Adriana, e foarte simplu: introduci textul respectiv intre caracterele aratate in corespondenta din coloana din dreapta a tabelului prezentat. Cele pentru italice sunt cele care contin litera "I". Sa inteleg ca nu ai folosit tagurile html niciodata? Altfel chiar e greu de inteles. Stefan, un alt autor a fost atentionat pentru astfel de comentarii laconice. Interesul nostru aici nu este sa ne gratulam "cunosti parerea mea, o mentin", ci sa aratam motivele, sa incercam sa expunem parerea argumentat. Sunt convinsa ca vei reusi sa faci acest lucru, daca poezia te-a impresionat intr-atat.
Poate pare ciudat acest articol. Nu, nu explic poemul, ci vreau sa arat ca un haiku trebuie sa fie o chintesenta. Fiecare vers, fiecare cuvant are povestea lui astfel incat ele devin un simbol pentru autor. Multumesc Miha pentru semnul lecturii.
Cu mult drag, Mariana.
Mi-a iesit un fel de men's only aici, dar asta se pare ca asta e situatia mea lately... Sa ne mai citim (Vladi, ai ceva de spus? :-) apoi mai vedem noi ce-o fi. Multzam voua, Andu
dimpotrivă, mie titlul mi s-a părut că este de fapt esențial pentru autor. Deși nu cred că formularea este cea mai fericită. Are ceva pueril cînd folosește acel „nu poate fi decît”. De asemeni slavonescul „veșnică” îmi displace foarte mult. Deși nici „eternă” nu ar fi foarte nimerit. Mai ales fiindcă aici autorul nu cred că se referă neaparat la temporalitate. Și de aceea Călin cred că greșește cu interpretarea lui... să îi zicem literală. Este cred destul de greu de exprimat ceea ce vrea să comunice Bistriteanul aici. Deși cred că dacă stau să mă gîndesc bine Battlestar Galactica și mai nou Caprica propun idei similare. Parcă și Kernbach (parcă așa îl numea) sugera chestii din astea pe vremea comuniștilor. În orice caz, trecînd de idee, soluția (să îi zicem poetică) este un fel de amestec de pictură naivă și ceva douămiism. Dar intrigă.
Aranca, eu incerc cat pot in comentarii sa nu vin cu "as schimba versul x in y". Vorbesc despre poezie sau despre partile ei la care am vibrat pe aceeasi lungime de unda. Lasand la o parte observatia ca poezia ta este usor incarcata pe la mijloc, remarc ca esti mai atenta in privinta imaginilor fortate. Primele 6 versuri mi-au parut exceptionale si te felicit pentru imaginea ingerilor migdalilor respirand deasupra, imagine ce ma duce cu gandul la miresele migdalilor, din alta poezie, ce paleste acum prin comparatie. Versurile 7 si 8 schimba directia si focusul spre iubit astfel incat adresarea la persoana a doua singular din restul poeziei nu cade ca o surpriza. Dar nu cred ca le sta bine cu semnul intrebarii si nu imi suna bine "fanta" nostalgiei, oricum o fi ea, maligna. Preferam benigna. Am zabovit indelung, ca matematician, asupra afirmatiilor din versurile trei si patru. Nu am gasit nici o hiba, deocamdata. Ma mai gandesc. Sigur, versurile 9 pana la final, sunt croite dupa tiparul Arancai dintotdeauna si ma bucur ca nu ai renuntat la acest stil.
Deși nu-mi plac locuitorii canalelor, textul tău m-a sensibilizat. Ai metafore reușite "domnul îi bate caiele de argint în tâmple" "e umbra ta de copil uitată în tine" și o emoție care se strecoară fin în text. tincuta
Andrei, te rog sa atasezi un titlu acestui text si sa nu mai practici o astfel de solutie. Motivul principal sint cititorii si faptul ca ei nu pot cauta un text care nu are un titlu
Un tablou în culori seducătoare, calde. Din aburii de mate erupe vara, înnebunitoare, înrobitoare, ca un tango argentinian. Stranie combinația între spiritul latino și cel oriental. Un poem vizual cum nu am mai citit demult!
