Nu aș vrea să intervin atât de mult în textul tău :) că doar tu știi cum te simți confortabil în el, deși mi se pare foarte fain că accepți degajat păreri și propuneri :) Îți spuneam de versul cu pricina tocmai pe motivul că pare un pic patetic și exagerat să mori de așteptare, dar e și o chestie de gust la mine, că prefer poeziile mai puternice și care mai degrabă sugerează.
este neasemuită.
ştiu că prezentul este un "asigurator" mult mai eficace decât imperfectul care... tocmai că nu e perfect, dar tinde către...
ştii ce mă bucură foarte tare? faptul că începând de la textul meu ţi-a ieşit o aşa poezie!
o voi păstra. mulţumesc.
nice, you must have seen that movie with two neighbours living in twin apartments divided by an wall, who never met face to face, only thinking about each other. well done, the story forces smiles. I would only sugest this minor change:
"their eyes only met
through the wall wide gilded mirror across the room". back to you :))
e remarcabila aceasta daghereotipie usor demodata desueta, de a imprima in sufletul argintat (in toate sensurile cuvintului) al celuilalt, trecerea fluida, dinamica a trupului Femeii cu "oase albastre ca niște lujeri de sticlă"! poemul nu-l percep decit ca un elogiu discret si perseverent, adus tineretii, perfectiunii: "pe ecranul de radar trupul tău înaintând în soare ca un animal singur în savană văzut prin luneta puștii de vânătoare ca o mașină amfibie văzută pe cadranul telescopic al tancului Jaguar ca o pasăre obosită văzută de ochiul înfometat al eretelui"
Marina, Cu toata stima pe care ti-o port (inca necunoscandu-te personal, desi am impresia ca tu ai ceva de reprosat mie, o fi asa??) spun ca tu chiar "nu stii totul despre chirpici". Si nu vreau sa te tulbur in autosuficienta ta, pentruca e mai bine sa fii linistita, sa crezi in lucrurile in care crezi si sa stii lucrurile pe care le stii. Mai rau e sa le negi pe celelalte, dar asta e deja alta chestiune. Multumesc de lectura, Andu
Găsesc dispersată în toată poezia o tristețe matură, pe care o accepți cu resemnare. "au fost cândva două mâini împreunate", sună a început de poveste de dragoste. "astăzi plouă din nou nu-i nimic" Finalul accentuează starea de nostalgie caldă, care "lasă loc rugăciunii pentru răbdare" Chiar dacă plouă, e plăcută plimbarea prin poeziile tale! tincuta
bodogănel - mărturisesc că nu știu unde ne-am mai întâlnit. Undeva la răspântia încercărilor reluate. E adevărat că încerc o surprindere a unei stări printr-o incursiune în timp. Aprecierile îmi dau putința să sper că sunt pe un drum dacă nu bun măcar unul firesc. Se poate și mai mult. E bine că pornim de la ceva.
Prozodia e reusita, ideea generoasa, un manifest al devenirii poetului, compozitia buna. Conturul liric reusit al unei personalitati formate. Finalul imi place in mod deosebit pentru efectul scontat si obtinut si nu numai: "Nu scriu; În mine se răzbună Un saltimbanc c-un bisturiu; La sud de moarte și minciună, Nu scriu Ci încrustez în lună Mirarea că sunt încă viu." Scrie, Cristian Vasiliu. Meriti.
Adriana, mulțu pentru intenție măcar dacă ar fi sinceră... cum adică 'a făcut o comparație?' Vrei să-ți citez aici 'comparațiile' 'metaforele' sau 'alegoriile' pentru care eu mi-am luat suspendare de o lună care, după cum spuneam, a durat cam două, a fost o scăpare, am primit și scuze rizibile pe mail care să-mi confirme că, cel puțin în cazul meu, dictează bunul plac al acestui gentleman, deci, revin, cum adică 'a făcut o comparație'? Păi dacă citim bine folosește femininul acolo, 'o obeză' și probabil se crede subtil... hai să fim serioși! Da? Măcar între noi, femeile.
Încă o dată mersi de intenție și reține, eu nu am cerut suspendarea acestui autor, eu doar am semnalat că mă jignește, eu am întrebat unde e primul meu com? Și tot n-am primit răspuns. Dispar comentariile pe H la discreția editorilor? Că de fapt asta întreb...
Margas
Mi-a plăcut poezia aceasta cu erotismul diafan și nostalgia ei imponderabilă, cu propensiuni metafizice. Cuburile transparente care se multiplică sunt probabil o sugestie a perfecțiunii și a miracolului inefabil al lumii.
