În afară de "aripa _ păsării" nu am ce comenta. Este un poem perfect... optzecist. Dar în care găsesc inflexiuni "douămiiste", îmi amintește de trandafirii de pe messenger, pe care niciodată nu i-am primit de la cineva, pentru că nu știe să îi creeze din taste. Remarc "o fereastră reflectând drumul" - drumul virtual - o hyperrealitate, o hyperiluzie creată într-un hypertext (reclamă - la hyperliteratura - nu facem pe gratis).
"lucrurile sînt niște stări de care te-mpiedici ca întunericul de colțul mobilei" sau "pot să aud inima scrîșnind ca roțile unui tren ce se oprește" superb!
Hristos a Înviat, dragă Alma! Îți mulțumesc pentru ajutor. Nu știu dacă aceasta este forma finală, dar sper să fie un pic mai bine.Cît despre dativ, am glumit, eram obosită și fără prea multă inspirație, prinsesem cîteva idei și mă chinuiam să le dau o formă.
Vedeti ş şi ţ din propozitia mea din comentariul anterior ... este luat textul cu copy de pe pagina http://srv.diacritice.com/ si pus direct in comentariu.
Nu arata prea bine :)
aici ai o placheta nu un poem. sunt un cititor grabit ca 90% dintre cititorii de poezie ai lumii sec al XI-lea. va trebui sa-mi largesti codul la irukanji a carei otrava o ador intr-o dubla imbratisare finala. este prea putin din ce poate doar pentru s8. am citit cu inteligenta restul si tot ramane mai puternic semnul fata de intreg. oricum, poemele poemului sunt frumoase. unele dintre ele foarte sugestive. dar si unele ostentative in referinte. nu cred ca ai nevoie de toate (referintele). in s3 ai 4 doar in primele 2 versuri. congrat.
nici nu stiu cu ce sa incep!
stai sa ma uit inca o data la incadrare!
da, "poezie generala". mai bine il postai la jurnal.
incep cu ce-mi place. fiindca imi va lua mai putin timp:
"plouă mărunt.
o să cresc un hibiscus în palme
pînă la înflorire."
aici ar fi poezie. in rest, e un fel de confesiune, nu tocmai ingrijit intocmita si, culmea, nici macar ingrijit redactata. uita-te si tu:
"aşteptînd cine o să moară primul."
"mizeriza adevărului desculţ zgîrîindu-şi"
"după pereţi era mai soare"
"de la zgomotul maşinilorr
şi cîntecele vecinilor de peste perete"
plus truismele:"cîteva amintiri îţi pot transforma iubirea în ură"
sau
"suferinţa e uneori necesară
şi chiar plăcută."
si astea nu sunt pasaje cautate, ci descoperite la prima lectura.
concluzia ar fi, ca sa ma folosesc de un rand de aici, "cîte banalităţi se scurg odată cu apa aceasta"
(nu ca traire, ci ca expresie a ei.
nu, eu nu te pot incuraja sa mergi in directia asta. asa ca textul acesta va fi mutat in santierul literar.
sper sa te intorci asupra lui si sa vezi ce poti obtine de aici.
nici nu ştiu ce să spun să îmi exprim uimirea.
am verificat să văd dacă nu cumva visez şi da textul este acolo pe lângă alte articole cu nume sonore
şi eu acolo "o picătură în ocean".mi-aţi făcut ziua mai frumoasă.mulţumesc mult.
