probabil ca nu mai aceea este "tot ce poti sa iei" pentru ca te-ai lipit de rasina. dar in orice caz, tot e bine daca s-a lipit ceva. m-ai amuzat teribil cu chestia asta "penticostalismul in poezie". asta ma face sa inteleg ca nu prea pricepi probabil nici ce este penticostalismul si nici poezia. dar e ok, nimeni nu le stie chiar pe toate. chiar daca uneori vorbeste despre ele. si nu, textul nu este indecis cu privire la limba pe care vrea s-o foloseasca. are insa probleme cu obtuzitatea unor cititori. ca tine. atita tot. dar am sa ii spun sa nu o puna la inima. ca nu se merita. o zi buna.
dom'le dar eu am citit și am rămas acolo. nu știu exact dacă e în gara de nord sau e la perete dar mirosul acela de lapte dat în spuză mi-a rămas în nări și cred că mîine dimineață am să ajung și eu să vorbesc singur pe stradă. ceea ce mă fascinează la textul ăsta e faptul că deși poate constitui mai multe texte totuși reușește să rămînă unitar.
Aș pune a doua strofă la sfîrșit. Motivul: repetițiile din celelalte două mă pregătesc pentru o concluzie, și văd țipătul cocorilor ca o refocalizare dinspre lumea din spatele lucrurilor spre revolta fățișă a cocorilor. Ca în matematică de altfel, șirurile monotone și mărginite converg sigur la limită. Și am să spun ceea ce simt cu riscul de a fi criticată: textul tău mi-a plăcut. S-auzim de bine!
parca ar fi o litanie, sau un fragment de oracol. te lasa mirat si tulbure, in lumina. una din admiratoare este olecutza ocupata, domnule Manolescu...:) dar cere cu glas mare continuarea unui eseu. sa nu credeti ca am uitat. pe cand?
"norii au tăiat cerul unde am turnat despărţirea" La acest vers mi se pare prea dur verbul "a turna" având în vedere că "tai cerul" tot în primul vers. aş sugera "unde am lăsat despărţirea"
foarte mult îmi plac versurile: "în viitorul meu apropiat trecutul este ultimul" şi "soarele va ieşi viu ca o pasăre de sub roţile trenului"
Come on Emile... atitudinea ta in acel asa-zis conflict a fost una usor exagerata, insa pe deplin justificata in contextul respectiv. Eu am zis doar ca tipul nu trebuia chiar crucificat, insa asa se intampla cand bulgarele incepe a se rostogoli la vale :-) Nu cred ca aceasta auto-flagelare are vreun sens... un simplu mea culpa (facut deja) este deajuns. Insa asta e doar parerea mea, Andu
Primele doua versuri mi se pare ca au o idee interesanta. Apoi mi se pare ca ideea se duce intr-un punct unde nu ar trebui sa fie. Mai degraba analogia merge spre acel punct in care textul nu ar trebui sa mearga. Spus altfel mi se pare ok tacerea piatra in prastie, dar nu cand lebedele fara cap devin indurare. Partea de final devine greu de perceput. Mi se pare un text care incepe cu o idee buna continuata slab. Ialin
simțit poem, mi-a plăcut
pe undeva însă m-am pierdut... pe la jumate., pe la pigrafa aia, apoi parcă prea multă simbolistică religioasă, nu sunt un fan, recunosc
dar una peste alta, un poem bun al acestui autor care scrie ca un tăvălug după principiul cine nu e cu mine e împotriva mea
cred că mai multă discreție și subtilitate (și nu mă refer aici la metafore pentru că ele pot fi deloc subtile ci chiar foarte zgomotoase) ar îmbunătăți registrul... însă nu-s convins că asta poate fi acceptată ca idee de stil de către acest autor fundamentalist bullish
e doar o părere
Mai taie din el, ca te repeti prin unele locuri. Finalul e ratat. Poti renunta la ultimele doua randuri. Pe alocuri, stangacii, cred ca ti-e teama sa tai din text, dupa ce il scrii. Ca asa, Diogene :) - vezi mai jos si nu te supara, frate: în lumea asta fiecare cu dumnezeul lui oamenii își aruncă undița în cer balta cu îngeri a nimănui își potrivesc timpul între ei o viață, spunem noi, e întotdeauna prea mult așteaptă ca bătrânul să înghită momeala. ne-am născut flămânzi. firul se întinde deasupra aceasta este prada cea mai mare îl vom împărți atât cât ajunge. acesta e piciorul, acesta e mâna, aceștia ii sunt ochii nici tu diogene n-ai fost pescar nici eu. din praștia noastră au zburat întotdeauna spre cer cele mai grele pietre. fericiți cei flămânzi toate s-au întors peste noi străine și mute. Desi am scris numai de rau, textul e chiar bun. Acum sa dau si penita, ti-a trebui la taiat balastul.
