Mie mi se pare un text excelent, un poem unitar in diferente, armonic in esenta sa aparent complicata, precum parfumul unei amintiri sau, de ce nu, al unei femei misterioase, un parfum dulce si sarat ca pielea cu urme de valuri. As enunta simboluri, as incerca sa vad textul cu ochii din ultimul vers. Dar nu cumva e chiar ochiul lui Horus si imaginea sa in oglinda? Mai sunt cateva lucruri minore de corectat, precum "plac_caii".
uuuf, sa renunt la "firimituri de sudoare si untdelemn de inima curata"? mie mi se pare ca toata transpiratia mintii voia sa ajunga la acest (logic) (epitet)...
ma voi despartii cu greu de el pe marturia a doi cititori.
mi se pare ca e mai bine sa renunt la "un fel de" in favoarea a: ci uneori (viata) e o acceptare a fragilitatii noastre...
lucian, ai construit o perspectiva interesanta...imi aminteste de ideea conform careia violenta constituie sau e perceputa ca o forma de tandrete. multumesc andu, repet: ma bucur ca ti a placut textul. insa, daca ai ceva de lamurit, contacteaza-l pe Anghel. de asemenea, email ul meu iti sta la dispozitie.. dar, ptr mine, astfel de preocupari sunt demult apuse.
plusuri si minusuri, in functie de cititor si de asteptarile sale...
am primit un feed-back consistent la textul asta (nu doar aici) dar culmea e ca parerile nu prea coincid. asa ca il voi lasa deocamdata in forma asta si, peste ceva timp, cand o sa-l pot cantari cu destula detasare, voi vedea ce fac.
va multumesc mult pentru sugestii (imi vor fi de folos) si ma bucur ca ati gasit, totusi, cate ceva care sa merite atentie.
Cezar,
întîmplarea a făcut ca deschizînd pagina editorului H să găsesc de multe ori texte semnate de tine care așteptau aprobarea unui editor. recunosc, am trimis destule în șantier. am găsit apoi aceste texte la secțiunea -atenție editor- și am apreciat că ai avut disponibilitatea să corectezi unele greșeli de editare, nu toate. am aprobat două sau trei după modificare - deși nu eram multumit mi-am asumat acest risc- pentru a avea mai multe reacții din partea cititorilor și pentru a trage tu o concluzie. cred că ai maturitatea necesară de a înțelege comentariile de mai sus și să îți găsești drumul tău.
Alma, o sa-ti raspuns la intrebarea care te framanta cu un citat din René Guénon (el avand atu-ul autoritatii intelectuale, eu nu...): " Simbolul il ajuta pe fiecare sa inteleaga, mai mult sau mai putin complet, mai mult sau mai putin profund, adevarul pe care il reprezinta, conform propriilor posibilitati intelectuale." in rest, ma bucur sa vad ca esti bine.
Ok, e un psalm (urban), dar titlul e complet ratat, via patetic. Textul e şi el poticnit, undeva între idee (ori lipsa ideii) şi transmitere. Exp: "mă uit ca un bou la playlist
probabil aș vrea
să trag melodiile după mine
la jug" - unde, după mine, nu există niciun motor ideatic, dacă plictisul liric nu se pune la socoteală, şi unde pare că autorul vrea cu orice risc să scrie, luându-şi ideile în mod accidental, redându-le nefericit. Cred că e unul dintre cele mai slabe texte pe care eu le-am citit la tine. Mi se pare că, aici, nu ai nimic de spus, si o ne-spui rău. Păcat de finalul extraordinar. Cu sinceritate şi, sper, fără supărare...
mi-a placut, amintindu-mi de ingerul cu o carte in mana. eu l-as rescrie, pe ici pe colo... as creiona un arhetip, un mod special de a fi si de a privi
Ioana,
am citit poezia ta şi am tot amînat răspunsul. “nu mă certa”, nu sînt singurul care nu găseşte cuvintele potrivite atunci cînd primeşte un dar. dacă spun mulţumesc e prea simplu dacă spun mai multe poate ar suna fals.
