Ok, am să trimit textul pe prima pagină, dar să mai dai o tură prin el, că mai sunt câteva lucruri de corectat (câteva virgule, pe alocuri, topica, " uvular sau velar" - care, pare-mi-se, înseamnă acelaşi lucru etc).
Îmi place definiţia chiştocului şi îmi pare rău de Beni.
interesant acest poem experiment dupa Pompei; o clipa m-am gindit la Plinius cel Batrin (cel care a si murit din cauza eruptiei Vezuviului) si nepotul lui (si fiu adoptiv) Plinius cel Tinar, ca la o proiectie a voastra, in alt plan temporal. revenind la aceasta reproiectare a personajelor (voastre) intr-un alt timp, gindesc ca ar trebui (poate) mai detaliata (din punctul meu de vedere) si cu alte elemente. va mai ginditi. subliniez niste expresii deosebite: "precum corăbiile însămanțate în mediterane dulci?" , "Lasă-ți la ușă papucii, la poarta molatecă între melcii bizari,", "cu toboșari transpirați mirosind a erupție într-o gară bântuita de cai sălbateci", "dar tu nu mă vrei ești dincolo de Vezuviu iubindu-te bezmetic cu purtătorul de chei." ...la ora actuala, arheologii au reacoperit o parte din Pompei datorita imposibilitatii conservarii perfecte a zonei.
Ma bucur ca tineti in mana romanul lui Serban.
Datorita furtunilor din ultimele zile, n-am putut utiliza internetul. In perioada verii, locuiesc în casa mea de la tara, cu o curte largă şi cu o livadă frumoasă (dar şi cu nucul dintr-o tableta postata, mi se pare, si aici), unde am jumatate din cele vreo cinci mii de volume ale bibliotecii mele, un superb motan galben si doi caini (unul foarte batran, care, probabil, va muri peste cateva luni). Fulgerele teribile au provocat fluctuaţii de tensiune si mi-au afectat calculatorul, asa ca abia azi, dupa vreo sase zile fara internet, reusesc, cu bucurie, sa va regasesc pe site.
E un mic roman în ceea ce va spun. Casa in care ma aflu a fost construita de bunicul sotiei mele, care a fost logofat boieresc. In 1967, cand americanii coborau pe luna, am urmnarit evenimentul la televizor, intr-un sat invecinat, deoarece aici, unde ma aflu, nu se introdusese curentul electric (se va intampla asta in 1968). Acum am cablu tv si internet. Dincolo de toate nenorocirile care ni se intampla (inclusiv incriminarea presei ca element de vulnerabilizare a sigurantei nationale), e bine.
Sper sa va placa romanul lui Serban. Astept cu interes ce veti scrie despre el.
grozav imi place cum te-ai jucat aici... "La urma urmei plopii cădeau de putreziciune. Le segmentam vasele de adrenalină în coardă. Vioare din izmă creață și parfum de lirism Purtau între ramuri și le descătușeau necontenit."... seraficul alunecat in ridicol...sau ridicolul in toata spendoarea inconstientei sale. simfonia derizoriului in La...minor! :) felicitari! m-ai castigat cu poezia asta!
Spre dezamăgirea d-voastră, d-na/d-ra Alina Manole, nu e deloc dificil să vă înţeleg: întocmai precum pe cel căruia îi luaţi într-un mod "ma-ro"apărarea (nu importă motivele, pardon, peniţele)...
Am foşti elevi cărora le permit să mi se adreseze la persoana a II-a singular, asta pentru că ne cunoaştem şi merită...
Cât despre post-scriptum...mă abţin.
va trebui să înveți toate jocurile oamenilor îi spuse ea altfel voi pleca definitiv Strofa asta mi se pare in plus, iar poemul cam pretios. Pe undeva, si cred ca finalul, rupe din coerenta textului. Am remarcat: pentru că nimeni nu știe să-și riște viața așa cu zâmbetul pe buze ca un copil atunci când își zdrobește oasele de propria corabie
Sunt onorată să primesc o asemenea vizită înstelată, însoțită de asemenea încurajări...mă bucură și mă face responsabilă în același timp. M am gândit și eu să reunesc experiențele mele cazone într un volum, și poate o să și materializez cândva acest gând..până atunci, aștept să mai cresc un pic... mulțumesc. domnule ionuț caragea
a publica o intreaga nuvela dintr-o singura postare aici este o mare greseala. pentru ca ai sanse sigure sa nu o citeasca nimeni dintr-o singura vizita. era si este mult mai inteligent si mai benefic si pentru tine ca autor dar si pentru text daca il vei publica in episoade sau foiletoane. adica daca vei publica un capitol pe zi. adica poti edita textul de mai sus lasind numai primul capitol. poti pastra titlul cu precizarea capitolului si poti mentiona inca o data capitolul in subtitlu. apoi peste o zi sau cind vrei tu poti publica urmatorul capitol. astfel nuvela ta are sanse sa fie citita si eventual comentata.
