aprecieri pentru acest poem închinat nefericitului poet ( or fi oare altfel, poeţii adevăraţi ?), Constant Tonegaru.
în ciuda tonului trist-reflexiv al acestui poem, nu pot să nu zâmbesc amintindu-mi de relatările legate de replica pe care a dat-o Tonegaru "instanţei" care l-a condamant la vreo doi ani de închisoare pt. că a încercat să-l ajute pe alt poet, Teodor Mihadaş, cu ceva de ale gurii şi medicamente. ( anii "50). Organele de anchetă îl trimiseseră în judecată pt că ar fi făcut parte din organizaţia banditească "Sumanele negre", care hălăduia prin munţi. Tonegaru răspunde:
"Pe viitor voi căuta să evit zonele muntoase ale patriei şi voi călători cu predilecţie prin cele de şes".
mai jos, mi-am permis, sper să nu vă fie cu supărare, o variantă inspirată de poemul dv.
Ne va ucide în noi plantaţii
de cuie vreun politruc peltic
uns de ale puterii graţii
în jocul de-a totul sau nimic
Şi-n ceas suprem încremenind sub lanţuri
poeţi martiri vor răsări din curcubeu
iar clipele vor îngheţa în ţurţuri
peste care sufla-va Dumnezeu
da, este un film cu acest tiltu. inițial am intitulat textul ”secvențe după dealuri”, sau cam pe aici. apoi mi-am amintit de acest film și am modificat.
"Cita libertate si adevar ai suportat si cita minciuna si ipocrizie ai alungat si denuntat?" iata o intrebare pusa de scriitorul Bujor Nedelcovici acum 10 ani in volumul "Aici si Acum" (Hic et nunc) publicat la Editura Cartea Romaneasca",1996. Aceasta intrebare ramine de actualitate si dupa 10 ani.
Vio_B trebuia sa imi dau seama ca imi bat gura degeaba. comparam conceptele nu oamenii. nici nu stiu daca la tine e incapacitatea de a pricepe sau insistenta de a te face ca nu.
Lucian – multumesc de trecere! Aranca – ma bucur ca ti-am induplecat serile... multumesc de penita, trecerile tale mi-aduc mereu aerul proaspat al inaltimilor! Sapphire – finalul acesta mi s-a parut potrivit, chiar simteam nevoia unei marturisiri... a rostirii unui adevar (al meu), reflectat in oglinda unei lumi, unde „jocul” face regula. salutari de regasire!
D-le Manolescu, îmi pare rău să văd că vă scapă esenţa "spovedaniei". Nu mă pun la punct, pentru că eram deja acolo. N-aţi provocat nicio revelaţie în mine. Ideea era că sunt atât de exigent cu mine, încât d-voastră nu aţi pierdut niciodată organul liric, pentru că nu l-aţi avut niciodată. Asta e părerea mea. Îmi pare rău să văd că un comentariu onest şi direct pe text îl consideraţi atac, dar mă gratulaţi, gingaş, cu mocofan, ţapi, capre şi altele.
Cuiva care cotrobăie în trecut, sperând să mă demoleze, care, precum ziarele de can can, bârfeşte - vedeţi ce zice x, ce face y - cuiva care numeşte un text de acum juma' de an "pastişă", deşi, la vremea aceea, nimeni n-a făcut asta, nici măcar autorul, deşi la vremea aceea aţi tăcut, cuiva care se împacă atât de bine cu otrava eu nu-i întind mâna. Cel puţin, nu acum.
Superb! Exclamaţie care se justifică atunci când te uimeste ideea si sustinerea ei imagistică prin metafore! Te felicit, Adriana!
Remarc:
,,doar pojghița serii vibrează
când gândurile se ating de ea"
si
,,poate așa orbim
pe dinăuntru.
se face totul alb,
un alb solid
și nu mai trecem dincoace,
spre oameni.
rămânem în cubul amintirilor noastre
până când morții
i se face milă
și ne eliberează,
surâzând."
