După toată aglomerarea de strigăte, voci, îndemnuri, reacții, crâmpeie, imagini, amintiri, zgomote, chipuri, arome, idei, doruri, reluări ... parcă te reverși în câmpia unei voci illo tempore prima donna. Mi-a plăcut această senzație de eliberare din final, odată cu "ghicește-mi Callas, viitorul, în cafea". Citiți-o atent, nu abandonați, chiar merită. Mmmmm... senzația asta de final trebuie răsplătită... o, Callas... mă furnică buricul degetului... fie: peniță. <<enter>>.
sincer mă gândeam ce o să posteze Virgil, după o așa lungă perioadă de absență de pe propriul lui site... și stăteam la pândă, mărturisesc, ca un paing să prind o biată musculiță, un text slab
Însă omul nu-mi dă satisfacție... și de fapt îmi dă o mai mare satisfacție cu acest text, unul dintre cele fine, ca un coniac tare pe care nici măcar nu te înduri să-l bei până la capăt
Paharul rămâne multă vreme să păstreze aromele... așa e poezia!
Și chiar dacă tot ce îți rămâne întipărit pe organul degustativ al creierului, sau pe limba inimii dacă vreți, este amăreală... atunci vreau să vă întristez again
Așta e poezia!
Mă opresc aici însă nu înainte de a cita
ochii tăi în căușul insomniilor mele
carnea
se desprinde de oase
plutind ca o pasăre
tot mai sus peste legi
peste case
și uită de noi
aș fi zis doar... -uitînd de noi- pentru că tot restul poemului e la diateza activă, nu știu dacă așa se zice corect, ideea e că finalul merită să schimbe nota.
Cred ca ai dreptate. Dar acum... sunt vaduv de inspiratie. Poate, alta data, o s-o re-scriu. Cate o data rima poate juca feste. Si e necesara o forma mai libera. Dar acum, de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere. Si, poate, nici alta data.
Ioana, aferim! Ca de atatea ori am luat lama, sau cutitul, sau guma si am facut prapad! Acum ar fi nimica-nimicutza, zboara "uneori" de acolo ca frisca de pe tortul miresei... doar ca ma gandesc asa, daca las asertiunea ca "si lumina se sinucide" asta are un aspect asa, regretabil de generalitate, don't U think? Iar mie imi place sa particularizez (atat cat pot) asa ca... nu stiu ce sa fac! Poate ar trebui sa mai pun mana pe Pavese si sa mai aprofundez treaba asta cu suicidul cum vine (Doamne fereste! :-) Multumesc de apreciere, Bobadil.
incitant poemul lui Ronny Someck. un cintec patriotic intr-un Babel contemporan. "On est tous les épées rouillées que Don Quichotte agitait au-dessus des moulins." original.
interes şi vreau să remarc anumite versuri:
"nu mai ninge demult cu lână rotundă" - plastic,
"ne-am transmis iubire prin western union" - liric modern,
"Când vom termina ultimul cub de pădure
şi ultimul cal de jar îl vom mânca,
o să aruncăm amintiri la lupi,
dar numai dintre acelea îngrăşate de uleiul icoanei." - poezie pur şi simplu,
"va ninge cu pioneze roşii" - sonoritatea este principalul atu.
o mică obiecţie: aş renunţa la comparaţia "ca pe nişte bare de salam mucegăit.". mie una mi se pare inutilă.
"Antropos" se detșeaza psihologic de "Zoon" poate prin actul intențional al conștiinței, ca sa fiu in ton cu Husserl... Problema e e mult mai complexă si diversă ca să o decelam aici, dar in nuce putem spune ilar: Orient-Occident se văd prin bun simț/ Când omul e Om si n-are dezminț... Mulțumesc pentru trecere peste aceasta "pajiște eseistică", care se vrea o mica atitudine in fața iminentei integrări a României in UE (gest de "zoon politikon"...)
a) o mica greseala: "mireazma" e mireasma, chiar daca e cuvint de origine slava (mirizma). b) repetitia "ierbii" ar vrea sa accentueze, dar nu stiu daca ajuta. ceva mai cerea poezia asta cu un asemenea titlu. parca. dar si asta e o parere. te mai gindesti tu.
Da, da, pisica e adorabilă în cerbicia ei, iar revers order-ul te pune pe gânduri. Nu am ce spune după domnul Cristea, dar ambele culori ale pisicii, sau ambele pisici ale culorii sunt demne de toată atenţia. Le-aş lua însă şi împreună, iubirea aceea "din nou" ca pe nişte picioare în burtă.
Cândva am vrut să scriu un poem despre cele milioane de biciclete din Beijing, m-a inspirat o fotografie. E bine că a fost scris și a fost scris bine. Finalul e și romantic, și o idee ironic. Cu un zâmbet în colțul buzelor. Un sfat: nu fragmenta poemul prin conjuncții.