...hai să-ți spun pretinește cam ce nu merge... a) cuvântul "albastru" e stigmatizat în poezia ultimelor trei decenii , și uzitat până la refuz în poezia anilor ' 60. deci trebuie o sintagmă extraordinară ca să-l pună în evidență. de ce nu alegi să îl sugerezi... doar te pricepi:)! b) ferește-te de gerunzii :"rodind". c) "povara luminii" nu salvează construcția genitivală... d) "doar teama de zbor/ ne-a-mpietrit, iubite" e chiar o construcție banală... e) nu vreau să te necăjesc, dar tu știind aceste lucruri, mă întreb de ce le mai postezi? ... m-a atras titlul... și m-a amărât ce este sub el... franc și amical,
Probabil te referi la Omar Khayyam. Nu as spune ca autorul se apropie epigonic, nu din intentia de a copia stilul, tehnica barbiliana. Mare atentie la afirmatii de genul epigon. Din contra, prin stil originar si viziune proprie, prin meseria care o exercita si studiile sale, Luminita scrie o poezie pe care o putem defini neobarbiliana doar ca element de referinta. Nici nu mai zic ca difera enorm registrul tehnic, Dan Barbilian fiind un virtuos al cuvintelor rimate, Serban Foarta, de asemenea. Idem si Khayyam, daca tot ti-ai permis sa faci o asemenare.Insa Khayyam nu face exces din simboluri matematice sau figuri geometrice, cum face Sfoarta in Cliquet. rectific la primul comentariu - Serban Foarta, mi-a scapat un S.
să-mi fie cu iertare, dar nu pot citi texte cu titluri ridicole, gen: Adulmecând osul ori Fierăstraiele râsului. după cum nici pe cele cu titluri banale, truistice. am și eu respect pentru timpul meu. aici era ceva ce trimitea la brâncuși. fii liniștit, nu mă interesează să îmi demonstrezi nimic. pentru că voi lăsa posterității chestia asta. și deja o compătimesc.
interesant, si eu care credeam ca este despre oana pellea si nu despre cai. tocmai vroiam sa te intreb daca crezi ca subiectivismul unui actor (sau poet, for that matter) este "mai obiectiv" decit "obiectivitatea" unui reporter neactivist. desi, ca sa fiu sincer, sint tot mai inclinat sa cred ca reporterii neactivisti sint o specie absolut disparuta. probabil odata cu aparitia televiziunii. asa am inteles eu primele doua strofe.
poate unul din textele cele mai frumoase pe care le-am citit anul acesta (dupa cum vezi nu ma intereseaza activismul ci doar arta de amoru' ei):
Am zis ca nu mai comentez la poeziile tale fiindca mi se pare destul de clar ca esti un autor demult format, nu vad de ce si ce ar putea sa schimbe felul in care scrii. Am citit cateva comentarii in care spui ca nu mai publici si mi se pare foarte ciudat fiindca esti unul dintre cei care chiar ar avea cititori. Cred ca si fara sa publici, tot vei ramane cunoscut - vei gandi ca n-are nicio importanta, si inteleg perfect. Cineva spunea pe aici ceva despre un curent Emilian Pal, e extraordinar, nu crezi?
"nu ştiu dacă ţi-am spus
sînt singurul om care vorbeşte singur
nu sînt nici bogat nici sărac
am doar o inimă care se ţine de mine scai"
Cam asta e, te citesc, nu prea mai comentez nici eu, mai ales din motivul de mai sus dar si pentru ca ma incearca un fel de jena cand tot repet chestii pe care le stii si care who knows, se pot interpreta. Mult succes la oameni si poezii.
evident, este un text care ar mai putea fi lucrat. mulțumesc pentru comentarii și pentru opinia favorabilă chiar dacă e mai mult decît merită. este însă un motiv în pluc sa că continui.
Nu-i rau deloc... astfel de momente au valoare prin ele insele... cauta insa mai adanc, cauta paradoxul... cred ca inca zgarii suprafata, mandru de aparenta ordine si siguranta a ratiunii.
Da da da, Corina, cel mai bun text al meu nu l-am scris încă şi mă întreb tot mai serios dacă s-o fac. Acum astea două personaje pe care mi le-ai numit fug alandala şi nu le mai pot stăpâni. Şi da, o să mai fie, dar mai răruţ că-i mai drăguţ.
textul nu e sonet, ci un hibrid - și rondel (primele 2 strofe), și sonet shakespearian (zona terținelor), bine realizat prozodic mesaj interesant, cel al diviziunii virtuale până la pierderea de sine - ultimul vers îmi aduce aminte de Labiș, cel din Primele iubiri: ("Eu curg intreg in acest cantec sfant; Eu nu mai sunt. E-un cantec tot ce sunt.") aș rescrie, în final: "Îl joc pe eu în rol de veteran (buna si sugestia lui Andu, cu "suveran") Pe un picior de timp cu o fractură Ce-alungă inocenții din ecran... Și nu mai sunt Emil sunt o dublură!"