Primele două versuri sunt bine așternute. Următoarele au câteva imperfecțiuni: "firescul primului negand rostit la miezul noptii" - firesc-negând-rostit - nu merge. Dacă este rostit, înseamnă că este un gând. Negând poate fi cel mult un afect, dar odată rostit se transformă în gând verbalizat, terce prin procesul secundar elaborativ al gândirii. "in loc de cuvinte doar un sarut si o dorinta si multa multa iubire in locul sub forma de inima" - în 2 versuri succesive ai "în loc- lîn ocul" - poate fi bună exprimarea în proză, la limită, dar nu în poezie. Iar "multă multă" - ar putea fi înlocuit cu "atât de multă". "stranie lume de dupa un timp exilat intr-un album de familie al amintirilor" - fiind album de familie, implicit este "al amintirilor" - alăturarea are efect redundant. "noi forme de zbor in variabilele evanescente ale unui da si nu categoric" - dacă ai ales "unui da" trebui să îi dai șu nu-ului același articol, în succesiune. "Variabilele evanescente" îmi pare prețios spus. Apreciez modalitatea de expresie a contrastelor, a stării de iubire între zbor (o nouă formă de) și îndoială (da-nu, slăbiciune sublimă, două tăceri etc), precum și luciditatea cu care sunt privite lucruri totodată înalte și profunde. Prelucrată pe alocuri, poezia poate trece de "ochiul ager al vulturului imberb". Ela
un poem cu titlu pretențios și filosofic, scris între trecut și viitor, ca între alfa și omega, încheiat cu o concluzie metafizică, lipsită de inspirația și autenticitatea care caractereizeză, de obicei, autorul. cu stimă, mircea nincu.
Felicitari din Israel. Pe cand o lansare si aici? Institutul Cultural Roman promoveaza proiecte mult dorite de iubitorii de limba romana. Succes si la buna citire ! Adrian
Ecaterina, la intrebarile tale in ordine raspund asa: 1/ nu 2/ nu 3/ nu 4/ iar la indemn, tot nu, ar fi ca si cum i-as scrie fiica-mii Si in caz ca nu te-ai prins, nu era vorba despre tine acolo. Dar nu-i nimic, ale tineretii valuri :-) Sincer, iti propun sa cauti in multimea probabila a raspunsurilor pe care le astepti la varsta ta, cu alte cuvinte nu pe aici. No ofense, dupa cum am mai spus.
Caline, chiar nu stiu mayasa... si apoi filmul e doar un pretext, axat pe violenta, pe amoc, pe pofta de sange (mai mult sau mai putin rituala) atinsa, uneori, -mai degraba declansata- aparent fara nici o semnificatie. Mowgli o avea pe bagheera iar hmm puma se deosebeste de pantera neagra (care e de fapt leopard) lasand starurile holywoodiene pe afisele lor, aici trairea personala doar este pigmentat de aluzii mass media. Desigur, e si balast...
acest text e de fapt un comentariu. o observație. o pseudopoezie.
îmbracă forma ei, pare să se confunde, dar, de fapt, e o pastișă ieftină a ”n-am om să mă arunce în scăldătoare”. nu mai știu ce anume citat, șaptezeici cu cinci, etc...
.pentru asta se cere cer gurii unde să aibe loc
zborul joaca duodecimilor
duodecimilor? așa, pt. cultura mea generală, ce înseamnă năzbâtia asta ?
ddm, perfect de acord, si eu cunosc avantajele si dezavantajele. Probabil experienta nefericita de pe unele siteuri in care se prolifereaza vulgarul sub pretextul unor manifeste literare m-a facut sa am asa un sentiment de greata. Insa, exista cativa autori, oameni seriosi, care fac diferenta, in anumite cercuri. De fiecare data cand ii regasesc este un motiv de bucurie. Te salut.
