e un poem ce reuseste sa imi transmita o stare similara, ceva intre neliniste, pesimism si resemnare... suspectez finalul de reusita: "atunci îmi aduc aminte de pietrele netede și rotunde cuibărite în căușul palmei precum niște cuvinte vechi pe care nu le-am mai rostit de mult le pipăi simțindu-le moliciunea aparentă plăcerea și se supun ca și cum m-ar trăda"... pare una dintre cele mai bune poezii scrise de tine. nu iti ofer o penita de aur, nu pentru ca nu ai merita, ci pentru ca as vrea ca "microbul" poeziei sa nu fie ceva sporadic intimplator la tine precum un guturai de toamna... scrie, scrie, scrie! Be You!
aceasta a fost parerea mea si mi se pare normal sa accepti orice punct de vedere. indiferent de statutul meu pe ac site, spun ceea ce cred despre un text anume. mi-amintesc, cu ani in urma, cata critica primeam. nu mi-a placut, dar mi a facut bine. ca si acum altfel, ramanem cu turnuletul nostru in brate
dom'le dar eu am citit și am rămas acolo. nu știu exact dacă e în gara de nord sau e la perete dar mirosul acela de lapte dat în spuză mi-a rămas în nări și cred că mîine dimineață am să ajung și eu să vorbesc singur pe stradă. ceea ce mă fascinează la textul ăsta e faptul că deși poate constitui mai multe texte totuși reușește să rămînă unitar.
Mă bucur mult când aflu astfel de veşti, fie şi despre poeţi pe care i-am cunoscut doar în spaţiul virtual. Simt că îmi creşte inima fiindcă apreciez poezia ta, Paul, şi a altora desigur. O carte e în primul rând o frumoasă aducere-aminte pentru mine, este acel lucru pe care îmi place să îl percep cu toate simţurile - miros, pipăit, auz (foşnetul foilor) şi văz desigur. Recunosc că nu o gust :) Felicitări autorului!
râd. virgil, atâta timp cât există astenia de primăvară, numai de bine despre noi, altfel zis, ce spuneai?
"norocul meu este că primăvara va fi lungă
și nu vom duce lipsă de femei îndrăgostite
ne-am hotărît cu toții să stăm la pîndă și să fim mai atenți data viitoare" Da. Versuri înţelepte!
există femei care primăvara fac şi curăţenie prin lista de Ym sau chiar aiurea, dar cum de muze nu ducem lipsă, nu ne rămâne decât să aşteptăm "pendula bătrână" să-şi facă tabietul dacă vrea, când o vrea, dacă nu poate să citească liniştită ziarul şi să se bucure de oamenii dragi din jur.
Ultima parte mi-a plăcut mai mult decât prima. Evident, mă refer la parodie.
Da, te rog sa imi dai numele cronicilor si ale autorilor care au zis ca Bacovia scria SIMPLU. Chiar si citate din acele gazete, ca parerea ta sa fie acceptata. Si chiar si asa, critica contemporana este mai avizata intrucat are o mai larga viziune in ceea ce priveste incadrarea literara, curentele etc. Deci imi poti da exemple chiar din critica contemporana in care sa scrie negru pe alb ca bacovia scria SIMPLU. Eventual poti cauta pe Google, ca daca stiai pana acuma imi dadeai exemple concrete. Nu stiu de ce ai impresia ca m-am referit la Beaudelaire ca precursor al simbolismului. Eu nu despre simbolism vorbeam si nici nu ma refeream la tinerii care invata la gimmnaziu dupa manuale. Dar chiar, in ce clasa se invata curentele literare si influenta simbolismului francez? Eu ma refeream la starea poetica, la sumbrul-macabrul bacovian. Caci daca este sa mergem pe firul inspiratiei, Bacovia se inspira din Beaudelaire, iar Beaudelaire din romantismul lui Poe, poet pe care Baudelaire l-a tradus si care i-a marcat enorm si definitiv opera literara.
Parere contradictorie? Nicidecum, fiind primul care a lasat comentariul aici. Eu nu am contrazis pe nimeni, mi-am exprimat o opinie. Tu, venind cu o parere contradictorie, trebuia sa exemplifici, ca sa nu pari drept un individ care incearca sa combata un antecomentator cu argumente lipsa, doar de dragul de a vorbi orice dar numai sa vorbeasca.
