sintagma : "ursi de hartie" nu imi pare o gaselnita prea fericita, suna distonant, impropriu, iar imaginile create nu se armonizeaza cu nici o realitate, nici daca te referi la vis, imagini de genul:
..."pe un deget se balansa
un ursuleţ de hârtie
speriat de marea fără copaci"
sunt de un suprarealism nu prea bine sustinut, parerea mea.

Dragă Younger Sister, apreciem interesul tău în menținerea acestui spațiu la nivelul pe care ni l-am propus. Deși nu cred în principiu că este nimic rău în a avea de la toți membrii hermeneia un astfel de feed back, aș aprecia dacă am merge puțin mai departe și am realiza că nu orice spațiu este propice unor astfel de abordări. Pe viitor, ți-aș propune să încerci să abordezi în primul rând autorul în situația în care consideri că textul său are valențe pe care tu nu le consideri artistice. Dar haide să nu confundăm aceasta cu încălcarea regulamentului. Membrii consiliului nu au apreciat că acest text ar conține nici pornografie, nici elemente profanatoare. În orice societate există căi de reglare, dar anarhia nu este una dintre ele. Dacă tu, din dorința de a îmbunătăți ceva sau a semnala o neregulă, ești prima care încalci regulamentul, nu vei obține nimic altceva decât o nouă abatere a atenției de la interesul pentru care suntem cu toții aici. Ai căi la îndemână: purtarea unei discuții în limitele polemicii literare cu autorul, sesizarea consiliului pe adresa sa oficială, scrierea unui articol pe o temă care să atingă și subiectul respectiv etc. Dar NU apelarea de maniera pe care ai ales-o tu. Te asigur încă o dată că nu va avea nimeni nimic de câștigat dacă tu vei porni de la principiul că trebuie să faci circ pentru a-ți face auzită părerea. Încearcă, te rog, să fii prima care menține nivelul dorit de respect și interes pentru literatură, și te asigur că vom avea cu toții ceva de învățat unii de la alții. În situația dată însă, te voi ruga să nu mai postezi sub acest text sau sub altele comentarii care nu legătură cu textul (pentru că nu, tu nu te-ai referit la text, ci ai cerut "As dori sa stiu cum se impaca prevederile acestui din regulament cu textul si calitatea autorului."). Alege o altă cale din cele sugerate, fără însă a abuza în abordare (și știm amândouă despre ce vorbesc), și ai putea să fii mai edificată sau să ridici probleme cu mult mai mult succes decât intervenția ta aici, care nu a făcut altceva decât să îți atragă o avertizare. Dacă te deranjează aspecte ca acela ultim invocat de către tine, în ultimul tău comentariu, scrie un articol documentat și postează-l. Încearcă să faci legătura, dacă ea există, cu tendințe ale literaturii moderne, și ai să ai parte, probabil, de o polemică adevărată care poate să și însemne ceva mai mult decât un simplu schimb de replici usturătoare, acuzații gratuite ș.a.m.d. în subsolul unui text.

Bună dimineața, Vladimir. Aș încerca o suprapunere de planuri, deși în momentul acesta mi se pare o impietate. Am vrut să las imaginea să-și spună poemul său nerostit de aceea am optat pentru experiment. Trebuie să mă mai gîndesc. Cer un pic de pauză.

am recitit si, treptat, a inceput sa-mi placa. de la inghitirea vederii si acoperirea cu iluzii, trecand prin singuratatea mergerii pe ape (trecerii in alt univers), pana la neimpartirea in bine si rau a raului-moarte, intru adunarea/redescoperire pentru trimiterea mai departe. o moarte nu vine niciodata singura. poate as revedea in privinta ritmului "de tot" si "decat si".

La un moment dat, titlul era în finalul primei strofe. Nu ştiu, e interesantă propunerea, mă voi mai gândi. Mulţumesc!

Poate că textul ar trebui îmbunătățit acum având în vedere datele suplimentare. Subiectul mi se pare că merită o mai mare atenție.