însă din maturitatea/firescul dialogului tău- şi este de apreciat avînd în vedere vîrsta ta- îmi dau seama că vei intui corect starea mea.
aş pune o fundă aurie acestui cadou crezînd şi eu că “că stelele sunt gogoşile maiei
puse la dospit sub ştergar” dar mă aflu într-o postură ingrată.
mulţumesc Ioana.
Am reflectat asupra titlului cautand sa-l privesc prin ochii tai insa alaturarea unui termen ce implica existenta unei relatii nelegitime cu ideea de spiritual mi se pare putin cam fortata... nu-i neg ineditul (tocmai asta m-a pus pe ganduri) insa atata timp cat vorbim de spirit nu cred ca am putea sa ne punem problema ilegitimitatii. Apoi nu poti insela in gand sau intr-un atribut al persoanei fara ca situatia sa se rasfranga la nivelul carnii... atunci cand vorbim de patima ea se consuma mai intai in suflet si abia apoi in trup. Desigur ca imi poti pune pe tapet sensul originar al termenului de amant, acela de iubit si in acest caz ti-as da dreptate, dar n-ar mai functiona legatura cu spiritualul. Povestea ta pare structurata pe ideea conceptului de amor heroes si ce a fantasmei (Bruno sau Ficino au scris despre asta) dar are niste vicii care sunt mai mult de sugestie decat de intelegere... nu mai dau exemple pentru ca Sapphire a enumerat cateva dintre ele. "De fapt asta caută, să-și dorească ceva ce nu poate avea"... aici este un prag cheie al textului si cred ca se simte nevoia sa reformulezi intr-un mod mai convingator... e ambiguu pentru ca se amesteca nevoia gnoseologica a fiintei umane de a se raporta la lume cu ideea de dorinta (care in acest caz nu e sinonima cu vrerea, cu vointa), amandoua conexate la un nedefinit "ceva ce nu poate" pus in consonanta cu verbul "a avea", posesiv prin excelenta. Inteleg temerea ca iubirea o data consumata sa lase loc golului dar raman la opinia ca in acest punct foarte important trebuie mai multa coerenta. Imi place modalitatea in care ai suprapus planurile (lasi impresia ca ceea ce povestesti e real apoi tot "castelul" acesta se muta doar in imaginatia ei, apoi imaginea se tulbura iarasi)... asta figureaza o lume crepusculara apropiata de starea de pre - visare. Mi se pare ca momentul cand ea are "iluminarea" fata de natura relatiei cu partenerul vine prea brusc... poate ca asa este ea o fiinta intuitiva dar asta contrasteaza cu analizele pe care tocmai le facuse cu putin timp inainte, a naibii de logice... poate ca e vorba de labilitate psihica, de modificarea iremediabila a conditiilor de raportare la el... oricum eu as fi lasat o pauza de respiratie acolo. Imi place finalul, are o nota tragica insa (o sa zici ca sunt carcotas) am impresia ca ambele personaje sunt un fel de masochisti ai simturilor... au nevoie unul de altul doar in masura in care isi trezesc senzatii, asta da dependenta si pariez ca daca vei face o continuare povestea nu va avea final fericit... macar unul dintre ei o sa moara de o supradoza de viata reala.
secolul 21 e încă tânăr. Pe strada pe care locuiesc trece tramvaiul 21. Ieşim din anul 13 înspre anul 14. Tramvaiul 14 nu trece prea departe nici el de casa mea. Locuiesc la o intersecţie cu nume de poet (Eminescu), dar urez şi celor care scriu altceva pe acest site, nu doar poezie, cât mai multă energie (sănătate) şi chef de viaţă şi speranţă în anul care va începe. Mulţumesc şi eu pentru urări. Şi sper să ne intersectăm din când în când condeiele...
Vă mulţumesc, domnule SĂmărghiţan. Este o surpriză plăcută. Mă bucur să aflu că mă citiţi în continuare. Sper că nu v-au obosit sau plictisit micile mele obsesii..