Virgil, imi pare rau, am incadrat gresit textul, e tradus din ebraica in franceza. Din cate stiu eu, nu exista inca traduceri ale lui Admiel Kosman in romana, dar cine stie....mi-ai dat o idee!
Imi pare rau daca am suparat pe cineva cu comentariul meu. Poate ca nu am inteles ceea ce ai vrut sa transmiti prin versurile tale. Sper ca toata lumea e bine.
e o proiectie intr-o perspectiva la un singur punct de fuga unde liniile de cale ferata se unesc undeva intr-un punct virtual unde au mirosul matasos al traverselor... desi titlul e atit de fascinant, ti-as putea spune ca moartea e departe de a fi inmiresmata, e doar un cumul ai infringerilor...nu inseamna ca nu imi place aceasta coloratura olfactiva ce o atribui mortii...in final, e o parte indubitabila din noi, poate partea de inceput si nu de sfirsit... finalul are ceva apoteotic: "atunci Magister ludi mi-a arătat moartea, moartea înmiresmată ridicându-se ca un dirijabil luminiscent cu blana ca fosforul lucind ca display-urile cu plasmă era înspăimântător de frumoasă și ne privea mângâia mielul ucis îi lingea blana cruntă de sânge." poate de cele mai multe ori, moartea se ridica dintre noi in acest mod, sau poate noi o ridicam la fileu... cred ca e mica eroare de redactare "se vedeau tramvaiale". tendinta mea spre perfectionism poate pare maladiva, dar intr-o redactie se numeste altfel...si aici, cred ca sintem nu numai intr-un cenaclu virtual cit si intr-o redactie virtuala.
Stimate Dorel, poate că exprimarea mea acolo a fost greșită din dorința mea de a-i da o nunață mai literară, mai compulsivă, era prea simplu să despart 'cititorii' de 'eventual' intercalând persoana Dvs. mai puțin importantă în acel context doar pentru a forma o construcție gramaticală pe care ați fi denumit-o, limitat și încarcerat într-un spirit delimitat de granițe care, deși largi, sunt foarte exacte... ca fiind CORECTĂ... și nu v-ați mai fi legat aiurea de ea pentru a evita să-mi răspundeți la ceea ce v-am scris acolo, folosind această tehnică facilă de a scăpa de un comentator incomod.
Însă nu vă faceți prea multe iluzii Domnule Dorel, mie nu îmi 'puneți capac' cu asemenea manevre de diversiune literară. I'm too old for this shit ar fi spus danny glover poate că vă amintiți filmul și această replică devenită clasică.
Nimic nu mi-ați răspuns la ce v-am scris, apăi nici eu nu v-oi mai scrie nimic până când nu voi simți că a crescut în Dvs copacul respectului pentru interlocutor domnule Dorel, o specie de arbore din păcate pe cale de dispariție în Romania.
Nu mai fi chiar asa de trista. Pt. ca nici eu nu stiu, despre mine insumi, cand vorbesc serios sau nu. Dar ce-a scris Oriana, chiar e frumos. Iar faptul ca vorbeste (sau pare a vorbi) condescendent, de data asta (dar, evident, nu intotdeauna) cred ca are dreptul. De fapt, nici nu cred ca e "condescendenta". Asa e ea: crede in ce spune. Si asta este un merit (pe bune).
Dacă aș fi avut o soluție pentru "coadă", ți-aș fi spus. Cred că poți renunța la a doua și să devină "caninul". Nu pare a schimba foarte mult sensul și îi oferă o anume ambiguitate.
mulţumesc Ottilia pentru acest poem frumos! Îmi aminteşte de Sorescu, poetul meu preferat, dar are o altă alură, o altă structură, mai afirmativă, mai peremptorie, mai feminină. Sărbători fericite!
