eu nu pot sa trec fara sa spun cateva cuvinte, desi am observat foarte putin feedback la tot ce s-a scris pana acum despre schimbarea aceasta; ma bucur ca am ajuns aici desi am pierdut ani buni, am ajuns mergand pe urmele unor critici destul de nefondate, am vrut sa ma conving pe pielea mea ce fel de loc e hermeneia si bine am facut ca nu m-am luat dupa gura lumii; ma bucur de schimbare si las un semn de apreciere pentru acest proiect cu toate perspectivele sale.
asta cu business-ul am înțeles-o, dat fiind meseria ta, s-a furișat de pe acte în poezie. dar n-ar fi trebuit să-i dai voie, după umila mea părere. las-o să sufere.
”Ploaia ne usucă urma disperării”, aici e ceva lipsit de sens. nu știu dacă ploaia poate usca, mai degrabă cred că udă...în rest, multe banalități care mă deprimă bacovian. poate ne salvează vreo sticlă de vin, într-o cârciumă de mahala, să mai ascultăm cum cântă, barbar, femeia aceea...
Un poem-oglindă, subtil concentrat asupra răspunsului pe care doar sălbaticul Enkidu pare că îl deţine.
Poetul nu a făcut nici un efort de imaginaţie, adevăratul autor este Ghilgameş, care a învins până la urmă moartea...
Mulţumesc mult pentru această replică poetică de mare rafinament.
Ela, iată aici nufărul promis: http://www.caraorman.ro/aventura/sept04/suez/nufar.jpg Cutia cu nisip - de ce nu? Nisip - scoică - perlă - cuarț - cristal - diamant. Și cine știe unde mai pot duce alte și alte șlefuiri... Virgil, acest text nu este nici vizual, nici colaj poetic, de acord? Logic, rămâne a treia variantă: "cutia cu nisip". Ideea inițială a fost de a scrie un text pentru "cutia cu nisip", însă nu jonglez cu HCODE și nu ar fi ieșit așa cum aș fi vrut. Nu am spus că este superfluă secțiunea de experiment și nici că oricine poate posta oriunde (recitește ce am scris și, vorba știi tu a cui, nu îmi răstălmăci cuvintele). Am spus doar că orice scriem este, de fapt, un experiment, dar nu în sensul literal al secțiunii de pe Hermeneia. Mă bucur că ai considerat interesant punctul meu de vedere și că ai ținut cont de părerile mele. ;)
Burta nu poate fi ”lipită de stern” (v. primul rând). Gândiți-vă la locația biologică a celor două părți anatomice.
Nu construiți corect acuzativul: probabil doriți să spuneți ”PE care o așteptase atâta” (par. 4).
Ori paragraf, ori aliniat, decideți-vă.
Nu cred că vreun calmant se injectează în mușchi, dar poate mă înșel aici.
Nu e corect ”permanent nu-şi înghiţea medicamentele”. Eventual ”niciodată nu-și...”
”i-au ticsit ÎN viață” nu merge (a ticsi înseamnă a umple până la refuz)
Nu v-ar strica deloc să folosiți inițiale majuscule. În primul rând deoarece așa se scrie decent o proză, sau măcar în cazul numelor proprii că așa zice gramatica elementară. Valoarea este cea care impune licența de scriitor și nu invers.
Pt. Profetu (dar si pentru Boba), ø - multime vida (vidul "plin" al lui Dirac din fizica cuantica; vidul "plin" din subcuantic subcuantic de unde ia nastere materia; &! si !& - vezi explicatia lui Boba. Wittgenstein (II) vorbeste de "jocuri de limbaj"; ce incerc eu aici, e un astfel de "joc" prin care as vrea sa amestec diverse domenii pentru ca numai asa - cred eu - poezia poate spune (de fapt sa sugereze) ceva nou. David Bohm spune: '[Filosofia], arta, știința, tehnologia și munca umanã în general sunt divizate în specialitãți, fiecare fiind consideratã, în esențã, separatã de celelalte. Ajungând sã nu mai fie satisfãcuți de aceastã stare de lucruri, oamenii au construit domenii interdisciplinare, prin care se intenționa unificarea acestor specialitãți. Dar aceste noi domenii au servit, pânã la urmã, mai ales la adãugarea unor fragmente ulterioare separate….Ideea cã toate aceste fragmente existã în mod separat este, evident, o iluzie și aceastã iluzie nu poate sã facã altceva decât sã conducã la o confuzie și la un conflict fãrã sfârșit.'. Eu nu vreau "conflict" - vreau "iubire". Mai curnd, "compasiune" cum spun extrem orientalii. Si incerc si eu sa transmit, asa cum pot, un astfel de mesaj. Daca reusesc sau nu ca mesajul meu sa fie "sugestiv" (ceea ce numai poezia si arta in general poate face pe deplin), e cu totul alta poveste. Dar imi asum riscul de a incerca...poate... Va multumesc amandurora pentru citire
foarte fain penultimul grupaj. la fel versul final.
