normal, Adrian, suntem poeți! uite, tu ai și o licență nou-nouță: "alegorie senzorială":)
nu sunt filozof ca să am definiție separată pentru o sintagmă, tonul confesiv e unul și același, mărturisitor dar și intim.
numai de bine, om bun! dacă mai ai ceva de adăugat nu tre să ai rețineri.
Trezit la realitate de Boba („Si in Univers mai sunt femei? Am vrea noi.”), azi filosofam plimbȃndu-mă prin casă: curvele, odată măritate, devin gospodine excelente. Jumătatea mea de-o viață mă aude: da ce, eu nu-s gospodină? Și cum eu trăiesc în universul asta al nostru, concluzia este clară: există, cel puțin, una (și, pe deasupra, mai e și femeie). Da-i a mea. Pȃnă cȃnd moartea….etc. Si ne simțim excelent împreună cu simțul umorului. Cȃt despre Cantor….Ăla a fost nebun (pe bune). Cȃnd ne vom întȃlni (o dată și o dată) am să-ți povestesc ce și cum. Și cum amȃndoi suntem (sau sperăm că suntem) nebuni, o să ne înțelegem perfect toți trei.
Adrian:
Există o raţiune, desigur. Voi spune doar că titlul este mult mai sugestiv în varianta engleză. În lb. maternă ar suna aiurea. Mulţumesc, Adrian.
Andu:
Andule, gramatical este corectă prepoziţia „din”, întrucât aceasta exprimă aci un raport partitiv şi este sinonimă cu prepoziţia „dintre”, iar în favoarea exprimării uşoare, mi se pare un liant mai permisiv.
La „cenuşă” ai voit să înţelegi aşa, acel „e” este presupus (gândesc faptul că te-ai referit la verbul a fi, nicicum la pluralul de la cenuşă care este, cu siguranţă, cenuşi!). Adică:
"unde nu mai arde niciun foc
e doar cenuşă de nori tolăniţi".
În rest, înţeleg că nu ai obiecţii.
Mulţumesc pentru aplecarea pe text.
Nicholas:
mulţumesc pentru empatie şi susţinere, mă bucur că ţi-a plăcut poemul. este despre ... un fel de trecere...
Domnilor, încă o dată, vă mulţumesc şi vă aştept cu plăcere în această pagină,
Observ târziu o aiureală cât roata carului care mi-a scăpat în ultimul meu com. Şi anume: ’ Şi nu cred că se poate spune despre el [despre Brâncuşi] că i-a lipsit ceea ce generic se poate numi „Peticul” ’. Care se va citi corect: ’ Şi nu cred că se poate spune despre el [despre Brâncuşi] că i-a lipsit ceea ce generic se poate numi „Poeticul” ’. Mii de scuze.
Ionuț Caragea, Încerc să cred că experiența nefericită a celor cinci decenii de autoritarism în România nu a compromis întrutotul ideea de poezie cu tentă socială. Așa cum îi spuneam mai sus distinsei domnișoare Marina Nicolaev, încerc, prin poemele mele, să depășesc universul propriului trup și să fac incursiuni în contextul social care determină viața individului. Să nu credeți că sunt cumva un neomarxist, dar aproape că m-am satisit să tot citesc poeme despre ochi, intestine, rinichi, sânge, vene, urechi, stomac etc. Cred că se poate obține un anumit efect liric și din relaționarea poetului cu lumea în care trăiește. Vă mulțumesc mult pentru comentariu și pentru "peniță", Mircea Florin Șandru
interesantă structurarea noi-ea-el/eu, debutul brusc și conclusiv. interesant finalul. mi-au plăcut imaginile primei strofe, fragilitatea&vulnerabilitatea celei de a doua, tragismul celei din urmă/nevoia de vis. singura reținere o am față de comparația ultimă. după mine, versul ,,ca o zidire.." ar putea să dispară chiar. poezia mi-a plăcut, cum îmi place în general ce scrii, nimic nou în asta.
cred ca daca citeam doar ultimele doua versuri imi dadeam seama ca e scrisul tau:) fain, parca te-ai pregatit cu grija 20 de versuri ca sa poti "lansa" partea aia faina. spor!