Apropo, de unde stii tu ca eu cuvant din manuale? Ce fel de manuale? Daca faci o afirmatie despre ce fac eu, te rog sa exemplifici. Sa aflu si eu ce manuale imi lipsesc din bagajul literar.
Oricum discutia este interesanta. Daca as avea timpul si dispozitia necesara te-as introduce mai mult in literatura franceza si influentele ei in literatura romana, ca doar traiesc in francofonie si ma lovesc de chestiile astea la orice pas. Succes!
Nicholas, mersi de lectură. Cât despre analiza Marianei(dacă tot ai adus vorba despre ...), mie mi se pare superficială. Nu rupi un pasaj din text și îl diseci până nu mai rămâne nimic din el, ci încerci să vezi și să analizezi tot textul în ansamblu. Nu stai să numeri conjuncțiile din text, ci încerci să deslușești ce se află între ele...
Or, mie mi se pare evident: sau Mariana n-a putut să facă acest lucru, sau n-a vrut.
pai ai putea sa faci din venele insele niste linii de inalta tensiune... asa ai scoate partea cu vizita draga. fa o analogie... nu cred ca poti taia finalul de tot pentru ca ar cam ramane textul in aer... Ialin
Ela:) Se mai intampla dar nu ne confunda prea des ca cine stie ce nazbatie mai inventeaza partea asta a ta ocultata a psihicului :) N-am zis ca jumatatile acelea suna fals ci le-am citat pentru a argumenta ca poemul este construit... parerea mea e ca prea des dam vina pe receptor si ne suparam aiurea cand nu avem feed-backul asteptat ceea ce e de inteles pana la un punct pentru ca aceste texte sunt creatiile noastre si tinem la ele... dar din ce ai scris la final se pot intelege urmatoarele: 1. suntem toti pe aici o turma de bivoli care habar nu au sa decripteze corect poeziile tale scrise limpede si la obiect. 2. nu mai postezi pe hermeneia deci nu mai strici orzul pe gaste. 3. nu te intereseaza critica constructiva ci doar partea laudativa a discursului lectorului si ne indemni sa ne tinem in frau pornirile astea de oameni care mai cred ca aici e un atelier literar. 4. ai avut o clipa de ratacire si ai impuscat mesagerul ce aduce vesti mai putin faste :) As vrea sa imi raspunzi... cu o ultima precizare din partea mea... am comentat textul si atat, ce atata suparare? Ajungem ca pe agonica sa ne spunem cat de frumosi si talentati suntem si cat de fain ninge afara? Persoanele din state se exclud ca acolo e cald :)
Sapphire, zic și eu precum... younger sister, "m-ai prins" cu versul al patrulea. :) Unele texte sunt în așa fel construite că nu prea mai ai ce să le faci. Accentul pe "umbrele" e la alegerea cititorului. :) Mulțumesc pentru comentariu.
Mircea, Andu - multumiri. Cat despre titlu si final, ma voi intoarce asupra poeziei, dar mai tarziu, cand o sa uit acel plans...:) poate voi reusi sa fac o schimbare.
Ioana, pentru întîrzierea răspunsului. Aşa este. Eu pornesc de la o idee. Dacă nu e, nu scriu. Poate mă pierd spre final, nu am răbdarea să revin pe text, să îl şlefuiesc. Mulţumesc de trecere şi semn. Iarăşi scuze.
LIM.
Avand in vedere faptul ca eu postez pentru a avea un feedback de la editori si nu pt a ma afla in treaba iar aici nu am niciunul, mi se pare strigator la cer! Am vazut comentarii NUMAI la aceiasi autori! Tot timpul! Obsedant! Dar e o gasca aici sau ce?! Pt ce e site-ul asta? Serios, nu ma ajuta cu nimic! Eu depind de pareri, mai ales ca NU sunt maaare autor! Daca nu am nici un comentariu, sa ma consider "scriitoare"?! Astept macar " Scrii prost" sau "nu-mi place asta" dar sa vad si eu o reactie...La naiba! Postez degeaba! Imi cer mii de scuze pt comm dar e o situatie...aiurea asta! Prefer sa adaugati un comentariu negativ decat sa...postez si atat! Sau trebuie, ca si la alte site-uri, sa ridic in slavi pe cineva, ca sa-mi dea pomana inapoi?! E...iar aiurea! Nu e constructiv deloc! Multumesc! La buna cetire! Laura
Text-ecou, puzzle ori domino. Dar fără caracter ludic. Fragmente discursive care aduc fragmente. Dar nu fragmentează ideatic. Tragicul existenţial, fără valenţe estetice, străbătut de tuşe sarcastice. O scuturare (de viaţă) testamentară. Pe alocuri, dureroasă, pe alocuri resemnată, pe alocuri înţeleaptă, pe alocuri, ignorantă. Sictir (liric()de rigoare, timbru grav, fără superioritate, superficialitate.
