deocamdată, finalul acesta se pliază pe starea care m-a determinat să scriu. probabil că ar fi putut avea un altfel de finiş.
îţi mulţumesc pentru lectură şi bunăvoinţă.
Andule, consideră asta deocamdată doar ca pe un fel e gândire "cu voce tare": știi de ce cred eu că nu e binevenit versul acela? pentru că generalizează în ceva cu conotații negative. Ca și cum ar scrie un spaniol despre hoți și ar spune, chiar și în paranteză, "cum ar fi românii"... Nu cred că e legitimat asta, oricât de poetic contextul. Și deși în general ai putea spune că experiența lor le dreptul să spună asta. Eu tind să cred că Virgil are dreptate... te mai gândești, te rog?
consider firească dorința lui Virgil, și ți-o spun cu toată simpatia pe care ne-o declararăm recent. pentru că știu că ești un om inteligent, cred că vei observa că am dorinta de a citi mai mult din tine, iar revista Litere apare mai rar decît Hermeneia. asta ca să și glumim un pic. înțelegi deci și prin urmare ce vreau să spun. astfel, aștept cât mai multe articole , pentru că te bănuiesc prolific în scris. dacă mă înșel în privința cantității textelor tale, corectează-mă. acest articol, pentru că de aici pleacă tot solilocul meu, mi-a stârnit pofta de a lectura și mâine unul. dar asta nu mai depinde de mine.
Ai unele expresii suspecte: "ultimul oftat ca amintire/ trupul ei un templu sacru/ o frumusețe adevărată/ doar ea a știut
să-și ascundă sufletul". Păcatul lor nu e că sunt prăfuite/ bătrâneşti, ci faptul că nici contextul nu le ajută deloc, ele cad ca din alt text, text al altui secol.
Dupa umila mea parere, oarece confuzie (postmodernista) intre, cum zici tu, eul "narativ" si cel "biologic" (sau schimbarea atat de rapida a "mastilor" incat poate duce la o "confuzie" voita) , s-ar putea sa fie un avantaj din punctul de vedere al altui "consumator". Iti multumesc pentru trecere si ma bucura atentia pe care o acorzi incercarilor mele literare. Chiar si atunci - mai ales - cand punctul de vedere e critic. Gorun
Bianca, marturisesc ca am lasat sa treaca ceva timp de cand am citit comentariul tau pana sa-ti raspund si asta pentru un banal motiv pe care iata :-) nu pot sa nu-l recunosc: am fost emotionat! Si asta pentru ca stiu cat esti de exigenta nu doar cu textele postate cat mai ales cu remarcarea acestora... si m-am simtit ciudat... Voi lasa textul asa cum l-am postat, cu acea "inutila" precizare referitoare la "tarm", pentru a nu denatura contextul observatiei facute de tine. Si poate ca intr-o buna zi imi voi gasi drumul inapoi, spre un tarm sau poate spre altul, inutil sau dimpotriva, cine stie? Multumesc pentru lectura, Bobadil.
Alma - acum nici mie nu-mi mai sună bine, dar, deocamdată, nu există posibilitatea modificării la care m-am gândit deja. Mulțumesc. Ela - sonetul are această capacitate de a arunca lumini și umbre care să îmbrace cu un veșmânt mereu armonios. Inima mea, cam fragilă , ascultă numai de comenzile sonetului. Să-ți fie sărbătorile ca o eternă împlinire.
Antal, nu știu dacă te-ai prins sau nu, aici nu ești la 6 din 49. nu e vorba de noroc, de cum cade bila. dacă aia era poezie de prima pagină pe Hermeneia, mă duceam mâine în fața Prefecturii și cântam cucurigu.
nu are nicio treabă cu sufletul, cu prețiozități din astea. iar când aud texte cu „prin perseverență să ating absolutul”, îmi vine brusc să caut ceva lămâie prin frigider. sufletul e una, poezia e altceva. mai lipsește să spui: așa am simțit, replica ”geniilor” neînțelese.
mi-aș dori să ai nu unul ci douăzeci de texte pe prima pagină, dar îți voi spune clar de fiecare dată că genul ăsta de texte sunt definiția antipoeziei.
mult succes !