îmi place cum se realizează aici o relație între biserică și cel care trece pe lângă, își face cruce, așa, ca să fie ”în rândul lumilor”...
textul pare o prelungire, o nouă serie de întrebări așezate peste vechiul strat... Firește. întrebări retorice :)
o căciuliță la ”caini”. alăturarea ”lângă care” nu prea sună ok :).
interesting,
pe mine m-a captivat ideea de a face poezie pornind de la simple știri apărute de exemplu în presă. în fapt este un alt mecanism necunoscut de a declanșa poezia dinlăuntrul nostru. merită văzută expoziția în această perspectivă ce oferă o cu totul altă percepție...
domnule Emil, îmi pare bine că e cineva, prin acest spaţiu, care se apleacă şi asupra textelor mele.
sinceră să fiu, aproape uitasem că am cont pe hermenia, loc pe care îl admir pentru linia ascendentă pe care o pomovează.
revin în acest spaţiu virtual cu drag şi citesc texte care îmi demonstrează faptul că românii s-au născut poeţi:))
eu sunt o poetă cu uşoare influenţe desuete şi renunţ foarte greu la unele expresii.
mulţumesc pentru eleganţa intervenţiei dumneavoastră.
cu respect, Dorina Neculce
faptul ca alma a devenit dintr-odata asa de activa cu comentatul si criticatul ma bucura. pentru ca asta e semn ca va incepe sa scrie. si atunci sa te tii. sa vezi atunci dueluri de comentarii. totul e spre bine
În primul rînd trebuie să precizez că nu prea cred în valoarea piramidei lui Maslow. Mi se pare o abordare extrem de simplistă și școlărească. Știu că se predă prin școală și poți citi despre ea în reviste de știință populară dar nu cred că trece dincolo de acest nivel. Oamenii și societățile sînt cu mult mai complicați decît ce spune ea și decît ceea ce spui tu aici. E naiv să mai susții astfel de copilării marxiste. Există comunități sărace care au valori morale extrem de înalte. Și există societăți care abundă material și care sînt niște... canalizări etice. Așa că nu prea ține ce vrei să spui tu aici. Oamenii fac ceea ce fac pentru că aleg să facă ceea ce fac. Iar alegerile lor sînt destul de libere. În două cuvinte, eu nu cred nici în determinismul social și nici în cel biologic. Nu spun că nu există presiuni, tentații, dificultăți. Dar în ultimă instanță oamenii aleg în mijlocul furtunii care se numeste conștiința lor. Iar aceea nu are nici o legătură cu Maslow. On top of that românii sînt un popor destul de „selfactualizat”. Cel puțin în comparație cu majoritatea popoarelor din Europa. Mă tem că românii s-ar lupta cu aceleași dileme interioare și daca ar fi de două ori mai bogați decît acum. Sau de cinci ori. Dar problema este că eu nici măcar nu vorbeam despre asta. Eu nu am scris nici despre etica la români și nici despre respectul la români. Menționarea accidentală a „respectului anumitor morți” nu s-a vrut nici o discuție despre respect și nici despre respectul față de morți. și, la urma urmei, nici măcar despre respectul „față de acei morți” per se. Probema pe care am ridicat-o (singura de altfel) a fost despre nevoia aceasta neobișnuită după dramă și teatralism. Incapacitatea de asumare calmă și obiectivă a istoriei. Dacă nu am reușit să te fac să înțelegi asta probabil că vina este la mine. Am recitit textul și tot nu am reușit să găsesc locul în care îi compar eu pe români cu americanii. Poate