e foarte frumos pana la /a venit în ziua cuvenită cu o pânză goală o dureau îngrozitor gingiile și plângea rosese aproape toate pensulele până i-a țâșnit sângele și ne-a spus că n-a găsit nimic pentru alb nici pentru negru rămâne faptul că și ea era blondă iar eminescu același obsedat cumsecade/ apoi a devenit un fel de banc... nu stiu, fa/i ceva ca e frumos, fa/l sa nu sune a poanta, a misto... lasa/l poem pana la capat...
Chiar daca nu am comentat acest text in detaliu cum as fi vrut de altfel (si cum as fi facut poate dupa un anumit timp, din motive obiective), este nepermis sa fiu jignita de un alt membru al site-ului la acest mod. Nu il cunosc si nu ma intereseaza persoana lui. Nu inteleg ce doreste. Acest personaj nu face decat sa aduca prejudicii calitative unui site LITERAR.
si probabil ca eu acum ar trebui sa ma simt in offside si sa joc la levată. iata genul de comentarii care se vor neinspirat culpabilizatoare. daca era dedicat textul puteai sa o spui de la inceput si probabil ca "intelegeam" ca nu e literatura de criticat ci altceva. oricum, e si asta un fel de a raspunde la critica. in ce priveste sarcasmul ma tem ca atunci cind se repeta incepe sa demonstreze penurie de imaginatie
sunt unele secvente placute, cum sunt si multe care lasa de dorit. un text de acest gen nu merge in primul rand ptr ca apare si se manifesta tendinta de a-ti plange de mila in mod subtil. iar cand apelezi la mila ptr a convinge asta e un sofism. mai bine foloseai argumentum ad bacullum sau ceva. in al doilea rand, dincolo de atitudine, limbajul face parte din recuzita poetica comuna, iar pe alocuri, ai neclaritati in exprimarea ideii. ps: de asemenea, comentez si criteriile care au facut ca un astfel de text sa ajunga la remarcate. (mor sa ajung si eu remarcat). ar fi interesant de stiut care sunt criteriile si cum se face. din pacate, nu spun mai multe ptr ca se pune mult prea mult accent pe comentarii decat pe texte. asta inhiba cu siguranta, atat actul creatiei poetice cat si cel al criticii. asta face rau site-ului. vivat regulamentul! emi, sorry ptr. digresiune
Si ce mai stoarcem ? Primele trei versuri prezinta un stereotip ideatic, iar ultimele doua o idee gretoasa (tot estetica uratului ? ). Si totul se petrece in mintea mea... Mie nu mi-a placut ! Ialin
un poem ca un un potpuriu de stari sentimente semne despre aceleasi lucruri eterogene ce ajung sa ne compuna existenta in doi "e atâta liniște în absență" "aș putea să scriu până te naști" as spune comprimind totul, dintr-o singura inspiratie.
hialin, tonul tau categoric imi da impresia ca explicatiile mele te/au deranjat. te rog sa ma ierti! nu am urmarit si nici nu am intentionat asa ceva. ai foarte multa dreptate in ceea ce priveste faptul ca daca vrem, in tot ceea ce scriem, gasim "ceva ce a mai scris cineva". nici nu mai stiu ce sa iti spun...
încep să coc o idee, nu zici tu rău, aș putea integra în text o poveste mai palpabilă legată de motivul pentru care personajul pricipal e în mașină. Așa m-am axat mai mult pe fenomen, but anything is fixable. Multumesc, Sorin. Dar tot va trebui să omor personajul. Voi căuta o modalitate mai subtilă, poate ceva mai mult mister. Am încercat să folosesc un clișeu tocmai pentru a-i da o altă față, pentru a fi un contrast mai mare între adevăr și situatia aparent clară. Se pare ca m-am împotmolit în clișeu de fapt.