sînt singur noemi printre literele numelui tău cinci bucăți de os în labirint sparte cînd îl cioplesc pentru vîrful săgeții plecate la întîmplare genunchiul doare mandibula o rup în coama leului adormit ciobul omoplatului care ți-l dau să scoți apă cu el un dinte să-ți faci colier și un fluier ascuns printre celelalte lucruri ale tale
Lucian ideea nu-i rea defel si iti trebuie destul curaj sa o expui poetic insa eu "acuz" textul ca se pierde intr-o orgie a detaliilor... pana la un punct acestea sunt desigur necesare in conturarea atmosferei dar tu exagerezi. Nu e nimic indecent in a vorbi despre moarte in acest registru... egiptenii se pregateau pentru moarte o viata intreaga, Socrate isi afirma indoiala ca viata ar fi mai buna decat moartea, razboinicii isi doreau sa moara in lupta... eros si thanatos sunt pana la urma pulsiunile fundamentale ale vietii si ar fi futil sa le refuzam o nunta fie si poetica. Nu in clipele cele mai fericite ale vietii simtim ca se culca in patul nostru moartea? Sau cand murim cu fiecare intamplare nefasta ce ne petrece nu stim ca Dumnezeu a ascuns in ea un miez dulce? Ai cam iesit in decor insa cu formulari repetitive de genul "act sexual" :)
foarte frumos spus: "peste spatele nostru arcuit/ va curge căldura/ până când toată bucuria mea se va aduna în tine". nu cred c-am mai intalnit recent o referire atat de inspirata la ceva ce-mi pare greu de pus intr-o metafora care sa mai surprinda. e scrisa jucaus, fara efort, scotocitul ala in sifonier ar putea singur anunta primavara.
Dragă Marga Stoicovici, mulţumesc pentru popas, citire şi semn. Mă întreb dacă acest comentariu este despre poemul "gheara" sau despre altceva. Pot fi acuzat de "acrit" de "ton sfătos fără pretenţii filozofice însă plin de cujetare...de interesant deşi plicticos...de bine construit deşi înţepenit... de promite dar nu livrează...de tâmpeniile reclamelor la telefoanele mobile", de toate astea pot fi acuzat şi nu mă deranjează, dar de lipsa sincerităţii, cel puţin în acest poem, nu cred că pot fi acuzat. Cum, Doamne iartă-mă, poate fi cineva (sau ceva) ineresant şi plicticos în acelasi timp, să construieşti ceva bine, deşi e înţepenit?! Ai putea să-mi dai o sugestie pentru final, dacă tot suntem pe un site interactiv? Ţi-aş fi recunoscător.
cele bune fie cu tine, z
textul acesta este o proza pe care autorul a fractionat-o intr-o forma de strofe dar nu reuseste sa treaca de pragul poeziei. desigur ni se poate spune ca acest prag este un fel de „fuzzy line” despre care nu se mai cade să vorbim astăzi. dar hai sa fim seriosi, asta nu inseamna ca orice poveste este poezie. si nu ma refer la forma (asa cum de fapt se deduce si din critica mea).
Eu zic să renunți la versificație de tot. Și mai zic să renunți la practica asta de a pune texte și apoi a le șterge. Și asta nu e valabil numai pentru tine. Eu zic că sîntem oameni mari. Adică maturi. Adică facem un text, îl recitim, îl corectăm, îl edităm, ne asigurăm că ne rerezintă. Și acum și eventulal peste zece ani. Și apoi îl postăm. Nu ne jucăm. Că dacă ne jucăm, există site-uri unde te poți juca. Dar nu aici. Aici am ales în mod deliberat să nu îngrădesc drepturile membrilor Hermeneia. Dar dacă observ o tendință de joacă sau neseriozitate probabil că va trebui să adopt o soluție care să contracareze asta.
sâmburii zilelor însorite arată de fiecare dată altfel, purtând uneori nuanțe ascuțite de pietre, alteori tristețea norilor din noi. remarcabilă imaginea: "te aștept să ciocnim un pahar și să-l bem pe Dumnezeu până la ultima picătură de sânge" atenție, un typo: "plecăciuile".