îmi arăți tu. Eu cred că „cerințele primare ale populației” (gosh! ce socialist sună!) din România sînt asigurate. Este greu dar nu este catastrofal. Evident există cazuri dramatice dar asta nu este reprezentativ. Iar etica, așa cum spuneam, nu cred că are nici o legătură cu asta. Conștiința nu trece prin stomac. Dacă principiul tău ar fi valid atunci toți săracii ar fi criminali iar toți burghejii ar fi gentlemani. Dar toți știm că asta este o prejudecată absurdă. Și nu, întrebările mele nu au nici o legătură cu ce mănînc eu. Am senzația că ai dezvoltat deja o fixație pe chestia asta. Și nu, nu amîncat nimic în dimineața aceea. De fapt nu mănănc nimic dimineața și cu atît mai puțin ouă. Mi-am băut yerba mate, ca de obicei, și m-am simțit excelent. Glumițele tale gastronomice (dincolo de fixație) mă fac să înțeleg îmcă o dată că fie nu ai citit cu atenție ce am scris, fie nu ai înțeles. Iar în România există self-esteem. Are particularități regionale dar există. Dar nevoia de dramă nu îmi spune că nu există ci doar că de prea multe ori caută să se hrănească din prea mult spectacular.
Poezia începe de la titlu :)
Foarte sugestiv redate circumstanţele în prima parte constituindu-se si ca un contrast între ,,singurătate" si lumea de la marginile ochilor verzi. Tehnica detaliului, surprinderea aproape niponă a realităţii, apropie cititorul. Remarc un crescendo al acţiunilor din strofa a doua, atât ca dinamism, cât si ca semnificaţie: cresc, se deschid, clipesc.
O singură obiecţie ( poate nu am înţeles-o bine): în versul ,,când câinii cu lesă au înghiţit toate pisicile luminii" apare o neconcordanţă a timpurilor. Eu o simt ca pe o realitate deja înfăptuită, pe care poetul doar o constată în prezent. M-ar ajuta o explicaţie pentru a avea un feedback pentru statutul meu de cititor care încearcă să acumuleze experienţă.
Dacă aşa spuneţi voi, mă dau şi eu pe brazdă. Am citit ceva asemănător la o poetă, Adriana Carrasco, şi am încercat să adopt stilul. Ei îi reuşeşte, mie încă nu :)) Dar o să mai lucrez până o să îmi reuşească şi mie, nu mă las. Mulţumesc pentru comentarii!
alina, fragmentul de care vorbesti se dorea mai mult decat ironic. patetic de cinic. in planul meu era sa treaca dincolo de patetism. era chiar MINCIUNA si este important in economia textului. incearca sa citesti in cheia asta. daca ti se pare la fel imi spui, inseamna ca nu a iesit cum am vrut si chiar schimb.
Un poem bun de citit în aceste zile :)
Sunt câteva idei și câteva construcții lexicale inedite.
Mi-a plăcut versul median: "permit morţilor să-mi ofere lecţii gratuite de viaţă".
Final conclusiv reușit.
Punctuație îngrijită (cu mici excepții).
Iti lipseste o silaba in primul vers din prima strofa (nu respecta lungimea de 11 silabe necesara). Si la Stefanescu lipseste o silaba in versul "S-au pensionat. Doar babe flețe"... Ma cam deranjeaza rimele: "știi / copii" (preluata din varianta originala) si " `mi-i/ va-nălbi" (nici celelalte versiuni nu exceleaza la capitolul rimelor cu terminatie in "i"), care pica in neconcordanta cu incercarea (as zice eu curajoasa) "bețe / creț e"... cu respect Ion Nimerencu
Adriana, sincer, sugestia ta e bună, dar aş vedea-o ceva de genul "şi atunci sufletul s-a ridicat pe labele din spate". Ce zici?