Stiu ca e ciudat sa aduci in discutie celebrul "conflict intre generatii" chiar si in poezie dar mie asta mi-a sugerat dialogul din subsolul acestui poem al lui Dorel... si ar fi greu, sa recunoastem, ca un asemenea text sa fie pe placul a doi poeti de factura antecomentatorilor mei. Desigur ca nu aprob nici reactia virulenta a lui Dorel la acest capitol, daca nu vrei sa auzi pareri contrare ori nu publici ori dezactivezi comentariile. Mie mi-a placut textul si marturisesc, asa "personal" cum bine zice batranutragator ca e, pe mine m-a "atins". Este un poem de dragoste, sustin. Insa nu stiu daca este chiar "poemul de dragoste" Dorele, cred ca poti si mai bine :-) Salutari, Andu
nu stiam ca Jules Perahim a murit...in primavara cineva la un vernisaj de aici spunea ca e inca bine. inca mai sunt la Bucuresti si la Paris elevi de ai Maestrului...ciudat este ca nici la UAP nici in alta parte nu am intalnit informatii, evocari, referitoare la plecarea sa definitiva. ca observatie pentru reproducerea lucrarilor: cred ca ar fi indicat sa existe titlul lucrarii, anul...asta pentru o prezentare adecvata, profesionala. sper ca intelegi punctul meu obiectiv de vedere si ca accepti ideea.
wow, dar se pare că te-a afectat rău ideea almei măi andule dacă ai fost în stare să arunci cu așa o mizerie. chiar că nu te credeam în stare. dar, deh, viața se pare că mai are surprize pentru mine... și eu care credeam că știi de glumă și ești mai "elastic", nu așa "îmbătrînit" cum mă acuzi că aș fi eu...
mă gândesc Virgile dacă noi doi ar mai merge să ne și comentăm la textele astea sau mai bine să lăsăm treaba așa cum este, un dialog per se... mie sincer îmi place. și dacă nu se plictisește nimeni, eu mai am de scris și dacă ai și tu poate iese ceva din asta.
Oricum, în textul de față mi s-a părut prea accentuată latura ciobănească a românului... ea există, însă cred că e mai contradictorie decat ai depictat-o tu aici, oarecum simplist.
Andu
dor
2. b'ortă s. f., g.-d. art. b'ortei; pl. b'orte
nodex
3. B'ORT//Ă ~e f. pop. Spărtură sau scobitură (într-un corp sau într-un material) naturală sau făcută special; gaură. /
sino
4. B'ORTĂ s. v. adancitura, cavitate, deschi-dere, deschizătură, gaură, groapă, orificiu, scobitură, scorbură.
mai departe:
"pruncul de ţîţă se va juca la gura bortei năpârcii, şi copilul înţărcat va băga mâna în vizuina basilicului." Isaia 11:8
vina mea e că îl plagiarizez pe Cornilescu, pe Isaia, Logosul în ultimă instanţă.
nu ştiu unde ai citit tu de inima viscolului nopţilor sufletului meu, poate în versificaţia popular mioritică.
pachetele risipite sub pom(ul de crăciun), e o expresie simplă şi oarecum ironică, e adevărat, însă asta este. acordăm toată atenţia ambalajului ( pom, cârnaţi, cadouri, ţigări, busuioacă de bohotinţi şi mai ştiu eu ce) şi neglijăm adevărata valoare, semnificaţie a christmasului.
hei, mai are omu' zile rele, ai mai spus-o tu pe pagina mea! nu toată lumea e expertă în filologie. eu, unul, nici n-am trecut pe lângă ea şi n-am timp s-o mângâi acum. înţeleg, totuşi, că eşti pus să faci un job şi că trebuie să-l faci. merci de com, te mai aştept, oricine e welcome.