Timpul nu mi-a permis zilele acestea să las semn sub această poezie. Nu știu la ce adaptare te referi, dar, sub condiția originalității poeziei, și sunt convinsă că trimiterea ta a fost doar una la idee, pentru că altfel n-ai fi postat poezia aici, am dorit să recomand această poezie ca fiind una scrisă cu patos (nu credeam să mai folosesc acest cuvânt în zilele noastre), cu nerv și furie, dintr-o suflare. Discursul este impecabil, construcția are har și te poartă cu dexteritare către un final deosebit. Într-un cuvânt, pentru cine nu mai crede că un astfel de subiect poate fi de actualitate, sau că, dacă aduci în față o tară a trecutului înseamnă că blamezi totul, sau pentru cine crede că este bine să păstrăm tăcerea asupra trecutului în numele unei iertări creștine greșit înțelese de cei care ar trebui tutuși să ceară acea iertare, dar nu au făcut-o niciodată, pentru aceia o astfel de poezie este un semnal de alarmă. Și vin, dacă îmi vei permite, să spun că nu sunt în van astfel de atitudini, pentru că uite, nu demult, biserica a înțeles că sunt moment în istorie când echidistanța politică nu trebuie confundată cu lașitatea în fața unor încălcări grave ale demnității umane și a poporului, și a luat una dintre cele mai frumoase și de apreciat poziții, după părerea mea, din ultima sută de ani. Mulțumesc, Virgil, pentru postarea acestei poezii. Te felicit.
Într-adevăr, un titlu care te îndeamnă să citeşti textul. Prima strofă mi se pare cea mai reuşită dpdv ideatic. Strofa a doua, cea de legătură dintre str.1 si 3, nu are un mesaj clar conturat. Puţin cam patetică întrebarea din s.3, dar suportabil. La final, aş înlocui prep. "în" cu "pe", mai ales că este precedată de "undeva".
Ar trebui găsită cheia de la pagoda plutitoare pentru a intra în "cerul cerului"? Același amestec firesc / nefiresc de simboluri, nume, locuri, cumva, aceleași "candelabre". Dar acest lucru ar putea însemna și o păstrare a unui sens al valorii. Ai într-un vers: "desfac coarda" și care nu sună tocmai bine. Apreciez ideea experimentului vizual.
pe mine nu ma derabjeaza acel "as vrea" de inceput, dar mi-ar fi placut mai mul daca ar fi fost doar "as vrea ca ceasurile sa-si inghita limba". fara angoase...si cred ca nici de Sisif nu prea imi place.
From: "Catalina Chelaru" <[email protected]> Add sender to Contacts To: [email protected] Buna ziua, rog cu deosebit respect Consiliul Hermeneia sa accepte postarea pe siteul literar Hermeneia a anuntului privind recitalul din cadrul Zilelor Universitatii de Arte G . Enescu, pentru miercuri 22 oct 2008 ora 18 cu Das Marienleben de Hindemith. Interpreteaza soprana Catalina Chelaru, la pian Lacramioara Naie. Multumesc, Katya Kelaro calendar Sunday, October 19, 2008 7:36 PM *am trimis acest email Consiliului Hermeneia pe 19 octombrie *in aceasta seara voi retrage acest text de pe site. m-ar enerva teribil sa fac asta inainte de recital. *luati in considerare retragerea mea definitiva de pe siteul dumneavoastra. nu au rost alte precizari de nicio parte. /*multumesc dlui dorin cozan pentru atragerea atentiei si consiliului hermeneia pentru colaborare. as aprecia daca nu s-ar mai scrie nimic sub acest comentariu si sub acest text. luati-o ca pe o rugaminte a unui artist inainte de a intra pe scena. *da, andu ,ai intuit perfect. a fost odata o tara numita romania
Laic si religios in acelasi timp, un text care pentru mine are o atmosfera excelenta. In strofa a doua nu m-am impacat cu acel fluierat in biserica-imagine mai putin puternic in comparatie cu suflarea dintii. Retin: "eu am cunoscut femeia doar prin prescura întinsă de mîna ei mie" si finalul demn de un psalm, din punctul meu de vedere. Un text aproape mistic, aproape pieta, un text care m-a impresionat cu linistea lui, o impacare dincolo de umanizare. Remarc si titlul foarte inspirat.
