...sunt perfect conștient de mărinimia ta, cârlionțată, Ioana, precum și de multele mele păcate. dar a trecut Paștele, ce păcat! și regret nespus de mult că nu te pot comenta în "limbi" , sunt convins că o fac alții cu succes, care să aducă satisfacții pe măsură. atent și mâhnit până în măduvă, paul
un alt text nelucrat "sunt ca și cum aș fi făcut ocolul pământului într-o mie de gânduri" imi suna mai degraba anecdotic decit liric prima parte e confuza intre ceas si pantofi a doua parte aluneci ca de obicei in expresii religioase (pare un condiment preferat de tine) si dai sfaturi "să nu mă strigi niciodată în visul tău lasă loc liber pentru lumină", un alt "obicei" din lirica ta. incearca sa scrii poezie
Un incident nu se întîmplă niciodată dintr-o singură eroare. El este un cumul/o înlănţuire de nereguli.
Mădălina, nu înţeleg, este chiar aşa de greu să ne înfrînăm cînd vedem că asistăm la o escaladare a conflictului? Care este rolul tău de fapt în acest dialog? Un avertisment şi din partea mea.
Referitor la orgasme literare mi-am amintit o epigramă:
Veronica Porumbacu a publicat:
"O, Europă, te simt în mine,
Te simt adânc în mine!"
a doua zi, Păstorel o înţeapă:
Mult stimată Veronică
Eu credeam c-o ai mai mică!
Dar mărturisirea-ţi clară
Din Gazeta Literară,
Dovedeşte elocvent
Că în chestia matale,
De-adâncimi fenomenale,
Intră-ntregul continent!
e simplu. Vlad ăsta e născut pe cîmpul de lucernă și nu pe google. acum ce să-ți fac eu te-am pus să dai mîna cu PageRank-ul și să începi mișcarea asta browseriană ca să nu mai ai somn? grea povară identitatea asta! chiar vorbeam cu Sergey Brin-nu știu ce să mă mai fac zice, Caragea vrea tot domeniul de scalabilitate.
Lea, din pacate nu pot sta toata ziua in faca calculatorului... repet: exepmlifica. eu nu vad nici caracter profanator, nici pornografie. te rugasem sa-ti sprijini afirmatiile cu citate. asa cum o cer regulile oricarui comentariu acuzator cu pretentii de credibilitate, de aici ori de aiurea.
N-am sa ascund faptul ca am apreciat intotdeauna scriitura ta, fara sa fi legat prietenii literare sau din spirit de fronda. Pentru mine textul nu este inovator ci in nota ta caracteristica. Sunt citeva metafore de efect, dar in acelasi timp se simte si o supradoza de lirism.
Personal, eu vad textul ca pe o scrisoare catre Grettel.
când credeam că am pus și noi mîna pe viață, vine moartea și ne șopteste perfid s-a sfârșit. (se mai întamplă!) tu ai spus-o cu finețe, iată, eu am spus-o pe șleau.
am citit textul cam cînd a apărut prima dată. nu știu de ce dar mi-a generat așa o senzație de prea multă „contextualizare” personală. poate unele lucruri ar fi putut fi doar sugerate
O mică oază versificată în mijlocul furtunilor de versuri albe. Pe undeva, poezia de faţă îmi aminteşte (în sensul bun), de Minulescu şi de Bacovia. Aducând în acelaşi timp, pe undeva, o reinventare a unor simboluri pe alte coordonate decât cele deja 'navigate' de-atâtea ori de către alţi 'mateloţi'. Plăcut.
da, dacă am fost eu capabil, poate oricine, nu ? :)
eu rămân la ideea că întâlnirea de grad 0 nu e pregătită de nimic anterior în text. "reîntâlnirea", sugera o redescoperire a unor locuri care încărcate de anumite semnificaţii pot provoca "revelaţia". aşa m-am întâlnit cu Dumenzeu pur şi simplu, n-are nici o valoare, aşa poţi înlocui cu orice substantiv. "m-am întâlnit cu recepţionerul bătrân de ani", era măcar mai puţin loc comun.
dar, mă rog, aşa văd eu. sunt convins că o să citeşti adaugio meu în sensul pur ca intenţie.
salutări din burgul în care ninge de plouă, ca o femeie nehotărâtă cu care plâns s-ar asorta poşeta ei mai bine, pe ziua de azi...