PS: si totusi...viata privata, chit ca se reflecta poate uneori in ceea ce scriem, ramane sau ar trebui sa ramana o chestiune intre familie si prieteni...Nu cred ca suntem mamici sau tatici, nu are nimic a face asta cu textele noastre ... Suntem doar oameni care din cand in cand simt nevoia sa scrie. Uneori o fac mai bine alteori mai putin bine. Si din punctul asta de vedere suntem la fel.Suntem cuvinte, fara chip, fara genealogie Fara discriminari pozitive sau aprecieri distinctive.Zic si eu. De altfel cu toata recunoastinta ptr frumoase vorbe si urari :)
Este, pentru mine, o bucurie pe cât de neașteptată, pe atât de mare să vă regăsesc pe paginile mele, prieteni la care țin foarte mult.
Adriana, există o umbră de melancolie în fața inexorabilului, dar mai puțin poate pentru aceia care nutresc oareșce speranțe, de sorginte mioritică, ca să le spun așa :).
Virgil, cuvintele tale de apreciere mă lasă fără grai, cunoscând exigențele... Da, varianta propusă de tine, deși schimbă înțelesul, este mult mai încărcată de lirism, de acel ceva, inefabil parcă-i zice.
Marga, m-am gândit și eu mult la ce spui tu, sau la ceea ce ai putea spune, de aceea nici nu am îndrăznit să-mi denumesc textele haiku, am optat pentru o denumire mai occidentală, tocmai pentru a nu cădea în ispita neiertată a sublimării diferențelor de cultură, de civilizație, de credință. Eu doar am îndrăznit a face unele paralele :( .
Mulțumesc tuturor pentru aprecieri dar și mai ales pentru observații.
Îmi cer scuze, dar nu mi-am dat seama de ceea ce înseamnă "padding", nici după ce am citit explicaţiile găsite pe undeva: "proprietăţi care definesc spaţiul dintre marginea elementului şi conţinutul acestuia". Doar pot bănui la ce se referă, nu trebuie să fie mare filozofie, dar tot nu ştiu cum se operează cu aşa ceva. Mai precis: nu-mi dau seama ce era rău înainte şi ce e bine acum.
Ai alocat timp pentru a citi din textele mele postate aici, pe Hermeneia, drept pentru care îți mulțumesc, ca unul care știe ce înseamnă timpul! Eu, printre alții, sunt de părerea qoheletică conform căreia observ că nimic nu e nou sub soare nici în literatură. De aceea nu mă ambalez prea tare când e vorba de originalitate, doar într-un areal restrâns, acela al cunoștințelor acumulate de mine (deși unici fiind ar trebui să fim originali per se) și nu mă sprijinesc într-o metaforă, într-un epitet, într-o litotă, sinecdocă, într-un anacolut etc. Cred în perfectibilitate. Scriu cum pot și când pot. Uneori reușesc să transmit ceva și atunci e ok. Se prea poate să fiu epigonul unor britanici, portughezi, francezi, români, personiști americani ș.a.m.d., iluștri anonimi la fel ca și mine, cine știe?! Nu mă deranjează. Tot se vor găsi unii să traseze paralele, pentru că aceasta este menirea lor. Și apreciez poeții care revin în antologii (v. Roua Plural - Constanța Buzea) asupra textelor din tinerețe, eliminând neajunsurile cauzate de lipsa scuzabilă a experienței. Faptul că postezi aici texte mai vechi ori din trecutul apropiat este, zic eu, benefic, pentru că vei întâlni reacții sincere care, probabil, îți vor fi (și aici depinde doar de tine) utile sau nu. Spui că scrii mai rar poezie, desigur, poemul este prin sine ceva accidental, însă nu mortal sper. Și aici glumesc. Mă interesează prea puțin publicarea mea în reviste, dar mulțumesc. Pentru compromisul de a evidenția un text al meu care nu este cel mai bun, adică pentru indulgența elegantă, ai un minus de la mine. reciproc în simpatie, Paul
am citit si eu textul si pot spune ca mi-a placut in mod deosebit. mi-a placut inainte sa citesc comentariile. dupa ce le-am citit mi-a placut si mai mult. si mi-a placut mai apoi si bunul simt al autorului care a incercat sa aplaneze escaladarea unui conflict. nu mi-a placut insa lipsa de bun simt si stilul provocator al lui francisc care a urmarit exact contrariul. ma folosesc de acest prilej sa il avertizez pentru ultima oara pentru astfel de atitudini. pe acest site critica si comentariile sint incurajate in mod deosebit. nu insa si hartuirea provocatoare. as vrea sa nu se mire daca la urmatoare abarere de genul acesta nu va mai fi avertizat ci va avea contul suspendat. p.s. observ ca francisc nu comenteaza decit foarte rar insa foloseste aceasta inlesnire in alte scopuri. nu m-ar fi deranjat daca ar fi facut harcea parcea textul acesta s-au ar fi spus simplu ca ii displace. insa aceasta insistenta cautare a hartei cu luminarea trebuie sa inceteze aici.