vezi tu yester, (frumos suna numele tau) daca ar fi suficient sa fim sensibili, ar fi ok. :) porumbelul acela e un detaliu care salveaza putin de la frivol... e placut sentimentul de a sti ca cineva asteapta ceva de la tine, iti multumesc! Calian, mi-era putin teama de cum vei vedea tu, poate intuiam sau speram ca vei veni... in ce mi-ai spus nu e amestecul acela puternic de verde crud si albastru intens, de care mi-era teama, e doar un nesperat de frumos amestec de galben... ceva intre o rezonanta comuna si o intelegere tacita a aceluiasi adevar suspendat de limba noptii, cand spun „mi-era teama” ma refer la faptul ca, uneori trairile feminine (poetice sau nu), pot fi acuzate de exces sentimental, aici prin folosirea cuvintelor simple „noapte” „maini”, ma temeam de o acuzatie de ... ludic usor manierist iti multumesc, lucrez la un volum de versuri si ma ajuta sa stiu cat de departe sunt de drum... te astept intotdeauna cand iti permite timpul si celelalte, sa-mi spui ce nu merge.
Sunt prea multe cuvinte aici, e prea multă inflamare, dar şi egolatrie cât cuprinde. Eu nu v-am contestat o anume competenţă, ci m-am referit exclusiv la păsăreasca rezultată din traducerea versurilor Vicenţiei Vara, cărora le trădaţi spiritul (nu mai vorbesc de textul de pe copertă, care e tradus absolut anapoda). Domnii francezi care comentează cele spuse de mine habar n-au de limba română, ceea ce-i împiedică să se exprime în cunoştinţă de cauză. Tot aşa când îşi permit să vorbească insidios de poezia mea în comparaţie cu a dvs., dle Frosin.
In fine, vreau să fiu mai explicit: e posibil ca dvs. să stăpâniţi foarte bine franceza, dar nu e obligatoriu să aveţi şi talent de traducător de poezie (chiar dacă sunteţi şi poet). Am luat cunoştinţă de faptul că aţi tradus mai mulţi poeţi români în franceză (între ei, Sorescu), din păcate nu cunosc acele traduceri.
Reacţia dvs. e, oricum, excesivă.
Citesc aici un text care vorbeste despre carpe diem dar sfarseste pana la urma intr-o reverie, stilul confesiv nefiind poate cel mai potrivit si de aici contradictia ce conduce la o poezie fara prea multa forta, apropiata mai mult ca gen lamentatiei. Poate nu e treaba mea, fiecare autor isi are propriile preferinte, dar imi fac datoria sa-ti spun ca ciclul tau, "Ore de..." este foarte des utilizat in lirica feminina contemporana, exemple gasind chiar foarte aproape de noi. Desi cred ca ai abordat voit astfel fraza "inima mea e și sărată și dulce și are multe culori" nu gasesc o justificare formala pentru utilizarea atator conectori logici. Poezia are ce-i drept farmecul ei dar parerea mea este ca te pierzi intr-o atitudine pasiva fata de vers, te lasi dominata de forta cuvantului cand poate ar fi de ales sa fie invers.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Frumos. Si buna alegerea si succesiunea lor, acum... Daniela
pentru textul : prima pagină dePentru finalul genial.
pentru textul : laparovision dedeocamdată, finalul acesta se pliază pe starea care m-a determinat să scriu. probabil că ar fi putut avea un altfel de finiş.
pentru textul : cale de ieşire deîţi mulţumesc pentru lectură şi bunăvoinţă.
Andule, consideră asta deocamdată doar ca pe un fel e gândire "cu voce tare": știi de ce cred eu că nu e binevenit versul acela? pentru că generalizează în ceva cu conotații negative. Ca și cum ar scrie un spaniol despre hoți și ar spune, chiar și în paranteză, "cum ar fi românii"... Nu cred că e legitimat asta, oricât de poetic contextul. Și deși în general ai putea spune că experiența lor le dreptul să spună asta. Eu tind să cred că Virgil are dreptate... te mai gândești, te rog?
