Ce cuvînt frumos nostalgia..
e derivat din nevralgia care vine din franțuzescul
deraiaj care vine din germanul fucxfermachtghespil.
acum că visăm amîndoi pe muchie de prapastie te leg
de cănița de tablă spoită de țiganii din stepă,
așa vei putea regurgita nestingherită fară să uzi epidiascopul.
Iți fac proiecții cu vise, încep cu un vis feroviar,
soldați în gară și colonelul în izmene, beat mort,
cîntă fals trăiască patria.
Revoluția degenerează ablativ în ritmul unui marș vesel.
In alt vis ești o zeiță verde și eu un cal docil.
Mă călarești exuberantă cu o grație
perfectă iar eu ma înroșesc simțind sexul tău fierbinte
lipit de spinarea mea transpirată. Capăt desigur fîn exquisit
și bucațele de zahar de la Capșa dar nu pot
să ascund emoția acestui vis erotic. Il visez mereu
schimbînd caleidoscopic culorile, ba verde ba roz.
In ultimul vis devin agresiv și despotic.
Mă las depeizat de o țară în care trăiesc
doar femei cu un singur sân. Bărbații au un singur
penis, atrofiat de prea mult uz.. Un putch stupid mă determină
să emigrez din patul meu în patul tău. Te caut
cu mîna în somn, esti umedă și primitoare.
Zîmbești, te gâdilă atingerea mea poetic-senilă.
Imi oferi parcimonios ventricolul și păpădia de gardă.
Fumăm. Căscăm. Uneori tragem de timp și ne ascundem jenați
între doi vechi prieteni. Imi vine să vomit și tu îmi
întinzi cănuța ta de tablă cu cel mai nostalgic și
tandru gest pe care mi-l aduc aminte...
Comentarii
alma -
Cred că ar fi mai în câștig pentru text dacă s-ar renunța la forma tip poezie, adică la enter-urile de la finalul fiecărui rând. Sunt câteva fragmente (mici) pe care nu le agreez. "depeizat" - cred că merge, în contextul în care colonelul "cîntă fals trăiască patria". Finalul e subtil alunecos, dar bun.