M-am gîndit mult ce înseamnă "atunci" pentru mine și mi-am dat seama că "atunci" a fost o zi ploiasă în care nici eu nu prea înțelegeam ce se întîmplă, aveam doar șase ani. Era o aniversare și cineva lipsea de la masă. Atunci am comis această primă infracțiune, arăta un pic diferită atunci, dar în esența ei este aceeași. Viața mea a luat un cu totul alt curs și mult timp nu am mai comis fapte de acest gen. A rămas într-un cotlon ghemuită doar foamea pentru povești, deși... am crezut că m-am cumințit dar aniversarea aceea... Locul de la masă Aniversarea A rămas un loc liber la masă, un loc gol; de-acolo pleacă tăcerea întrebîndu-l pe fiecare din casă nu ești tu? În odaia plină de oaspeți un copil tot caută ceva, ceva ce-a pierdut; un gînd zace-n flori dar ele nu vor sau nu pot să-i vorbească și el plînge neștiind ce-a pierdut A mai crescut între timp a învățat că lumea caută de multe ori să îți ia acel ceva la care ții tu cel mai mult, a reușit s-o înfrunte și luptînd s-o oblige să-i dea înapoi tot ce i-a luat dar nu poate nicicum să găsească tăcerea celui plecat de la masă și eu, nu pot să-l fac să vorbească pe-acest copil sălbatic și mut. (publicată pe acest site la 12.05.2006, 23.08.06). Îmi pare rău că acest text nu este reprezentativ, dar nu pot minți postînd altul. Mulțumesc, Solomon.
epic un text care mă surprinde plăcut, cred că este și o schimbare de optică poetică. fiecare poveste are farmecul ei.finalul e peste text in ansamblu. asa si trebuia.
Salutare! Accept remarca ta. Sunt de acord cu ea in principiu. Ceea ce incerc sa fac intr-un nou ciclu de poeme e sa surprind o realitate mai dura, mai bruta, mai putin "poetizata", fardata. Poemul asta e despre un caz absolut real. Poemul "Diogene Cinicul", trimis in santier, era si el despre un caz real. Ma exersez putin si in acest registru. Nu inseamna o capitulare sau o schimbare definitiva de atitudine.
În sfârșit mă cucerește poezia ta, ceea ce pentru mine e un îndemn spre a te reciti din urmă. Simțeam ceva, dar nu se contura, ... și iată răbufnirea. E minunat micul tău poem, cu imagini poetice deosebit de reușite... deși, chiar la început, vânt și frunză par a fi o potecă prea bătătorită. Se pare că eul auctorial se retrage într-o reflectare atentă, foarte lucidă, dar încărcat de o așa de mare blândețe încât pare fragil, abandonat visării, acordându-și sinelui o privire exterioară, distanțată, aproape impasibilă. E ca un vis în reluare, cu mișcări molcome... Spuneam "imagini", deci sunt mai multe, nici nu-ți vine să crezi că așa de multe în numai șapte rânduri. Puțini scriu așa poezie aici. La început ai "vânt" și "frunză", aproape zici că e banal, mai e un pas, o fărâmă, dar tu nu-l faci, îi dai exact atât cât îi trebuie pentru a fi poezie prin felul în care le-ai așezat în vers, cu primul cuvânt izolat prin virgulă... a ieșit excelent. Elementele sunt arhi-clasice, dar construcția excelează. I-ai dat exact cât a trebuit. Ce urmează cu versul trei și patru, e pură poezie: e atât de armonic împletită imaginea, încât pare o suavă litanie antìcă (da, cu accent pe i) (exact la "Odă, în metru antic" m-a dus gândul) pierdută în reverie. "Cameră blândă în ziduri" e de o mare putere de sugestie, în totală consonanță cu restul poemului. Din nou, construcția e rarisimă. Reflexivul "mă" din final dă acea notă de privire exterioară a sinelui, trimite spre conceptul că textul de fapt se scrie pe sine, într-o ideea care ar spune că 'eu sunt poemul și poemul e-n mine'. "Degetul" e cel care "scrie încet" denotă un intim gest de mângâiere, de dulce desfătare, căci "pielea e fină" - a ei, desigur - (din nou salvezi din derizoriu prin simplețe, suavitate, prin punctele de suspensie)... și toamna cea blândă se-nchide-n scrisoarea care parcă plutește într-un alt timp, într-un vis al sinelui despre sine, într-un poem bijuterie pentru care-mi exprim toată admirația mea.