Gidare sacerdotală în "vȃrful" unui locaș de cult (indiferent de religie). Cel care a ajuns Acolo este lăsat singur să capete revelația. Dacă e în stare. Dacă nu - NU.
dacă s-ar fi întâmplat să fiu prezentă la acel dialog, aș fi avut câteva întrebări pentru invitatul dumneavoastră. Pun aici doar trei (ele sunt mai multe, de fapt): 1) care este, în opinia Domniei Sale, mișcarea filosofică cea mai indicată pentru a ne asigura ...ăăă...mântuirea, ținând cont de faptul că multe s-au perindat de-a lungul timpului și, mai ales, de faptul că, în bună parte, ele și-au dinamitat reciproc "adevărurile"? 2) dacă literatura pornește, nu-i așa?, de la prezumția de ficțiune (ori, cel puțin, aceasta este înglobată în conceptul de literatură), despre ce fel de "relații non-cognitive directe cu alte ființe umane" poate fi vorba? 3) În ce măsură întrebarea «Are cineva vreo idee nouă despre ce am putea face noi, ființele umane, cu noi înșine?» poate oferi mântuirea, dacă nu ajungem și la un răspuns...ori, mai bine zis, la RĂSPUNS? dar, probabil că din cauza grabei invitatului, aș fi rămas și eu fără răspunsuri... :)
Draga mea, Sapphire, mulțumesc pentru vizita constructivă. E adevărat că am fost tentată să șterg grupajul, văzând că n-am fost prea pe înțeles, dar anii pierduți cu această plăcere de a scrie ce am de spus, m-au făcut să mă abțin, în speranța că aceia pentru care au fost scrise aceste versuri, atât de facile precum zici, se vor simți cu 'musca pe căciulă' și le vor înțelege și vor face retușuri în comportament, în acțiuni. O viață avem și trebuie să nu uităm niciodată că ne-a fost dată nu numai pentru noi, că trebuie să nu fim egoiști! să nu ne luăm după 'etichete' dăruite,... Vă aștept cu drag, să-mi treceți 'pragul' inimii.
nu vreau să fiu înțeles greșit, Adriana, dar simbolurile pot fi exprimate și prin cuvinte netocite. cuvinte în care șaizeciștii și nu numai ei (cu de la eminescu pornire) se înecau. e opinia mea, desigur. și nu e infailibilă:) (chiar dacă picătura de rouă este esența umanității, ori persoană, ori ce vrei tu să fie, asta nu o împiedică să rămână fadă și vetustă.)
pentru povestea in care m-am regasit si eu si pentru -Doar că în seara trecută, cineva veni şi îmi spuse, la fel ca pe vremuri: "Ce visezi, să strângi în braţe" - de parcă ar fi ştiut că aceste cuvinte sunt codul secret al ferestrei către o lume sferică, locuită de fiinţe mici, subţiri, cu părul ondulat, lung până la genunchi, o proiecţie mai ştearsă a Paşilor Pierduţi din dealul Copoului- un gand bun!
banuiesc ca "tie" sint eu. deci, daca nu imi placea nu il puneam acolo. bineinteles ca nu e cu floricele, fundite, ingerasi si nici cu clepsidre, chakre sau culoarea indigo. dar e cu limbo. care, by the way, nu vine de la limba. ci de la limbus, care in latineste inseamna margine iar in teologia catolica, desi nu cea oficiala a bisericii catolice romane (de la roma), este un fel de margine a iadului (evident presupunind ca iadul ar fi un loc fizic) unde stau sufletele celor care nu sint nici in iad si nici in rai. recunosc, situatia este cam ambigua si neplacuta. daca la asta te refereai. ;)
Scuze, am un "ă" în plus, acolo, după pălăria lui Beckett. poezia lui Silviu începe întotdeauna simplu, te ia de mânuță... și, apoi, de acolo, începe totul.