Solomon, te rog sa pastrezi maniere civilizate si fata de celilalti membri ai Hermeneia. Ma indoiesc ca prin astfel de "aprecieri" vei incuraja pe altii sa te mai comenteze
Marina, se poate sa fie nou diminesiune. Personal, exista doua momente in care scriu: fie traduc cuvintele in simturi, fie traduc simturile in cuvinte. De obicei, in prima ipostaza, textul e gindit inainte iar cind il asez pe hirtie, e totul simplu. In ultima varianta, pe care am folosit-o la acest text, nu exista nimic planificat, ceea ce face scrierea mai dificila si, uneori, rezultatul mai dens. Multumesc.
@Paul & @ Virgil & @Sebi – in ziua cind am scris poezia se anuntase ca numarul soldatilor britanici care au pierit in lupta in Afganistan a ajuns la 322. Doar o cifra – una care continua sa creasca..who cares..?!
Ma bucur ca ati apreciat mesajul si ca nu ati impuscat mesagerul..
Mai mult: va multumesc!
@Cristina – WARNING!
(scenariu pt public 18+) .categoria thriller.
(setting – Royal Albert Hall, London, pick a date)
Inception (director’s cut) (last act..continued)
“..si afganul veni in camasa lui lunga si alba (pantalonii si chilotii ii fusesera confiscati la Heathrow de o vamesa rea)..ovatii!!..Cristina Stefan imbracata ca un ferrero rocher, in Jimmy Choos, asezata picior peste picior (ambele ale ei!) in primul rind linga scena.
..afganul isi ridica incet camasa..femeile suspina adinc...barbatii isi incordeaza mandibulele pina la crapare de masele..Cristina se ridica in picioare (inca ale ei!) cu ochii fixati pe aparatura afgana (oferita cu prisosinta de Allah)...in jurul pieptului paros al afganului un alt gen de aparatura (ce pare a nu fi fost oferita de Allah ci mai degraba home-made) pe care Cristina nu o pricepe dar pe care spera s-o poata comanda cit de curind de pe ebay.
Mina afganului aluneca incet spre una din aparaturi – sala isi tine respiratia, sala se face vinata la fata, ochii Cristinei sint cit doua farfurii de craciun gata sa crape:
‘Boooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooom’
Ultimul gind al afganului – Allahu Akbar! – (I’m gonna fuck 72 virgins – hope they do not look like the one standing in the front row)
Ultimul gind al salii: – Show must go on! We want Queen! We want Queen!
Ultimul gind al Cristinei – ‘Bloody hell!!’ [literally] great special effects!!!...Whoops, where the fuck are my Jimmy Choos? Silly me – they ar still on my feet, one in the 15th row, one by the EXIT.
THE END?
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………
Ion: Marieeeeee..Fa, proasto, cind mai dai download pa isohunt pune fa titrarile ca nu intelesei un cuvint din ce-o zis aia tocma’ la capatu’ filmului: tu-le muma lor di inglezi cu afganii lor cu tot.
Maria: ba, baaa ioane ba,iar ti s-o urcat Stella la cap? taci ba si freaca di titirez si nu murim si noi ori Doamni firesti (si Maria isi facu cruce de trei ori) – sa raminim, asa, in limbo”.