în continuare nu pot decât să-mi amintesc de originile noastre țărănești când, boierii ne întrebau, d-apăi tu nobel ești? noi ce răspundeam Virgil? Nu, io iobag! Amuzamentul ar putea continua dacă nu te-ai amuza doar tu de unul singur pentru că pe mine mă întristează atât textele cât și comentariile tale recente care, culmea! unele se vor ironice, când de fapt doar triste, anoste, gri
de l'humour !!! de l'humour avant toute chose.... et je me fends d'un grand sourire lorsque je lis déjà le tire: "qui n'est plus ce qu'il fut"... bien sûr, il est décédé, donc il n'est plus... ce qu'il fut. Ensuite le sous-titre : "de la vanité de toute chose", c'est bien là, l'ironie, n'est-ce pas, dans cette simple phrase, si profonde qu'elle touche au coeur . C'est l'essentiel. Oui la traduction est excellente, et ces deux phrases sont un clin d'oeil empli de tendresse et nous font entrer dans le vif de l'oeuvre de ce très grand écrivain et poète majeur qu'était Marin Sorescu. Un écrivain doté d'une bonne dose d'humour, d'ironie, et aussi d'une clairvoyance , d'une vision du réel transposé métaphysiquement dans le mythe et l'allégorie. Traduire n'est en aucun cas transposer mot à mot un texte, il y a là tout l'esprit et le style de l'auteur. Traduire est un acte de création , tout comme l'est l'écriture, d'ailleurs traduire équivaut à écrire dans la langue de l'autre, créer de la même manière que l'autre a créé dans sa propre langue.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
aprecieri pentru acest poem închinat nefericitului poet ( or fi oare altfel, poeţii adevăraţi ?), Constant Tonegaru.
în ciuda tonului trist-reflexiv al acestui poem, nu pot să nu zâmbesc amintindu-mi de relatările legate de replica pe care a dat-o Tonegaru "instanţei" care l-a condamant la vreo doi ani de închisoare pt. că a încercat să-l ajute pe alt poet, Teodor Mihadaş, cu ceva de ale gurii şi medicamente. ( anii "50). Organele de anchetă îl trimiseseră în judecată pt că ar fi făcut parte din organizaţia banditească "Sumanele negre", care hălăduia prin munţi. Tonegaru răspunde:
"Pe viitor voi căuta să evit zonele muntoase ale patriei şi voi călători cu predilecţie prin cele de şes".
mai jos, mi-am permis, sper să nu vă fie cu supărare, o variantă inspirată de poemul dv.
Ne va ucide în noi plantaţii
de cuie vreun politruc peltic
uns de ale puterii graţii
în jocul de-a totul sau nimic
Şi-n ceas suprem încremenind sub lanţuri
pentru textul : Ne va ucide depoeţi martiri vor răsări din curcubeu
iar clipele vor îngheţa în ţurţuri
peste care sufla-va Dumnezeu
Orgoliu...
pentru textul : orgoliu deda, este un film cu acest tiltu. inițial am intitulat textul ”secvențe după dealuri”, sau cam pe aici. apoi mi-am amintit de acest film și am modificat.
da, evocarea. și noi...
pentru textul : după deal de"Cita libertate si adevar ai suportat si cita minciuna si ipocrizie ai alungat si denuntat?" iata o intrebare pusa de scriitorul Bujor Nedelcovici acum 10 ani in volumul "Aici si Acum" (Hic et nunc) publicat la Editura Cartea Romaneasca",1996. Aceasta intrebare ramine de actualitate si dupa 10 ani.
pentru textul : Colocviu international : « Que faire de l’héritage architectural et urbain des régimes totalitaires? » deVio_B trebuia sa imi dau seama ca imi bat gura degeaba. comparam conceptele nu oamenii. nici nu stiu daca la tine e incapacitatea de a pricepe sau insistenta de a te face ca nu.
pentru textul : abjectivalia deLucian – multumesc de trecere! Aranca – ma bucur ca ti-am induplecat serile... multumesc de penita, trecerile tale mi-aduc mereu aerul proaspat al inaltimilor! Sapphire – finalul acesta mi s-a parut potrivit, chiar simteam nevoia unei marturisiri... a rostirii unui adevar (al meu), reflectat in oglinda unei lumi, unde „jocul” face regula. salutari de regasire!
pentru textul : figurine albnegre deD-le Manolescu, îmi pare rău să văd că vă scapă esenţa "spovedaniei". Nu mă pun la punct, pentru că eram deja acolo. N-aţi provocat nicio revelaţie în mine. Ideea era că sunt atât de exigent cu mine, încât d-voastră nu aţi pierdut niciodată organul liric, pentru că nu l-aţi avut niciodată. Asta e părerea mea. Îmi pare rău să văd că un comentariu onest şi direct pe text îl consideraţi atac, dar mă gratulaţi, gingaş, cu mocofan, ţapi, capre şi altele.