"ghemuire" îmi arată singurătatea, corpul ce se-nchide, se-adună spre sine, numai că textul în sine poate fi o proiecție în oglindă, poate închide o psihologie inversă. "nu știu limba în care îmi vorbești" de aici ar trebui să funcționeze atracția, pentru că te atrage ceva pe care nu-l înțelegi. Retragerea într-o lume inertă, a obiectelor, ghemuire, sigur e o retragere, o căutare a sinelui, a centrului pentru care scara e primul reper. Am ales ceva pentru mine: "desfacut în bucăți mici de hîrtie precum aripile unor fluturi morți la prima atingere a mîinii"
Mihai, merci de citire, iar dacă ți-a adus o amintire atunci e și mai bine Gebeleizis, mulțumesc pentru observațiile pertinente. Cînd am scris textul era atît de noapte și eu atît de obosit încît nu am observat. Acum am corectat, oarecum. Sper să fie mai aproape de bine.
am introdus (oarecum experimental - că tot e ub fel de atelier literar) tag-ul pentru "strikethrough". așadar ultimul vers este tăiat, anulat de mine, dar "rămîne" acolo pentru a se vedea unde am făcut modificarea
M-am logat (in timpul petrecerii), să vă spun şi eu câteva gânduri: de ani de zile, funcţionez pe diferite site-uri literare. Hermeneia este (nu mi se pare, şi n-o spun de flori de tei pe după nuc!) site-ul care, aşa cum îmi place mie să spun, se ia cel mai în serios, din toate pedeveurile de vedere. Şi cu asta, fără multă vorbărie dulceagă, filosofică sau ruptă-n petec, am spus tot.
Sunt bucuros că pot oferi cât de puţin din mine acestui site, dar mai ales mulţumesc pentru ce-mi oferă Hermeneia!
La mulţi ani tuturor hermeneuţilot (hermenauţilor), petrecere frumoasă, introspecţii uşoare!
Ne vedem la anul! Over, şi mă întoc la destrăbălare!
daca voi incerca sa modific, voi destrama tot.
textul asta, pe care Andu, generos, l-a numit poem, a venit pur si simplu la mine si-a zis "scrie-ma!". era asa de convingator, incat n-am putut sa ma prefac ca nu-l aud...
va multumesc pentru comentarii. si aveti grija la pacaleli. :)
mintea mea un copil se poate naște doar în mintea mea așa cum un dumnezeu nu se poate naște decât sub ochii noștri. pe perete, încrustat în lemn, chinuit să coboare și să urce la nesfârșit aceeași scară țesută din păr de om răvășit în alb și în negru. pregătește-ți colanții și inelele, iubito... potrivește-ți buzele pe luciul oglinzii, sau mai bine în irișii din ochii mei. un copil se naște în mintea mea și un copil moare pieptănându-și pletele lungi țesute din păr de om răvășit în alb și negru. Mihaela Olaru.
mi-a placut felul in care ai spus povestea asta. mai ales aici :
"când se termină
cerul, să te întorci la mine."
si adevarul este ca mi se pare destul de greu sa scrii pe tema asta o poezie care sa impresioneze ca forma - sa spunem - mame, plecari definitive, pasari.
pe scurt, nu vreau sa fac un comentariu prea elaborat. mi-a placut pentru ca atinge partea sensibila, dar aduce si unele imagini de mare frumusete.
nu stiu insa daca versul "toamna asta e ca un diavol" este tocmai inspirat. cel putin mie imi pare ca ai fi putut pune problema altfel, fara sa pierzi sensul. "diavol" este un cuvant cam mare. sau poate asta a fost intentia.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
citește HCODE. poti pur si simplu sa copii exemplul de acolo si sa pui adresa unde se afla poza ta
pentru textul : cenusa de fachir de"pleacă cu totul"
pentru textul : Stare precară deNu aș vrea să intervin atât de mult în textul tău :) că doar tu știi cum te simți confortabil în el, deși mi se pare foarte fain că accepți degajat păreri și propuneri :) Îți spuneam de versul cu pricina tocmai pe motivul că pare un pic patetic și exagerat să mori de așteptare, dar e și o chestie de gust la mine, că prefer poeziile mai puternice și care mai degrabă sugerează.
pentru textul : memento deeste neasemuită.
pentru textul : când de iubire ţineam cu dinţii deştiu că prezentul este un "asigurator" mult mai eficace decât imperfectul care... tocmai că nu e perfect, dar tinde către...