probabil madam kalaro ca ar trebui sa va pastrati opiniile ptr dvs. tot probabil ca cel mai bun lucru ar fi fost sa nu organizez nimic, sa nu se vada nimic, sa nu se faca nimic, sa nu se spuna nimic, sa nu existe nimic. cam cum faceti dvs. cind va suparati ca ciobanul pe sat. cine va pus sa va divulgati textul? eu? doar grandomania si ifosareala dvs e de vina. daca cineva vrea sa puna un titlu asemanator are dreptul. regulamentul concursului nu restrictioneaza asta. TREBUIA SA PRICEPETI ASTA ATUNCI CIND V-ATI INTRODUS TEXTUL. nimeni nu v-a interzis sa ginditi. viata nu e roza si are o multime de capcane. daca nu vreti sa o traiti, nu va nasteti. daca alegeti sa participati trebui sa fiti gata sa luptati. cu toate ambiguitatile ei. este MUUUUUULT mai usor sa capitulezi, sa te retragi, sa te bosumflezi, sa te ascunzi si sa arunci cu noroi sau cu sageti parte ATUNCI CIND NU FACI NIMIC si CIND ALTII MUNCESC PENTRU TINE. deci nu ma intereseaza parerile dvs care ati absentat pe hermeneia ani de zile si ati reaparut doar acum ca sa participati in concurs. si eventual sa cistigati. nicio problema cu asta. fiecare face ce vrea. dar si eu aleg sa consider aceasta atitudine cit si comentariul dvs de mai sus ridicol si jenant. si cam lipsit de cap. dar asta e alta problema. m-am saturat de mofturi si de ifose si de oameni care nu fac nimic pe hermeneia decit se folosesc de ea si au pretentii. e o chestiune de bun simt la urma urmei. si iata ca nu retrag cuvintul acesta. dupa cum nu retrag nici deciziile din textul meu de mai sus. dixit.
Andreea Iancu, nebunul din acest poem este unul deosebit. El arată doar UNEORI ceasul , în funcție de ceea ce simte față de trecători. Hârtia aceea ar putea conține indicii cu privire la taină. dar NIMENI nu este curios să o citească. Nebunul poate cere ajutorul în felul acesta...Singurul care îi dă atenție deocamdată este povestitorul și cititorii poemului... mulțumesc pentru comentariu cu drag
mie mi-a plăcut abordarea filosofică şi mai ales finalul cu tema lui paulină.
"pentru că nicio orânduire, niciodată, nimicul
nu va reuși să ne despartă de dragostea Sa!
de aceea, sunt unii gata să privească abisul și dincolo de abis,
spre răsărit, mereu..."
Marina Nicolaev, am citit comentriul tău de mai multe ori, cred că este o apriecere care face cât 10 penițe deși n-am primit nici o pență pentru acest haiku care te-a dus cu gândul la marele maestru Matsuo Basho. Sărut mâinile pentru aceste valoroase cuvinte care vor apărea într-o zi pe paginile unei cărți. Cu respect Djamal
mi-se pare un poem tare dramatic, care ar fi putut fi mai esentializat. aici m-am oprit si pentru aceste versuri am lasat un semn:
"poate că așa sîntem cu toții
niște oarecari buni de dat la schimb"
iti vine sa incepi a explica, a lua in brate: tu nu intelegi si dai vina aiurea nici tu nu cunosti pe cine, insa te-ai orientat bine:
"cum poți fi atât de divin
în ritmul pe care mi-l bați cu piciorul
în fiecare marțe și vinere
știu Te enervează că niciodată nu țin post
dar și pe mine mă aduce în culmea nebuniei
că fix de craciun
mi-i iei la Tine pe toți cei dragi"
adica pe ceva fals.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
normal, Adrian, suntem poeți! uite, tu ai și o licență nou-nouță: "alegorie senzorială":)
nu sunt filozof ca să am definiție separată pentru o sintagmă, tonul confesiv e unul și același, mărturisitor dar și intim.
numai de bine, om bun! dacă mai ai ceva de adăugat nu tre să ai rețineri.
pentru textul : animalul de pradă al resemnării deTrezit la realitate de Boba („Si in Univers mai sunt femei? Am vrea noi.”), azi filosofam plimbȃndu-mă prin casă: curvele, odată măritate, devin gospodine excelente. Jumătatea mea de-o viață mă aude: da ce, eu nu-s gospodină? Și cum eu trăiesc în universul asta al nostru, concluzia este clară: există, cel puțin, una (și, pe deasupra, mai e și femeie). Da-i a mea. Pȃnă cȃnd moartea….etc. Si ne simțim excelent împreună cu simțul umorului. Cȃt despre Cantor….Ăla a fost nebun (pe bune). Cȃnd ne vom întȃlni (o dată și o dată) am să-ți povestesc ce și cum. Și cum amȃndoi suntem (sau sperăm că suntem) nebuni, o să ne înțelegem perfect toți trei.
pentru textul : Axis Mundi deAdrian:
Există o raţiune, desigur. Voi spune doar că titlul este mult mai sugestiv în varianta engleză. În lb. maternă ar suna aiurea. Mulţumesc, Adrian.