Dpmdv, o împletire firească între poezia veritabilă şi travaliul tehnic. Exponenţii tropici nu înghit mesajul. Oralitatea, instantaneele sunt obţinute echilibrat, din (aparentul) limbaj frust schimbat (şi schimbând) metafora. Autorul nu se lamentează, nu se plânge, nu ne vorbeşte de doctrina/rutina sa interioară moştenite de la adresanţii "scrisorilor". Nu mizează pe efecte lingvistice extreme, pe ambiguitate, pe şocuri imagistice. Totul se derulează, parcă, la prima mână. Ca şi cum ai vărui o casă, fără să te uiti la varul din găleată, dar ştiind cu exactitate măsura de pe bidinea.
Pentru mine, textul e prea scurt. E dureros, pe undeva, e "inspirant" pe altundeva, e sincer peste tot. Mă face un cititor intim.
De reproşat: începutul, prima unitate. Mi se pare puţintel teribilă faţă de rest + unele alunecări minore (câte un adjectiv, câte o prepoziţie), chestii care se pot curăţa lejer.
De remarcat (multe, dar mă opresc aici:) "nu mi-a fost niciodată frică să zbor
mai mult mi-a fost frică să tac" - în sfârşit tăcerea nu mai este ridicată în slăvi. Ca O. Paler, consider că, de cele mai multe ori, tăcerea e mult inferioară cuvântului.
Poezia ar trebui sa innobileze sau sa induca stari, pulsiuni ale sufletului. Complet gresita aceasta viziune asupra poeziei. Cristi PS Pentru aceasta poezie "scarbos" si " infect" ma onoreaza :). Inseamna ca nu am cazut in derizoriu ...
nu deviam de la niciun subiect...va atentionam numai ca v-a scapat un picior in groapa discriminarii. daca comentariul meu nu are legatura cu subiectul, aprecierile dvs. la adresa musulmanilor (pe care ii catalogati asa, la gramada), au? n-ar fi rau sa recititi si dvs, impreuna cu... preopinentul dvs, acel regulament la care se referea Virgil.
În primele două versuri, repeți "gândurile", poți scrie "cele" în al doilea vers, e mai ambiguu. Despre "timp iluzoriu" s-a mai scris, dar frumoasă ideea scurgerii lichide a timpului prin interstiții. Ce am reținut din poem, pentru ascunsul versurilor, pentru care nu am găsit încă o cheie sigură: "dacă ceea ce văd / este inițiere / sau sfârșit".
„Pământul mă privea ca un miop Cu chipul mizantrop Zâmbea în urmă Pământul mă privea ca un miop” Banal, dar sună frumos (fără să sugereze, ci numai să «spună») Ȋnsă, cel puțin pentru (dar mai sunt încă cȃteva): „Pe foaie ninge negru și m-a nins”. Și, mai ales: „Într-un fior sonor îmi aflu drog Când număr fad silabele tăcerii.” Poezia merită o peniță. Finalul pare un rateu. Dar nu e chiar. Căci: „Exodul nu își află epilog Cât printre noi mai bântuie stingherii” Și: „În foi așez un rând ca anticarii Sunt toate mâzgăleli și toate-s vers.” Dar, totuși, e. Cheia e prea „vizibilă”
Un articol discret la obiect dedicat poemelor de dragoste ale lui Octavian Soviany. Am găsit niște rânduri despre autor pe care îmi permit să le adaug: "Octavian Soviany s-a născut la 23 aprilie 1954, în Brașov. A debutat concomitent cu poezie și critică în revista Echinox (1975). Colaborări la România literară, Viața românească, Luceafărul, Contemporanul, Familia, Cuvântul, Apostrof, Paradigma, Ziua literară. Alte volume de versuri de același autor: Ucenicia bătrânului alchimist (1983), Cântecele desăvârșirii interioare (1994), Turnul lui Casanova (1996), Provincia pedagogică (1996), Textele de la Montsalvat (1997), Cartea lui Benedict (2002), Alte poeme de modă veche (2004), Scrisori din Arcadia (2005). De asemenea, a mai publicat proză – Textele de la Monte Negro (2003) –, teatru – Strălucirea și suferințele filosofilor (1992) –, critică – Textualism, postmodernism, apocaliptic, vol. 1 (2000), Textualism, postmodernism, apocaliptic, vol. 2 (2001), Experiment și angajare ontologică (2002)." Și coperta mi s-a părut reușită, deosebită, pe măsura poemelor, poate o reproduci tu, dragă Violeta.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
felicitari Adrian Munteanu! abia astept acest al doilea volum de sonete pentru a le pune linga celelalte.