de dospit il voi mai dospi, bobadile. cu siguranta. ma intreb, insa, de ce poemul nu trebuie sa/nceapa cu un lucru concret, cu ceea ce este evident, puternic, clar? de ce, ceea ce unui cititor i se pare nepotrivit, nu poate fi firesc si fermecator pentru un altul? de ce exprimarea unui sentiment, a unei stari trebuie pus intr/un tipar pentru a avea... ce?: valoare, corectitudine, farmec, frumusete... lirica?! dincolo de parerea mea, iti promit ca voi mai lucra pe text. nu stiu daca am dreptate si nu asta intentionez. ma intrebam retoric doar, daca trebuie sa fim in consensul tuturora sau sa ne exprimam liber si original?!? multumesc pentru urare si iti doaresc sanatate si tot binele de pe lume in noul an!
ador poeziile portret, cum de altfel imi place sa studiez oamenii cand sunt pe strada, atat cat pot sa observ in trecerea grabita, cate un chip ramane imprimat pe retina...asa cum bunica ta magica, cu dorul ei ancestral, cu drumul ei scriindu-si istoria prin ochii copilului din tine, frumos, frumos, Otillia!
stimați colegi, am citit cu atenție comentariile postate de către fiecare; voi încerca să mă integrez în această comunitate, propunând alcătuirile mele în formele lor desuete pentru unii (dar singurile aflate la îndemâna mea deocamdată) actualizate prin tipul lor de mesaj și care vor fi judecate pe măsura prezentării lor. Bianca, fii sigură că citesc aproape tot ce se postează și pe acest site, iar faptul că nu relaționez cu autorii nu înseamnă nici dezinteres, nici o redusă capacitate de înțelegere, ci doar un altfel de prezență, cu influențele ei reciproce. Modul elegant în care au fost exprimate majoritatea punctelor de vedere mă face să trec cu vederea intervențiile care s-au vrut răutăcios-corective și mă îndeamnă să merg mai departe.
stii, uite ca mi s-a intimplat ceva interesant. cred ca sint obosit, e tirziu, si am intrat sa citesc si eram convins ca textul apartine altcuiva si l-am citit. si nu mi-a placut in mod deosebit. pe alocuri mi s-a parut putin bombastic sau chiar incepator (putin naiv in sensul artei grafice naive). si abia ulterior mi-am dat seama ca tu esti autorul. am inteles prin aceasta experienta surprinzatoare si neplanuita cit sint totusi de subiectiv. m-am intrebat, oare daca as fi stiut de la inceput ca tu esti autorul oare as mai fi fost atit de exigent? nu stiu. poate. dar nu cred. mi se pare putin livreasca mentionarea aceea cu benzinaria din texas. ca un fel de cliseu despre ce cred romanii despre west texas din filme. dar acelasi lucru il poti gasi si in alta parte in arizona sau new mexico sau poate chiar california. dar despre texas au romanii ideea asta ca poti merge zile intregi fara sa intilnesti pe nimeni. oricum, mie mi s-a parut un cliseu relativ uzat. nu stiu de ce dar mi s-a parut oarecum aiurea expresia aceea cu cristosii alungind bancherii. poate mai ales pluralul. mi se pare o rupere din curgerea textului. si apoi poate m-am plictisit sa tot citesc mentionarea lui dumnezeu sau a lui cristos ori de cite ori cineva vrea sa "zica ceva mai provocator" in text. mie aproape nu imi mai spune nimic. am mai spus-o cred si alta data, mentionarile religioase si cele sexual-erotice intr-un text trebuie facute cu multa atentie si masura (chiar mai mult ca alte expresii deosebite) pentru