Bianca, glumești! Bineînțeles că am citit ȘI prima parte, asta e poanta că am lecturat până la final, cu partea a doua cu tot. Mă bucur că ți-am dat idei. Indirect.
silvia, cum am mai spus, voi reveni si am sa ma mai slefuiesc .. voi tine cont de observatii. multumesc frumos pentru implicare.
domnule virgil, despre vronsky poate in alt poem. daca nu ma insel, il chema si alexei. poate poemul se va chema alexei :)
Am regăsit o mare parte din "lucrurile pe care și eu le iubesc", poate pentru că am primit, cândva, copia la indigo a "pactului". Inedit este versul "oamneii - nu e typos", e licența ta poetică. Îți mulțumesc pentru "replică". Frumos.
multumesc de comentariul ialin, imi pare rau ca vezi doar “incoerenta”, m-as fi bucurat sa vezi "lumina" prin fluturi, sau " trairea" ce o ia inaintea timpului, prin " golul acela dintre coaste" pe care totusi nu l-am pus intamplator acolo ... sunt multe verbe e adevarat, voiam un poem scurt de actiune, “cuvântul coboară, fluturii urcă, golul din coaste zboară” e acolo o cruce a unui dialog ce împrumută răsărituri ... de lucrat nu cred c-o sa-l mai lucrez as strica revelatia din preajma cuvintelor atunci cand un zambet s-a adaugat unui rasarit, pana la urma fluturii acestia mi-au colorat putin veacul de singuratate crescut intre coaste :) ma bucur de trecerea ta !
"schelăcăind"... licenţă poetică??!!! Hai să fim serioşi. Chiar aşa e de greu să admitem că am tastat greşit sau că e o simplă gafă făcută în timp ce aveam "o îndeletnicire mult mai plăcută". La urma urmei nimeni nu poate face două lucruri bine în acelaşi timp.
e frumos, nimic de zis, dar mă întreb cât la sută din farmecul poemului ar mai rămâne dacă s-ar scoate toate referințele religioase și calchierea reușită a stilului biblic pentru că o mare forță de impact asupra subconștientului nostru o au tocmai trimiterile la acea curgere a Cântării Cântărilor, poezie pură, având șlefuirea cristalină a liricii antice deci, ca o provocare: cum ai scrie, francisc, fără aceste metatextualisme cultice, și dacă farmecul incantației tale s-ar păstra și fără fundamentarea psalmic-eclesiastică :) altfel, I`m impressed
...aici "inascensus" are un rol de încurajare și în același timp de admirație pentru un salt enorm cu parapanta. dar să rămânem români în românia(care e a tuturor, de aia o scriu cu litere mici, e pentru mine substantiv "comun"). mă bucur că ai tresărit Andule, e semn bun:) atent, paul
Multumesc, domnule Manolescu, pentru cuvantul intelept :) Cu ocazia asta v-as ruga sa ma prezentati si doamnei Adriana Lisandru, astfel: sunt tm, sau Tiberiu, cum doriti. aici n-am alte titluri. mi-ati acorda un mare privilegiu daca mi-ati vorbi la a doua singular :) Cu bine, tm
Iată cum se mai întâmplă câte un lucru bun, Ioana scrie pe Hermeneia din nou, mărturisesc așteptam și mă întrebam...
Nu cred că poemul acesta este cel menit să marcheze un come-back, ci mai degraba un 'i'm still here' ceva still goo goo dolls.
Mi-a plăcut mai mult recitirea decât poemul în sine, mărturisesc.
Dacă îmi este îngăduită o recomandare, aș schimba acel 'm-am trezit cu fața spre tine' care sună de parcă 'm-am trezit cu fața la perete sau la cearceaf'. Aș zice poate ceva de genul 'm-am trezit privind spre tine'... sau 'm-am trezit cu ochii spre tine', oricum altceva decât acea față spre tine.
Cele bune Ioana și te mai aștept prin acest deșert.
Marga
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
probabil ca nu mai aceea este "tot ce poti sa iei" pentru ca te-ai lipit de rasina. dar in orice caz, tot e bine daca s-a lipit ceva. m-ai amuzat teribil cu chestia asta "penticostalismul in poezie". asta ma face sa inteleg ca nu prea pricepi probabil nici ce este penticostalismul si nici poezia. dar e ok, nimeni nu le stie chiar pe toate. chiar daca uneori vorbeste despre ele. si nu, textul nu este indecis cu privire la limba pe care vrea s-o foloseasca. are insa probleme cu obtuzitatea unor cititori. ca tine. atita tot. dar am sa ii spun sa nu o puna la inima. ca nu se merita. o zi buna.