Poate pare ciudat acest articol. Nu, nu explic poemul, ci vreau sa arat ca un haiku trebuie sa fie o chintesenta. Fiecare vers, fiecare cuvant are povestea lui astfel incat ele devin un simbol pentru autor. Multumesc Miha pentru semnul lecturii.
Cu mult drag, Mariana.
Mă așteptam la o altă atmosferă care să mă ducă direct acolo (eu știam de Lyggia). Rămân la părerea că ar mai trebui să coși ceva aripi la primele două strofe. Ceva lumină. Merită. Voi reveni.
Acest underground (la propriu) al inimii mie imi sugereaza simplu trecutul cu sentimentele si ele vechi de cand lumea, bronzul, barbatul cu pipa, perla neagra, orologiu, cheita de arama toate ma trimit spre acea antichitate prafuita, (care poate n-ar fi trebuit exprimata explicit). Timpul e vechi, orologiul nu mai are figurine, rezista doar fantomatic prin acele siluete care danseaza tango intr-o cutie muzicala si ea veche si stricata singura functinalitate e ca se invarte si genereaza un joc de lumini si umbre, substitut al muzicii (pentru o inima de poet). Nu cred ca poezia e slaba, poate mai trebuie lucrata. Dar sunt de acord ca titlul e nepotrivit. Cred ca n-ar trebui sa fie in limba spaniola pentru ca nu-mi sugereaza tangoul argentinian pasional ci un tango universal, arhaic as spune. Imi permit sa recomand filmul Tango al lui Carlos Saura unde tangoul e folosit pentru a exprima mai multe stari si situatii decat cele din care a izvorat el, este dus pana la a fi o modalitate de expresie spectaculara.
cind tot ce avem sub cap e o piatra si cind tot ce avem pe noi e o haina ce ne ramine este sa taiem din ele visul si sa construim, incet-incet, scara lui iaacov.
Da. Cred că este unul dintre cele mai bune poeme cititte la tine și afirm asta ținând seama de fluiditatea ideilor și a imaginilor, de armonie, de lipsa de forțare în expresie, de lumina din poezie, de starea de detașare interioară, un fel de echilibru care se resimte și în vers. Frumos. Nu pot alege o strofă, îmi plac toate trei în egală măsură. Felicitări.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
...sunt perfect conștient de mărinimia ta, cârlionțată, Ioana, precum și de multele mele păcate. dar a trecut Paștele, ce păcat! și regret nespus de mult că nu te pot comenta în "limbi" , sunt convins că o fac alții cu succes, care să aducă satisfacții pe măsură. atent și mâhnit până în măduvă, paul
pentru textul : blogbadil de"aș avea ramuri încovoiate
de rodul greu" atributul "greu" este redeundant.
"Sfintele toamne" - inversiunea nu merge nici in contextul textului, nici in poezia modernă, în general.
Textul nu mi-a transmis nimic, poate şi pentru că nu ar trebui să transmită.
pentru textul : coborârea în Carte dedesigur o consacrare pe "Hermeneia" este un nonsens, o gluma. Hermeneia practic nu exista. Iar Adrian Munteanu este deja un autor consacrat.
pentru textul : Un tânăr pin a sângerat în ploaie deun alt text nelucrat "sunt ca și cum aș fi făcut ocolul pământului într-o mie de gânduri" imi suna mai degraba anecdotic decit liric prima parte e confuza intre ceas si pantofi a doua parte aluneci ca de obicei in expresii religioase (pare un condiment preferat de tine) si dai sfaturi "să nu mă strigi niciodată în visul tău lasă loc liber pentru lumină", un alt "obicei" din lirica ta. incearca sa scrii poezie
pentru textul : issey miyake deUn incident nu se întîmplă niciodată dintr-o singură eroare. El este un cumul/o înlănţuire de nereguli.