pentru textul : Lansare carte - SONETE 2 de Adrian Munteanu dee un poem ce reuseste sa imi transmita o stare similara, ceva intre neliniste, pesimism si resemnare... suspectez finalul de reusita: "atunci îmi aduc aminte de pietrele netede și rotunde cuibărite în căușul palmei precum niște cuvinte vechi pe care nu le-am mai rostit de mult le pipăi simțindu-le moliciunea aparentă plăcerea și se supun ca și cum m-ar trăda"... pare una dintre cele mai bune poezii scrise de tine. nu iti ofer o penita de aur, nu pentru ca nu ai merita, ci pentru ca as vrea ca "microbul" poeziei sa nu fie ceva sporadic intimplator la tine precum un guturai de toamna... scrie, scrie, scrie! Be You!
pentru textul : ca și cum le-aș azvîrli deaceasta a fost parerea mea si mi se pare normal sa accepti orice punct de vedere. indiferent de statutul meu pe ac site, spun ceea ce cred despre un text anume. mi-amintesc, cu ani in urma, cata critica primeam. nu mi-a placut, dar mi a facut bine. ca si acum altfel, ramanem cu turnuletul nostru in brate
pentru textul : Odinioară aproape dedom'le dar eu am citit și am rămas acolo. nu știu exact dacă e în gara de nord sau e la perete dar mirosul acela de lapte dat în spuză mi-a rămas în nări și cred că mîine dimineață am să ajung și eu să vorbesc singur pe stradă. ceea ce mă fascinează la textul ăsta e faptul că deși poate constitui mai multe texte totuși reușește să rămînă unitar.
pentru textul : bună dimineața ești în gara de nord deMă bucur mult când aflu astfel de veşti, fie şi despre poeţi pe care i-am cunoscut doar în spaţiul virtual. Simt că îmi creşte inima fiindcă apreciez poezia ta, Paul, şi a altora desigur. O carte e în primul rând o frumoasă aducere-aminte pentru mine, este acel lucru pe care îmi place să îl percep cu toate simţurile - miros, pipăit, auz (foşnetul foilor) şi văz desigur. Recunosc că nu o gust :) Felicitări autorului!
pentru textul : La prânzul luminii cu iarba: Paul Blaj şi „Memorialul dantelelor galbene” deun zambet nu strica nimanui mai ales pe vremea asta...pe care am vrea-o alba...!!!
pentru textul : Lovitură de rafturi derâd. virgil, atâta timp cât există astenia de primăvară, numai de bine despre noi, altfel zis, ce spuneai?
pentru textul : studiul femeii îndrăgostite de"norocul meu este că primăvara va fi lungă
și nu vom duce lipsă de femei îndrăgostite
ne-am hotărît cu toții să stăm la pîndă și să fim mai atenți data viitoare" Da. Versuri înţelepte!
există femei care primăvara fac şi curăţenie prin lista de Ym sau chiar aiurea, dar cum de muze nu ducem lipsă, nu ne rămâne decât să aşteptăm "pendula bătrână" să-şi facă tabietul dacă vrea, când o vrea, dacă nu poate să citească liniştită ziarul şi să se bucure de oamenii dragi din jur.
Ultima parte mi-a plăcut mai mult decât prima. Evident, mă refer la parodie.