Călin, în fapt nu e vorba de o trezire în ce mă priveşte, ci de lipsă de timp. Prins în mai multe activităţi odată, rişti la un moment dat să nu mai termini nici una, ori să nu o faci aşa cum trebuie. Tot ce-am postat şi voi posta, sunt şi vor fi texte revizuite şi analizate cu migală de mai multe ori înanite de... Cel puţin aici, pe acest site.
Mă bucură totuşi faptul că ai sesizat momentul revenirii.
Adrian, nu știu despre ce adâncuri vorbești tu, de care ne-ar fi frică, dar ar fi interesant de aflat. Eventual într-un eseu? Aștept... consideră că e o provocare... literară, desigur.
un poem concentrat și bine construit, deși am în anumite momente senzația de disipare într-un anumit artificial al textului. se găsesc, pe alocuri, epitete nepotrivite: strident e redundant lângă țipete, "cal onest","ciob-zob", "se dezbracă gol pușcă". luat ca întreg, poemul surprinde cu imagini puternice și o mișcare deplină a ideilor. există un farmec al atmosferei marine amestecat cu simboluri ale sexualității. de evidențiat modul în care e introdus în text platon și ce connotații aduce. n-am înțeles "rumegau lemne".
cred ca orice poezie in care evocam figura mamei sau amintiri ale copilariei noatre are ceva deosebit de duios, atat de duios incat e aproape o blasfemie sa vii sa propui schimbari.
poezia aceasta, ca si multe altele ale tale, Paul, prin lirismul ei, prin inlantuirile firesti ale realului cu memoria afectiva, degaja un sentiment care atinge corzi subtile, iar finalul "reusit" e cel ce implineste emotia, facand-o sa vibreze!
Dreptul la pudoare, la sensibilitatea călcată, uneori, de alţii în picioare ca un afront? Motivul grădinii Edenului ca regăsire a frunzei, adică a purităţii spirituale ca valoare umană îmi place. Adevărul scriptural (sub aspect hermeneutic şi homiletic) din cartea Geneza a Bibliei arată că în acea grădină cei dintâi oameni stăteau în prezenţa lui Dumnezeu şi erau îmbrăcaţi cu slava (gloria) Lui şi nu aveau nevoie de alte haine, pentru că totul era acoperit în El. Prin căderea în păcat omul a devenit muritor şi gloria divină a încetat să-l mai îmbrace. Sub frunza cunoştinţei binelui şi răului se ascunde mărturia păcatului săvârşit prin neascultare. În poem frunza ruginită semnifică dorinţa de întoarcere la strălucirea dragostei dintâi la fel ca în grădina Edenului. "poate de aceea nu mai purtăm haine/spre a ne auzi atingerile/spre a ne cere/dreptul la frunză". Ce să mai spun. Felicitări. Cu stimă, Ioan.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
În afară de "aripa _ păsării" nu am ce comenta. Este un poem perfect... optzecist. Dar în care găsesc inflexiuni "douămiiste", îmi amintește de trandafirii de pe messenger, pe care niciodată nu i-am primit de la cineva, pentru că nu știe să îi creeze din taste. Remarc "o fereastră reflectând drumul" - drumul virtual - o hyperrealitate, o hyperiluzie creată într-un hypertext (reclamă - la hyperliteratura - nu facem pe gratis).
pentru textul : Trecând de"lucrurile sînt niște stări de care te-mpiedici ca întunericul de colțul mobilei" sau "pot să aud inima scrîșnind ca roțile unui tren ce se oprește" superb!
pentru textul : Inside deHristos a Înviat, dragă Alma! Îți mulțumesc pentru ajutor. Nu știu dacă aceasta este forma finală, dar sper să fie un pic mai bine.Cît despre dativ, am glumit, eram obosită și fără prea multă inspirație, prinsesem cîteva idei și mă chinuiam să le dau o formă.
pentru textul : Ursul panda din grădina de bambus deam citit cu admiratie
pentru textul : zbor dee ceva mai bine deși „înglobîndu-mă” sună absolut aiurea acolo
pentru textul : Un cer mai albastru deVedeti ş şi ţ din propozitia mea din comentariul anterior ... este luat textul cu copy de pe pagina http://srv.diacritice.com/ si pus direct in comentariu.