pentru textul : gheișe deconsider firească dorința lui Virgil, și ți-o spun cu toată simpatia pe care ne-o declararăm recent. pentru că știu că ești un om inteligent, cred că vei observa că am dorinta de a citi mai mult din tine, iar revista Litere apare mai rar decît Hermeneia. asta ca să și glumim un pic. înțelegi deci și prin urmare ce vreau să spun. astfel, aștept cât mai multe articole , pentru că te bănuiesc prolific în scris. dacă mă înșel în privința cantității textelor tale, corectează-mă. acest articol, pentru că de aici pleacă tot solilocul meu, mi-a stârnit pofta de a lectura și mâine unul. dar asta nu mai depinde de mine.
pentru textul : Eminescu azi deAi unele expresii suspecte: "ultimul oftat ca amintire/ trupul ei un templu sacru/ o frumusețe adevărată/ doar ea a știut
să-și ascundă sufletul". Păcatul lor nu e că sunt prăfuite/ bătrâneşti, ci faptul că nici contextul nu le ajută deloc, ele cad ca din alt text, text al altui secol.
Cred că "reflexia mării" e un termen mai adecvat.
pentru textul : las merii să tacă deMaria, mulțumesc pentru feed-back și observații. Te mai aștept.
pentru textul : introfanie de toamnă I deDupa umila mea parere, oarece confuzie (postmodernista) intre, cum zici tu, eul "narativ" si cel "biologic" (sau schimbarea atat de rapida a "mastilor" incat poate duce la o "confuzie" voita) , s-ar putea sa fie un avantaj din punctul de vedere al altui "consumator". Iti multumesc pentru trecere si ma bucura atentia pe care o acorzi incercarilor mele literare. Chiar si atunci - mai ales - cand punctul de vedere e critic. Gorun
pentru textul : Inelul (5) deBianca, marturisesc ca am lasat sa treaca ceva timp de cand am citit comentariul tau pana sa-ti raspund si asta pentru un banal motiv pe care iata :-) nu pot sa nu-l recunosc: am fost emotionat! Si asta pentru ca stiu cat esti de exigenta nu doar cu textele postate cat mai ales cu remarcarea acestora... si m-am simtit ciudat... Voi lasa textul asa cum l-am postat, cu acea "inutila" precizare referitoare la "tarm", pentru a nu denatura contextul observatiei facute de tine. Si poate ca intr-o buna zi imi voi gasi drumul inapoi, spre un tarm sau poate spre altul, inutil sau dimpotriva, cine stie? Multumesc pentru lectura, Bobadil.
pentru textul : 111 deAlma - acum nici mie nu-mi mai sună bine, dar, deocamdată, nu există posibilitatea modificării la care m-am gândit deja. Mulțumesc. Ela - sonetul are această capacitate de a arunca lumini și umbre care să îmbrace cu un veșmânt mereu armonios. Inima mea, cam fragilă , ascultă numai de comenzile sonetului. Să-ți fie sărbătorile ca o eternă împlinire.
pentru textul : Piciorul zvelt, un semn al învierii deacum, ca am gura plina, te vad bine. esti dupa nuferi.
pentru textul : o suta grame de pâté de foie gras deDe corectat "cu ochii migdalat făcuţi din cărbune".
pentru textul : în casa îngerilor nu se fumează dePentru idee (cu majusculă, poate), dar şi pentru felul în care ai desfăcut-o. Fain!
pentru textul : niciploaia deVirgil, mulțumesc...și sper să te mai surprind
pentru textul : Poemele mele se nasc în poemele tale deAntal, nu știu dacă te-ai prins sau nu, aici nu ești la 6 din 49. nu e vorba de noroc, de cum cade bila. dacă aia era poezie de prima pagină pe Hermeneia, mă duceam mâine în fața Prefecturii și cântam cucurigu.
nu are nicio treabă cu sufletul, cu prețiozități din astea. iar când aud texte cu „prin perseverență să ating absolutul”, îmi vine brusc să caut ceva lămâie prin frigider. sufletul e una, poezia e altceva. mai lipsește să spui: așa am simțit, replica ”geniilor” neînțelese.
pentru textul : Nu văd ce auzi tu demi-aș dori să ai nu unul ci douăzeci de texte pe prima pagină, dar îți voi spune clar de fiecare dată că genul ăsta de texte sunt definiția antipoeziei.
mult succes !