ca sa nu devina plictisitor banalizate. e un risc acolo. salturile astea din texas in brutarie, de acolo pe oltenitei si apoi in beirut oricit de exotice mi s-ar parea totusi artificializeaza mult textul dupa parerea mea. imi da senzatia ca cineva a inceput sa ma bombardeze cu inedit geografic din lipsa de forma artistica. putea de exemplu ramine "glont ratacit" fara mentionarea strazilor din beirut. la urma urmei un critic si mai aspru te va intreba si la ce iti foloseste detaliul beirutului daca in contextul general al textului nu aduce nimic semnificativ, nimic care sa il faca necesar. apoi urmeaza chestia cu avalansa si schiorii, saltul la celular si la invidie si efectiv imi creaza o senzatie de vertigo unde nu mai stiu de unde am inceput, de ce am ajuns acolo si care este de fapt mesajul sau macar "poezia" in text. parera mea este ca avem de a face cu o colectie de crochiuri dar care nu se leaga in mod neaparat. probabil cu ceva mai multa lucratura si liant ar fi iesit ceva. dar asa cum e acum nu imi da deloc senzatia de intreg.
Am impresia că finalul (începând de la "din nou o ieşire") a fost pregătit prea mult - prea multe imagini, prea "unidiscursive", chiar dacă unele, privite separat, sunt reuşite.
De obicei e destul de enervant sa incepi o poezie cu o negatie ("nu") dar tu n-ai fost multumit cu atat, depasind nivelul strict logic si probabil dintr-o nevoie neverosimila de tragism ai adaugat partea cu "știu dacă", basca faptul ca titlul si cu primul vers sunt la fel si nu vad rostul. Mie imi pare o poezie plina de pretiozitati ce a mizat pe un melanj de realitati pentru a se impune in ochii lectorului insa din pacate e vorba doar de alaturari de termeni si situatii care se potrivesc ca nuca in perete, nu si de planuri sustinute convingator, ceea ce mie imi denota faptul ca autorul are alterat in acest moment simtul dramatic. Aceasta incercare putin reusita de a exhiba o iubirire paleoastronautica prin recursul la o posibila si dezirabila aterizare fortata pe partea inca vizibila a aerodromului din Nazca, trimiterile biblice atat de naiv insailate in text... ceva s-a intamplat cu tine Virgil, parca n-ai fi tu. P.S. Azi e Dragobetele... sper totusi sa fie vorba de iubire :)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
era de parcă m-ar fi așteptat să-mi spună să am grijă
de propria-mi tristețe să nu uit să mi-o car până la capăt mândră
pentru pentru că nimeni altcineva nu mai știe că am o durere
dacă ți-aș spune că îmi împăturesc sufletul de seara
ca a doua zi să mă pot da jos din pat
mâine am să-i aduc aminte iubitului meu
pentru textul : stinge becul și ascultă-mă decă el este singurul care știe unde mi-am ascuns răbdarea
Adriana, e foarte simplu: introduci textul respectiv intre caracterele aratate in corespondenta din coloana din dreapta a tabelului prezentat. Cele pentru italice sunt cele care contin litera "I". Sa inteleg ca nu ai folosit tagurile html niciodata? Altfel chiar e greu de inteles. Stefan, un alt autor a fost atentionat pentru astfel de comentarii laconice. Interesul nostru aici nu este sa ne gratulam "cunosti parerea mea, o mentin", ci sa aratam motivele, sa incercam sa expunem parerea argumentat. Sunt convinsa ca vei reusi sa faci acest lucru, daca poezia te-a impresionat intr-atat.