pentru textul : december blues dedom'le dar eu am citit și am rămas acolo. nu știu exact dacă e în gara de nord sau e la perete dar mirosul acela de lapte dat în spuză mi-a rămas în nări și cred că mîine dimineață am să ajung și eu să vorbesc singur pe stradă. ceea ce mă fascinează la textul ăsta e faptul că deși poate constitui mai multe texte totuși reușește să rămînă unitar.
pentru textul : bună dimineața ești în gara de nord deAș pune a doua strofă la sfîrșit. Motivul: repetițiile din celelalte două mă pregătesc pentru o concluzie, și văd țipătul cocorilor ca o refocalizare dinspre lumea din spatele lucrurilor spre revolta fățișă a cocorilor. Ca în matematică de altfel, șirurile monotone și mărginite converg sigur la limită. Și am să spun ceea ce simt cu riscul de a fi criticată: textul tău mi-a plăcut. S-auzim de bine!
pentru textul : Zidul fostei grădini deparca ar fi o litanie, sau un fragment de oracol. te lasa mirat si tulbure, in lumina. una din admiratoare este olecutza ocupata, domnule Manolescu...:) dar cere cu glas mare continuarea unui eseu. sa nu credeti ca am uitat. pe cand?
pentru textul : Viol consimțit de"norii au tăiat cerul unde am turnat despărţirea" La acest vers mi se pare prea dur verbul "a turna" având în vedere că "tai cerul" tot în primul vers. aş sugera "unde am lăsat despărţirea"
foarte mult îmi plac versurile: "în viitorul meu apropiat trecutul este ultimul" şi "soarele va ieşi viu ca o pasăre de sub roţile trenului"
te citesc cu plăcere de ceva timp...
pentru textul : aer rupt demerci mult, cum am greșit acolo nu mă mir că și numele mi l-am scris eronat:)
pentru textul : suflare de viață deCome on Emile... atitudinea ta in acel asa-zis conflict a fost una usor exagerata, insa pe deplin justificata in contextul respectiv. Eu am zis doar ca tipul nu trebuia chiar crucificat, insa asa se intampla cand bulgarele incepe a se rostogoli la vale :-) Nu cred ca aceasta auto-flagelare are vreun sens... un simplu mea culpa (facut deja) este deajuns. Insa asta e doar parerea mea, Andu
pentru textul : suspendare emilian pal dePrimele doua versuri mi se pare ca au o idee interesanta. Apoi mi se pare ca ideea se duce intr-un punct unde nu ar trebui sa fie. Mai degraba analogia merge spre acel punct in care textul nu ar trebui sa mearga. Spus altfel mi se pare ok tacerea piatra in prastie, dar nu cand lebedele fara cap devin indurare. Partea de final devine greu de perceput. Mi se pare un text care incepe cu o idee buna continuata slab. Ialin
pentru textul : îndreptar pentru cuvinte desimțit poem, mi-a plăcut
pentru textul : restul ar fi spus prematur depe undeva însă m-am pierdut... pe la jumate., pe la pigrafa aia, apoi parcă prea multă simbolistică religioasă, nu sunt un fan, recunosc
dar una peste alta, un poem bun al acestui autor care scrie ca un tăvălug după principiul cine nu e cu mine e împotriva mea
cred că mai multă discreție și subtilitate (și nu mă refer aici la metafore pentru că ele pot fi deloc subtile ci chiar foarte zgomotoase) ar îmbunătăți registrul... însă nu-s convins că asta poate fi acceptată ca idee de stil de către acest autor fundamentalist bullish
e doar o părere
Mai taie din el, ca te repeti prin unele locuri. Finalul e ratat. Poti renunta la ultimele doua randuri. Pe alocuri, stangacii, cred ca ti-e teama sa tai din text, dupa ce il scrii. Ca asa, Diogene :) - vezi mai jos si nu te supara, frate: în lumea asta fiecare cu dumnezeul lui oamenii își aruncă undița în cer balta cu îngeri a nimănui își potrivesc timpul între ei o viață, spunem noi, e întotdeauna prea mult așteaptă ca bătrânul să înghită momeala. ne-am născut flămânzi. firul se întinde deasupra aceasta este prada cea mai mare îl vom împărți atât cât ajunge. acesta e piciorul, acesta e mâna, aceștia ii sunt ochii nici tu diogene n-ai fost pescar nici eu. din praștia noastră au zburat întotdeauna spre cer cele mai grele pietre. fericiți cei flămânzi toate s-au întors peste noi străine și mute. Desi am scris numai de rau, textul e chiar bun. Acum sa dau si penita, ti-a trebui la taiat balastul.