Silviu, iniţial, acolo mă oprisem. am revenit acum şi am ţinut cont de părerea ta. am renunţat la ultimele trei versuri.mulţumesc pentru trecere.
Adrian, am revenit pe text. îţi mulţumesc şi ţie pentru lectură şi precizări.
pentru textul : pândă demulţumesc.
pentru textul : spovedanie denu, îți zic eu, ăsta ți-o ieșit din plin. eu simt chestii de astea
pentru textul : how sweet the sound desînt singur noemi printre literele numelui tău cinci bucăți de os în labirint sparte cînd îl cioplesc pentru vîrful săgeții plecate la întîmplare genunchiul doare mandibula o rup în coama leului adormit ciobul omoplatului care ți-l dau să scoți apă cu el un dinte să-ți faci colier și un fluier ascuns printre celelalte lucruri ale tale
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 7 deLucian ideea nu-i rea defel si iti trebuie destul curaj sa o expui poetic insa eu "acuz" textul ca se pierde intr-o orgie a detaliilor... pana la un punct acestea sunt desigur necesare in conturarea atmosferei dar tu exagerezi. Nu e nimic indecent in a vorbi despre moarte in acest registru... egiptenii se pregateau pentru moarte o viata intreaga, Socrate isi afirma indoiala ca viata ar fi mai buna decat moartea, razboinicii isi doreau sa moara in lupta... eros si thanatos sunt pana la urma pulsiunile fundamentale ale vietii si ar fi futil sa le refuzam o nunta fie si poetica. Nu in clipele cele mai fericite ale vietii simtim ca se culca in patul nostru moartea? Sau cand murim cu fiecare intamplare nefasta ce ne petrece nu stim ca Dumnezeu a ascuns in ea un miez dulce? Ai cam iesit in decor insa cu formulari repetitive de genul "act sexual" :)
pentru textul : Îngroparea îmi pare a fi un act sexual defoarte frumos spus: "peste spatele nostru arcuit/ va curge căldura/ până când toată bucuria mea se va aduna în tine". nu cred c-am mai intalnit recent o referire atat de inspirata la ceva ce-mi pare greu de pus intr-o metafora care sa mai surprinda. e scrisa jucaus, fara efort, scotocitul ala in sifonier ar putea singur anunta primavara.
pentru textul : apriliano deDragă Marga Stoicovici, mulţumesc pentru popas, citire şi semn. Mă întreb dacă acest comentariu este despre poemul "gheara" sau despre altceva. Pot fi acuzat de "acrit" de "ton sfătos fără pretenţii filozofice însă plin de cujetare...de interesant deşi plicticos...de bine construit deşi înţepenit... de promite dar nu livrează...de tâmpeniile reclamelor la telefoanele mobile", de toate astea pot fi acuzat şi nu mă deranjează, dar de lipsa sincerităţii, cel puţin în acest poem, nu cred că pot fi acuzat. Cum, Doamne iartă-mă, poate fi cineva (sau ceva) ineresant şi plicticos în acelasi timp, să construieşti ceva bine, deşi e înţepenit?! Ai putea să-mi dai o sugestie pentru final, dacă tot suntem pe un site interactiv? Ţi-aş fi recunoscător.
pentru textul : Gheara decele bune fie cu tine, z
textul acesta este o proza pe care autorul a fractionat-o intr-o forma de strofe dar nu reuseste sa treaca de pragul poeziei. desigur ni se poate spune ca acest prag este un fel de „fuzzy line” despre care nu se mai cade să vorbim astăzi. dar hai sa fim seriosi, asta nu inseamna ca orice poveste este poezie. si nu ma refer la forma (asa cum de fapt se deduce si din critica mea).
pentru textul : Scrâșnitorul deEu zic să renunți la versificație de tot. Și mai zic să renunți la practica asta de a pune texte și apoi a le șterge. Și asta nu e valabil numai pentru tine. Eu zic că sîntem oameni mari. Adică maturi. Adică facem un text, îl recitim, îl corectăm, îl edităm, ne asigurăm că ne rerezintă. Și acum și eventulal peste zece ani. Și apoi îl postăm. Nu ne jucăm. Că dacă ne jucăm, există site-uri unde te poți juca. Dar nu aici. Aici am ales în mod deliberat să nu îngrădesc drepturile membrilor Hermeneia. Dar dacă observ o tendință de joacă sau neseriozitate probabil că va trebui să adopt o soluție care să contracareze asta.