pentru textul : exil deNu arata prea bine :)
aici ai o placheta nu un poem. sunt un cititor grabit ca 90% dintre cititorii de poezie ai lumii sec al XI-lea. va trebui sa-mi largesti codul la irukanji a carei otrava o ador intr-o dubla imbratisare finala. este prea putin din ce poate doar pentru s8. am citit cu inteligenta restul si tot ramane mai puternic semnul fata de intreg. oricum, poemele poemului sunt frumoase. unele dintre ele foarte sugestive. dar si unele ostentative in referinte. nu cred ca ai nevoie de toate (referintele). in s3 ai 4 doar in primele 2 versuri. congrat.
pentru textul : încă o zi perfectă denici nu stiu cu ce sa incep!
stai sa ma uit inca o data la incadrare!
da, "poezie generala". mai bine il postai la jurnal.
incep cu ce-mi place. fiindca imi va lua mai putin timp:
"plouă mărunt.
o să cresc un hibiscus în palme
pînă la înflorire."
aici ar fi poezie. in rest, e un fel de confesiune, nu tocmai ingrijit intocmita si, culmea, nici macar ingrijit redactata. uita-te si tu:
"aşteptînd cine o să moară primul."
"mizeriza adevărului desculţ zgîrîindu-şi"
"după pereţi era mai soare"
"de la zgomotul maşinilorr
şi cîntecele vecinilor de peste perete"
plus truismele:"cîteva amintiri îţi pot transforma iubirea în ură"
sau
"suferinţa e uneori necesară
şi chiar plăcută."
si astea nu sunt pasaje cautate, ci descoperite la prima lectura.
concluzia ar fi, ca sa ma folosesc de un rand de aici, "cîte banalităţi se scurg odată cu apa aceasta"
(nu ca traire, ci ca expresie a ei.
nu, eu nu te pot incuraja sa mergi in directia asta. asa ca textul acesta va fi mutat in santierul literar.
pentru textul : tunelul desper sa te intorci asupra lui si sa vezi ce poti obtine de aici.
numai că, la un moment dat, de prea multă "iubire" şi probabil plictisindu-se, sictirindu-se de atâta veghe, nici ea nu mai poate ignora că o ignorăm!
mulţumesc, Nicholas, pentru vizita aceasta.
pentru textul : singurul lucru de care mă tem ar fi să vadă că nu-mi pasă denici nu ştiu ce să spun să îmi exprim uimirea.
pentru textul : Impresii de lectură: "Gîndul meu. Cum am devenit poet." - Ionuţ Caragea deam verificat să văd dacă nu cumva visez şi da textul este acolo pe lângă alte articole cu nume sonore
şi eu acolo "o picătură în ocean".mi-aţi făcut ziua mai frumoasă.mulţumesc mult.
...hai să-ți spun pretinește cam ce nu merge... a) cuvântul "albastru" e stigmatizat în poezia ultimelor trei decenii , și uzitat până la refuz în poezia anilor ' 60. deci trebuie o sintagmă extraordinară ca să-l pună în evidență. de ce nu alegi să îl sugerezi... doar te pricepi:)! b) ferește-te de gerunzii :"rodind". c) "povara luminii" nu salvează construcția genitivală... d) "doar teama de zbor/ ne-a-mpietrit, iubite" e chiar o construcție banală... e) nu vreau să te necăjesc, dar tu știind aceste lucruri, mă întreb de ce le mai postezi? ... m-a atras titlul... și m-a amărât ce este sub el... franc și amical,
pentru textul : exodul îngerilor deAdriana, Andrei, eu am renuntat demult sa scriu. Acum vorbesc. Multumesc.
pentru textul : there are no new messages in your inbox detoamnele au ramas sa migreze amar la nesfirsit. va multumesc pentru semne.