Alma.. In 1950 McLuhan a declarat apusul revolutiei Gutenberg. Televiziunea capta atentia maselor, se abandonau cartile( tipariturile) in favoarea vizualului de pe ecrane. O a doua majora cotitura a fost prin anii 90 cand programele word processing Qtext si Word au facilitat milioanelor de posesori de PC sa creeze si sa manipuleze cu o usurinta incredibila texte. Facilitatile noilor programe : copy & paste, save, send & print devin atributele unei noi ordini. Din acest moment orice persoana ce doreste sa scrie( indiferent de motiv) poate folosi ordinatorul, liber accesibil in scoli, birouri, acasa sau de la net-cafe. Sute de milioane de PC inunda planeta in numai 25 de ani de la inventarea lui de IBM Ultima etapa in trivializarea scrisului este Internetul care faciliteaza transportul instantaneu de date, imagini si sunete world-wide. Chaturile au si ele un rol important in definirea unui limbaj semiotic, ele stabilesc reguli de comunicare si patternuri relationale care afecteaza limbajul netului si eventual se infiltreaza in scrisul cult pe net. Individul pe net devine consumator de informatie sau distractie el navigheaza intre "rame digitale" ce ofera orice clientul isi doreste intr-o mina taxonomic organizata. Un particular anume, consuma o anumita felie din facilitatile webului, de pilda: cauta date pe google, posteaza poze pe flickr.com sau verifica starea vremii pe weather.com etc. Preferintele individuale on line sunt categorisite folksonomic in categorii dupa interesul social, etnic, ierarhic si chiar de clica ( mob indexing in literatura webnetica -vezi Paul McFedries: Folk Wisdom). Ce sa intampla cu literatura pe net? Este evident, textul electronic are o viata efemera el sufera de cross-talk (se modifica interactiv, rezultatul criticilor on line), de o imediata entropie si disipatie in zgomotul de fond, in monotona crestere cantitativa al textelor noi postate (il numesc NOISE). Noise se poate cuantifica intr-un site care are "n" texte postate de "x" autori si e total rupt de calitatea mesajului. As studia cateva aspecte: care este sansa de interes pentru un text continut de un site al carui noise este in permanenta crestere. Care sunt criteriile care ne fac sa accesam un text si sa ignoram un altul postat in paralel? De ce foamea de a citi ultimul text postat de un cutare autor vis a vis de un interes diminuat pt un text mai vechi pe care il clasam "deja vu". Noutatea confera calitate, sau incercam o obsesiva cautare de nou? Ziaristica ne supune la un bombardament de informatii care se perinda cu viteza lumii in spatiul perceptiv. Spamul si reclama comerciala vulgarizeza informatia supunandu-ne la vesnica dilema de a cerceta sau refuza un text oferit. Filtrarea cere timp dar si uzeza consumatorul. De multe ori remarc cu regret texte minunate care trec neobservate, pierdute intr-un ocean de mediocritate si nonsens. Ce sta in balanta alegerii? biasul cultural sau interesul socio-economic al consumatorului. Folksonomia defineste ca "wisdom of crowds" decizia de a alege sau respinge un text publicat intr-o comunitate larga.( One person can be pretty smart but 1000 people are by far smarter). Observ o manipulare statistica a gusturilor noastre si nu o obiectivitate a alegerii. Si in final: Care este soarta cuvintelor noi care se nasc pe net intr-o anume limba? Citez aici pe www.wordspy.com care filtreaza netul inregistrand neologisme ,expresii sau cuvinte noi in limba engleza. Sper ca am reusit sa trezesc interesul pentru fenomenul textului digital asa cum il percepem pe net. Invit deci comentarii la subiect. Eu zic ca traim o revolutie de magnitudine egala cu inventia tiparului. Spunea Chu En Lai unui ziarist care cerea o parere despre revolutia franceza, raspunsul sefului de stat a fost surprinzator: "200 de ani e o perioada prea scurta ca sa intelegem profund istoria" Dar nimic nu ne impiedica sa cercetam revolutia post Gutenberg la care vrem sau nu, luam noi parte activa, azi.

Este mai amplă. Poţi fi nu ştiu ce „ist” pt. că eşti. Sau pt. că aşa e la modă la un moment dat, prin mimesis. Cum eu, ca cititor, pt. că asta sunt, n-am afirmat nici o dată că mă cred „producător” şi dacă încerc să şi „produc” proză şi poezie nu o fac cu prea multă convingere (am ales, ca posibilitate de exprimare, eseistica care, se pare, mi se potriveşte), am, la rândul meu, libertatea de a rezona cu o anumită structură artistică încadrată într-un anumit «istm» sau nu. Dar tot ca „receptor”, în afară de a-mi exprima afinitatea (asta în eseistică) încerc să şi „percep” vibraţia celui care „produce” (proză/poezie). Şi, mi se pare, că în acest fel pot deosebi „autenticul” de „mimesis”. Din acest motiv, în comentarii şi nu în eseuri, îmi permit să aprob, uneori, când e cazul, texte care contravin „sensibilităţii” mele. Din punctul altora de vedere acest mod pare a fi duplicitar. Eu îl cred „raţional”, dacă poţi fi raţional vizavi de artă.