Cuiva care cotrobăie în trecut, sperând să mă demoleze, care, precum ziarele de can can, bârfeşte - vedeţi ce zice x, ce face y - cuiva care numeşte un text de acum juma' de an "pastişă", deşi, la vremea aceea, nimeni n-a făcut asta, nici măcar autorul, deşi la vremea aceea aţi tăcut, cuiva care se împacă atât de bine cu otrava eu nu-i întind mâna. Cel puţin, nu acum.
De vorbit, cred c-o să mai vorbim.
pentru textul : Asta este... deultima strofa e un adevarat epitaf.
pentru textul : Umbra Îngerului deSuperb! Exclamaţie care se justifică atunci când te uimeste ideea si sustinerea ei imagistică prin metafore! Te felicit, Adriana!
Remarc:
,,doar pojghița serii vibrează
când gândurile se ating de ea"
si
,,poate așa orbim
pe dinăuntru.
se face totul alb,
un alb solid
și nu mai trecem dincoace,
spre oameni.
rămânem în cubul amintirilor noastre
până când morții
i se face milă
și ne eliberează,
surâzând."
Sărbători cu lumină si căldură!
pentru textul : cub de gheață dePrimele două versuri sunt bine așternute. Următoarele au câteva imperfecțiuni: "firescul primului negand rostit la miezul noptii" - firesc-negând-rostit - nu merge. Dacă este rostit, înseamnă că este un gând. Negând poate fi cel mult un afect, dar odată rostit se transformă în gând verbalizat, terce prin procesul secundar elaborativ al gândirii. "in loc de cuvinte doar un sarut si o dorinta si multa multa iubire in locul sub forma de inima" - în 2 versuri succesive ai "în loc- lîn ocul" - poate fi bună exprimarea în proză, la limită, dar nu în poezie. Iar "multă multă" - ar putea fi înlocuit cu "atât de multă". "stranie lume de dupa un timp exilat intr-un album de familie al amintirilor" - fiind album de familie, implicit este "al amintirilor" - alăturarea are efect redundant. "noi forme de zbor in variabilele evanescente ale unui da si nu categoric" - dacă ai ales "unui da" trebui să îi dai șu nu-ului același articol, în succesiune. "Variabilele evanescente" îmi pare prețios spus. Apreciez modalitatea de expresie a contrastelor, a stării de iubire între zbor (o nouă formă de) și îndoială (da-nu, slăbiciune sublimă, două tăceri etc), precum și luciditatea cu care sunt privite lucruri totodată înalte și profunde. Prelucrată pe alocuri, poezia poate trece de "ochiul ager al vulturului imberb". Ela
pentru textul : regasire in alb deun text interesant
o poezie ce răsună ca un "ecou".
Citit cu plăcere. Sărbători luminate!
pentru textul : ecou deun poem cu titlu pretențios și filosofic, scris între trecut și viitor, ca între alfa și omega, încheiat cu o concluzie metafizică, lipsită de inspirația și autenticitatea care caractereizeză, de obicei, autorul. cu stimă, mircea nincu.
pentru textul : fericirea II deiti multumesc de trecere si pentru apreciere ica. cu stima
pentru textul : Paharul deFelicitari din Israel. Pe cand o lansare si aici? Institutul Cultural Roman promoveaza proiecte mult dorite de iubitorii de limba romana. Succes si la buna citire ! Adrian
pentru textul : Virgil Titarenco - “Mirabile dictu” - Editura Grinta, Cluj, 2007 deare atmosferă textul ~ și probabil că unul din meritele lui este că transmite mult mai mult prin ceea ce nu spune.
pentru textul : Conjunctiv decristina, nu inteleg despre ce vorbesti. care comentarii, unde?
nedumerita si eu,
pentru textul : i. dee
Ecaterina, la intrebarile tale in ordine raspund asa: 1/ nu 2/ nu 3/ nu 4/ iar la indemn, tot nu, ar fi ca si cum i-as scrie fiica-mii Si in caz ca nu te-ai prins, nu era vorba despre tine acolo. Dar nu-i nimic, ale tineretii valuri :-) Sincer, iti propun sa cauti in multimea probabila a raspunsurilor pe care le astepti la varsta ta, cu alte cuvinte nu pe aici. No ofense, dupa cum am mai spus.