Specific veleitarismului - când cineva îţi arată hibe din textele tale, contraatacă :). Or şchiopăta versurile mele (oare se poate şchiopăta stând pe loc?), dar aici nu era vorba despre ele, ci despre poezia d-voastră. Nu înţeleg de ce deturnaţi atenţia. Nu înţeleg la ce părere la care nu vreau să renunţ faceţi referire, dar ambiguitatea ajută enorm şi când ne apucăm să insinuăm strâmbe, nu doar când poetizăm. Ori când insinuăm cenzură rezultată din vina interlocutorului că ar fi ceva mai capabil într-un domeniu decât victimizantul. ("probabil eu inca nu am voie sa-mi expun parerea..."). Remarcile mele nu sunt doar ale mele - dacă aţi citi o infimă parte din critica modernă, şi nu numai, poate am ajunge la un consesns - iar faptul că nu schimbaţi nimic e, fireşte, numai şi numai personaltiate artistică omnipotentă, nici vorba de orgoliu găunos. În rest, trecând peste toate fricile care se ascund dar, ptiu!, ştim exact că le găsim la fereastră, mă întreb când a fost ori va fi, pe la Junimea, lecţia care spune că, după punctele de suspensie, care sunt musai doar trei, se lasă spaţiu, că ele nu aduc adâncime, înţelepciune sau sens direct proporţional cu frecvenţă folosirii şi că vocativul se închide între virgule.
Dar ştiţi dictonul democratic - e dreptul dumenavoastră să nu fiţi de acord cu mine.
banuiesc ca "tie" sint eu. deci, daca nu imi placea nu il puneam acolo. bineinteles ca nu e cu floricele, fundite, ingerasi si nici cu clepsidre, chakre sau culoarea indigo. dar e cu limbo. care, by the way, nu vine de la limba. ci de la limbus, care in latineste inseamna margine iar in teologia catolica, desi nu cea oficiala a bisericii catolice romane (de la roma), este un fel de margine a iadului (evident presupunind ca iadul ar fi un loc fizic) unde stau sufletele celor care nu sint nici in iad si nici in rai. recunosc, situatia este cam ambigua si neplacuta. daca la asta te refereai. ;)
Nu-i batut in cuie ce spui tu, Aranca. Anul asta (sper, daca vom termina lucrarea), voi fi onorat sa-ti ofer o carte scrisa in doi (de 2 autori, deci) al carei final comporta vreo 3 (pana acum) finaluri posibile. De ce poezia ar sta deoparte? Dancus
foarte slab poem mult sub nivelul cu care m-a obișnuit acest autor deși nu se numără printre favoriții mei, dar măcar el mai postează pe aici că restul sunt într-o extrem de prelungită vacanță, mă rog, nu e treaba mea
bâlbe lingvistice, prea multe verbe aruncate cu toptanul care nu spun nimic și ce-i mai rău acest ton explicit care nici măcar nu are umor, că poezie nici vorbă
o mâzgălitură pe o pagină virtuală care, slavă Domnului, măcar e ecologică, asta mulțumită Hermeneiei care protejează natura
Shappire, noi ne citim de ceva vreme și te știu bună în imagistică. prezența ta aici nu face decît să mă bucure. Am căutat, într-adevăr, să provoc acolo o cădere, în versul 2. Pînă unde nu știu, rămîne ca fiecare cititor să-și definească alunecările la scenă deschisă și pe cele din suflet. Cît despre prezența absentă din viață, poate că e puțin exagerată exprimarea, dar e reală. Mulțumesc de pas.
foarte faina strofa. mie imi place. insa abia sustine dita-mai titlul, care sta sa o striveasca precum un balaur greu, chinezesc, umplut cu tot felul de câlți.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
e foarte frumos pana la /a venit în ziua cuvenită cu o pânză goală o dureau îngrozitor gingiile și plângea rosese aproape toate pensulele până i-a țâșnit sângele și ne-a spus că n-a găsit nimic pentru alb nici pentru negru rămâne faptul că și ea era blondă iar eminescu același obsedat cumsecade/ apoi a devenit un fel de banc... nu stiu, fa/i ceva ca e frumos, fa/l sa nu sune a poanta, a misto... lasa/l poem pana la capat...
pentru textul : Eminescu demi se pare...facila.
pentru textul : primăvara deChiar daca nu am comentat acest text in detaliu cum as fi vrut de altfel (si cum as fi facut poate dupa un anumit timp, din motive obiective), este nepermis sa fiu jignita de un alt membru al site-ului la acest mod. Nu il cunosc si nu ma intereseaza persoana lui. Nu inteleg ce doreste. Acest personaj nu face decat sa aduca prejudicii calitative unui site LITERAR.
pentru textul : Un întreg fragmentat deo să văd ce mai poate fi curăţat.