Cu multă stimă,
Raul
însă, cum nu am folosit nici prin text, nu am folosit nici în titlu. s-ar fi umplut de apostrofuri şi cred că ar fi distras de la lectură. înclin să cred că ele sunt subînţelese şi că nu obligă la scrierea lor cu orice preţ.
vă mulţumesc pentru observaţia pertinentă.
Joaca de-a amintirea sfârșește într-un memento abrupt și de aceea de o gravitate surprinzătoare.
Doar ultimul vers din strofa întâi mi se pare prea melodramatic.
vesnicia papucilor.... jurnal interesant, deci care merita continuat Observatii: - mi se pare ca exista un amestec eclectic (scuze pentru aparentul pleonasm) de stiluri, dar probabil ca iarna asta ne arunca definitiv in postmodernism asa ca poate e ok - inteleg ce vrei sa spui prin "profesori fără cancere și fără atâta veșnicie de dus între coaste" dar pluralul la cancere mi se pare cam aiurea iar finalul cam optzecist. - la fel "ultimului film nominalizat la oscarul nefericirii..." mi se pare cam melodramatic, in esenta slabeste robustetea textului dar, evident acestea sint doar observatiile mele critice si cu siguranta ca e foarte greu pentru mine sa judec de vreme ce in lumea mea nu exista zapada decit pe munti acum am sa fiu cinic, imi iau papucii si merg la ocean (ca sa vezi ca si aici papucii ramin vesnici)
poemul are ceva dramatism, impresionează. Dar la ce bun trebuie să scrii
"poezia perfectă", sau , mai ales de ce trebuie "într-o noapte", conteaza momentul când scrii, de ce? iar "fără culori" nu spune chiar nimic, si/i putin hilară construcţia "într-o noapte fără culori".
Repetiţia e muzicală şi scrijelitoare, adică chinuitoare, stoarce lacrimi, dar dacă/ţi place...:)
Paul, foarte bun poem, că de altfel nu mă opream. Vorba unui poet de pe Hermeneia. "...-vă rog fără insinuări nu pup pe nimeni în cult-
pentru elocvență
decență
viziunea la scară globală..." (V. Turburea - "So, anyway, by the way").
Am văzut imagini foarte reuşite aici şi chiar meriţi pe acest text o peniţă.
"vreau brad înalt
pentru a vibra
în avalanșa de musafiri" Aci m-am regăsit eu. Şi unde mă regăsesc, acolo trebuie să apar. Peniţa este pentru această strofă.
Experiment energic. Existența e-ului e emblematică: "este" e esențial, enciclic. Entropie elegant exclusă: "e" eshaustiv, "e" eufonic. "Eradicând" e excesiv.
Nu ma asteptam sa dau de un cabinet medical aici, credeam ca-i un site de literatura... Marina ,ha!ha!ha!, ai uitat sa-mi dai reteta! Ok, multumesc pentru citire!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
cred ca este un haiku reusit. paradoxala aceasta aceasta idee a rugii pentru ploaie in imaginea florii soarelui care in fapt nu "cauta" de fapt norii
pentru textul : Haiku deMie mi se pare un text excelent, un poem unitar in diferente, armonic in esenta sa aparent complicata, precum parfumul unei amintiri sau, de ce nu, al unei femei misterioase, un parfum dulce si sarat ca pielea cu urme de valuri. As enunta simboluri, as incerca sa vad textul cu ochii din ultimul vers. Dar nu cumva e chiar ochiul lui Horus si imaginea sa in oglinda? Mai sunt cateva lucruri minore de corectat, precum "plac_caii".
pentru textul : dragul meu deeste REDACOR sau REDACTOR?
pentru textul : O poveste postmodernistă deeste un "n" în plus acolo. Am corectat.