pentru textul : Scrisori către Diogene (V) deVirgil, imi pare rau, am incadrat gresit textul, e tradus din ebraica in franceza. Din cate stiu eu, nu exista inca traduceri ale lui Admiel Kosman in romana, dar cine stie....mi-ai dat o idee!
pentru textul : Nous faisons l’amour de..fac si eu ce pot...:p
pentru textul : Poem cu capul în nori deImi pare rau daca am suparat pe cineva cu comentariul meu. Poate ca nu am inteles ceea ce ai vrut sa transmiti prin versurile tale. Sper ca toata lumea e bine.
pentru textul : Etaj VII demi-a plăcut finalul, romantic înmiresmat dar și cu o nuanță dură, sugerată de drumul tăiat alb peste câmp. am citit cu plăcere.
pentru textul : Ca un drum tăiat alb peste câmp către gară dee o proiectie intr-o perspectiva la un singur punct de fuga unde liniile de cale ferata se unesc undeva intr-un punct virtual unde au mirosul matasos al traverselor... desi titlul e atit de fascinant, ti-as putea spune ca moartea e departe de a fi inmiresmata, e doar un cumul ai infringerilor...nu inseamna ca nu imi place aceasta coloratura olfactiva ce o atribui mortii...in final, e o parte indubitabila din noi, poate partea de inceput si nu de sfirsit... finalul are ceva apoteotic: "atunci Magister ludi mi-a arătat moartea, moartea înmiresmată ridicându-se ca un dirijabil luminiscent cu blana ca fosforul lucind ca display-urile cu plasmă era înspăimântător de frumoasă și ne privea mângâia mielul ucis îi lingea blana cruntă de sânge." poate de cele mai multe ori, moartea se ridica dintre noi in acest mod, sau poate noi o ridicam la fileu... cred ca e mica eroare de redactare "se vedeau tramvaiale". tendinta mea spre perfectionism poate pare maladiva, dar intr-o redactie se numeste altfel...si aici, cred ca sintem nu numai intr-un cenaclu virtual cit si intr-o redactie virtuala.
pentru textul : moartea înmiresmată deStimate Dorel, poate că exprimarea mea acolo a fost greșită din dorința mea de a-i da o nunață mai literară, mai compulsivă, era prea simplu să despart 'cititorii' de 'eventual' intercalând persoana Dvs. mai puțin importantă în acel context doar pentru a forma o construcție gramaticală pe care ați fi denumit-o, limitat și încarcerat într-un spirit delimitat de granițe care, deși largi, sunt foarte exacte... ca fiind CORECTĂ... și nu v-ați mai fi legat aiurea de ea pentru a evita să-mi răspundeți la ceea ce v-am scris acolo, folosind această tehnică facilă de a scăpa de un comentator incomod.
pentru textul : Între Orfeu şi Euridice deÎnsă nu vă faceți prea multe iluzii Domnule Dorel, mie nu îmi 'puneți capac' cu asemenea manevre de diversiune literară. I'm too old for this shit ar fi spus danny glover poate că vă amintiți filmul și această replică devenită clasică.
Nimic nu mi-ați răspuns la ce v-am scris, apăi nici eu nu v-oi mai scrie nimic până când nu voi simți că a crescut în Dvs copacul respectului pentru interlocutor domnule Dorel, o specie de arbore din păcate pe cale de dispariție în Romania.
Nu mai fi chiar asa de trista. Pt. ca nici eu nu stiu, despre mine insumi, cand vorbesc serios sau nu. Dar ce-a scris Oriana, chiar e frumos. Iar faptul ca vorbeste (sau pare a vorbi) condescendent, de data asta (dar, evident, nu intotdeauna) cred ca are dreptul. De fapt, nici nu cred ca e "condescendenta". Asa e ea: crede in ce spune. Si asta este un merit (pe bune).
pentru textul : Lunatice desi eu ce-ar trebui sa-ti raspund? si de ce-mi spui dvs.?
pentru textul : sunt fascinat de pălăria ta deDacă aș fi avut o soluție pentru "coadă", ți-aș fi spus. Cred că poți renunța la a doua și să devină "caninul". Nu pare a schimba foarte mult sensul și îi oferă o anume ambiguitate.
pentru textul : coadă văzută la relanti demulţumesc Ottilia pentru acest poem frumos! Îmi aminteşte de Sorescu, poetul meu preferat, dar are o altă alură, o altă structură, mai afirmativă, mai peremptorie, mai feminină. Sărbători fericite!