Multumesc, Adrian, era suficient să ne spui că există acordul ei. E bine să evităm afișarea adreselor de e-mail, ale noastre sau ale altora. Nu vrem să creăm nimănui neplăceri. Încă o dată, frumoasă realizare.
Bianca, ai sesizat bine. Forma într-adevăr poate și trebuie să mai fie lucrată. Am fost conștientă de neajunsurile ei, asumându-mi oarecum un experiment. Se pare că nu a prea reușit, o să țin cont de părerea ta. Despre așa-zisa introducere însă nu asta a fost intenția. O consider mai degrabă o nevoie, un preambul lăuntric. Toate pornesc cu și de la maxima depărtare, așa că poezia începe și ea de ,, acolo unde lucrurile se prefac în nori”. Mulțumesc pentru părerea pertinentă, mă gândesc să scap și de explicitarea finală. Păcătuiesc deseori prin explicit și nu pentru că aș subestima cititorul. Și eu pricepusem că nu la ton te refereai, Bianca :).
Textul acesta e chiar unul bun si are cam tot ceea ce ii trebuie... cea mai interesanta imagine mi s-a parut aceea cu "omul își coboară căruciorul din suflet". "cupola imnurilor" suna insa parca prea pretios.
rima asta involuntară alăturată din prima strofă cu cea încrucișată din a doua nu denotă decât dezordine interioară în ceea ce privește prozodia. revino lucid asupra textului.
Textul, centrat în jurul somnului (ca "Dormi" al lui Eminescu, cu acelaşi ton imperativ),"În care-auzi cum creşte sub tine firul ierbii" --> "şi-ai s-auzi cum iarba creşte", iarăşi eminescian, diabeticele "Iar eu ca o albină spre tine mă întorn /Ca să adun polenul luminii cu săruturi/ Să îl prefac în miere şi-apoi să te adorm", amuzantul şi artificialul "Un somn ca o trezie, ce treaz prin tine-l dorm (retorism lexical-antagonic), artimiile din versurile 5/14, rezolvarea prozodică deficitară din "Deasupra lumii, cântă privighetori a vrajă, şi, poate cel mai important, rădăcina discursului, mijloacele artistice impersonale, lipsa autenticului şi impresia generală de mimetism voiculescian, fac ca acest text să fie ratat.
Întâi şi-ntâi, mi se pare un poem foarte bun. Observ că Virgil a fost sensibil la unele observaţii, cum ar fi cele privitoare la verbul "a merita" (la noi, în limbajul ceva mai lejer, cum ar fi al "regelui" Hagi, de pildă, se spune, totuşi, "se merită" - nu se merită, Nea Gigi! - sau "se riscă" - nu mă risc, nea Cutare!), dar nici în franceză, de unde le-am luat, aceste verbe nu sunt reflexive. Foarte bine a făcut , însă, Virgil că n-a ascultat-o pa Masha! Versul al doilea este, poate, cel mai relevant al textului, iar asta nu atât prin ce spune (amănunţind în chip necesar), ci şi în virtutea unui efect retoric. Poemul are o ritmica - exterioară, a silabelor şi accentelor, şi interioară, a gândirii - , iar versul al doilea este chiar cel care imprimă această ritmică. Tocmai de aceea ultimul vers parcă n-ar conţine soluţia cea mai potrivită, nici ca ritm, nici ca idee...Aş simţi nevoia unei deschideri spre altceva, nu ştiu spre ce. Asta a simţit şi Raluca, rescriind textul, dar nu cred ca a găsit soluţia fericită!