Da, te rog sa imi dai numele cronicilor si ale autorilor care au zis ca Bacovia scria SIMPLU. Chiar si citate din acele gazete, ca parerea ta sa fie acceptata. Si chiar si asa, critica contemporana este mai avizata intrucat are o mai larga viziune in ceea ce priveste incadrarea literara, curentele etc. Deci imi poti da exemple chiar din critica contemporana in care sa scrie negru pe alb ca bacovia scria SIMPLU. Eventual poti cauta pe Google, ca daca stiai pana acuma imi dadeai exemple concrete. Nu stiu de ce ai impresia ca m-am referit la Beaudelaire ca precursor al simbolismului. Eu nu despre simbolism vorbeam si nici nu ma refeream la tinerii care invata la gimmnaziu dupa manuale. Dar chiar, in ce clasa se invata curentele literare si influenta simbolismului francez? Eu ma refeream la starea poetica, la sumbrul-macabrul bacovian. Caci daca este sa mergem pe firul inspiratiei, Bacovia se inspira din Beaudelaire, iar Beaudelaire din romantismul lui Poe, poet pe care Baudelaire l-a tradus si care i-a marcat enorm si definitiv opera literara.
Parere contradictorie? Nicidecum, fiind primul care a lasat comentariul aici. Eu nu am contrazis pe nimeni, mi-am exprimat o opinie. Tu, venind cu o parere contradictorie, trebuia sa exemplifici, ca sa nu pari drept un individ care incearca sa combata un antecomentator cu argumente lipsa, doar de dragul de a vorbi orice dar numai sa vorbeasca.
Apropo, de unde stii tu ca eu cuvant din manuale? Ce fel de manuale? Daca faci o afirmatie despre ce fac eu, te rog sa exemplifici. Sa aflu si eu ce manuale imi lipsesc din bagajul literar.
Oricum discutia este interesanta. Daca as avea timpul si dispozitia necesara te-as introduce mai mult in literatura franceza si influentele ei in literatura romana, ca doar traiesc in francofonie si ma lovesc de chestiile astea la orice pas. Succes!
pentru textul : niciodatănuamfostsingură deNicholas, mersi de lectură. Cât despre analiza Marianei(dacă tot ai adus vorba despre ...), mie mi se pare superficială. Nu rupi un pasaj din text și îl diseci până nu mai rămâne nimic din el, ci încerci să vezi și să analizezi tot textul în ansamblu. Nu stai să numeri conjuncțiile din text, ci încerci să deslușești ce se află între ele...
Or, mie mi se pare evident: sau Mariana n-a putut să facă acest lucru, sau n-a vrut.
Doar o părere,
pentru textul : Singurătate în doi; cu luna în piața romană. deEugen.
da, există această retorică inoportună, uneori, pentru poem, iar "la cald" îmi scapă aceste nuanțe
pentru textul : peisaj cu individ I depai ai putea sa faci din venele insele niste linii de inalta tensiune... asa ai scoate partea cu vizita draga. fa o analogie... nu cred ca poti taia finalul de tot pentru ca ar cam ramane textul in aer... Ialin
pentru textul : Bu Liu desper ca anul asta sa nu va mai pupati in fund unele pe altele ca la editiile trecute. totusi, nu e o reuniune a gospodinelor. sau e?
pentru textul : Cenaclul Virtualia - editia a X-a deEla:) Se mai intampla dar nu ne confunda prea des ca cine stie ce nazbatie mai inventeaza partea asta a ta ocultata a psihicului :) N-am zis ca jumatatile acelea suna fals ci le-am citat pentru a argumenta ca poemul este construit... parerea mea e ca prea des dam vina pe receptor si ne suparam aiurea cand nu avem feed-backul asteptat ceea ce e de inteles pana la un punct pentru ca aceste texte sunt creatiile noastre si tinem la ele... dar din ce ai scris la final se pot intelege urmatoarele: 1. suntem toti pe aici o turma de bivoli care habar nu au sa decripteze corect poeziile tale scrise limpede si la obiect. 2. nu mai postezi pe hermeneia deci nu mai strici orzul pe gaste. 3. nu te intereseaza critica constructiva ci doar partea laudativa a discursului lectorului si ne indemni sa ne tinem in frau pornirile astea de oameni care mai cred ca aici e un atelier literar. 4. ai avut o clipa de ratacire si ai impuscat mesagerul ce aduce vesti mai putin faste :) As vrea sa imi raspunzi... cu o ultima precizare din partea mea... am comentat textul si atat, ce atata suparare? Ajungem ca pe agonica sa ne spunem cat de frumosi si talentati suntem si cat de fain ninge afara? Persoanele din state se exclud ca acolo e cald :)
pentru textul : urme de cerb deo lotcă goală -
peste crucile negre
ploaie şi păsări.
ploaie pe ape -
printre crucile negre
nimeni în barcă.
apele negre -
pentru textul : Haiku-uri debarcă şi păsări albe
doar crucile gri.