Mădălina, nu înţeleg, este chiar aşa de greu să ne înfrînăm cînd vedem că asistăm la o escaladare a conflictului? Care este rolul tău de fapt în acest dialog? Un avertisment şi din partea mea.
Referitor la orgasme literare mi-am amintit o epigramă:
Veronica Porumbacu a publicat:
"O, Europă, te simt în mine,
Te simt adânc în mine!"
a doua zi, Păstorel o înţeapă:
Mult stimată Veronică
pentru textul : Alb şi roşu deEu credeam c-o ai mai mică!
Dar mărturisirea-ţi clară
Din Gazeta Literară,
Dovedeşte elocvent
Că în chestia matale,
De-adâncimi fenomenale,
Intră-ntregul continent!
Excelent textul chiar dacă e un „biet” jurnal. Interesantă această izbucnire întru euharistie ca un fel de vindecare de mundan și imund.
pentru textul : despre pierderea lucidității dema bucur sa gasesc un comentariu de la tine, si inca unul apreciativ. inca incerc sa inteleg de ce "ca la carte".
pentru textul : Plat-forma de execuţie dem-ai cucerit cu mainile ei care pansau armate. apoi, buzele ei, lovitura de gratie.
avand in vedere faptul ca poezia asta creeaza o stare pe care aproape c-am atins-o, penita de la mine :)
pentru textul : Cântecul ei trist dee simplu. Vlad ăsta e născut pe cîmpul de lucernă și nu pe google. acum ce să-ți fac eu te-am pus să dai mîna cu PageRank-ul și să începi mișcarea asta browseriană ca să nu mai ai somn? grea povară identitatea asta! chiar vorbeam cu Sergey Brin-nu știu ce să mă mai fac zice, Caragea vrea tot domeniul de scalabilitate.
pentru textul : iertarea după Simion deDihania , asa zice si alex
pentru textul : De noapte deLea, din pacate nu pot sta toata ziua in faca calculatorului... repet: exepmlifica. eu nu vad nici caracter profanator, nici pornografie. te rugasem sa-ti sprijini afirmatiile cu citate. asa cum o cer regulile oricarui comentariu acuzator cu pretentii de credibilitate, de aici ori de aiurea.
pentru textul : keep my secret well deN-am sa ascund faptul ca am apreciat intotdeauna scriitura ta, fara sa fi legat prietenii literare sau din spirit de fronda. Pentru mine textul nu este inovator ci in nota ta caracteristica. Sunt citeva metafore de efect, dar in acelasi timp se simte si o supradoza de lirism.
pentru textul : Scrisoare dePersonal, eu vad textul ca pe o scrisoare catre Grettel.
când credeam că am pus și noi mîna pe viață, vine moartea și ne șopteste perfid s-a sfârșit. (se mai întamplă!) tu ai spus-o cu finețe, iată, eu am spus-o pe șleau.
pentru textul : de ce nu mai scriu poeme lungi deam citit textul cam cînd a apărut prima dată. nu știu de ce dar mi-a generat așa o senzație de prea multă „contextualizare” personală. poate unele lucruri ar fi putut fi doar sugerate
pentru textul : mater misericordiae deDone. Mulțumesc frumos, Ioana.
pentru textul : fum deO mică oază versificată în mijlocul furtunilor de versuri albe. Pe undeva, poezia de faţă îmi aminteşte (în sensul bun), de Minulescu şi de Bacovia. Aducând în acelaşi timp, pe undeva, o reinventare a unor simboluri pe alte coordonate decât cele deja 'navigate' de-atâtea ori de către alţi 'mateloţi'. Plăcut.