ştii ce mă bucură foarte tare? faptul că începând de la textul meu ţi-a ieşit o aşa poezie!
o voi păstra. mulţumesc.
nice, you must have seen that movie with two neighbours living in twin apartments divided by an wall, who never met face to face, only thinking about each other. well done, the story forces smiles. I would only sugest this minor change:
"their eyes only met
pentru textul : Costa's dethrough the wall wide gilded mirror across the room". back to you :))
e remarcabila aceasta daghereotipie usor demodata desueta, de a imprima in sufletul argintat (in toate sensurile cuvintului) al celuilalt, trecerea fluida, dinamica a trupului Femeii cu "oase albastre ca niște lujeri de sticlă"! poemul nu-l percep decit ca un elogiu discret si perseverent, adus tineretii, perfectiunii: "pe ecranul de radar trupul tău înaintând în soare ca un animal singur în savană văzut prin luneta puștii de vânătoare ca o mașină amfibie văzută pe cadranul telescopic al tancului Jaguar ca o pasăre obosită văzută de ochiul înfometat al eretelui"
pentru textul : trup pe ecranul de radar denu il simt inchegat poemul. sunt multe imagini, toate bune, toate cu potential, dar parca se taie undeva ca maioneza.
pentru textul : servis auto deMarina, Cu toata stima pe care ti-o port (inca necunoscandu-te personal, desi am impresia ca tu ai ceva de reprosat mie, o fi asa??) spun ca tu chiar "nu stii totul despre chirpici". Si nu vreau sa te tulbur in autosuficienta ta, pentruca e mai bine sa fii linistita, sa crezi in lucrurile in care crezi si sa stii lucrurile pe care le stii. Mai rau e sa le negi pe celelalte, dar asta e deja alta chestiune. Multumesc de lectura, Andu
pentru textul : avon cosmetics deGăsesc dispersată în toată poezia o tristețe matură, pe care o accepți cu resemnare. "au fost cândva două mâini împreunate", sună a început de poveste de dragoste. "astăzi plouă din nou nu-i nimic" Finalul accentuează starea de nostalgie caldă, care "lasă loc rugăciunii pentru răbdare" Chiar dacă plouă, e plăcută plimbarea prin poeziile tale! tincuta
pentru textul : cascade deda, este evident că mai trebuie lucrată. și încă mult. cred că voi reveni astăzi asupra ei
pentru textul : preludiu în alb și negru debodogănel - mărturisesc că nu știu unde ne-am mai întâlnit. Undeva la răspântia încercărilor reluate. E adevărat că încerc o surprindere a unei stări printr-o incursiune în timp. Aprecierile îmi dau putința să sper că sunt pe un drum dacă nu bun măcar unul firesc. Se poate și mai mult. E bine că pornim de la ceva.
pentru textul : În mult prea plinul mitic al mirării dede la oltean la oltean/să trăiți bine domnule Lucian
pentru textul : clasică deProzodia e reusita, ideea generoasa, un manifest al devenirii poetului, compozitia buna. Conturul liric reusit al unei personalitati formate. Finalul imi place in mod deosebit pentru efectul scontat si obtinut si nu numai: "Nu scriu; În mine se răzbună Un saltimbanc c-un bisturiu; La sud de moarte și minciună, Nu scriu Ci încrustez în lună Mirarea că sunt încă viu." Scrie, Cristian Vasiliu. Meriti.
pentru textul : Nu scriu deAdriana, mulțu pentru intenție măcar dacă ar fi sinceră... cum adică 'a făcut o comparație?' Vrei să-ți citez aici 'comparațiile' 'metaforele' sau 'alegoriile' pentru care eu mi-am luat suspendare de o lună care, după cum spuneam, a durat cam două, a fost o scăpare, am primit și scuze rizibile pe mail care să-mi confirme că, cel puțin în cazul meu, dictează bunul plac al acestui gentleman, deci, revin, cum adică 'a făcut o comparație'? Păi dacă citim bine folosește femininul acolo, 'o obeză' și probabil se crede subtil... hai să fim serioși! Da? Măcar între noi, femeile.
pentru textul : siberii suspendate deÎncă o dată mersi de intenție și reține, eu nu am cerut suspendarea acestui autor, eu doar am semnalat că mă jignește, eu am întrebat unde e primul meu com? Și tot n-am primit răspuns. Dispar comentariile pe H la discreția editorilor? Că de fapt asta întreb...