Indiferent de substanță, metafora e grea în poezie atunci când avem de-a face cu un poem confesional. Eu una am avut mereu probleme de a mai scrie, în zilele tulburi de astăzi când orice găgăuță la o adică te trimite la lecturi suplimentare, versuri care încep cu persoana întâia la prezent a verbului 'a fi'. Acest declarativ confesional însă îi iese Adrianei pentru că, întrucâtva, ea este dincolo de orice suspiciune de nesinceritate și desigur dincolo de despicarea firului în patru a-la-francaise. Si îmi mai place poemul pentru că Adriana Lisandru e o poetă care aici își conservă bine imaginea. Mă face să îmi amintesc constant de unele lucruri... de unele locuri... iar asta mă face să mă simt ciudat de bine în acest poem care e de fapt la urma urmei o mașină care te duce spre o destinație alta decât cea inițial stabilită clar, un fel de 'last-minute-call', un fel de aventură... însă lipsită de orice fel de pericole.
Margas
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
impresia mea este ca textul acesta ar fi avut mai multe sanse ca proza
pentru textul : de iubire de timp de zei deNu e rau, nu e rau deloc textul. E doar fragmentat. Incearca sa legi ideile intre ele, chiar si cu balast.
pentru textul : mama deOk, am să trimit textul pe prima pagină, dar să mai dai o tură prin el, că mai sunt câteva lucruri de corectat (câteva virgule, pe alocuri, topica, " uvular sau velar" - care, pare-mi-se, înseamnă acelaşi lucru etc).
Îmi place definiţia chiştocului şi îmi pare rău de Beni.
pentru textul : hamalul deFrancisc, a inflorit Teiul in Copou?
pentru textul : și zeii plîng deDar tu ești un sonetist împătimit și descurci destul de bine. Sunt curioasă: de ce nu rimă albă? Sau nu am ajuns eu cu lectura până acolo?
pentru textul : Popas denico, nu mergea și!
Nuța, cuvintele tale călduroase mă emoționează. îți mulțumesc cu drag și... mi-e dor să te citesc.
tschüs
pentru textul : plecat să aduc înapoi căldura iarna deYoungest :-) Sister Multumesc pentru comm-ul tau scris din suflet. Bianca, fii si tu mai ingaduitoare uneori, desi e bine ca esti asa cum esti. Andu
pentru textul : avon cosmetics demultumesc alma. încântat.
pentru textul : Stare existențială deinteresant acest poem experiment dupa Pompei; o clipa m-am gindit la Plinius cel Batrin (cel care a si murit din cauza eruptiei Vezuviului) si nepotul lui (si fiu adoptiv) Plinius cel Tinar, ca la o proiectie a voastra, in alt plan temporal. revenind la aceasta reproiectare a personajelor (voastre) intr-un alt timp, gindesc ca ar trebui (poate) mai detaliata (din punctul meu de vedere) si cu alte elemente. va mai ginditi. subliniez niste expresii deosebite: "precum corăbiile însămanțate în mediterane dulci?" , "Lasă-ți la ușă papucii, la poarta molatecă între melcii bizari,", "cu toboșari transpirați mirosind a erupție într-o gară bântuita de cai sălbateci", "dar tu nu mă vrei ești dincolo de Vezuviu iubindu-te bezmetic cu purtătorul de chei." ...la ora actuala, arheologii au reacoperit o parte din Pompei datorita imposibilitatii conservarii perfecte a zonei.
pentru textul : După Pompei deViorel, Mulţumesc.
pentru textul : delirul deMa bucur ca tineti in mana romanul lui Serban.
pentru textul : Treptele visului şi strategiile scrisului deDatorita furtunilor din ultimele zile, n-am putut utiliza internetul. In perioada verii, locuiesc în casa mea de la tara, cu o curte largă şi cu o livadă frumoasă (dar şi cu nucul dintr-o tableta postata, mi se pare, si aici), unde am jumatate din cele vreo cinci mii de volume ale bibliotecii mele, un superb motan galben si doi caini (unul foarte batran, care, probabil, va muri peste cateva luni). Fulgerele teribile au provocat fluctuaţii de tensiune si mi-au afectat calculatorul, asa ca abia azi, dupa vreo sase zile fara internet, reusesc, cu bucurie, sa va regasesc pe site.
E un mic roman în ceea ce va spun. Casa in care ma aflu a fost construita de bunicul sotiei mele, care a fost logofat boieresc. In 1967, cand americanii coborau pe luna, am urmnarit evenimentul la televizor, intr-un sat invecinat, deoarece aici, unde ma aflu, nu se introdusese curentul electric (se va intampla asta in 1968). Acum am cablu tv si internet. Dincolo de toate nenorocirile care ni se intampla (inclusiv incriminarea presei ca element de vulnerabilizare a sigurantei nationale), e bine.
