Domnule Gorun, criticul Tudor Cristea vorbea, în prima parte a cuvântului-înainte, despre „ discrete unde metafizice”. Știu că, citind și ajungând la aceste cuvinte, am respirat ușurată. Să vă spun de ce. Din punctul meu de vedere, metafizica (în sine și de dincolo de Sine), nu poate fi atinsă decât „tangențial” (cum bine ați menționat) iar cel care îndrăznește să scrie poezie ar trebui să fie fericiți, pe deplin fericit când reușim asta.
Dar, recunosc, mi-ați stârnit dorința de a vedea ce ați scris mai departe și nu vreți să ne spuneți și nouă! (zâmbesc…) Și-n același timp, mă simt stânjenită și vinovată – nu credeam că v-ați fi făcut timp pentru mine. Dar nu-i nimic, ceea ce mi-ați spus e un stimulent pentru următoarea carte și aveți grijă, n-o să uit asta! ;) deși s-ar pute să vă amintesc vorbele astea abia peste câțiva ani, vi le voi aminti, cu siguranță.

P.S. sunteți în România acum? Întreb fiindcă m-aș bucura să vă aud…

„la marginea unei vieţi ruptă de oboseală
de un somn ce-ar fi trebuit să crească bun”
Tocmai "somnul" acesta mi-a obosit într-atât viaţa!
Până ea, viaţa, a dat cu mine de toţi pereţii, să mă trezesc!

Imi pare rau si imi cer scuze daca cineva s-a simtit jignit, eu nu am intentionat sa jignesc pe nimeni, am spus doar ca TEXTUL e un gunoi si uite, l-am citit inca o data si tot execrabil mi se pare. La o adica, imi cer scuze pana si ca mi-am lasat scrisa parerea cat se poate de sincera aici, am crezut ca asta e un site de oameni majori, pe cuvant de onoare. Andu

cred ca un bun subtitlu al acestui text ar putea fi: "voua, un strigat de ura, cu dragoste" aici nu e catusi de putin alcatuire poetica, ci adevar rasturnat pe masa, fara menajamente.si cu mult har. scrum, da, cum bine i-ai zis... "nesfârșiților luptătorilor maniacilor înmărmuriților nu m-ați mai iubit așa că nici inima asta nu mai e de folos cuiva rătăcită în lumea de zdrențe mulțumesc fraierilor răbduriilor divorțaților de pedepse inima mea n-a avut loc de veci în voi nu v-ați cumpărat lopeți și târnăcoape din timp veți umbla cu plasa de prins fluturi cu monede în buzunare pentru toți cerșetorii crezând că-mi veți aduce inima înapoi și-mi veți putea da, ca de obicei, un ban la colț de stradă" felicitari, poet pe care abia acum il descopar! Adriana

pe tine chiar nu te deranjează tot descriptivul și manierismul din acest text?

Bianca, mulțam. Eu am luat atitudine nu la conținutul cuvintelor Almei, ea știe acest fapt. Și mai știe că eu am mai scris în acest stil și chiar în alt stil mai hard și mai altfel decât acesta. Și mai știe și schimbărileîn scrierea mea de un an jumate. M-a provocat, tocmai fiindcă știe de ce și știe că reușesc să îmi asum interior ce am de făcut. Însă în momentul în care m-a provocat a folosit alt registru, mai ales la 2 noaptea, și la avalanșa de comentarii, când era de ajuns să mi se spună: "impuls pentru nou, îndrăznește, dezvăluie schimbarea, curaj". În fine, cu alte cuvinte, cu altă formulare, însă acesta ar fi trebuit să fie tonul la ora aceea. La el, la ton, am reacționat eu, cumva în aceeași tonalitate, fiindcă eram și constrânsă de lipsa computerului personal și de lipsa diacriticelor și alte asemenea. Pe care nu am vrut să le adaug atunci în discuție. Promit însă un lucru: nu voi mai răspund ela comentarii instant, cum fac de obicei, ci voi lăsa ceva vreme să se aștearnă lucrurile. Nu mult, ci cât să treacă reverberările inițiale. Da, ai dreptate cu acele modificări. Deocamdată încă simt așa, în momentul în care voi desprinde și cojile acestea lingvistice, se va observa. Însă: acolo chiar sunt degetele altor mâini, acolo chiar sunt pereții dinspre sud. Poate doar departe-le să fie înlocuit cu plecate. Da, acesta îl pot modifica, are sens, în logica construcției de aici. :) Te mai aștept.

...am uitat semnul, e un eseu bun, reverberant...

nu mi se pare tocmai fericit. din moment ce autoarea dezvaluie inca din primul cuvant despe ce-i vorba si dezvolta ulterior, de ce "mister"?

definitiile in sine mi se par destul de...roz-liniare, ca sa zic asa. nu stau sa discut realismul lor (fiecare cu experientele sale, la urma urmei) dar, cum spuneam, titlul imi crease un alt orizont de asteptare.

de corectat "casnicia".

si trebuie sa va multumesc pentru observatii!
Faptul ca s-a mai scris in acest mod nu e nimic neobisnuit si anormal (totul s-au mai scris in diverse moduri!), dar trebuie sa spun ca textuletul acesta este scris cu ceva ani in urma pentru o pagina de divertisment a unui hebdomadar ("gazeta de bacau" parca...) condus de Sebi Sufariu.
Nu am subestimat nicio clipa cititorul, ci (prin ghilimelele acelea) am considerat (gresit probabil) ca ofer mici sugestii, fara sa desconspir totusi. De altfel, oricat de previzibil sustineti ca a fost finalul, gandul putea duce, poate, si la alte apropieri in afara celei induse de titlu, subtitlu si folosirea majusculelor (de exemplu, acele file mentionate).

am eliminat pleonasmul. restul, sugerat de Ottilia rămâne, poemul fiind un pseudo protest.

Erata: pe dreapta. P.S. Francisc, nu am inteles "ps: sorry virgil ptr...".

do you realise how big a distance between an angel and you? o-o-oh my dear! try to be a nice girl instead. the fact that you write whatever comes, ugly nonsens, sometimes, do not give you the position to sit on the supreme court. but of course, thanks for emotions, timidity and courage.

sper ca acum e suficient de updatat. imi pare rau, n-am realizat ca nu era complet.

Cristian, conform regulamentului acestui site, această poezie era bine să fie postată doar pe Hermeneia, nu și pe încă două site-uri. Mulțumesc.