pentru textul : de-a valma-i toamna... deProbabil te referi la Omar Khayyam. Nu as spune ca autorul se apropie epigonic, nu din intentia de a copia stilul, tehnica barbiliana. Mare atentie la afirmatii de genul epigon. Din contra, prin stil originar si viziune proprie, prin meseria care o exercita si studiile sale, Luminita scrie o poezie pe care o putem defini neobarbiliana doar ca element de referinta. Nici nu mai zic ca difera enorm registrul tehnic, Dan Barbilian fiind un virtuos al cuvintelor rimate, Serban Foarta, de asemenea. Idem si Khayyam, daca tot ti-ai permis sa faci o asemenare.Insa Khayyam nu face exces din simboluri matematice sau figuri geometrice, cum face Sfoarta in Cliquet. rectific la primul comentariu - Serban Foarta, mi-a scapat un S.
pentru textul : Inima dintotdeauna. Ad intra desă-mi fie cu iertare, dar nu pot citi texte cu titluri ridicole, gen: Adulmecând osul ori Fierăstraiele râsului. după cum nici pe cele cu titluri banale, truistice. am și eu respect pentru timpul meu. aici era ceva ce trimitea la brâncuși. fii liniștit, nu mă interesează să îmi demonstrezi nimic. pentru că voi lăsa posterității chestia asta. și deja o compătimesc.
pentru textul : Poemul fără de sfârşit deinteresant, si eu care credeam ca este despre oana pellea si nu despre cai. tocmai vroiam sa te intreb daca crezi ca subiectivismul unui actor (sau poet, for that matter) este "mai obiectiv" decit "obiectivitatea" unui reporter neactivist. desi, ca sa fiu sincer, sint tot mai inclinat sa cred ca reporterii neactivisti sint o specie absolut disparuta. probabil odata cu aparitia televiziunii. asa am inteles eu primele doua strofe.
poate unul din textele cele mai frumoase pe care le-am citit anul acesta (dupa cum vezi nu ma intereseaza activismul ci doar arta de amoru' ei):
"caii suferă mai mult pentru că sunt mai mari
strigase pe zebră către coşul cu flori
carnea lor cântăreşte mai multă durere
osele lor sunt mai grele
oprirea lor mai arcuită"
pentru textul : prin absurd, caii oanei pellea deAm zis ca nu mai comentez la poeziile tale fiindca mi se pare destul de clar ca esti un autor demult format, nu vad de ce si ce ar putea sa schimbe felul in care scrii. Am citit cateva comentarii in care spui ca nu mai publici si mi se pare foarte ciudat fiindca esti unul dintre cei care chiar ar avea cititori. Cred ca si fara sa publici, tot vei ramane cunoscut - vei gandi ca n-are nicio importanta, si inteleg perfect. Cineva spunea pe aici ceva despre un curent Emilian Pal, e extraordinar, nu crezi?
"nu ştiu dacă ţi-am spus
sînt singurul om care vorbeşte singur
nu sînt nici bogat nici sărac
am doar o inimă care se ţine de mine scai"
Cam asta e, te citesc, nu prea mai comentez nici eu, mai ales din motivul de mai sus dar si pentru ca ma incearca un fel de jena cand tot repet chestii pe care le stii si care who knows, se pot interpreta. Mult succes la oameni si poezii.
pentru textul : ceva strălucitor deevident, este un text care ar mai putea fi lucrat. mulțumesc pentru comentarii și pentru opinia favorabilă chiar dacă e mai mult decît merită. este însă un motiv în pluc sa că continui.
pentru textul : după douăzeci de ani (II) deMarina Nicolaev, îți era dedicată! Te rog, citește și printre rânduri!
pentru textul : Boierismul - necenzurat ludic deNicholas, este pentru fiul meu, copilul din tine!:) si altii... un gind la inceput de an... Iti multumesc de apreciere Corina
pentru textul : Celui fraged deNu-i rau deloc... astfel de momente au valoare prin ele insele... cauta insa mai adanc, cauta paradoxul... cred ca inca zgarii suprafata, mandru de aparenta ordine si siguranta a ratiunii.
pentru textul : Scene (colaj) deAm scris un comentariu care s-a ratacit. Era mai mult decat edificator.
pentru textul : Despre noi și Anca Florian deDa da da, Corina, cel mai bun text al meu nu l-am scris încă şi mă întreb tot mai serios dacă s-o fac. Acum astea două personaje pe care mi le-ai numit fug alandala şi nu le mai pot stăpâni. Şi da, o să mai fie, dar mai răruţ că-i mai drăguţ.
