îmi este clar dacă s-a urmărit această ambiguitate. un text quasi-ludic.
pentru textul : Ospitalitate deJocul descris în poem, "pietrele dansează în cercuri", celelalte versuri îmi amintesc de Stonehenge. Cam subțire povestea de Dragobete și nu mă refer la lungimea textului (poți scrie mult și să nu spui nimic), ci la înălțimea ideilor (poți fi pe soclu și să nu fii la înălțime). Sau atât era de spus?
pentru textul : Poveste de Dragobete deVa rog nu fiti rautaciosi in numele poeziei... asta e textul Alicei Drogoreanu plagiat involuntar de mine printr-o conjuctura ce are de-a face cu betia nu doar bahica (adica rau de tot). Ideile de clone etc sunt aberatii sau dorinta de balci. Eu am citit cu Alice la Deko acum vreo doi ani impreuna pe acelasi slot. Am si baut cafea impreuna. Cuiul trebuie batut in capul meu, nu in al ei. Mai putin expozitia aia de fotografie in care am crezut, am si sponsorizat-o cu niste bani dar nu s-a petrecut din motive. maybe next time money is a hit so don't give me that too goody goody bull shit Andu
pentru textul : kreițerova sonata dee perfectiune. poezia asta poate ca nu o atinge, dar dupa parerea mea este foarte buna.
pentru textul : cerc deinterpretarea ta se vrea un pay back care nu mă doare şi nici nu mă afectează. e interesantă însă. din ea doar prima parte şi-a lovit ţinta, celelalte sînt departe de la ce m-am gândit eu. dar n-am sa divulg sensurile textului de dragul vindicativităţii.
sînt republican, e adevărat, dar iubesc toţi oamenii, şi-i vreau la dreapta, la dreapta aceea care contează atunci când se va crăpa de ziuă şi oamenii, care vor mai rămânea, vor fi puşi la dreapta sau la stânga.
iubesc Israelul şi văd în el mâna lui Dumnezeu în istorie. plâng şi umplu o potecă de lacrimi personală, când ştiu pe unde va trece el şi vrăjmaşii lui.
o admir pe sarah palin şi atât. nu văd nimic rău în existenţa ei umană, politică, teatrală, etc.
mexicanii sînt faini, n-am nicio obsesie ostilă faţă de ei, sînt şi ei victime ale marelui joc uman şi spiritual.
observ însă că tu eşti simpatetic cu obami(a)nation şi nu spun mai mult.
pentru textul : când se crapă de ziuă, demulțumesc pentru părere, Lucian. ai dreptate, așa este, am acest defect, explic și nu e bine. nu? eu am înțeles ce mi-ai spus. este important pentru mine punctul tău de vedere. te mai aștept și la alte poeme. Madim
pentru textul : Poem cu umbre demulțumesc pentru citire, Sister
pentru textul : psalm deCostei*
pentru textul : oameni şi jucării desuprarealist*
toată munca asta a ta*
un poem în care imaginile se îmbină fantastic. un poem tablou.
pentru textul : antiplatonice V deacum am inteles (desi nu sunt neaparat de acord cu "reciproca" :D). trecand peste asta cred ca cel putin pentru naturaletea discursului textul merita apreciat. deci il "insemnez" cu penita. Sorin Ift.
pentru textul : primul pas despre care denu. este un text dulceag. experimentez. mi-e greu sa fiu dulceaga. se vede?
pentru textul : Dimineață cu mere verzi decred ca textul incepe si se termina cu poezie, ceea ce este intre , continutul, ia forma unui discurs non poetic, cu usoara tenta moralista...poate gresesc, posibil.
raman deci cu asta:
cleveteala măruntă a stropilor de ploaie
lucrurile din vitrine răsturnate pe asfalt
prin ochiuri de baltă
umbrele sinilii
umbre
umbrele albastre
acele reci ale ploii
tânjesc
si cred ca nu-si au rostul punctele de suspensie din a doua strofa
pentru textul : umbrelele trecătoare ale ploilor albastre deCostel, fii binevenit pe Hermeneia! cred că e prima ta postare aici. dacă mă-nșel... nu-i nimic, un gând bun în plus nu strică niciodată. :)
interesantă poezie!
„veneai roșie
și roșie la față
veșnicia se termină și ea”
final, mai ales, mi-a plăcut foarte mult, e cumva contradictoriu, neașteptat, are rol de liant al ideii. opinia mea, firrește...
pentru textul : Cămașa cea roșie demai trec pe aici.
Francisc, ma dezamagesti: B. nu e ironic, asa e el (adica bobadilic). E de bine? E de rau? Dumnezeu stie. Sau poate...nu srie nici El.
pentru textul : carnețel deAm citit atent eseul tău, ai multe typos și foarte multă informație care pare că nu se leagă, iar, în unele locuri, se repetă (atât cât înțeleg eu). Ar fi fost interesant de precizat, fie și în linii mari, cum teoria stringurilor realizează această confirmare a "realității". Cum fizica cuantică percepe "realitatea". Cum este percepută "realitatea" de prezent, de vest vs. est. Ce crezi tu despre aceste lucruri, ar fi la fel de interesant de aflat. Să înțeleg, din finalul textului, că "alte" articole, la fel ca și acesta, vor apare în paginile EgoPhobiei. Nelămurirea mea este dacă acest text e scris pentru a fi postat pe Hermeneia sau aici e doar "în trecere". Poate ar fi bine să îți clarifici intențiile, pentru cititorii tăi.