Sapphire, zic și eu precum... younger sister, "m-ai prins" cu versul al patrulea. :) Unele texte sunt în așa fel construite că nu prea mai ai ce să le faci. Accentul pe "umbrele" e la alegerea cititorului. :) Mulțumesc pentru comentariu.
pentru textul : half/lines denu e cam prea inghesuit, cam prea deschis si cam fara vlaga?! pe tine te intreb de ce este experiment?
pentru textul : radiere denu te supăra. Dar, parafrazându-l pe Occam, „existenţa lui Patapievici este tot atât de imposibilă, pe cât este de imposibil ca un om să fie măgar”
pentru textul : Săgeata 2 deMircea, Andu - multumiri. Cat despre titlu si final, ma voi intoarce asupra poeziei, dar mai tarziu, cand o sa uit acel plans...:) poate voi reusi sa fac o schimbare.
pentru textul : plâns acaju deIoana, pentru întîrzierea răspunsului. Aşa este. Eu pornesc de la o idee. Dacă nu e, nu scriu. Poate mă pierd spre final, nu am răbdarea să revin pe text, să îl şlefuiesc. Mulţumesc de trecere şi semn. Iarăşi scuze.
pentru textul : Despre o buză deLIM.
Viorel, Mulţumesc.
pentru textul : delirul denu am înțeles prea bine, are ambii ochi de sticlă?
pentru textul : Şi tu încă mă mai cauţi deAvand in vedere faptul ca eu postez pentru a avea un feedback de la editori si nu pt a ma afla in treaba iar aici nu am niciunul, mi se pare strigator la cer! Am vazut comentarii NUMAI la aceiasi autori! Tot timpul! Obsedant! Dar e o gasca aici sau ce?! Pt ce e site-ul asta? Serios, nu ma ajuta cu nimic! Eu depind de pareri, mai ales ca NU sunt maaare autor! Daca nu am nici un comentariu, sa ma consider "scriitoare"?! Astept macar " Scrii prost" sau "nu-mi place asta" dar sa vad si eu o reactie...La naiba! Postez degeaba! Imi cer mii de scuze pt comm dar e o situatie...aiurea asta! Prefer sa adaugati un comentariu negativ decat sa...postez si atat! Sau trebuie, ca si la alte site-uri, sa ridic in slavi pe cineva, ca sa-mi dea pomana inapoi?! E...iar aiurea! Nu e constructiv deloc! Multumesc! La buna cetire! Laura
pentru textul : Fata cu berea deText-ecou, puzzle ori domino. Dar fără caracter ludic. Fragmente discursive care aduc fragmente. Dar nu fragmentează ideatic. Tragicul existenţial, fără valenţe estetice, străbătut de tuşe sarcastice. O scuturare (de viaţă) testamentară. Pe alocuri, dureroasă, pe alocuri resemnată, pe alocuri înţeleaptă, pe alocuri, ignorantă. Sictir (liric()de rigoare, timbru grav, fără superioritate, superficialitate.
Dpmdv, o împletire firească între poezia veritabilă şi travaliul tehnic. Exponenţii tropici nu înghit mesajul. Oralitatea, instantaneele sunt obţinute echilibrat, din (aparentul) limbaj frust schimbat (şi schimbând) metafora. Autorul nu se lamentează, nu se plânge, nu ne vorbeşte de doctrina/rutina sa interioară moştenite de la adresanţii "scrisorilor". Nu mizează pe efecte lingvistice extreme, pe ambiguitate, pe şocuri imagistice. Totul se derulează, parcă, la prima mână. Ca şi cum ai vărui o casă, fără să te uiti la varul din găleată, dar ştiind cu exactitate măsura de pe bidinea.