pentru textul : Crochiu deda, dacă am fost eu capabil, poate oricine, nu ? :)
eu rămân la ideea că întâlnirea de grad 0 nu e pregătită de nimic anterior în text. "reîntâlnirea", sugera o redescoperire a unor locuri care încărcate de anumite semnificaţii pot provoca "revelaţia". aşa m-am întâlnit cu Dumenzeu pur şi simplu, n-are nici o valoare, aşa poţi înlocui cu orice substantiv. "m-am întâlnit cu recepţionerul bătrân de ani", era măcar mai puţin loc comun.
dar, mă rog, aşa văd eu. sunt convins că o să citeşti adaugio meu în sensul pur ca intenţie.
salutări din burgul în care ninge de plouă, ca o femeie nehotărâtă cu care plâns s-ar asorta poşeta ei mai bine, pe ziua de azi...
pentru textul : acolo unde se întorc valurile deGidare sacerdotală în "vȃrful" unui locaș de cult (indiferent de religie). Cel care a ajuns Acolo este lăsat singur să capete revelația. Dacă e în stare. Dacă nu - NU.
pentru textul : Triunghiuri dedacă s-ar fi întâmplat să fiu prezentă la acel dialog, aș fi avut câteva întrebări pentru invitatul dumneavoastră. Pun aici doar trei (ele sunt mai multe, de fapt): 1) care este, în opinia Domniei Sale, mișcarea filosofică cea mai indicată pentru a ne asigura ...ăăă...mântuirea, ținând cont de faptul că multe s-au perindat de-a lungul timpului și, mai ales, de faptul că, în bună parte, ele și-au dinamitat reciproc "adevărurile"? 2) dacă literatura pornește, nu-i așa?, de la prezumția de ficțiune (ori, cel puțin, aceasta este înglobată în conceptul de literatură), despre ce fel de "relații non-cognitive directe cu alte ființe umane" poate fi vorba? 3) În ce măsură întrebarea «Are cineva vreo idee nouă despre ce am putea face noi, ființele umane, cu noi înșine?» poate oferi mântuirea, dacă nu ajungem și la un răspuns...ori, mai bine zis, la RĂSPUNS? dar, probabil că din cauza grabei invitatului, aș fi rămas și eu fără răspunsuri... :)
pentru textul : (1) Discuție (virtuală) cu Richard Rorty despre declinul adevărului redemptiv deDraga mea, Sapphire, mulțumesc pentru vizita constructivă. E adevărat că am fost tentată să șterg grupajul, văzând că n-am fost prea pe înțeles, dar anii pierduți cu această plăcere de a scrie ce am de spus, m-au făcut să mă abțin, în speranța că aceia pentru care au fost scrise aceste versuri, atât de facile precum zici, se vor simți cu 'musca pe căciulă' și le vor înțelege și vor face retușuri în comportament, în acțiuni. O viață avem și trebuie să nu uităm niciodată că ne-a fost dată nu numai pentru noi, că trebuie să nu fim egoiști! să nu ne luăm după 'etichete' dăruite,... Vă aștept cu drag, să-mi treceți 'pragul' inimii.
pentru textul : Naufragiu?! denu vreau să fiu înțeles greșit, Adriana, dar simbolurile pot fi exprimate și prin cuvinte netocite. cuvinte în care șaizeciștii și nu numai ei (cu de la eminescu pornire) se înecau. e opinia mea, desigur. și nu e infailibilă:) (chiar dacă picătura de rouă este esența umanității, ori persoană, ori ce vrei tu să fie, asta nu o împiedică să rămână fadă și vetustă.)