pentru textul : Să mai regurgităm /un poem decu empatia vorbește pe înțelesul oricui, Adriana:)
pentru textul : de ce nu mai scriu poeme lungi defrancisc, multumesc de trecere, dar, cred, ești dezolant, lipsit de păreri și neconstructiv. nu pot lua în seamă ironiile tale amuzante.
pentru textul : Tânărul din Nain dePoate pare ciudat acest articol. Nu, nu explic poemul, ci vreau sa arat ca un haiku trebuie sa fie o chintesenta. Fiecare vers, fiecare cuvant are povestea lui astfel incat ele devin un simbol pentru autor. Multumesc Miha pentru semnul lecturii.
pentru textul : Cum s-a născut un haiku deCu mult drag, Mariana.
err: înclin/ întotdeauna
pentru textul : Plăci vinil peste ospicii deMi-a iesit un fel de men's only aici, dar asta se pare ca asta e situatia mea lately... Sa ne mai citim (Vladi, ai ceva de spus? :-) apoi mai vedem noi ce-o fi. Multzam voua, Andu
pentru textul : no satisfaction dedimpotrivă, mie titlul mi s-a părut că este de fapt esențial pentru autor. Deși nu cred că formularea este cea mai fericită. Are ceva pueril cînd folosește acel „nu poate fi decît”. De asemeni slavonescul „veșnică” îmi displace foarte mult. Deși nici „eternă” nu ar fi foarte nimerit. Mai ales fiindcă aici autorul nu cred că se referă neaparat la temporalitate. Și de aceea Călin cred că greșește cu interpretarea lui... să îi zicem literală. Este cred destul de greu de exprimat ceea ce vrea să comunice Bistriteanul aici. Deși cred că dacă stau să mă gîndesc bine Battlestar Galactica și mai nou Caprica propun idei similare. Parcă și Kernbach (parcă așa îl numea) sugera chestii din astea pe vremea comuniștilor. În orice caz, trecînd de idee, soluția (să îi zicem poetică) este un fel de amestec de pictură naivă și ceva douămiism. Dar intrigă.
pentru textul : Religia nu poate fi decît veşnică deAranca, eu incerc cat pot in comentarii sa nu vin cu "as schimba versul x in y". Vorbesc despre poezie sau despre partile ei la care am vibrat pe aceeasi lungime de unda. Lasand la o parte observatia ca poezia ta este usor incarcata pe la mijloc, remarc ca esti mai atenta in privinta imaginilor fortate. Primele 6 versuri mi-au parut exceptionale si te felicit pentru imaginea ingerilor migdalilor respirand deasupra, imagine ce ma duce cu gandul la miresele migdalilor, din alta poezie, ce paleste acum prin comparatie. Versurile 7 si 8 schimba directia si focusul spre iubit astfel incat adresarea la persoana a doua singular din restul poeziei nu cade ca o surpriza. Dar nu cred ca le sta bine cu semnul intrebarii si nu imi suna bine "fanta" nostalgiei, oricum o fi ea, maligna. Preferam benigna. Am zabovit indelung, ca matematician, asupra afirmatiilor din versurile trei si patru. Nu am gasit nici o hiba, deocamdata. Ma mai gandesc. Sigur, versurile 9 pana la final, sunt croite dupa tiparul Arancai dintotdeauna si ma bucur ca nu ai renuntat la acest stil.
pentru textul : nostalgia deDeși nu-mi plac locuitorii canalelor, textul tău m-a sensibilizat. Ai metafore reușite "domnul îi bate caiele de argint în tâmple" "e umbra ta de copil uitată în tine" și o emoție care se strecoară fin în text. tincuta
pentru textul : Simion deAndrei, te rog sa atasezi un titlu acestui text si sa nu mai practici o astfel de solutie. Motivul principal sint cititorii si faptul ca ei nu pot cauta un text care nu are un titlu
pentru textul : împrejur deUn tablou în culori seducătoare, calde. Din aburii de mate erupe vara, înnebunitoare, înrobitoare, ca un tango argentinian. Stranie combinația între spiritul latino și cel oriental. Un poem vizual cum nu am mai citit demult!