Andu:
Andule, gramatical este corectă prepoziţia „din”, întrucât aceasta exprimă aci un raport partitiv şi este sinonimă cu prepoziţia „dintre”, iar în favoarea exprimării uşoare, mi se pare un liant mai permisiv.
La „cenuşă” ai voit să înţelegi aşa, acel „e” este presupus (gândesc faptul că te-ai referit la verbul a fi, nicicum la pluralul de la cenuşă care este, cu siguranţă, cenuşi!). Adică:
"unde nu mai arde niciun foc
e doar cenuşă de nori tolăniţi".
În rest, înţeleg că nu ai obiecţii.
Mulţumesc pentru aplecarea pe text.
Nicholas:
mulţumesc pentru empatie şi susţinere, mă bucur că ţi-a plăcut poemul. este despre ... un fel de trecere...
Domnilor, încă o dată, vă mulţumesc şi vă aştept cu plăcere în această pagină,
Ottilia Ardeleanu
pentru textul : one way ticket deCi toate astea, nu doar dex-ul ci tot google-ul pare sa nu fi auzit de "lintoilul". ialin
pentru textul : Un veac deObserv târziu o aiureală cât roata carului care mi-a scăpat în ultimul meu com. Şi anume: ’ Şi nu cred că se poate spune despre el [despre Brâncuşi] că i-a lipsit ceea ce generic se poate numi „Peticul” ’. Care se va citi corect: ’ Şi nu cred că se poate spune despre el [despre Brâncuşi] că i-a lipsit ceea ce generic se poate numi „Poeticul” ’. Mii de scuze.
pentru textul : oolong tea deuite ce scrie cineva cind nu are ce face si probabil ca nici ce spune. tu chiar crezi ca asta este poezie?
pentru textul : anura sapiens sapiens deVirgil, scuza-ma, comentariul anterior a fost scris de Vladimir. Vladimir, tie ti se adreseaza, desigur. :) Bun revenit. Mesajul este pentru tine.
pentru textul : urme de cerb deIonuț Caragea, Încerc să cred că experiența nefericită a celor cinci decenii de autoritarism în România nu a compromis întrutotul ideea de poezie cu tentă socială. Așa cum îi spuneam mai sus distinsei domnișoare Marina Nicolaev, încerc, prin poemele mele, să depășesc universul propriului trup și să fac incursiuni în contextul social care determină viața individului. Să nu credeți că sunt cumva un neomarxist, dar aproape că m-am satisit să tot citesc poeme despre ochi, intestine, rinichi, sânge, vene, urechi, stomac etc. Cred că se poate obține un anumit efect liric și din relaționarea poetului cu lumea în care trăiește. Vă mulțumesc mult pentru comentariu și pentru "peniță", Mircea Florin Șandru
pentru textul : zâmbete curg din gura femeii gonflabile deinteresantă structurarea noi-ea-el/eu, debutul brusc și conclusiv. interesant finalul. mi-au plăcut imaginile primei strofe, fragilitatea&vulnerabilitatea celei de a doua, tragismul celei din urmă/nevoia de vis. singura reținere o am față de comparația ultimă. după mine, versul ,,ca o zidire.." ar putea să dispară chiar. poezia mi-a plăcut, cum îmi place în general ce scrii, nimic nou în asta.
pentru textul : slăbiciuni și realități deCristina,
pentru textul : Vera ikon deiti multumesc mult pentru apreciere.si generozitate.