Textul acesta, ca şi altele intitulate „minimaliste” sau cum le voi mai boteza, sunt tot un fel de eseistică, spre deosebire de com-uri. Iar când nu pun nici o etichetă unui text (pezie/proză), scriu şi eu cu nostalgia vremurilor în care chiar credeam că sunt „poet/prozator” . Şi uit că – vârsta este de vină – am devenit mai „lucid” (daca chiar am devenit).

P.S. Profetule, să nu îţi facă nici o dată (nici dumitale, nici altora) impresia că aş fi o „mimoza senzitiva” şi că nu pot deosebi o observaţie pe marginea căreia se poate dialoga de una „ostila”. Cât priveşte ultima categorie, iau lucrurile în joacă – câte o dată depăşind măsura; dar, pe aici sper că nu s-a întâmplat – şi lucrurile revin la normal.

un caca mare, mare, mare... pacat ca cititorii nu il pot mirosi!

tot asa, am senzatia ca poemul este abia in faza de schita. inca prea surrealist, necontrolat. in locul tau as rasturna tot si as incepe poemul cu penultima strofa care imi place tare. mai precis, primele doua versuri sunt un bun inceput.

Un poem excelent căruia nu am nimic de reproşat. Modernism sentimental în care imaginile câine-bărbat-femeie, ne amintesc de om. Dialogul cerut, vers închegat şi meditativ. Finalul de nota zece spre infinit.
Mi-a plăcut, mult, mult. Unul dintre cele mai bune poeme citite la tine în ultima vreme. Te felicit sincer! Aici, se vede mai bine din talentul tău poetic!

felicitari tuturor participantilor, felicitari organizatorilor si castigatorilor, multumesc pentru oportunitatea de a concursa, consider ca a fost o binevenita provocare mai ales pentru cei care se urnesc mai greu la scris, vorbesc in numele meu bineinteles, si personal recunosc ca intotdeauna se castiga in urma unei provocari, pentru ca te poti evalua prin ochii celorlati, o autoanaliza necesara macar din cand in cand.
mereu am crezut in forta acestei "comunitati micute" dar bine condusa, asa cu toate rabufnelile care mai sunt, o comunitate care ne ajuta sa ne testam forta de creatie intr-o competitie ca cea de fata, in care fiecare are sanse egale de exprimare in functie de propriile abilitati literare.
am remarcat de fiecare data corectitudinea organizarii si desfasurarii concursurilor, (este al doilea concurs organizat de Hermeneia la care particip), desi e trist ca mereu se va gasi cineva sa boicoteze ... dar e bine sa ne adunam mereu in jurul binelui si sa incercam sa vedem in toate doar latura pozitiva!
semnul meu de respect si apreciere pentru toti cei cu spirit de competitie ales!

Buna ziua ! Nu sunt de mult timp pe hermeneia, insa cred ca mi-am format o parere despre cum este acest site comparative cu celelalte. E absolut firesc, in circumstantele date, ca editorii/moderatorii sa fie considerati personaje negative. Mie imi pare o masura extrema. Nu prea vad legatura intre a scrie si a incerca sa indrepti pe cineva atunci cand comite o eroare. Comentariile pe care le-am primit de la dumneavoastra au fost pe text, au fost intemeiate si atunci cand cineva are o anumita opinie despre un text mi se pare normal ca eu sa vad cum scrie si cum gandeste acel cineva. Exact asta este ideea, ca inainte de editor/moderator sunteti o persoana care scrie . Si fara a scrie, acele "calitati"(titluri) sunt nule. As fi conceput viceversa... a renunta la moderare pentru un numar de luni, dar asa...mi se pare total lipsit de sens. Ialin

Știi ce cred, Monica? Începutul e prea dezlânat și neconvingător. De la "Îți mai amintești" încolo, însă, e foarte bine scris. Parcă din ce în ce mai bine :-) Cred că te descurci mai bine cu câte un personaj pe rând, decât la dialoguri sau puneri în scenă. Drept pentru care exact pe asta din urmă trebuie să lucrezi cât mai mult, imposibil să nu iasă la același "nivel" până la urmă. Finalul l-aș lăsa, eventual, "Fă ceva cu ea. Fă ceva cu mine, Doamne." "Te rog, ajută-ne" se subînțelege.