pentru textul : în ultima cameră, el depentru povestea in care m-am regasit si eu si pentru -Doar că în seara trecută, cineva veni şi îmi spuse, la fel ca pe vremuri: "Ce visezi, să strângi în braţe" - de parcă ar fi ştiut că aceste cuvinte sunt codul secret al ferestrei către o lume sferică, locuită de fiinţe mici, subţiri, cu părul ondulat, lung până la genunchi, o proiecţie mai ştearsă a Paşilor Pierduţi din dealul Copoului- un gand bun!
pentru textul : Irina debanuiesc ca "tie" sint eu. deci, daca nu imi placea nu il puneam acolo. bineinteles ca nu e cu floricele, fundite, ingerasi si nici cu clepsidre, chakre sau culoarea indigo. dar e cu limbo. care, by the way, nu vine de la limba. ci de la limbus, care in latineste inseamna margine iar in teologia catolica, desi nu cea oficiala a bisericii catolice romane (de la roma), este un fel de margine a iadului (evident presupunind ca iadul ar fi un loc fizic) unde stau sufletele celor care nu sint nici in iad si nici in rai. recunosc, situatia este cam ambigua si neplacuta. daca la asta te refereai. ;)
pentru textul : nevoia de predictibil II deScuze, am un "ă" în plus, acolo, după pălăria lui Beckett. poezia lui Silviu începe întotdeauna simplu, te ia de mânuță... și, apoi, de acolo, începe totul.
pentru textul : Viziune cu barză, vacă și broască dePoate pare ciudat acest articol. Nu, nu explic poemul, ci vreau sa arat ca un haiku trebuie sa fie o chintesenta. Fiecare vers, fiecare cuvant are povestea lui astfel incat ele devin un simbol pentru autor. Multumesc Miha pentru semnul lecturii.
pentru textul : Cum s-a născut un haiku deCu mult drag, Mariana.
Mă așteptam la o altă atmosferă care să mă ducă direct acolo (eu știam de Lyggia). Rămân la părerea că ar mai trebui să coși ceva aripi la primele două strofe. Ceva lumină. Merită. Voi reveni.
pentru textul : centrul lumei deAcest underground (la propriu) al inimii mie imi sugereaza simplu trecutul cu sentimentele si ele vechi de cand lumea, bronzul, barbatul cu pipa, perla neagra, orologiu, cheita de arama toate ma trimit spre acea antichitate prafuita, (care poate n-ar fi trebuit exprimata explicit). Timpul e vechi, orologiul nu mai are figurine, rezista doar fantomatic prin acele siluete care danseaza tango intr-o cutie muzicala si ea veche si stricata singura functinalitate e ca se invarte si genereaza un joc de lumini si umbre, substitut al muzicii (pentru o inima de poet). Nu cred ca poezia e slaba, poate mai trebuie lucrata. Dar sunt de acord ca titlul e nepotrivit. Cred ca n-ar trebui sa fie in limba spaniola pentru ca nu-mi sugereaza tangoul argentinian pasional ci un tango universal, arhaic as spune. Imi permit sa recomand filmul Tango al lui Carlos Saura unde tangoul e folosit pentru a exprima mai multe stari si situatii decat cele din care a izvorat el, este dus pana la a fi o modalitate de expresie spectaculara.
pentru textul : Tango deEu zic ca timpul arde ,nu topeste.Topind,mai poti modela ceva,iar timpul... "fugit irreparabile tempus".Doar o parere.toate bune.
pentru textul : stingerea decind tot ce avem sub cap e o piatra si cind tot ce avem pe noi e o haina ce ne ramine este sa taiem din ele visul si sa construim, incet-incet, scara lui iaacov.
pentru textul : Iacob și visul deDa. Cred că este unul dintre cele mai bune poeme cititte la tine și afirm asta ținând seama de fluiditatea ideilor și a imaginilor, de armonie, de lipsa de forțare în expresie, de lumina din poezie, de starea de detașare interioară, un fel de echilibru care se resimte și în vers. Frumos. Nu pot alege o strofă, îmi plac toate trei în egală măsură. Felicitări.
pentru textul : Liane și umbre dePagini