pentru textul : angajator dein ceea ce priveste celebritatea... ma simt celebra. oh yeah...!
pentru textul : portarul de la spital deBianca, glumești! Bineînțeles că am citit ȘI prima parte, asta e poanta că am lecturat până la final, cu partea a doua cu tot. Mă bucur că ți-am dat idei. Indirect.
pentru textul : Ultima Carte desilvia, cum am mai spus, voi reveni si am sa ma mai slefuiesc .. voi tine cont de observatii. multumesc frumos pentru implicare.
pentru textul : anna dedomnule virgil, despre vronsky poate in alt poem. daca nu ma insel, il chema si alexei. poate poemul se va chema alexei :)
Am regăsit o mare parte din "lucrurile pe care și eu le iubesc", poate pentru că am primit, cândva, copia la indigo a "pactului". Inedit este versul "oamneii - nu e typos", e licența ta poetică. Îți mulțumesc pentru "replică". Frumos.
pentru textul : lucruri pe care le iubesc încă demultumesc de comentariul ialin, imi pare rau ca vezi doar “incoerenta”, m-as fi bucurat sa vezi "lumina" prin fluturi, sau " trairea" ce o ia inaintea timpului, prin " golul acela dintre coaste" pe care totusi nu l-am pus intamplator acolo ... sunt multe verbe e adevarat, voiam un poem scurt de actiune, “cuvântul coboară, fluturii urcă, golul din coaste zboară” e acolo o cruce a unui dialog ce împrumută răsărituri ... de lucrat nu cred c-o sa-l mai lucrez as strica revelatia din preajma cuvintelor atunci cand un zambet s-a adaugat unui rasarit, pana la urma fluturii acestia mi-au colorat putin veacul de singuratate crescut intre coaste :) ma bucur de trecerea ta !
pentru textul : răsărit de"schelăcăind"... licenţă poetică??!!! Hai să fim serioşi. Chiar aşa e de greu să admitem că am tastat greşit sau că e o simplă gafă făcută în timp ce aveam "o îndeletnicire mult mai plăcută". La urma urmei nimeni nu poate face două lucruri bine în acelaşi timp.
pentru textul : fahrenheit game dee frumos, nimic de zis, dar mă întreb cât la sută din farmecul poemului ar mai rămâne dacă s-ar scoate toate referințele religioase și calchierea reușită a stilului biblic pentru că o mare forță de impact asupra subconștientului nostru o au tocmai trimiterile la acea curgere a Cântării Cântărilor, poezie pură, având șlefuirea cristalină a liricii antice deci, ca o provocare: cum ai scrie, francisc, fără aceste metatextualisme cultice, și dacă farmecul incantației tale s-ar păstra și fără fundamentarea psalmic-eclesiastică :) altfel, I`m impressed
pentru textul : toate oasele de...aici "inascensus" are un rol de încurajare și în același timp de admirație pentru un salt enorm cu parapanta. dar să rămânem români în românia(care e a tuturor, de aia o scriu cu litere mici, e pentru mine substantiv "comun"). mă bucur că ai tresărit Andule, e semn bun:) atent, paul
pentru textul : apex deMultumesc, domnule Manolescu, pentru cuvantul intelept :) Cu ocazia asta v-as ruga sa ma prezentati si doamnei Adriana Lisandru, astfel: sunt tm, sau Tiberiu, cum doriti. aici n-am alte titluri. mi-ati acorda un mare privilegiu daca mi-ati vorbi la a doua singular :) Cu bine, tm
pentru textul : Gânduri deIată cum se mai întâmplă câte un lucru bun, Ioana scrie pe Hermeneia din nou, mărturisesc așteptam și mă întrebam...
pentru textul : de dimineaţă deNu cred că poemul acesta este cel menit să marcheze un come-back, ci mai degraba un 'i'm still here' ceva still goo goo dolls.
Mi-a plăcut mai mult recitirea decât poemul în sine, mărturisesc.
Dacă îmi este îngăduită o recomandare, aș schimba acel 'm-am trezit cu fața spre tine' care sună de parcă 'm-am trezit cu fața la perete sau la cearceaf'. Aș zice poate ceva de genul 'm-am trezit privind spre tine'... sau 'm-am trezit cu ochii spre tine', oricum altceva decât acea față spre tine.
Cele bune Ioana și te mai aștept prin acest deșert.
Marga
Pagini