VV
cred ca daca citeam doar ultimele doua versuri imi dadeam seama ca e scrisul tau:) fain, parca te-ai pregatit cu grija 20 de versuri ca sa poti "lansa" partea aia faina. spor!
pentru textul : cafeaua de la ora 3 AM deCe păţişi?
pentru textul : suntem doar cărți de joc pe mese rotunde dePS: si totusi...viata privata, chit ca se reflecta poate uneori in ceea ce scriem, ramane sau ar trebui sa ramana o chestiune intre familie si prieteni...Nu cred ca suntem mamici sau tatici, nu are nimic a face asta cu textele noastre ... Suntem doar oameni care din cand in cand simt nevoia sa scrie. Uneori o fac mai bine alteori mai putin bine. Si din punctul asta de vedere suntem la fel.Suntem cuvinte, fara chip, fara genealogie Fara discriminari pozitive sau aprecieri distinctive.Zic si eu. De altfel cu toata recunoastinta ptr frumoase vorbe si urari :)
pentru textul : Concursul Internaţional “Toamna bacoviană-130” şi-a desemnat câştigătorii deo nedumerire am si eu: de ce nu utilizezi semne de punctuație?!
pentru textul : Între două tăceri deEste, pentru mine, o bucurie pe cât de neașteptată, pe atât de mare să vă regăsesc pe paginile mele, prieteni la care țin foarte mult.
pentru textul : Rune deAdriana, există o umbră de melancolie în fața inexorabilului, dar mai puțin poate pentru aceia care nutresc oareșce speranțe, de sorginte mioritică, ca să le spun așa :).
Virgil, cuvintele tale de apreciere mă lasă fără grai, cunoscând exigențele... Da, varianta propusă de tine, deși schimbă înțelesul, este mult mai încărcată de lirism, de acel ceva, inefabil parcă-i zice.
Marga, m-am gândit și eu mult la ce spui tu, sau la ceea ce ai putea spune, de aceea nici nu am îndrăznit să-mi denumesc textele haiku, am optat pentru o denumire mai occidentală, tocmai pentru a nu cădea în ispita neiertată a sublimării diferențelor de cultură, de civilizație, de credință. Eu doar am îndrăznit a face unele paralele :( .
Mulțumesc tuturor pentru aprecieri dar și mai ales pentru observații.
Amuzant? Exotic. Sper să iasă bine.
Îmi cer scuze, dar nu mi-am dat seama de ceea ce înseamnă "padding", nici după ce am citit explicaţiile găsite pe undeva: "proprietăţi care definesc spaţiul dintre marginea elementului şi conţinutul acestuia". Doar pot bănui la ce se referă, nu trebuie să fie mare filozofie, dar tot nu ştiu cum se operează cu aşa ceva. Mai precis: nu-mi dau seama ce era rău înainte şi ce e bine acum.
pentru textul : Zilele cubaneze la Sibiu deAi alocat timp pentru a citi din textele mele postate aici, pe Hermeneia, drept pentru care îți mulțumesc, ca unul care știe ce înseamnă timpul! Eu, printre alții, sunt de părerea qoheletică conform căreia observ că nimic nu e nou sub soare nici în literatură. De aceea nu mă ambalez prea tare când e vorba de originalitate, doar într-un areal restrâns, acela al cunoștințelor acumulate de mine (deși unici fiind ar trebui să fim originali per se) și nu mă sprijinesc într-o metaforă, într-un epitet, într-o litotă, sinecdocă, într-un anacolut etc. Cred în perfectibilitate. Scriu cum pot și când pot. Uneori reușesc să transmit ceva și atunci e ok. Se prea poate să fiu epigonul unor britanici, portughezi, francezi, români, personiști americani ș.a.m.d., iluștri anonimi la fel ca și mine, cine știe?! Nu mă deranjează. Tot se vor găsi unii să traseze paralele, pentru că aceasta este menirea lor. Și apreciez poeții care revin în antologii (v. Roua Plural - Constanța Buzea) asupra textelor din tinerețe, eliminând neajunsurile cauzate de lipsa scuzabilă a experienței. Faptul că postezi aici texte mai vechi ori din trecutul apropiat este, zic eu, benefic, pentru că vei întâlni reacții sincere care, probabil, îți vor fi (și aici depinde doar de tine) utile sau nu. Spui că scrii mai rar poezie, desigur, poemul este prin sine ceva accidental, însă nu mortal sper. Și aici glumesc. Mă interesează prea puțin publicarea mea în reviste, dar mulțumesc. Pentru compromisul de a evidenția un text al meu care nu este cel mai bun, adică pentru indulgența elegantă, ai un minus de la mine. reciproc în simpatie, Paul
pentru textul : vorbesc privind într-o parte deam citit si eu textul si pot spune ca mi-a placut in mod deosebit. mi-a placut inainte sa citesc comentariile. dupa ce le-am citit mi-a placut si mai mult. si mi-a placut mai apoi si bunul simt al autorului care a incercat sa aplaneze escaladarea unui conflict. nu mi-a placut insa lipsa de bun simt si stilul provocator al lui francisc care a urmarit exact contrariul. ma folosesc de acest prilej sa il avertizez pentru ultima oara pentru astfel de atitudini. pe acest site critica si comentariile sint incurajate in mod deosebit. nu insa si hartuirea provocatoare. as vrea sa nu se mire daca la urmatoare abarere de genul acesta nu va mai fi avertizat ci va avea contul suspendat. p.s. observ ca francisc nu comenteaza decit foarte rar insa foloseste aceasta inlesnire in alte scopuri. nu m-ar fi deranjat daca ar fi facut harcea parcea textul acesta s-au ar fi spus simplu ca ii displace. insa aceasta insistenta cautare a hartei cu luminarea trebuie sa inceteze aici.