pentru textul : Teenage angst desâmburii zilelor însorite arată de fiecare dată altfel, purtând uneori nuanțe ascuțite de pietre, alteori tristețea norilor din noi. remarcabilă imaginea: "te aștept să ciocnim un pahar și să-l bem pe Dumnezeu până la ultima picătură de sânge" atenție, un typo: "plecăciuile".
pentru textul : Sâmburi devezi tu yester, (frumos suna numele tau) daca ar fi suficient sa fim sensibili, ar fi ok. :) porumbelul acela e un detaliu care salveaza putin de la frivol... e placut sentimentul de a sti ca cineva asteapta ceva de la tine, iti multumesc! Calian, mi-era putin teama de cum vei vedea tu, poate intuiam sau speram ca vei veni... in ce mi-ai spus nu e amestecul acela puternic de verde crud si albastru intens, de care mi-era teama, e doar un nesperat de frumos amestec de galben... ceva intre o rezonanta comuna si o intelegere tacita a aceluiasi adevar suspendat de limba noptii, cand spun „mi-era teama” ma refer la faptul ca, uneori trairile feminine (poetice sau nu), pot fi acuzate de exces sentimental, aici prin folosirea cuvintelor simple „noapte” „maini”, ma temeam de o acuzatie de ... ludic usor manierist iti multumesc, lucrez la un volum de versuri si ma ajuta sa stiu cat de departe sunt de drum... te astept intotdeauna cand iti permite timpul si celelalte, sa-mi spui ce nu merge.
pentru textul : numai mâinile tale deSunt prea multe cuvinte aici, e prea multă inflamare, dar şi egolatrie cât cuprinde. Eu nu v-am contestat o anume competenţă, ci m-am referit exclusiv la păsăreasca rezultată din traducerea versurilor Vicenţiei Vara, cărora le trădaţi spiritul (nu mai vorbesc de textul de pe copertă, care e tradus absolut anapoda). Domnii francezi care comentează cele spuse de mine habar n-au de limba română, ceea ce-i împiedică să se exprime în cunoştinţă de cauză. Tot aşa când îşi permit să vorbească insidios de poezia mea în comparaţie cu a dvs., dle Frosin.
pentru textul : Cine sapă groapa altuia… Tudor Cristea se cheamă ! deIn fine, vreau să fiu mai explicit: e posibil ca dvs. să stăpâniţi foarte bine franceza, dar nu e obligatoriu să aveţi şi talent de traducător de poezie (chiar dacă sunteţi şi poet). Am luat cunoştinţă de faptul că aţi tradus mai mulţi poeţi români în franceză (între ei, Sorescu), din păcate nu cunosc acele traduceri.
Reacţia dvs. e, oricum, excesivă.
M-ai făcut să zâmbesc... fain text! Curat noroc ăsta...
pentru textul : Norocosul deMarina, nu prea stiu cum sa raspund. Talentat nu stiu, tot ce stiu eu e sa traiesc in felul in care scriu. Multumesc mult.
pentru textul : scrisoare deCitesc aici un text care vorbeste despre carpe diem dar sfarseste pana la urma intr-o reverie, stilul confesiv nefiind poate cel mai potrivit si de aici contradictia ce conduce la o poezie fara prea multa forta, apropiata mai mult ca gen lamentatiei. Poate nu e treaba mea, fiecare autor isi are propriile preferinte, dar imi fac datoria sa-ti spun ca ciclul tau, "Ore de..." este foarte des utilizat in lirica feminina contemporana, exemple gasind chiar foarte aproape de noi. Desi cred ca ai abordat voit astfel fraza "inima mea e și sărată și dulce și are multe culori" nu gasesc o justificare formala pentru utilizarea atator conectori logici. Poezia are ce-i drept farmecul ei dar parerea mea este ca te pierzi intr-o atitudine pasiva fata de vers, te lasi dominata de forta cuvantului cand poate ar fi de ales sa fie invers.
pentru textul : A șaptea minune dePagini