Mulţumesc pentru trecere
pentru textul : fahrenheit game deuuuf, sa renunt la "firimituri de sudoare si untdelemn de inima curata"? mie mi se pare ca toata transpiratia mintii voia sa ajunga la acest (logic) (epitet)...
ma voi despartii cu greu de el pe marturia a doi cititori.
mi se pare ca e mai bine sa renunt la "un fel de" in favoarea a: ci uneori (viata) e o acceptare a fragilitatii noastre...
hai ca nici eu nu stiu cum ar fi mai bine!
pentru textul : viaţa nu este o sumedenie de minuni delucian, ai construit o perspectiva interesanta...imi aminteste de ideea conform careia violenta constituie sau e perceputa ca o forma de tandrete. multumesc andu, repet: ma bucur ca ti a placut textul. insa, daca ai ceva de lamurit, contacteaza-l pe Anghel. de asemenea, email ul meu iti sta la dispozitie.. dar, ptr mine, astfel de preocupari sunt demult apuse.
pentru textul : dimineața, fragii dispăruseră deAdică "ochii ei ovali".
pentru textul : Imago deplusuri si minusuri, in functie de cititor si de asteptarile sale...
am primit un feed-back consistent la textul asta (nu doar aici) dar culmea e ca parerile nu prea coincid. asa ca il voi lasa deocamdata in forma asta si, peste ceva timp, cand o sa-l pot cantari cu destula detasare, voi vedea ce fac.
va multumesc mult pentru sugestii (imi vor fi de folos) si ma bucur ca ati gasit, totusi, cate ceva care sa merite atentie.
pentru textul : s-a rătăcit tristețea deFrancisc, aici se "dă pagina". După cum se "vede", nimic nu e întâmplător. ;)
pentru textul : lumen slide 1 deAlma, am corectat si am modificat. Multumesc de atentionare. :) Da, a patra dimensiune ar putea fi ideea de timp.
pentru textul : labirinturi existentiale deCezar,
pentru textul : în zori deîntîmplarea a făcut ca deschizînd pagina editorului H să găsesc de multe ori texte semnate de tine care așteptau aprobarea unui editor. recunosc, am trimis destule în șantier. am găsit apoi aceste texte la secțiunea -atenție editor- și am apreciat că ai avut disponibilitatea să corectezi unele greșeli de editare, nu toate. am aprobat două sau trei după modificare - deși nu eram multumit mi-am asumat acest risc- pentru a avea mai multe reacții din partea cititorilor și pentru a trage tu o concluzie. cred că ai maturitatea necesară de a înțelege comentariile de mai sus și să îți găsești drumul tău.
Alma, o sa-ti raspuns la intrebarea care te framanta cu un citat din René Guénon (el avand atu-ul autoritatii intelectuale, eu nu...): " Simbolul il ajuta pe fiecare sa inteleaga, mai mult sau mai putin complet, mai mult sau mai putin profund, adevarul pe care il reprezinta, conform propriilor posibilitati intelectuale." in rest, ma bucur sa vad ca esti bine.
pentru textul : năvod deOk, e un psalm (urban), dar titlul e complet ratat, via patetic. Textul e şi el poticnit, undeva între idee (ori lipsa ideii) şi transmitere. Exp: "mă uit ca un bou la playlist
pentru textul : să nu mă ștergi din cartea vieții doamne deprobabil aș vrea
să trag melodiile după mine
la jug" - unde, după mine, nu există niciun motor ideatic, dacă plictisul liric nu se pune la socoteală, şi unde pare că autorul vrea cu orice risc să scrie, luându-şi ideile în mod accidental, redându-le nefericit. Cred că e unul dintre cele mai slabe texte pe care eu le-am citit la tine. Mi se pare că, aici, nu ai nimic de spus, si o ne-spui rău. Păcat de finalul extraordinar. Cu sinceritate şi, sper, fără supărare...
multe cuvinte constranse intr/un poem ce voieste a se exprima.
pentru textul : Peste tot atingerea ta demi-a placut, amintindu-mi de ingerul cu o carte in mana. eu l-as rescrie, pe ici pe colo... as creiona un arhetip, un mod special de a fi si de a privi
pentru textul : fata care mergea citind pe stradă deP.S: Oricum, dintre toate 'zidul belimului' m-a trimis în zona transcedentală în poziția căzută pe spate.
pentru textul : Fluturi pe lampă* deIoana,
pentru textul : de vorbă cu tine deam citit poezia ta şi am tot amînat răspunsul. “nu mă certa”, nu sînt singurul care nu găseşte cuvintele potrivite atunci cînd primeşte un dar. dacă spun mulţumesc e prea simplu dacă spun mai multe poate ar suna fals.