pentru textul : copilul demulţumesc pentru oprire.
si probabil ca eu acum ar trebui sa ma simt in offside si sa joc la levată. iata genul de comentarii care se vor neinspirat culpabilizatoare. daca era dedicat textul puteai sa o spui de la inceput si probabil ca "intelegeam" ca nu e literatura de criticat ci altceva. oricum, e si asta un fel de a raspunde la critica. in ce priveste sarcasmul ma tem ca atunci cind se repeta incepe sa demonstreze penurie de imaginatie
pentru textul : crucile desunt unele secvente placute, cum sunt si multe care lasa de dorit. un text de acest gen nu merge in primul rand ptr ca apare si se manifesta tendinta de a-ti plange de mila in mod subtil. iar cand apelezi la mila ptr a convinge asta e un sofism. mai bine foloseai argumentum ad bacullum sau ceva. in al doilea rand, dincolo de atitudine, limbajul face parte din recuzita poetica comuna, iar pe alocuri, ai neclaritati in exprimarea ideii. ps: de asemenea, comentez si criteriile care au facut ca un astfel de text sa ajunga la remarcate. (mor sa ajung si eu remarcat). ar fi interesant de stiut care sunt criteriile si cum se face. din pacate, nu spun mai multe ptr ca se pune mult prea mult accent pe comentarii decat pe texte. asta inhiba cu siguranta, atat actul creatiei poetice cat si cel al criticii. asta face rau site-ului. vivat regulamentul! emi, sorry ptr. digresiune
pentru textul : Misericordiae depoezie? vers. și slab.
pentru textul : Umbra deSi ce mai stoarcem ? Primele trei versuri prezinta un stereotip ideatic, iar ultimele doua o idee gretoasa (tot estetica uratului ? ). Si totul se petrece in mintea mea... Mie nu mi-a placut ! Ialin
pentru textul : totul se petrece în mintea ta deCand pisica neagra trece prin iarba nu inseamna altceva decat ca un biet animalut se indreapta spre un loc oarecare si atat. :)
pentru textul : Pisica neagră desigur...de acord...o sa caut romanul cu pricina.
pentru textul : pe tocuri prea înalte dedaydreaming :)
pentru textul : când după război se așterne liniștea deun poem ca un un potpuriu de stari sentimente semne despre aceleasi lucruri eterogene ce ajung sa ne compuna existenta in doi "e atâta liniște în absență" "aș putea să scriu până te naști" as spune comprimind totul, dintr-o singura inspiratie.
pentru textul : melcul lui pascal deexcelent sound!
pentru textul : seis cuerdas deeu zic mulțumesc, Virgil, și-l trec la „favorite”.
hialin, tonul tau categoric imi da impresia ca explicatiile mele te/au deranjat. te rog sa ma ierti! nu am urmarit si nici nu am intentionat asa ceva. ai foarte multa dreptate in ceea ce priveste faptul ca daca vrem, in tot ceea ce scriem, gasim "ceva ce a mai scris cineva". nici nu mai stiu ce sa iti spun...
pentru textul : Poem fecund deTe invit sa trimiti cateva texte si o scurta biografie literara, pentru antologia Virtualia 7 din acest an.
pentru textul : winter love I deîncep să coc o idee, nu zici tu rău, aș putea integra în text o poveste mai palpabilă legată de motivul pentru care personajul pricipal e în mașină. Așa m-am axat mai mult pe fenomen, but anything is fixable. Multumesc, Sorin. Dar tot va trebui să omor personajul. Voi căuta o modalitate mai subtilă, poate ceva mai mult mister. Am încercat să folosesc un clișeu tocmai pentru a-i da o altă față, pentru a fi un contrast mai mare între adevăr și situatia aparent clară. Se pare ca m-am împotmolit în clișeu de fapt.