pentru textul : bandajul meu alb deCaline, chiar nu stiu mayasa... si apoi filmul e doar un pretext, axat pe violenta, pe amoc, pe pofta de sange (mai mult sau mai putin rituala) atinsa, uneori, -mai degraba declansata- aparent fara nici o semnificatie. Mowgli o avea pe bagheera iar hmm puma se deosebeste de pantera neagra (care e de fapt leopard) lasand starurile holywoodiene pe afisele lor, aici trairea personala doar este pigmentat de aluzii mass media. Desigur, e si balast...
pentru textul : Apocalypto deacest text e de fapt un comentariu. o observație. o pseudopoezie.
îmbracă forma ei, pare să se confunde, dar, de fapt, e o pastișă ieftină a ”n-am om să mă arunce în scăldătoare”. nu mai știu ce anume citat, șaptezeici cu cinci, etc...
.pentru asta se cere cer gurii unde să aibe loc
zborul joaca duodecimilor
duodecimilor? așa, pt. cultura mea generală, ce înseamnă năzbâtia asta ?
pentru textul : drum imprecis deddm, perfect de acord, si eu cunosc avantajele si dezavantajele. Probabil experienta nefericita de pe unele siteuri in care se prolifereaza vulgarul sub pretextul unor manifeste literare m-a facut sa am asa un sentiment de greata. Insa, exista cativa autori, oameni seriosi, care fac diferenta, in anumite cercuri. De fiecare data cand ii regasesc este un motiv de bucurie. Te salut.
pentru textul : analiza manifestului boierismului deM-am gîndit mult ce înseamnă "atunci" pentru mine și mi-am dat seama că "atunci" a fost o zi ploiasă în care nici eu nu prea înțelegeam ce se întîmplă, aveam doar șase ani. Era o aniversare și cineva lipsea de la masă. Atunci am comis această primă infracțiune, arăta un pic diferită atunci, dar în esența ei este aceeași. Viața mea a luat un cu totul alt curs și mult timp nu am mai comis fapte de acest gen. A rămas într-un cotlon ghemuită doar foamea pentru povești, deși... am crezut că m-am cumințit dar aniversarea aceea... Locul de la masă Aniversarea A rămas un loc liber la masă, un loc gol; de-acolo pleacă tăcerea întrebîndu-l pe fiecare din casă nu ești tu? În odaia plină de oaspeți un copil tot caută ceva, ceva ce-a pierdut; un gînd zace-n flori dar ele nu vor sau nu pot să-i vorbească și el plînge neștiind ce-a pierdut A mai crescut între timp a învățat că lumea caută de multe ori să îți ia acel ceva la care ții tu cel mai mult, a reușit s-o înfrunte și luptînd s-o oblige să-i dea înapoi tot ce i-a luat dar nu poate nicicum să găsească tăcerea celui plecat de la masă și eu, nu pot să-l fac să vorbească pe-acest copil sălbatic și mut. (publicată pe acest site la 12.05.2006, 23.08.06). Îmi pare rău că acest text nu este reprezentativ, dar nu pot minți postînd altul. Mulțumesc, Solomon.
pentru textul : ce am scris "atunci" deepic un text care mă surprinde plăcut, cred că este și o schimbare de optică poetică. fiecare poveste are farmecul ei.finalul e peste text in ansamblu. asa si trebuia.
pentru textul : california I desi eu asteptam si uite ca s-a infaptuit. multumesc. am adaugat si ultima propozitie pe care o scosesem, initial. ...
pentru textul : gourmet deCălin, mă bucură trecerea ta! nu-mi prea dau seama ce scîrțîie acolo; să mut un-ul acela în penultimul vers? sau să renunț la el și să repet titlul...
pentru textul : trei cuvinte deSalutare! Accept remarca ta. Sunt de acord cu ea in principiu. Ceea ce incerc sa fac intr-un nou ciclu de poeme e sa surprind o realitate mai dura, mai bruta, mai putin "poetizata", fardata. Poemul asta e despre un caz absolut real. Poemul "Diogene Cinicul", trimis in santier, era si el despre un caz real. Ma exersez putin si in acest registru. Nu inseamna o capitulare sau o schimbare definitiva de atitudine.