pentru textul : yerba maté I ▒ deTimpul nu mi-a permis zilele acestea să las semn sub această poezie. Nu știu la ce adaptare te referi, dar, sub condiția originalității poeziei, și sunt convinsă că trimiterea ta a fost doar una la idee, pentru că altfel n-ai fi postat poezia aici, am dorit să recomand această poezie ca fiind una scrisă cu patos (nu credeam să mai folosesc acest cuvânt în zilele noastre), cu nerv și furie, dintr-o suflare. Discursul este impecabil, construcția are har și te poartă cu dexteritare către un final deosebit. Într-un cuvânt, pentru cine nu mai crede că un astfel de subiect poate fi de actualitate, sau că, dacă aduci în față o tară a trecutului înseamnă că blamezi totul, sau pentru cine crede că este bine să păstrăm tăcerea asupra trecutului în numele unei iertări creștine greșit înțelese de cei care ar trebui tutuși să ceară acea iertare, dar nu au făcut-o niciodată, pentru aceia o astfel de poezie este un semnal de alarmă. Și vin, dacă îmi vei permite, să spun că nu sunt în van astfel de atitudini, pentru că uite, nu demult, biserica a înțeles că sunt moment în istorie când echidistanța politică nu trebuie confundată cu lașitatea în fața unor încălcări grave ale demnității umane și a poporului, și a luat una dintre cele mai frumoase și de apreciat poziții, după părerea mea, din ultima sută de ani. Mulțumesc, Virgil, pentru postarea acestei poezii. Te felicit.
pentru textul : noi propovăduim un hristos nerăstignit deÎntr-adevăr, un titlu care te îndeamnă să citeşti textul. Prima strofă mi se pare cea mai reuşită dpdv ideatic. Strofa a doua, cea de legătură dintre str.1 si 3, nu are un mesaj clar conturat. Puţin cam patetică întrebarea din s.3, dar suportabil. La final, aş înlocui prep. "în" cu "pe", mai ales că este precedată de "undeva".
Doar o părere,
pentru textul : Insula unui dor semantic deBot Eugen
Ar trebui găsită cheia de la pagoda plutitoare pentru a intra în "cerul cerului"? Același amestec firesc / nefiresc de simboluri, nume, locuri, cumva, aceleași "candelabre". Dar acest lucru ar putea însemna și o păstrare a unui sens al valorii. Ai într-un vers: "desfac coarda" și care nu sună tocmai bine. Apreciez ideea experimentului vizual.
pentru textul : candelabrele demi-a placut miezul, nu si ambalajul
pentru textul : Mirare de toamnă depe mine nu ma derabjeaza acel "as vrea" de inceput, dar mi-ar fi placut mai mul daca ar fi fost doar "as vrea ca ceasurile sa-si inghita limba". fara angoase...si cred ca nici de Sisif nu prea imi place.
pentru textul : dacă s-ar deschide pleoapele timpului ne vor găsi răstigniți în chihlimbar devă mulțumesc pentru citire/aprecieri/com.
pentru textul : portret cu vt și langustă deFrom: "Catalina Chelaru" <[email protected]> Add sender to Contacts To: [email protected] Buna ziua, rog cu deosebit respect Consiliul Hermeneia sa accepte postarea pe siteul literar Hermeneia a anuntului privind recitalul din cadrul Zilelor Universitatii de Arte G . Enescu, pentru miercuri 22 oct 2008 ora 18 cu Das Marienleben de Hindemith. Interpreteaza soprana Catalina Chelaru, la pian Lacramioara Naie. Multumesc, Katya Kelaro calendar Sunday, October 19, 2008 7:36 PM *am trimis acest email Consiliului Hermeneia pe 19 octombrie *in aceasta seara voi retrage acest text de pe site. m-ar enerva teribil sa fac asta inainte de recital. *luati in considerare retragerea mea definitiva de pe siteul dumneavoastra. nu au rost alte precizari de nicio parte. /*multumesc dlui dorin cozan pentru atragerea atentiei si consiliului hermeneia pentru colaborare. as aprecia daca nu s-ar mai scrie nimic sub acest comentariu si sub acest text. luati-o ca pe o rugaminte a unui artist inainte de a intra pe scena. *da, andu ,ai intuit perfect. a fost odata o tara numita romania
pentru textul : zilele universitatii deDa, asa e: acolo e gresit.