însă din maturitatea/firescul dialogului tău- şi este de apreciat avînd în vedere vîrsta ta- îmi dau seama că vei intui corect starea mea.
aş pune o fundă aurie acestui cadou crezînd şi eu că “că stelele sunt gogoşile maiei
puse la dospit sub ştergar” dar mă aflu într-o postură ingrată.
mulţumesc Ioana.
Am reflectat asupra titlului cautand sa-l privesc prin ochii tai insa alaturarea unui termen ce implica existenta unei relatii nelegitime cu ideea de spiritual mi se pare putin cam fortata... nu-i neg ineditul (tocmai asta m-a pus pe ganduri) insa atata timp cat vorbim de spirit nu cred ca am putea sa ne punem problema ilegitimitatii. Apoi nu poti insela in gand sau intr-un atribut al persoanei fara ca situatia sa se rasfranga la nivelul carnii... atunci cand vorbim de patima ea se consuma mai intai in suflet si abia apoi in trup. Desigur ca imi poti pune pe tapet sensul originar al termenului de amant, acela de iubit si in acest caz ti-as da dreptate, dar n-ar mai functiona legatura cu spiritualul. Povestea ta pare structurata pe ideea conceptului de amor heroes si ce a fantasmei (Bruno sau Ficino au scris despre asta) dar are niste vicii care sunt mai mult de sugestie decat de intelegere... nu mai dau exemple pentru ca Sapphire a enumerat cateva dintre ele. "De fapt asta caută, să-și dorească ceva ce nu poate avea"... aici este un prag cheie al textului si cred ca se simte nevoia sa reformulezi intr-un mod mai convingator... e ambiguu pentru ca se amesteca nevoia gnoseologica a fiintei umane de a se raporta la lume cu ideea de dorinta (care in acest caz nu e sinonima cu vrerea, cu vointa), amandoua conexate la un nedefinit "ceva ce nu poate" pus in consonanta cu verbul "a avea", posesiv prin excelenta. Inteleg temerea ca iubirea o data consumata sa lase loc golului dar raman la opinia ca in acest punct foarte important trebuie mai multa coerenta. Imi place modalitatea in care ai suprapus planurile (lasi impresia ca ceea ce povestesti e real apoi tot "castelul" acesta se muta doar in imaginatia ei, apoi imaginea se tulbura iarasi)... asta figureaza o lume crepusculara apropiata de starea de pre - visare. Mi se pare ca momentul cand ea are "iluminarea" fata de natura relatiei cu partenerul vine prea brusc... poate ca asa este ea o fiinta intuitiva dar asta contrasteaza cu analizele pe care tocmai le facuse cu putin timp inainte, a naibii de logice... poate ca e vorba de labilitate psihica, de modificarea iremediabila a conditiilor de raportare la el... oricum eu as fi lasat o pauza de respiratie acolo. Imi place finalul, are o nota tragica insa (o sa zici ca sunt carcotas) am impresia ca ambele personaje sunt un fel de masochisti ai simturilor... au nevoie unul de altul doar in masura in care isi trezesc senzatii, asta da dependenta si pariez ca daca vei face o continuare povestea nu va avea final fericit... macar unul dintre ei o sa moara de o supradoza de viata reala.
pentru textul : Amantă spirituală desecolul 21 e încă tânăr. Pe strada pe care locuiesc trece tramvaiul 21. Ieşim din anul 13 înspre anul 14. Tramvaiul 14 nu trece prea departe nici el de casa mea. Locuiesc la o intersecţie cu nume de poet (Eminescu), dar urez şi celor care scriu altceva pe acest site, nu doar poezie, cât mai multă energie (sănătate) şi chef de viaţă şi speranţă în anul care va începe. Mulţumesc şi eu pentru urări. Şi sper să ne intersectăm din când în când condeiele...