Pentru mine, textul e prea scurt. E dureros, pe undeva, e "inspirant" pe altundeva, e sincer peste tot. Mă face un cititor intim.
De reproşat: începutul, prima unitate. Mi se pare puţintel teribilă faţă de rest + unele alunecări minore (câte un adjectiv, câte o prepoziţie), chestii care se pot curăţa lejer.
De remarcat (multe, dar mă opresc aici:) "nu mi-a fost niciodată frică să zbor
pentru textul : să nu spui după aia că nu ți-am spus(celor care au trecut prin viețile mele) demai mult mi-a fost frică să tac" - în sfârşit tăcerea nu mai este ridicată în slăvi. Ca O. Paler, consider că, de cele mai multe ori, tăcerea e mult inferioară cuvântului.
Poezia ar trebui sa innobileze sau sa induca stari, pulsiuni ale sufletului. Complet gresita aceasta viziune asupra poeziei. Cristi PS Pentru aceasta poezie "scarbos" si " infect" ma onoreaza :). Inseamna ca nu am cazut in derizoriu ...
pentru textul : Sonetul 129 deMulţumesc de trecere şi comentariu, visătoareo! :)
pentru textul : De-ajuns denu deviam de la niciun subiect...va atentionam numai ca v-a scapat un picior in groapa discriminarii. daca comentariul meu nu are legatura cu subiectul, aprecierile dvs. la adresa musulmanilor (pe care ii catalogati asa, la gramada), au? n-ar fi rau sa recititi si dvs, impreuna cu... preopinentul dvs, acel regulament la care se referea Virgil.
pentru textul : Povestiri de la Borta Rece deÎn primele două versuri, repeți "gândurile", poți scrie "cele" în al doilea vers, e mai ambiguu. Despre "timp iluzoriu" s-a mai scris, dar frumoasă ideea scurgerii lichide a timpului prin interstiții. Ce am reținut din poem, pentru ascunsul versurilor, pentru care nu am găsit încă o cheie sigură: "dacă ceea ce văd / este inițiere / sau sfârșit".
pentru textul : dubito de„Pământul mă privea ca un miop Cu chipul mizantrop Zâmbea în urmă Pământul mă privea ca un miop” Banal, dar sună frumos (fără să sugereze, ci numai să «spună») Ȋnsă, cel puțin pentru (dar mai sunt încă cȃteva): „Pe foaie ninge negru și m-a nins”. Și, mai ales: „Într-un fior sonor îmi aflu drog Când număr fad silabele tăcerii.” Poezia merită o peniță. Finalul pare un rateu. Dar nu e chiar. Căci: „Exodul nu își află epilog Cât printre noi mai bântuie stingherii” Și: „În foi așez un rând ca anticarii Sunt toate mâzgăleli și toate-s vers.” Dar, totuși, e. Cheia e prea „vizibilă”
pentru textul : Mizantropii deerata: in loc de doi a se citi doua...(evident)... o noua dovada de analfabetism din partea mea.
pentru textul : Hibernare deUn articol discret la obiect dedicat poemelor de dragoste ale lui Octavian Soviany. Am găsit niște rânduri despre autor pe care îmi permit să le adaug: "Octavian Soviany s-a născut la 23 aprilie 1954, în Brașov. A debutat concomitent cu poezie și critică în revista Echinox (1975). Colaborări la România literară, Viața românească, Luceafărul, Contemporanul, Familia, Cuvântul, Apostrof, Paradigma, Ziua literară. Alte volume de versuri de același autor: Ucenicia bătrânului alchimist (1983), Cântecele desăvârșirii interioare (1994), Turnul lui Casanova (1996), Provincia pedagogică (1996), Textele de la Montsalvat (1997), Cartea lui Benedict (2002), Alte poeme de modă veche (2004), Scrisori din Arcadia (2005). De asemenea, a mai publicat proză – Textele de la Monte Negro (2003) –, teatru – Strălucirea și suferințele filosofilor (1992) –, critică – Textualism, postmodernism, apocaliptic, vol. 1 (2000), Textualism, postmodernism, apocaliptic, vol. 2 (2001), Experiment și angajare ontologică (2002)." Și coperta mi s-a părut reușită, deosebită, pe măsura poemelor, poate o reproduci tu, dragă Violeta.
pentru textul : Erosul Dilectei dePagini