Sunt în asentimentul lui Cailean, poezia aceasta pășește cu măiestrie pe drumuri aparent bătătorite și ne obligă să ne oprim să vedem ceea ce credeam că știm cu exactitate... Iar versurile "o ușă plină de închideri o cameră blândă în ziduri" sunt un univers poetic deja. Susțin propunerea ta, Cailean. Deosebită poemă, Paul.
Cristina Ștefan, controlați-vă vă rog frumos limbajul. Deocamdată, cea care scrâșnește din cuvinte stridente în acest subsol, sunteți chiar dumneavoastră. Cuvinte gen „scrâșniți”, „stupid”, „mârlănie”, „idioată” - au fost aduse de dumneavoastră în subsolul acestui text, ceea ce, zău, nu vă face cinste. Pe lângă asta, dați și dovadă de labilitate emoțională(și implicit de un subiectivism critic împins până la extrem) prin faptul că aruncați acum în derizoriu un text, pe care, acum 2 zile în urmă tot dumneavoastră l-ați apreciat. Nimeni, dar absolut nimeni, nu v-a forțat mâna să împenițați acest text.
Repet încă o dată, am contestat obiecțiile pe care le-ați adus pentru că aplicarea criticii pe text pornea de la premise false. Nu mi se pare corect să „rupeți” din context 2 biete sintagme și să supuneți criticii, prin intermediul lor, întreg cadrul textual. E ca și cum pentru dumneavoastră în acest text n-ar exista decât acele sintagme. V-am explicat, la modul concret, de ce mi se pare eronată o astfel de critică, fără să vă „fac” într-un fel anume.
Asta ca să nu mai spunem, că în ultimul d-ră com., chiar d-ră vă aflați la o zecime de pas de un atac la persoană.
Virgil, te rog să mă scuzi, eu credeam că între noi acest gen de excese au fost demult trecute la index și nu mai pot face subiectul unei sancțiuni... credeam că, într-o formă subtilă, am acceptat intransigența ca o trăsătură a dialogului nostru, pe care, desigur, noi, spre deosebire de alții, care ar înțelege greșit, ne-o putem permite.
Asta e ceea ce am crezut eu.
Iar ostilitate eu nu am față de românii din diasporă. Sincer.
Regret doar că au drept de vot și mai nou uite contează și la cvorum... pe când ei își văd de treburile lor pe unde sunt ei, pe Hermeneia de exemplu, scriind în românește, chiar dacă cu greșeli. N-are importanță, intenția contează.
Sper că pricepi și nu îmi mai ceri explicații suplimentare ca la școală, 'din' în loc de 'dintre' etc
un text calm, linistit, poate putin trist ca un fel de poveste provincial-feminina, secunda. M-a facut sa ma intreb cine este Ea. Sau poate esti tu in oglinda...
Nu e atât de simplu să se scrie un sonet modern în engleză, și mai ales unul care să dețină figuri de stil de calitate. Să aibă mesaj, impact. Îmi place finalul tocmai pentru că realizezi concentrația lirică atât de dorită! "I’ll make it simple, without wings, alone… I will not live as sand but die as stone!"
Las un semn, poate pentru o "insomnie oranj" sau lacrima aceea "suspendată între mine și iarba Domnului". Frumos, dar prea adânc de trist. Ai albastru, verde, oranj și negru. De ce ne scriem culorile?
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
După toată aglomerarea de strigăte, voci, îndemnuri, reacții, crâmpeie, imagini, amintiri, zgomote, chipuri, arome, idei, doruri, reluări ... parcă te reverși în câmpia unei voci illo tempore prima donna. Mi-a plăcut această senzație de eliberare din final, odată cu "ghicește-mi Callas, viitorul, în cafea". Citiți-o atent, nu abandonați, chiar merită. Mmmmm... senzația asta de final trebuie răsplătită... o, Callas... mă furnică buricul degetului... fie: peniță. <<enter>>.
pentru textul : repetiția generală deSigur! Ne mai citim!
pentru textul : Meditație demulțumesc, elia, pentru semn/semne...
te mai aștept, firește
alex
pentru textul : oriental red desincer mă gândeam ce o să posteze Virgil, după o așa lungă perioadă de absență de pe propriul lui site... și stăteam la pândă, mărturisesc, ca un paing să prind o biată musculiță, un text slab
Însă omul nu-mi dă satisfacție... și de fapt îmi dă o mai mare satisfacție cu acest text, unul dintre cele fine, ca un coniac tare pe care nici măcar nu te înduri să-l bei până la capăt
Paharul rămâne multă vreme să păstreze aromele... așa e poezia!