pentru textul : confesiune deSolomon, te rog sa pastrezi maniere civilizate si fata de celilalti membri ai Hermeneia. Ma indoiesc ca prin astfel de "aprecieri" vei incuraja pe altii sa te mai comenteze
pentru textul : telegrama deMarina, se poate sa fie nou diminesiune. Personal, exista doua momente in care scriu: fie traduc cuvintele in simturi, fie traduc simturile in cuvinte. De obicei, in prima ipostaza, textul e gindit inainte iar cind il asez pe hirtie, e totul simplu. In ultima varianta, pe care am folosit-o la acest text, nu exista nimic planificat, ceea ce face scrierea mai dificila si, uneori, rezultatul mai dens. Multumesc.
pentru textul : rue saint jacques 1 deun poem nostalgic cu imagini frumoase.
pentru textul : Caut lumina deamintiri care "înfloresc narcisele bunicii în palme".
semn de citire.
@Paul & @ Virgil & @Sebi – in ziua cind am scris poezia se anuntase ca numarul soldatilor britanici care au pierit in lupta in Afganistan a ajuns la 322. Doar o cifra – una care continua sa creasca..who cares..?!
Ma bucur ca ati apreciat mesajul si ca nu ati impuscat mesagerul..
Mai mult: va multumesc!
@Cristina – WARNING!
(scenariu pt public 18+) .categoria thriller.
(setting – Royal Albert Hall, London, pick a date)
Inception (director’s cut) (last act..continued)
“..si afganul veni in camasa lui lunga si alba (pantalonii si chilotii ii fusesera confiscati la Heathrow de o vamesa rea)..ovatii!!..Cristina Stefan imbracata ca un ferrero rocher, in Jimmy Choos, asezata picior peste picior (ambele ale ei!) in primul rind linga scena.
..afganul isi ridica incet camasa..femeile suspina adinc...barbatii isi incordeaza mandibulele pina la crapare de masele..Cristina se ridica in picioare (inca ale ei!) cu ochii fixati pe aparatura afgana (oferita cu prisosinta de Allah)...in jurul pieptului paros al afganului un alt gen de aparatura (ce pare a nu fi fost oferita de Allah ci mai degraba home-made) pe care Cristina nu o pricepe dar pe care spera s-o poata comanda cit de curind de pe ebay.
Mina afganului aluneca incet spre una din aparaturi – sala isi tine respiratia, sala se face vinata la fata, ochii Cristinei sint cit doua farfurii de craciun gata sa crape:
‘Boooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooom’
Ultimul gind al afganului – Allahu Akbar! – (I’m gonna fuck 72 virgins – hope they do not look like the one standing in the front row)
Ultimul gind al salii: – Show must go on! We want Queen! We want Queen!
Ultimul gind al Cristinei – ‘Bloody hell!!’ [literally] great special effects!!!...Whoops, where the fuck are my Jimmy Choos? Silly me – they ar still on my feet, one in the 15th row, one by the EXIT.
THE END?
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………
Ion: Marieeeeee..Fa, proasto, cind mai dai download pa isohunt pune fa titrarile ca nu intelesei un cuvint din ce-o zis aia tocma’ la capatu’ filmului: tu-le muma lor di inglezi cu afganii lor cu tot.
Maria: ba, baaa ioane ba,iar ti s-o urcat Stella la cap? taci ba si freaca di titirez si nu murim si noi ori Doamni firesti (si Maria isi facu cruce de trei ori) – sa raminim, asa, in limbo”.