Margas
într-un poem ca acesta, expresia peiorativă "chinezoi" deranjează. și e păcat...
pentru textul : Poem deMi-a plăcut poezia aceasta cu erotismul diafan și nostalgia ei imponderabilă, cu propensiuni metafizice. Cuburile transparente care se multiplică sunt probabil o sugestie a perfecțiunii și a miracolului inefabil al lumii.
pentru textul : Cuburi de"ghemuire" îmi arată singurătatea, corpul ce se-nchide, se-adună spre sine, numai că textul în sine poate fi o proiecție în oglindă, poate închide o psihologie inversă. "nu știu limba în care îmi vorbești" de aici ar trebui să funcționeze atracția, pentru că te atrage ceva pe care nu-l înțelegi. Retragerea într-o lume inertă, a obiectelor, ghemuire, sigur e o retragere, o căutare a sinelui, a centrului pentru care scara e primul reper. Am ales ceva pentru mine: "desfacut în bucăți mici de hîrtie precum aripile unor fluturi morți la prima atingere a mîinii"
pentru textul : ghemuire deblue velvet 2
pentru textul : blue velvet deAm operat unele modificări ale textului. Sper că această variantă va rămâne.
este si asta o idee. uite ca incerc sa iti urmez sfatul
pentru textul : apryl deRaluca, reiterez o mai veche rugăminte a unui alt editor: pentru chestii persoanle, consultă mail, mess etc.
pentru textul : Feminitate sine qua non deMihai, merci de citire, iar dacă ți-a adus o amintire atunci e și mai bine Gebeleizis, mulțumesc pentru observațiile pertinente. Cînd am scris textul era atît de noapte și eu atît de obosit încît nu am observat. Acum am corectat, oarecum. Sper să fie mai aproape de bine.
pentru textul : întîmplare după ploaie deam introdus (oarecum experimental - că tot e ub fel de atelier literar) tag-ul pentru "strikethrough". așadar ultimul vers este tăiat, anulat de mine, dar "rămîne" acolo pentru a se vedea unde am făcut modificarea
pentru textul : pesimiste I deDoar atat am avut de spus.
pentru textul : Ochi de jad deM-am logat (in timpul petrecerii), să vă spun şi eu câteva gânduri: de ani de zile, funcţionez pe diferite site-uri literare. Hermeneia este (nu mi se pare, şi n-o spun de flori de tei pe după nuc!) site-ul care, aşa cum îmi place mie să spun, se ia cel mai în serios, din toate pedeveurile de vedere. Şi cu asta, fără multă vorbărie dulceagă, filosofică sau ruptă-n petec, am spus tot.
Sunt bucuros că pot oferi cât de puţin din mine acestui site, dar mai ales mulţumesc pentru ce-mi oferă Hermeneia!
La mulţi ani tuturor hermeneuţilot (hermenauţilor), petrecere frumoasă, introspecţii uşoare!
Ne vedem la anul! Over, şi mă întoc la destrăbălare!
A.A.A
pentru textul : starea hermeneia dedaca voi incerca sa modific, voi destrama tot.
textul asta, pe care Andu, generos, l-a numit poem, a venit pur si simplu la mine si-a zis "scrie-ma!". era asa de convingator, incat n-am putut sa ma prefac ca nu-l aud...
va multumesc pentru comentarii. si aveti grija la pacaleli. :)
pentru textul : înmugureşti demintea mea un copil se poate naște doar în mintea mea așa cum un dumnezeu nu se poate naște decât sub ochii noștri. pe perete, încrustat în lemn, chinuit să coboare și să urce la nesfârșit aceeași scară țesută din păr de om răvășit în alb și în negru. pregătește-ți colanții și inelele, iubito... potrivește-ți buzele pe luciul oglinzii, sau mai bine în irișii din ochii mei. un copil se naște în mintea mea și un copil moare pieptănându-și pletele lungi țesute din păr de om răvășit în alb și negru. Mihaela Olaru.
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 15 demi-a placut felul in care ai spus povestea asta. mai ales aici :
"când se termină
cerul, să te întorci la mine."
si adevarul este ca mi se pare destul de greu sa scrii pe tema asta o poezie care sa impresioneze ca forma - sa spunem - mame, plecari definitive, pasari.
pe scurt, nu vreau sa fac un comentariu prea elaborat. mi-a placut pentru ca atinge partea sensibila, dar aduce si unele imagini de mare frumusete.
nu stiu insa daca versul "toamna asta e ca un diavol" este tocmai inspirat. cel putin mie imi pare ca ai fi putut pune problema altfel, fara sa pierzi sensul. "diavol" este un cuvant cam mare. sau poate asta a fost intentia.
pentru textul : ultima țigară desi totusi la prima strofa sint niste mici greseli in franceza; poti prelua cuvintele corecte de la primul meu comentariu.
pentru textul : Aristide Bruant deerr. celorlaltor site-uri literare
pentru textul : Starea Hermeneia - 2013 deun tucat ardelenesc poate face mult mai mult decit 1000 de french kisses si ca sa nu fiu partinitoare aici il rog pe Will s-o zica [din nou]:
"What's in a name? That which we call a rose
pentru textul : french kiss vegetal deBy any other name would smell as sweet."
Pagini