Margas, consider că toţi oamenii de bună credinţă literară sunt conştienţi de subţirimea culturii tale lirice, a gramaticii, a ignoranţei şi a răutăţii cronice. Eu, cu atât mai mult. Şi dacă nici măcar bunul simţ să citeşti înainte să comentezi nu-l mai ai, dacă nici măcar nu te mai sinchiseşti să atribui fiecărui comentator cuvitnele sale, atunci, iartă-mă, nici măcar bună de luat la mişto nu mai eşti. Punct.
poemul mi se pare unul reușit, însă titlul nu mi se pare potrivit
aș sugera ceva mai tranșant, care să aducă cititorul mai aproape de mesaj cum ar fi
în capul calului
sau poate și mai bine
în crupa calului
sau și mai bine
în pupila calului
.. pentru ca calul să intre biruitor, de aceea!
părerea mea
Un poem dur, în stil dadaist, tensionat!Inedit: "cum se acoperă sexele cu solzi", urmat de o imagine comună: "sau cu frunze". În general forțezi expresia, imaginea de ansamblu e bună.
Textul nu-i deloc rau insa lectorul se impiedica tocmai de chestiuni relativ simple ce tin de partea formala. Mi-a placut... "alunec în pîntecul străzii ca un reflex demult așteptat" "undeva o aromă a sunat stingerea simțurilor" Finalul... Alina a zis foarte bine.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
eu nu pot sa trec fara sa spun cateva cuvinte, desi am observat foarte putin feedback la tot ce s-a scris pana acum despre schimbarea aceasta; ma bucur ca am ajuns aici desi am pierdut ani buni, am ajuns mergand pe urmele unor critici destul de nefondate, am vrut sa ma conving pe pielea mea ce fel de loc e hermeneia si bine am facut ca nu m-am luat dupa gura lumii; ma bucur de schimbare si las un semn de apreciere pentru acest proiect cu toate perspectivele sale.
pentru textul : Rămas bun Hermeneia... descuze pt my misspell (de aceea l-am si scris probabil de doua ori!)
gindeste-te la acea pata khaki: este un punct bun de plecare pt un alt poem.
sa stii ca azi mi-a placut mai mult la citire poemul tau, miine nu garantez. la donna e mobile, etcetera
pentru textul : ieşirea din iarnă deia uite ce frumos vă jucați voi doi! unul cu praștia, celalat cu mașinuța.
pentru textul : apa trece, pietrele trec deasta cu business-ul am înțeles-o, dat fiind meseria ta, s-a furișat de pe acte în poezie. dar n-ar fi trebuit să-i dai voie, după umila mea părere. las-o să sufere.
pentru textul : Ploaia de”Ploaia ne usucă urma disperării”, aici e ceva lipsit de sens. nu știu dacă ploaia poate usca, mai degrabă cred că udă...în rest, multe banalități care mă deprimă bacovian. poate ne salvează vreo sticlă de vin, într-o cârciumă de mahala, să mai ascultăm cum cântă, barbar, femeia aceea...
Un poem-oglindă, subtil concentrat asupra răspunsului pe care doar sălbaticul Enkidu pare că îl deţine.
Poetul nu a făcut nici un efort de imaginaţie, adevăratul autor este Ghilgameş, care a învins până la urmă moartea...
Mulţumesc mult pentru această replică poetică de mare rafinament.
Cu stimă
pentru textul : Celălalt Enkidu, sau Enkidu II deEla, iată aici nufărul promis: http://www.caraorman.ro/aventura/sept04/suez/nufar.jpg Cutia cu nisip - de ce nu? Nisip - scoică - perlă - cuarț - cristal - diamant. Și cine știe unde mai pot duce alte și alte șlefuiri... Virgil, acest text nu este nici vizual, nici colaj poetic, de acord? Logic, rămâne a treia variantă: "cutia cu nisip". Ideea inițială a fost de a scrie un text pentru "cutia cu nisip", însă nu jonglez cu HCODE și nu ar fi ieșit așa cum aș fi vrut. Nu am spus că este superfluă secțiunea de experiment și nici că oricine poate posta oriunde (recitește ce am scris și, vorba știi tu a cui, nu îmi răstălmăci cuvintele). Am spus doar că orice scriem este, de fapt, un experiment, dar nu în sensul literal al secțiunii de pe Hermeneia. Mă bucur că ai considerat interesant punctul meu de vedere și că ai ținut cont de părerile mele. ;)
pentru textul : karuna deBurta nu poate fi ”lipită de stern” (v. primul rând). Gândiți-vă la locația biologică a celor două părți anatomice.