pentru textul : Simți? deStiu ca e ciudat sa aduci in discutie celebrul "conflict intre generatii" chiar si in poezie dar mie asta mi-a sugerat dialogul din subsolul acestui poem al lui Dorel... si ar fi greu, sa recunoastem, ca un asemenea text sa fie pe placul a doi poeti de factura antecomentatorilor mei. Desigur ca nu aprob nici reactia virulenta a lui Dorel la acest capitol, daca nu vrei sa auzi pareri contrare ori nu publici ori dezactivezi comentariile. Mie mi-a placut textul si marturisesc, asa "personal" cum bine zice batranutragator ca e, pe mine m-a "atins". Este un poem de dragoste, sustin. Insa nu stiu daca este chiar "poemul de dragoste" Dorele, cred ca poti si mai bine :-) Salutari, Andu
pentru textul : Poemul de dragoste denu stiam ca Jules Perahim a murit...in primavara cineva la un vernisaj de aici spunea ca e inca bine. inca mai sunt la Bucuresti si la Paris elevi de ai Maestrului...ciudat este ca nici la UAP nici in alta parte nu am intalnit informatii, evocari, referitoare la plecarea sa definitiva. ca observatie pentru reproducerea lucrarilor: cred ca ar fi indicat sa existe titlul lucrarii, anul...asta pentru o prezentare adecvata, profesionala. sper ca intelegi punctul meu obiectiv de vedere si ca accepti ideea.
pentru textul : Jules Perahim deimi place poemul, atmosfera degajata, cuvintele alese. ritmul e de asemeni bine ales. chapeau!
pentru textul : Sonet VI de Pablo Neruda dewow, dar se pare că te-a afectat rău ideea almei măi andule dacă ai fost în stare să arunci cu așa o mizerie. chiar că nu te credeam în stare. dar, deh, viața se pare că mai are surprize pentru mine... și eu care credeam că știi de glumă și ești mai "elastic", nu așa "îmbătrînit" cum mă acuzi că aș fi eu...
pentru textul : login demă gândesc Virgile dacă noi doi ar mai merge să ne și comentăm la textele astea sau mai bine să lăsăm treaba așa cum este, un dialog per se... mie sincer îmi place. și dacă nu se plictisește nimeni, eu mai am de scris și dacă ai și tu poate iese ceva din asta.
pentru textul : românia lui virgil t -III- deOricum, în textul de față mi s-a părut prea accentuată latura ciobănească a românului... ea există, însă cred că e mai contradictorie decat ai depictat-o tu aici, oarecum simplist.
Andu
Cristina, multumesc pentru impresie. Am cautat si eu poezia lui Mircea Florin Sandu si l-am citit, mi-a placut. Te mai astept pe aici, cu drag.
pentru textul : georgia dedex98
1. B'ORTĂ, borte, s.f. (Reg.) Gaura; scorbura; groapa; vizuina. - Din ucr. bort.
dor
2. b'ortă s. f., g.-d. art. b'ortei; pl. b'orte
nodex
pentru textul : noapte cu plată de3. B'ORT//Ă ~e f. pop. Spărtură sau scobitură (într-un corp sau într-un material) naturală sau făcută special; gaură. /
sino
4. B'ORTĂ s. v. adancitura, cavitate, deschi-dere, deschizătură, gaură, groapă, orificiu, scobitură, scorbură.
mai departe:
"pruncul de ţîţă se va juca la gura bortei năpârcii, şi copilul înţărcat va băga mâna în vizuina basilicului." Isaia 11:8
vina mea e că îl plagiarizez pe Cornilescu, pe Isaia, Logosul în ultimă instanţă.
nu ştiu unde ai citit tu de inima viscolului nopţilor sufletului meu, poate în versificaţia popular mioritică.
pachetele risipite sub pom(ul de crăciun), e o expresie simplă şi oarecum ironică, e adevărat, însă asta este. acordăm toată atenţia ambalajului ( pom, cârnaţi, cadouri, ţigări, busuioacă de bohotinţi şi mai ştiu eu ce) şi neglijăm adevărata valoare, semnificaţie a christmasului.
hei, mai are omu' zile rele, ai mai spus-o tu pe pagina mea! nu toată lumea e expertă în filologie. eu, unul, nici n-am trecut pe lângă ea şi n-am timp s-o mângâi acum. înţeleg, totuşi, că eşti pus să faci un job şi că trebuie să-l faci. merci de com, te mai aştept, oricine e welcome.