pentru textul : Fizica cuanticã, Logica paraconsistentã și Legea Originației Dependente degeorgiana, textul cu "acetona" l-am facut invizibil pentru ca incalca regulamentul Hermeneia. De asemeni vreau sa te consideri avertizata. La urmatoarea abatere de acest gen ti se va suspenda contul pe o anumita perioada.
pentru textul : c. a. n. s. c. deDa, aceasta trecere pe curat ca sa-i spun asa este un poem frumos.
pentru textul : old times deAs dori sa-ti atrag atentia insa asupra auto-cenzurii (pentru ca pe Hermeneia, dupa cum ai observat, este multa libertate, poti sa scrii si cu cacofonii si cu greseli de acord si tot primesti penite) care deocamdata nu te prea caracterizeaza. Sper ca pe viitor o sa tii cont de cititorii tai mai mult si sa nu postezi asa, fara sa verifici, la primul impuls. In mod normal poemul tau trebuia sa aterizeze la Santier, ca sa se vada modificarile, apoi tu sa-l repostezi corectat.
Zic asta, asa ar fi fost in mod normal, nu, Virgil?
Cum apare in prezent sunt niste comentarii d-ale mele care nu au nicio legatura whatsoever cu textul, cine citeste ma poate considera de exemplu un cretin.
n text ca o frescă găsită din întâmplare, neştiută de nimeni, interpretată azi cu tot ce ştim, nu ştim, mai ales ce-am uitat, încercând să ne-aducem aminte şi nu putem, iar asta ne doare. Ne doare precum „cărţile mele incantaţia sângelui cărţi…” – îmi permit să schimb - «azi necitite de nimeni» …Ar fi mult mai mult de spus despre plurivocitatea conotativităţii trezite de lectură. Chiar că slah-urile n-au nici un rost: taie „curgerea” şi ritmul. Ar mai fi şi altele care împiedică zisa curgere şi ritmul scriiturii.
pentru textul : a te întoarce în braţele cuiva deAcum știu cu cine ai votat Alma. Aparent oranj. Și e clar ”vine cineva te iubește o clipă și te destramă mereu”.
pentru textul : pseudo/credo decurios, in fata catorva oameni nu am indoieli. uite un lucru la care ar trebui sa ma gandesc, raportul normal ar trebui sa fie invers. in orice caz, acum gandesc ca multumirea n-are legatura cu numarul, nici cu omul, ci cu omul pe care-l astepti.
pentru textul : Mulţimi deca tot m-am gandit la asta am zis sa ti-o spun, cat de gogoman suna.
Aranca, am tastat "h" pentru că traducerea sa în engleză începe cu "h", de acolo provine greșeala mea. Mi-am dat seama după ce trimisesem comentariul. Cuvîntul respectiv se scrie cu "h" și în franceză, de unde e importat de fapt. Accepția este cea uzuală, expusă prima în dex, pentru adjectiv, în sensul de întreg ale cărui părți sunt de naturi diferite, diverse.
pentru textul : poveste cu nuferi deomul recent oscileaza, chinuit sau amuzat de obsesiile poetice, intre autenticitate si impersonal, persifland tendinta celor care suprasolicita agonia si limbajul. ma simt insa incapabil sa fac o legatura viabila intre titlu si poem. poate ne ajuta zenobia?
pentru textul : Pohem desunt texte, de genul celor scrise adesea de tine care te fac să crezi că da uite da există poezie şi poate trăi. Scrii viu şi direct fără artificii fără falsităţi chestie care e remarcabilă pentru că nu este foarte frecventă. Felicitări. o scriere foarte faină
pentru textul : from scarborough fair with love deUn text destul de „cuminte”, cu ceva stereotipii, text despre care nu poți spune că vine cu ceva deosebit.
pentru textul : Încă deExemple:
„amăgitoare tăceri”, „bocetul mării”, „gingaș zâmbet”(ultimele două sunt intens uzitate) etc.
În ultima strofă, particula „încă” situată la începutul versului forțează exprimarea, topica nu are naturalețe.
desigur, fara s, am corectat
pentru textul : Paturi Suprapuse demie imi induce o stare de liniste, de increderea. verdele acela, fragilitatea aparenta a plantutelor ciudate, rosul, starea usor cianotica ce indica o lupta...totul ma trimite Acolo
pentru textul : o călătorie cu darwin demai ales partea a doua a poemului. cu trimiterile respective.
Nicholas, corect este: lucrurile pe care ni le-am spus...
toate bune!
pentru textul : lucruri care ni le-am spus azi-noapte deOtilia, când spuneam "a învăţa", la nivel (meta)liric, a început să fie cel puţin un reflex şi cel mult un clişeu" (a învăţa din iubire/ a învăţa iubirea/ a învăţa din suferinţă, a învăţa că, a învăţa de la, a învăţa prin... şi tot aşa) mă refeream la un fenomen pe care l-am observat de vreo 2-3 ani încoace, la foarte mulţi autori, nu doar la tine. Mi-e greu să văd cum ai putea tu, de una singură, să creezi clişee.
pentru textul : caută-mă în omul acela demă amuzi andule... în afară de joca de-a cuvintele te mai pricepi și la altceva?... nu-mi răspunde... era retorică..
pentru textul : în dimineața asta mi-am ars poeziile demultumesc ca ai venit si aici, Ela, tu reusesti sa pui totul in miscare, si nu doar dupa oranj. sunt cateva fotografii pe care am dorit sa le scriu. cand imi imaginez ca vorbesc cu cerul, asa sunt, copila.
pentru textul : ștevia dePagini