pentru textul : La mulți ani! deVă mulţumesc, domnule SĂmărghiţan. Este o surpriză plăcută. Mă bucur să aflu că mă citiţi în continuare. Sper că nu v-au obosit sau plictisit micile mele obsesii..
pentru textul : sinteze la perfect compus deCu multă stimă,
Raul
însă, cum nu am folosit nici prin text, nu am folosit nici în titlu. s-ar fi umplut de apostrofuri şi cred că ar fi distras de la lectură. înclin să cred că ele sunt subînţelese şi că nu obligă la scrierea lor cu orice preţ.
pentru textul : da prin satu ăsta aproape nici ţipenie devă mulţumesc pentru observaţia pertinentă.
Joaca de-a amintirea sfârșește într-un memento abrupt și de aceea de o gravitate surprinzătoare.
pentru textul : Oala cu lapte deDoar ultimul vers din strofa întâi mi se pare prea melodramatic.
Genială călimara şampanie! :))
pentru textul : revelion H deVă doresc tuturor un an minunat, cu bucurii şi sănătate şi ... nu uitaţi să fiţi buni... poeţi!
vesnicia papucilor.... jurnal interesant, deci care merita continuat Observatii: - mi se pare ca exista un amestec eclectic (scuze pentru aparentul pleonasm) de stiluri, dar probabil ca iarna asta ne arunca definitiv in postmodernism asa ca poate e ok - inteleg ce vrei sa spui prin "profesori fără cancere și fără atâta veșnicie de dus între coaste" dar pluralul la cancere mi se pare cam aiurea iar finalul cam optzecist. - la fel "ultimului film nominalizat la oscarul nefericirii..." mi se pare cam melodramatic, in esenta slabeste robustetea textului dar, evident acestea sint doar observatiile mele critice si cu siguranta ca e foarte greu pentru mine sa judec de vreme ce in lumea mea nu exista zapada decit pe munti acum am sa fiu cinic, imi iau papucii si merg la ocean (ca sa vezi ca si aici papucii ramin vesnici)
pentru textul : blog de iarnă depoemul are ceva dramatism, impresionează. Dar la ce bun trebuie să scrii
"poezia perfectă", sau , mai ales de ce trebuie "într-o noapte", conteaza momentul când scrii, de ce? iar "fără culori" nu spune chiar nimic, si/i putin hilară construcţia "într-o noapte fără culori".
Repetiţia e muzicală şi scrijelitoare, adică chinuitoare, stoarce lacrimi, dar dacă/ţi place...:)
pentru textul : scrâşnet dePaul, foarte bun poem, că de altfel nu mă opream. Vorba unui poet de pe Hermeneia. "...-vă rog fără insinuări nu pup pe nimeni în cult-
pentru textul : măceșe zdrobite depentru elocvență
decență
viziunea la scară globală..." (V. Turburea - "So, anyway, by the way").
Am văzut imagini foarte reuşite aici şi chiar meriţi pe acest text o peniţă.
"vreau brad înalt
pentru a vibra
în avalanșa de musafiri" Aci m-am regăsit eu. Şi unde mă regăsesc, acolo trebuie să apar. Peniţa este pentru această strofă.
Experiment energic. Existența e-ului e emblematică: "este" e esențial, enciclic. Entropie elegant exclusă: "e" eshaustiv, "e" eufonic. "Eradicând" e excesiv.
pentru textul : efigia edenului eretic deCi toate astea, nu doar dex-ul ci tot google-ul pare sa nu fi auzit de "lintoilul". ialin
pentru textul : Un veac deorice părere exprimată, cu privire la texte şi argumentată, o voi primi cu plăcere. Este un feed-back care îmi dă de gândit.
Mulţumesc
pentru textul : placebo deNu ma asteptam sa dau de un cabinet medical aici, credeam ca-i un site de literatura... Marina ,ha!ha!ha!, ai uitat sa-mi dai reteta! Ok, multumesc pentru citire!
pentru textul : bucle dePagini