Și chiar dacă tot ce îți rămâne întipărit pe organul degustativ al creierului, sau pe limba inimii dacă vreți, este amăreală... atunci vreau să vă întristez again
Așta e poezia!
Mă opresc aici însă nu înainte de a cita
ochii tăi în căușul insomniilor mele
carnea
se desprinde de oase
plutind ca o pasăre
tot mai sus peste legi
peste case
și uită de noi
aș fi zis doar... -uitînd de noi- pentru că tot restul poemului e la diateza activă, nu știu dacă așa se zice corect, ideea e că finalul merită să schimbe nota.
Felicitări omule și ai mea culpa
pentru textul : erotușe deAndu
Da, este și cu coperți, și cartonate, "aia groasă a lui Călinescu", vreo 5 kg, de abia o puteam duce.
pentru textul : coming soon dedomnule Manolescu, o nimerii de data asta, asa-i ;). multumesc pentru semn.
pentru textul : întrepătrunderi deCred ca ai dreptate. Dar acum... sunt vaduv de inspiratie. Poate, alta data, o s-o re-scriu. Cate o data rima poate juca feste. Si e necesara o forma mai libera. Dar acum, de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere. Si, poate, nici alta data.
pentru textul : Doar un nebun frumos deIoana, aferim! Ca de atatea ori am luat lama, sau cutitul, sau guma si am facut prapad! Acum ar fi nimica-nimicutza, zboara "uneori" de acolo ca frisca de pe tortul miresei... doar ca ma gandesc asa, daca las asertiunea ca "si lumina se sinucide" asta are un aspect asa, regretabil de generalitate, don't U think? Iar mie imi place sa particularizez (atat cat pot) asa ca... nu stiu ce sa fac! Poate ar trebui sa mai pun mana pe Pavese si sa mai aprofundez treaba asta cu suicidul cum vine (Doamne fereste! :-) Multumesc de apreciere, Bobadil.
pentru textul : împăcarea cu lumina deincitant poemul lui Ronny Someck. un cintec patriotic intr-un Babel contemporan. "On est tous les épées rouillées que Don Quichotte agitait au-dessus des moulins." original.
pentru textul : Chant patriotique deinteres şi vreau să remarc anumite versuri:
"nu mai ninge demult cu lână rotundă" - plastic,
"ne-am transmis iubire prin western union" - liric modern,
"Când vom termina ultimul cub de pădure
şi ultimul cal de jar îl vom mânca,
o să aruncăm amintiri la lupi,
dar numai dintre acelea îngrăşate de uleiul icoanei." - poezie pur şi simplu,
"va ninge cu pioneze roşii" - sonoritatea este principalul atu.
o mică obiecţie: aş renunţa la comparaţia "ca pe nişte bare de salam mucegăit.". mie una mi se pare inutilă.
pentru textul : Compas polar deÎmi spune și mie cineva ce e aia cesnic...?
pentru textul : deschideri denicodem, nu mai bine tragi tu un dans în jurul focului?
pentru textul : la Văratec mă ajunge toamna descuze de offtopic Adriana, eu respect și Vaticanul!
"Antropos" se detșeaza psihologic de "Zoon" poate prin actul intențional al conștiinței, ca sa fiu in ton cu Husserl... Problema e e mult mai complexă si diversă ca să o decelam aici, dar in nuce putem spune ilar: Orient-Occident se văd prin bun simț/ Când omul e Om si n-are dezminț... Mulțumesc pentru trecere peste aceasta "pajiște eseistică", care se vrea o mica atitudine in fața iminentei integrări a României in UE (gest de "zoon politikon"...)
pentru textul : Est ca Vest dea) o mica greseala: "mireazma" e mireasma, chiar daca e cuvint de origine slava (mirizma). b) repetitia "ierbii" ar vrea sa accentueze, dar nu stiu daca ajuta. ceva mai cerea poezia asta cu un asemenea titlu. parca. dar si asta e o parere. te mai gindesti tu.
pentru textul : levitația ca stare a firescului deDa, da, pisica e adorabilă în cerbicia ei, iar revers order-ul te pune pe gânduri. Nu am ce spune după domnul Cristea, dar ambele culori ale pisicii, sau ambele pisici ale culorii sunt demne de toată atenţia. Le-aş lua însă şi împreună, iubirea aceea "din nou" ca pe nişte picioare în burtă.
pentru textul : pisica vărgată a bunicii deCândva am vrut să scriu un poem despre cele milioane de biciclete din Beijing, m-a inspirat o fotografie. E bine că a fost scris și a fost scris bine. Finalul e și romantic, și o idee ironic. Cu un zâmbet în colțul buzelor. Un sfat: nu fragmenta poemul prin conjuncții.