Sper sa va placa romanul lui Serban. Astept cu interes ce veti scrie despre el.
am totusi o intrebare, nu ti se pare prea intortocheata formularea din final: "tânguirea surdă a materiei după forma tentantă a sufletului său" ?
pentru textul : Mechanics II degrozav imi place cum te-ai jucat aici... "La urma urmei plopii cădeau de putreziciune. Le segmentam vasele de adrenalină în coardă. Vioare din izmă creață și parfum de lirism Purtau între ramuri și le descătușeau necontenit."... seraficul alunecat in ridicol...sau ridicolul in toata spendoarea inconstientei sale. simfonia derizoriului in La...minor! :) felicitari! m-ai castigat cu poezia asta!
pentru textul : Utopie lirică cu tarif normal deSpre dezamăgirea d-voastră, d-na/d-ra Alina Manole, nu e deloc dificil să vă înţeleg: întocmai precum pe cel căruia îi luaţi într-un mod "ma-ro"apărarea (nu importă motivele, pardon, peniţele)...
pentru textul : alb gustul de miere al ierbii deAm foşti elevi cărora le permit să mi se adreseze la persoana a II-a singular, asta pentru că ne cunoaştem şi merită...
Cât despre post-scriptum...mă abţin.
va trebui să înveți toate jocurile oamenilor îi spuse ea altfel voi pleca definitiv Strofa asta mi se pare in plus, iar poemul cam pretios. Pe undeva, si cred ca finalul, rupe din coerenta textului. Am remarcat: pentru că nimeni nu știe să-și riște viața așa cu zâmbetul pe buze ca un copil atunci când își zdrobește oasele de propria corabie
pentru textul : împăcarea cu lumina deideea poemului poate fi comunicarea, jocul, tandretea care niciodata nu sunt "prea mult"; nepermise, da...
pentru textul : Mirose deSunt onorată să primesc o asemenea vizită înstelată, însoțită de asemenea încurajări...mă bucură și mă face responsabilă în același timp. M am gândit și eu să reunesc experiențele mele cazone într un volum, și poate o să și materializez cândva acest gând..până atunci, aștept să mai cresc un pic... mulțumesc. domnule ionuț caragea
pentru textul : Cale nouă dea publica o intreaga nuvela dintr-o singura postare aici este o mare greseala. pentru ca ai sanse sigure sa nu o citeasca nimeni dintr-o singura vizita. era si este mult mai inteligent si mai benefic si pentru tine ca autor dar si pentru text daca il vei publica in episoade sau foiletoane. adica daca vei publica un capitol pe zi. adica poti edita textul de mai sus lasind numai primul capitol. poti pastra titlul cu precizarea capitolului si poti mentiona inca o data capitolul in subtitlu. apoi peste o zi sau cind vrei tu poti publica urmatorul capitol. astfel nuvela ta are sanse sa fie citita si eventual comentata.
pentru textul : Morţi on-line deCredeam că aici este și un text. Ar putea fi. Îl scrii?
pentru textul : if you go away deMultumesc, Adrian, era suficient să ne spui că există acordul ei. E bine să evităm afișarea adreselor de e-mail, ale noastre sau ale altora. Nu vrem să creăm nimănui neplăceri. Încă o dată, frumoasă realizare.
pentru textul : A doua mea copilărie deBianca, ai sesizat bine. Forma într-adevăr poate și trebuie să mai fie lucrată. Am fost conștientă de neajunsurile ei, asumându-mi oarecum un experiment. Se pare că nu a prea reușit, o să țin cont de părerea ta. Despre așa-zisa introducere însă nu asta a fost intenția. O consider mai degrabă o nevoie, un preambul lăuntric. Toate pornesc cu și de la maxima depărtare, așa că poezia începe și ea de ,, acolo unde lucrurile se prefac în nori”. Mulțumesc pentru părerea pertinentă, mă gândesc să scap și de explicitarea finală. Păcătuiesc deseori prin explicit și nu pentru că aș subestima cititorul. Și eu pricepusem că nu la ton te refereai, Bianca :).