pentru textul : înnoirea mesei deÎn sfârșit mă cucerește poezia ta, ceea ce pentru mine e un îndemn spre a te reciti din urmă. Simțeam ceva, dar nu se contura, ... și iată răbufnirea. E minunat micul tău poem, cu imagini poetice deosebit de reușite... deși, chiar la început, vânt și frunză par a fi o potecă prea bătătorită. Se pare că eul auctorial se retrage într-o reflectare atentă, foarte lucidă, dar încărcat de o așa de mare blândețe încât pare fragil, abandonat visării, acordându-și sinelui o privire exterioară, distanțată, aproape impasibilă. E ca un vis în reluare, cu mișcări molcome... Spuneam "imagini", deci sunt mai multe, nici nu-ți vine să crezi că așa de multe în numai șapte rânduri. Puțini scriu așa poezie aici. La început ai "vânt" și "frunză", aproape zici că e banal, mai e un pas, o fărâmă, dar tu nu-l faci, îi dai exact atât cât îi trebuie pentru a fi poezie prin felul în care le-ai așezat în vers, cu primul cuvânt izolat prin virgulă... a ieșit excelent. Elementele sunt arhi-clasice, dar construcția excelează. I-ai dat exact cât a trebuit. Ce urmează cu versul trei și patru, e pură poezie: e atât de armonic împletită imaginea, încât pare o suavă litanie antìcă (da, cu accent pe i) (exact la "Odă, în metru antic" m-a dus gândul) pierdută în reverie. "Cameră blândă în ziduri" e de o mare putere de sugestie, în totală consonanță cu restul poemului. Din nou, construcția e rarisimă. Reflexivul "mă" din final dă acea notă de privire exterioară a sinelui, trimite spre conceptul că textul de fapt se scrie pe sine, într-o ideea care ar spune că 'eu sunt poemul și poemul e-n mine'. "Degetul" e cel care "scrie încet" denotă un intim gest de mângâiere, de dulce desfătare, căci "pielea e fină" - a ei, desigur - (din nou salvezi din derizoriu prin simplețe, suavitate, prin punctele de suspensie)... și toamna cea blândă se-nchide-n scrisoarea care parcă plutește într-un alt timp, într-un vis al sinelui despre sine, într-un poem bijuterie pentru care-mi exprim toată admirația mea.
pentru textul : Scrisoare de toamnă deîn continuare nu pot decât să-mi amintesc de originile noastre țărănești când, boierii ne întrebau, d-apăi tu nobel ești? noi ce răspundeam Virgil? Nu, io iobag! Amuzamentul ar putea continua dacă nu te-ai amuza doar tu de unul singur pentru că pe mine mă întristează atât textele cât și comentariile tale recente care, culmea! unele se vor ironice, când de fapt doar triste, anoste, gri
pentru textul : despre poezie dede l'humour !!! de l'humour avant toute chose.... et je me fends d'un grand sourire lorsque je lis déjà le tire: "qui n'est plus ce qu'il fut"... bien sûr, il est décédé, donc il n'est plus... ce qu'il fut. Ensuite le sous-titre : "de la vanité de toute chose", c'est bien là, l'ironie, n'est-ce pas, dans cette simple phrase, si profonde qu'elle touche au coeur . C'est l'essentiel. Oui la traduction est excellente, et ces deux phrases sont un clin d'oeil empli de tendresse et nous font entrer dans le vif de l'oeuvre de ce très grand écrivain et poète majeur qu'était Marin Sorescu. Un écrivain doté d'une bonne dose d'humour, d'ironie, et aussi d'une clairvoyance , d'une vision du réel transposé métaphysiquement dans le mythe et l'allégorie. Traduire n'est en aucun cas transposer mot à mot un texte, il y a là tout l'esprit et le style de l'auteur. Traduire est un acte de création , tout comme l'est l'écriture, d'ailleurs traduire équivaut à écrire dans la langue de l'autre, créer de la même manière que l'autre a créé dans sa propre langue.
pentru textul : MARIN SORESCU, qui n'est plus ce qu'il fut... denicodem, ia bagă tu o manea și dansează-mi un pic...
pentru textul : icoană hoinară deFinalul e ca o lansare pe orbită.
pentru textul : singura piele dePagini