Tea or coffee?
pentru textul : Lângă detextul nu e sonet, ci un hibrid - și rondel (primele 2 strofe), și sonet shakespearian (zona terținelor), bine realizat prozodic mesaj interesant, cel al diviziunii virtuale până la pierderea de sine - ultimul vers îmi aduce aminte de Labiș, cel din Primele iubiri: ("Eu curg intreg in acest cantec sfant; Eu nu mai sunt. E-un cantec tot ce sunt.") aș rescrie, în final: "Îl joc pe eu în rol de veteran (buna si sugestia lui Andu, cu "suveran") Pe un picior de timp cu o fractură Ce-alungă inocenții din ecran... Și nu mai sunt Emil sunt o dublură!"
pentru textul : Ecran deCălin, în fapt nu e vorba de o trezire în ce mă priveşte, ci de lipsă de timp. Prins în mai multe activităţi odată, rişti la un moment dat să nu mai termini nici una, ori să nu o faci aşa cum trebuie. Tot ce-am postat şi voi posta, sunt şi vor fi texte revizuite şi analizate cu migală de mai multe ori înanite de... Cel puţin aici, pe acest site.
Mă bucură totuşi faptul că ai sesizat momentul revenirii.
Cu stimă şi prietenie,
pentru textul : La margine (Profetul) deEugen
Adrian, nu știu despre ce adâncuri vorbești tu, de care ne-ar fi frică, dar ar fi interesant de aflat. Eventual într-un eseu? Aștept... consideră că e o provocare... literară, desigur.
pentru textul : Lacrimi explicite deun poem concentrat și bine construit, deși am în anumite momente senzația de disipare într-un anumit artificial al textului. se găsesc, pe alocuri, epitete nepotrivite: strident e redundant lângă țipete, "cal onest","ciob-zob", "se dezbracă gol pușcă". luat ca întreg, poemul surprinde cu imagini puternice și o mișcare deplină a ideilor. există un farmec al atmosferei marine amestecat cu simboluri ale sexualității. de evidențiat modul în care e introdus în text platon și ce connotații aduce. n-am înțeles "rumegau lemne".
pentru textul : Aristo gol pușca decred ca orice poezie in care evocam figura mamei sau amintiri ale copilariei noatre are ceva deosebit de duios, atat de duios incat e aproape o blasfemie sa vii sa propui schimbari.
pentru textul : plecat să aduc înapoi căldura iarna depoezia aceasta, ca si multe altele ale tale, Paul, prin lirismul ei, prin inlantuirile firesti ale realului cu memoria afectiva, degaja un sentiment care atinge corzi subtile, iar finalul "reusit" e cel ce implineste emotia, facand-o sa vibreze!
Dreptul la pudoare, la sensibilitatea călcată, uneori, de alţii în picioare ca un afront? Motivul grădinii Edenului ca regăsire a frunzei, adică a purităţii spirituale ca valoare umană îmi place. Adevărul scriptural (sub aspect hermeneutic şi homiletic) din cartea Geneza a Bibliei arată că în acea grădină cei dintâi oameni stăteau în prezenţa lui Dumnezeu şi erau îmbrăcaţi cu slava (gloria) Lui şi nu aveau nevoie de alte haine, pentru că totul era acoperit în El. Prin căderea în păcat omul a devenit muritor şi gloria divină a încetat să-l mai îmbrace. Sub frunza cunoştinţei binelui şi răului se ascunde mărturia păcatului săvârşit prin neascultare. În poem frunza ruginită semnifică dorinţa de întoarcere la strălucirea dragostei dintâi la fel ca în grădina Edenului. "poate de aceea nu mai purtăm haine/spre a ne auzi atingerile/spre a ne cere/dreptul la frunză". Ce să mai spun. Felicitări. Cu stimă, Ioan.
pentru textul : dreptul la frunză dedin păcate textul este slab și îi lipsesc și diacriticele. Îți recomand să nu postezi mai mult de un text pe zi.
pentru textul : Ninge cu fulgi mari si cuminti dePagini