THE END.
pentru textul : 322 dealtfel ceee ce faci tu...
pentru textul : Sebastian ȘUFARIU... cel nebun după poezie deprobabil madam kalaro ca ar trebui sa va pastrati opiniile ptr dvs. tot probabil ca cel mai bun lucru ar fi fost sa nu organizez nimic, sa nu se vada nimic, sa nu se faca nimic, sa nu se spuna nimic, sa nu existe nimic. cam cum faceti dvs. cind va suparati ca ciobanul pe sat. cine va pus sa va divulgati textul? eu? doar grandomania si ifosareala dvs e de vina. daca cineva vrea sa puna un titlu asemanator are dreptul. regulamentul concursului nu restrictioneaza asta. TREBUIA SA PRICEPETI ASTA ATUNCI CIND V-ATI INTRODUS TEXTUL. nimeni nu v-a interzis sa ginditi. viata nu e roza si are o multime de capcane. daca nu vreti sa o traiti, nu va nasteti. daca alegeti sa participati trebui sa fiti gata sa luptati. cu toate ambiguitatile ei. este MUUUUUULT mai usor sa capitulezi, sa te retragi, sa te bosumflezi, sa te ascunzi si sa arunci cu noroi sau cu sageti parte ATUNCI CIND NU FACI NIMIC si CIND ALTII MUNCESC PENTRU TINE. deci nu ma intereseaza parerile dvs care ati absentat pe hermeneia ani de zile si ati reaparut doar acum ca sa participati in concurs. si eventual sa cistigati. nicio problema cu asta. fiecare face ce vrea. dar si eu aleg sa consider aceasta atitudine cit si comentariul dvs de mai sus ridicol si jenant. si cam lipsit de cap. dar asta e alta problema. m-am saturat de mofturi si de ifose si de oameni care nu fac nimic pe hermeneia decit se folosesc de ea si au pretentii. e o chestiune de bun simt la urma urmei. si iata ca nu retrag cuvintul acesta. dupa cum nu retrag nici deciziile din textul meu de mai sus. dixit.
pentru textul : Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” deAndreea Iancu, nebunul din acest poem este unul deosebit. El arată doar UNEORI ceasul , în funcție de ceea ce simte față de trecători. Hârtia aceea ar putea conține indicii cu privire la taină. dar NIMENI nu este curios să o citească. Nebunul poate cere ajutorul în felul acesta...Singurul care îi dă atenție deocamdată este povestitorul și cititorii poemului... mulțumesc pentru comentariu cu drag
pentru textul : morile de vânt nu au ecou demie mi-a plăcut abordarea filosofică şi mai ales finalul cu tema lui paulină.
"pentru că nicio orânduire, niciodată, nimicul
pentru textul : vis a vis denu va reuși să ne despartă de dragostea Sa!
de aceea, sunt unii gata să privească abisul și dincolo de abis,
spre răsărit, mereu..."
Marina Nicolaev, am citit comentriul tău de mai multe ori, cred că este o apriecere care face cât 10 penițe deși n-am primit nici o pență pentru acest haiku care te-a dus cu gândul la marele maestru Matsuo Basho. Sărut mâinile pentru aceste valoroase cuvinte care vor apărea într-o zi pe paginile unei cărți. Cu respect Djamal
pentru textul : Haiku demi-se pare un poem tare dramatic, care ar fi putut fi mai esentializat. aici m-am oprit si pentru aceste versuri am lasat un semn:
pentru textul : carmen a murit de crăciun de"poate că așa sîntem cu toții
niște oarecari buni de dat la schimb"
iti vine sa incepi a explica, a lua in brate: tu nu intelegi si dai vina aiurea nici tu nu cunosti pe cine, insa te-ai orientat bine:
"cum poți fi atât de divin
în ritmul pe care mi-l bați cu piciorul
în fiecare marțe și vinere
știu Te enervează că niciodată nu țin post
dar și pe mine mă aduce în culmea nebuniei
că fix de craciun
mi-i iei la Tine pe toți cei dragi"
adica pe ceva fals.
În lumea epigramei, se poartă rularea ideii pe mai multe tonalităţi. De acolo "sper".
pentru textul : Sfatul unui marinar bătrân pentru Opoziţia română demulțumesc, Lucian
pentru textul : Cum să spui că ești măr? dePagini