pentru textul : vorbe deLaic si religios in acelasi timp, un text care pentru mine are o atmosfera excelenta. In strofa a doua nu m-am impacat cu acel fluierat in biserica-imagine mai putin puternic in comparatie cu suflarea dintii. Retin: "eu am cunoscut femeia doar prin prescura întinsă de mîna ei mie" si finalul demn de un psalm, din punctul meu de vedere. Un text aproape mistic, aproape pieta, un text care m-a impresionat cu linistea lui, o impacare dincolo de umanizare. Remarc si titlul foarte inspirat.
pentru textul : îndreptarul după Simion dede dospit il voi mai dospi, bobadile. cu siguranta. ma intreb, insa, de ce poemul nu trebuie sa/nceapa cu un lucru concret, cu ceea ce este evident, puternic, clar? de ce, ceea ce unui cititor i se pare nepotrivit, nu poate fi firesc si fermecator pentru un altul? de ce exprimarea unui sentiment, a unei stari trebuie pus intr/un tipar pentru a avea... ce?: valoare, corectitudine, farmec, frumusete... lirica?! dincolo de parerea mea, iti promit ca voi mai lucra pe text. nu stiu daca am dreptate si nu asta intentionez. ma intrebam retoric doar, daca trebuie sa fim in consensul tuturora sau sa ne exprimam liber si original?!? multumesc pentru urare si iti doaresc sanatate si tot binele de pe lume in noul an!
pentru textul : Despre Cezara deador poeziile portret, cum de altfel imi place sa studiez oamenii cand sunt pe strada, atat cat pot sa observ in trecerea grabita, cate un chip ramane imprimat pe retina...asa cum bunica ta magica, cu dorul ei ancestral, cu drumul ei scriindu-si istoria prin ochii copilului din tine, frumos, frumos, Otillia!
pentru textul : când i se făcea dor bunicii destimați colegi, am citit cu atenție comentariile postate de către fiecare; voi încerca să mă integrez în această comunitate, propunând alcătuirile mele în formele lor desuete pentru unii (dar singurile aflate la îndemâna mea deocamdată) actualizate prin tipul lor de mesaj și care vor fi judecate pe măsura prezentării lor. Bianca, fii sigură că citesc aproape tot ce se postează și pe acest site, iar faptul că nu relaționez cu autorii nu înseamnă nici dezinteres, nici o redusă capacitate de înțelegere, ci doar un altfel de prezență, cu influențele ei reciproce. Modul elegant în care au fost exprimate majoritatea punctelor de vedere mă face să trec cu vederea intervențiile care s-au vrut răutăcios-corective și mă îndeamnă să merg mai departe.