pentru textul : Lalele olandeze și biciclete deAm reținut Virgil. Voi medita mai mult la ceea ce afirmi prin crezul tău artistic: ”poezia nu este viata si viata nu este poezie”
pentru textul : poftiți la marea târguială defiind o dedicatie, nu mai sintem obiectivi. e ziua ta, Ionut?
pentru textul : Neclar viziune deSunt în asentimentul lui Cailean, poezia aceasta pășește cu măiestrie pe drumuri aparent bătătorite și ne obligă să ne oprim să vedem ceea ce credeam că știm cu exactitate... Iar versurile "o ușă plină de închideri o cameră blândă în ziduri" sunt un univers poetic deja. Susțin propunerea ta, Cailean. Deosebită poemă, Paul.
pentru textul : Scrisoare de toamnă deCristina Ștefan, controlați-vă vă rog frumos limbajul. Deocamdată, cea care scrâșnește din cuvinte stridente în acest subsol, sunteți chiar dumneavoastră. Cuvinte gen „scrâșniți”, „stupid”, „mârlănie”, „idioată” - au fost aduse de dumneavoastră în subsolul acestui text, ceea ce, zău, nu vă face cinste. Pe lângă asta, dați și dovadă de labilitate emoțională(și implicit de un subiectivism critic împins până la extrem) prin faptul că aruncați acum în derizoriu un text, pe care, acum 2 zile în urmă tot dumneavoastră l-ați apreciat. Nimeni, dar absolut nimeni, nu v-a forțat mâna să împenițați acest text.
Repet încă o dată, am contestat obiecțiile pe care le-ați adus pentru că aplicarea criticii pe text pornea de la premise false. Nu mi se pare corect să „rupeți” din context 2 biete sintagme și să supuneți criticii, prin intermediul lor, întreg cadrul textual. E ca și cum pentru dumneavoastră în acest text n-ar exista decât acele sintagme. V-am explicat, la modul concret, de ce mi se pare eronată o astfel de critică, fără să vă „fac” într-un fel anume.
Asta ca să nu mai spunem, că în ultimul d-ră com., chiar d-ră vă aflați la o zecime de pas de un atac la persoană.
Toate cele bune,
pentru textul : Solilocvii aride deEugen.
nu-i asa ca poezia in sine e un experiment?
pentru textul : atât de absurd deasa gandeam si eu, initial..
Virgil, te rog să mă scuzi, eu credeam că între noi acest gen de excese au fost demult trecute la index și nu mai pot face subiectul unei sancțiuni... credeam că, într-o formă subtilă, am acceptat intransigența ca o trăsătură a dialogului nostru, pe care, desigur, noi, spre deosebire de alții, care ar înțelege greșit, ne-o putem permite.
pentru textul : palimpsest de ani și gunoaie deAsta e ceea ce am crezut eu.
Iar ostilitate eu nu am față de românii din diasporă. Sincer.
Regret doar că au drept de vot și mai nou uite contează și la cvorum... pe când ei își văd de treburile lor pe unde sunt ei, pe Hermeneia de exemplu, scriind în românește, chiar dacă cu greșeli. N-are importanță, intenția contează.
Sper că pricepi și nu îmi mai ceri explicații suplimentare ca la școală, 'din' în loc de 'dintre' etc
si nelipsita erataaaa...:D creaza*. scuzati...
pentru textul : noaptea laiolilor I deEmilian, doar tu te puteai gandi la piratul Jack Daniels.:)
pentru textul : mereu Jack deștii cum se spune, nu este bine să te abții....că... nu știi ce se mai întîmplă.
pentru textul : dimineață fără anotimp cu domnișoara p. dep de la textul de dinaintea acestuia
un text calm, linistit, poate putin trist ca un fel de poveste provincial-feminina, secunda. M-a facut sa ma intreb cine este Ea. Sau poate esti tu in oglinda...
pentru textul : expression deNu e atât de simplu să se scrie un sonet modern în engleză, și mai ales unul care să dețină figuri de stil de calitate. Să aibă mesaj, impact. Îmi place finalul tocmai pentru că realizezi concentrația lirică atât de dorită! "I’ll make it simple, without wings, alone… I will not live as sand but die as stone!"
pentru textul : Sonet 126 deLas un semn, poate pentru o "insomnie oranj" sau lacrima aceea "suspendată între mine și iarba Domnului". Frumos, dar prea adânc de trist. Ai albastru, verde, oranj și negru. De ce ne scriem culorile?
pentru textul : cai negri, însetați destrofa a treia mi se pare cea mai intrigantă.
pentru textul : Copacul (Psalm) demulțumesc
Acum iti iese. Din nefericire, rar. Dar asta e Boba.
pentru textul : absalor dePagini