pentru textul : Alétheia deTextul acesta e chiar unul bun si are cam tot ceea ce ii trebuie... cea mai interesanta imagine mi s-a parut aceea cu "omul își coboară căruciorul din suflet". "cupola imnurilor" suna insa parca prea pretios.
pentru textul : liniște și greață denu este nici un deranj. după cum vezi sînt alții care țin neaparat să o facă și nu reușesc
pentru textul : harta în relief derima asta involuntară alăturată din prima strofă cu cea încrucișată din a doua nu denotă decât dezordine interioară în ceea ce privește prozodia. revino lucid asupra textului.
pentru textul : Teenage angst deTextul, centrat în jurul somnului (ca "Dormi" al lui Eminescu, cu acelaşi ton imperativ),"În care-auzi cum creşte sub tine firul ierbii" --> "şi-ai s-auzi cum iarba creşte", iarăşi eminescian, diabeticele "Iar eu ca o albină spre tine mă întorn /Ca să adun polenul luminii cu săruturi/ Să îl prefac în miere şi-apoi să te adorm", amuzantul şi artificialul "Un somn ca o trezie, ce treaz prin tine-l dorm (retorism lexical-antagonic), artimiile din versurile 5/14, rezolvarea prozodică deficitară din "Deasupra lumii, cântă privighetori a vrajă, şi, poate cel mai important, rădăcina discursului, mijloacele artistice impersonale, lipsa autenticului şi impresia generală de mimetism voiculescian, fac ca acest text să fie ratat.
pentru textul : Sonet 249 deÎntâi şi-ntâi, mi se pare un poem foarte bun. Observ că Virgil a fost sensibil la unele observaţii, cum ar fi cele privitoare la verbul "a merita" (la noi, în limbajul ceva mai lejer, cum ar fi al "regelui" Hagi, de pildă, se spune, totuşi, "se merită" - nu se merită, Nea Gigi! - sau "se riscă" - nu mă risc, nea Cutare!), dar nici în franceză, de unde le-am luat, aceste verbe nu sunt reflexive. Foarte bine a făcut , însă, Virgil că n-a ascultat-o pa Masha! Versul al doilea este, poate, cel mai relevant al textului, iar asta nu atât prin ce spune (amănunţind în chip necesar), ci şi în virtutea unui efect retoric. Poemul are o ritmica - exterioară, a silabelor şi accentelor, şi interioară, a gândirii - , iar versul al doilea este chiar cel care imprimă această ritmică. Tocmai de aceea ultimul vers parcă n-ar conţine soluţia cea mai potrivită, nici ca ritm, nici ca idee...Aş simţi nevoia unei deschideri spre altceva, nu ştiu spre ce. Asta a simţit şi Raluca, rescriind textul, dar nu cred ca a găsit soluţia fericită!
pentru textul : metalmorphosis deIndiferent de substanță, metafora e grea în poezie atunci când avem de-a face cu un poem confesional. Eu una am avut mereu probleme de a mai scrie, în zilele tulburi de astăzi când orice găgăuță la o adică te trimite la lecturi suplimentare, versuri care încep cu persoana întâia la prezent a verbului 'a fi'. Acest declarativ confesional însă îi iese Adrianei pentru că, întrucâtva, ea este dincolo de orice suspiciune de nesinceritate și desigur dincolo de despicarea firului în patru a-la-francaise. Si îmi mai place poemul pentru că Adriana Lisandru e o poetă care aici își conservă bine imaginea. Mă face să îmi amintesc constant de unele lucruri... de unele locuri... iar asta mă face să mă simt ciudat de bine în acest poem care e de fapt la urma urmei o mașină care te duce spre o destinație alta decât cea inițial stabilită clar, un fel de 'last-minute-call', un fel de aventură... însă lipsită de orice fel de pericole.
pentru textul : lumina dinaintea vederii deMargas
zumzetul electronilor şi întreaga tehnologie, camerele de luat vederi...
se aude, se vede, se simte ceva din ceea ce se poate întâmpla?!
"nicio mişcare"...
cred că este un scenariu suficient de reuşit încât transmită.
pentru textul : apăsat decu ce ocazie? v-am pândit eu a rău? am zis eu vreo lovitură de praştie de tine, de Adriana, de Roxana sau de 2xVT?
pentru textul : de la eva la dama de pică dePoate asa e mai bine?
pentru textul : Femei flămânde de bărbați: Salem dePagini