pentru textul : a catedralei grea singurătate destii, uite ca mi s-a intimplat ceva interesant. cred ca sint obosit, e tirziu, si am intrat sa citesc si eram convins ca textul apartine altcuiva si l-am citit. si nu mi-a placut in mod deosebit. pe alocuri mi s-a parut putin bombastic sau chiar incepator (putin naiv in sensul artei grafice naive). si abia ulterior mi-am dat seama ca tu esti autorul. am inteles prin aceasta experienta surprinzatoare si neplanuita cit sint totusi de subiectiv. m-am intrebat, oare daca as fi stiut de la inceput ca tu esti autorul oare as mai fi fost atit de exigent? nu stiu. poate. dar nu cred. mi se pare putin livreasca mentionarea aceea cu benzinaria din texas. ca un fel de cliseu despre ce cred romanii despre west texas din filme. dar acelasi lucru il poti gasi si in alta parte in arizona sau new mexico sau poate chiar california. dar despre texas au romanii ideea asta ca poti merge zile intregi fara sa intilnesti pe nimeni. oricum, mie mi s-a parut un cliseu relativ uzat. nu stiu de ce dar mi s-a parut oarecum aiurea expresia aceea cu cristosii alungind bancherii. poate mai ales pluralul. mi se pare o rupere din curgerea textului. si apoi poate m-am plictisit sa tot citesc mentionarea lui dumnezeu sau a lui cristos ori de cite ori cineva vrea sa "zica ceva mai provocator" in text. mie aproape nu imi mai spune nimic. am mai spus-o cred si alta data, mentionarile religioase si cele sexual-erotice intr-un text trebuie facute cu multa atentie si masura (chiar mai mult ca alte expresii deosebite) pentru ca sa nu devina plictisitor banalizate. e un risc acolo. salturile astea din texas in brutarie, de acolo pe oltenitei si apoi in beirut oricit de exotice mi s-ar parea totusi artificializeaza mult textul dupa parerea mea. imi da senzatia ca cineva a inceput sa ma bombardeze cu inedit geografic din lipsa de forma artistica. putea de exemplu ramine "glont ratacit" fara mentionarea strazilor din beirut. la urma urmei un critic si mai aspru te va intreba si la ce iti foloseste detaliul beirutului daca in contextul general al textului nu aduce nimic semnificativ, nimic care sa il faca necesar. apoi urmeaza chestia cu avalansa si schiorii, saltul la celular si la invidie si efectiv imi creaza o senzatie de vertigo unde nu mai stiu de unde am inceput, de ce am ajuns acolo si care este de fapt mesajul sau macar "poezia" in text. parera mea este ca avem de a face cu o colectie de crochiuri dar care nu se leaga in mod neaparat. probabil cu ceva mai multa lucratura si liant ar fi iesit ceva. dar asa cum e acum nu imi da deloc senzatia de intreg.
pentru textul : pe atunci nu se întîmpla decitire placuta , Silvia si astept incadrarea ...
pentru textul : Poetul deAm impresia că finalul (începând de la "din nou o ieşire") a fost pregătit prea mult - prea multe imagini, prea "unidiscursive", chiar dacă unele, privite separat, sunt reuşite.
pentru textul : tur de orizont deDe obicei e destul de enervant sa incepi o poezie cu o negatie ("nu") dar tu n-ai fost multumit cu atat, depasind nivelul strict logic si probabil dintr-o nevoie neverosimila de tragism ai adaugat partea cu "știu dacă", basca faptul ca titlul si cu primul vers sunt la fel si nu vad rostul. Mie imi pare o poezie plina de pretiozitati ce a mizat pe un melanj de realitati pentru a se impune in ochii lectorului insa din pacate e vorba doar de alaturari de termeni si situatii care se potrivesc ca nuca in perete, nu si de planuri sustinute convingator, ceea ce mie imi denota faptul ca autorul are alterat in acest moment simtul dramatic. Aceasta incercare putin reusita de a exhiba o iubirire paleoastronautica prin recursul la o posibila si dezirabila aterizare fortata pe partea inca vizibila a aerodromului din Nazca, trimiterile biblice atat de naiv insailate in text... ceva s-a intamplat cu tine Virgil, parca n-ai fi tu. P.S. Azi e Dragobetele... sper totusi sa fie vorba de iubire :)
pentru textul : nu știu dacă dede trecere si pt apreciere.
va mai astept
pentru textul : Sangreal deCred ca e nevoie de o mare experienta de viata pentru a putea scrie un asemenea poem.
pentru textul : amnezie de toamnă fancy și cool dePagini