Specific veleitarismului - când cineva îţi arată hibe din textele tale, contraatacă :). Or şchiopăta versurile mele (oare se poate şchiopăta stând pe loc?), dar aici nu era vorba despre ele, ci despre poezia d-voastră. Nu înţeleg de ce deturnaţi atenţia. Nu înţeleg la ce părere la care nu vreau să renunţ faceţi referire, dar ambiguitatea ajută enorm şi când ne apucăm să insinuăm strâmbe, nu doar când poetizăm. Ori când insinuăm cenzură rezultată din vina interlocutorului că ar fi ceva mai capabil într-un domeniu decât victimizantul. ("probabil eu inca nu am voie sa-mi expun parerea..."). Remarcile mele nu sunt doar ale mele - dacă aţi citi o infimă parte din critica modernă, şi nu numai, poate am ajunge la un consesns - iar faptul că nu schimbaţi nimic e, fireşte, numai şi numai personaltiate artistică omnipotentă, nici vorba de orgoliu găunos. În rest, trecând peste toate fricile care se ascund dar, ptiu!, ştim exact că le găsim la fereastră, mă întreb când a fost ori va fi, pe la Junimea, lecţia care spune că, după punctele de suspensie, care sunt musai doar trei, se lasă spaţiu, că ele nu aduc adâncime, înţelepciune sau sens direct proporţional cu frecvenţă folosirii şi că vocativul se închide între virgule.
Dar ştiţi dictonul democratic - e dreptul dumenavoastră să nu fiţi de acord cu mine.
pentru textul : mistică debanuiesc ca "tie" sint eu. deci, daca nu imi placea nu il puneam acolo. bineinteles ca nu e cu floricele, fundite, ingerasi si nici cu clepsidre, chakre sau culoarea indigo. dar e cu limbo. care, by the way, nu vine de la limba. ci de la limbus, care in latineste inseamna margine iar in teologia catolica, desi nu cea oficiala a bisericii catolice romane (de la roma), este un fel de margine a iadului (evident presupunind ca iadul ar fi un loc fizic) unde stau sufletele celor care nu sint nici in iad si nici in rai. recunosc, situatia este cam ambigua si neplacuta. daca la asta te refereai. ;)
pentru textul : nevoia de predictibil II deNu-i batut in cuie ce spui tu, Aranca. Anul asta (sper, daca vom termina lucrarea), voi fi onorat sa-ti ofer o carte scrisa in doi (de 2 autori, deci) al carei final comporta vreo 3 (pana acum) finaluri posibile. De ce poezia ar sta deoparte? Dancus
pentru textul : the last song of Shéhérazade deÎmi place atmosfera pe care textul o lasă în urmă.
pentru textul : absenţi defoarte slab poem mult sub nivelul cu care m-a obișnuit acest autor deși nu se numără printre favoriții mei, dar măcar el mai postează pe aici că restul sunt într-o extrem de prelungită vacanță, mă rog, nu e treaba mea
pentru textul : cînd creştea din ţărînă ideea debâlbe lingvistice, prea multe verbe aruncate cu toptanul care nu spun nimic și ce-i mai rău acest ton explicit care nici măcar nu are umor, că poezie nici vorbă
o mâzgălitură pe o pagină virtuală care, slavă Domnului, măcar e ecologică, asta mulțumită Hermeneiei care protejează natura
Shappire, noi ne citim de ceva vreme și te știu bună în imagistică. prezența ta aici nu face decît să mă bucure. Am căutat, într-adevăr, să provoc acolo o cădere, în versul 2. Pînă unde nu știu, rămîne ca fiecare cititor să-și definească alunecările la scenă deschisă și pe cele din suflet. Cît despre prezența absentă din viață, poate că e puțin exagerată exprimarea, dar e reală. Mulțumesc de pas.
pentru textul : Copilul din cîrpe de in defoarte faina strofa. mie imi place. insa abia sustine dita-mai titlul, care sta sa o striveasca precum un balaur greu, chinezesc, umplut cu tot felul de câlți.
pentru textul : Aleșii noștri vor să ne asculte păsurile dePagini