Nu construiți corect acuzativul: probabil doriți să spuneți ”PE care o așteptase atâta” (par. 4).
Ori paragraf, ori aliniat, decideți-vă.
Nu cred că vreun calmant se injectează în mușchi, dar poate mă înșel aici.
Nu e corect ”permanent nu-şi înghiţea medicamentele”. Eventual ”niciodată nu-și...”
”i-au ticsit ÎN viață” nu merge (a ticsi înseamnă a umple până la refuz)
Nu v-ar strica deloc să folosiți inițiale majuscule. În primul rând deoarece așa se scrie decent o proză, sau măcar în cazul numelor proprii că așa zice gramatica elementară. Valoarea este cea care impune licența de scriitor și nu invers.
ș.a.m.d.
pentru textul : yunginuh dePt. Profetu (dar si pentru Boba), ø - multime vida (vidul "plin" al lui Dirac din fizica cuantica; vidul "plin" din subcuantic subcuantic de unde ia nastere materia; &! si !& - vezi explicatia lui Boba. Wittgenstein (II) vorbeste de "jocuri de limbaj"; ce incerc eu aici, e un astfel de "joc" prin care as vrea sa amestec diverse domenii pentru ca numai asa - cred eu - poezia poate spune (de fapt sa sugereze) ceva nou. David Bohm spune: '[Filosofia], arta, știința, tehnologia și munca umanã în general sunt divizate în specialitãți, fiecare fiind consideratã, în esențã, separatã de celelalte. Ajungând sã nu mai fie satisfãcuți de aceastã stare de lucruri, oamenii au construit domenii interdisciplinare, prin care se intenționa unificarea acestor specialitãți. Dar aceste noi domenii au servit, pânã la urmã, mai ales la adãugarea unor fragmente ulterioare separate….Ideea cã toate aceste fragmente existã în mod separat este, evident, o iluzie și aceastã iluzie nu poate sã facã altceva decât sã conducã la o confuzie și la un conflict fãrã sfârșit.'. Eu nu vreau "conflict" - vreau "iubire". Mai curnd, "compasiune" cum spun extrem orientalii. Si incerc si eu sa transmit, asa cum pot, un astfel de mesaj. Daca reusesc sau nu ca mesajul meu sa fie "sugestiv" (ceea ce numai poezia si arta in general poate face pe deplin), e cu totul alta poveste. Dar imi asum riscul de a incerca...poate... Va multumesc amandurora pentru citire
pentru textul : ø defoarte fain penultimul grupaj. la fel versul final.
îmi place cum se realizează aici o relație între biserică și cel care trece pe lângă, își face cruce, așa, ca să fie ”în rândul lumilor”...
textul pare o prelungire, o nouă serie de întrebări așezate peste vechiul strat... Firește. întrebări retorice :)
o căciuliță la ”caini”. alăturarea ”lângă care” nu prea sună ok :).
interesting,
alex
pentru textul : iartă-mă, doamne, pentru tot ce puteam să nu văd şi am văzut dete rog să corectezi subtitlul
pentru textul : haiku deîn altă ordine de idei mă îndoiesc că "sânul primăverii" sau "parfumul vieţii" pot exista într-un haiku
pe mine m-a captivat ideea de a face poezie pornind de la simple știri apărute de exemplu în presă. în fapt este un alt mecanism necunoscut de a declanșa poezia dinlăuntrul nostru. merită văzută expoziția în această perspectivă ce oferă o cu totul altă percepție...
pentru textul : SCULPTURE SUR PROSE / PROSE SUR SCULPTURE dedomnule Emil, îmi pare bine că e cineva, prin acest spaţiu, care se apleacă şi asupra textelor mele.
sinceră să fiu, aproape uitasem că am cont pe hermenia, loc pe care îl admir pentru linia ascendentă pe care o pomovează.
revin în acest spaţiu virtual cu drag şi citesc texte care îmi demonstrează faptul că românii s-au născut poeţi:))
eu sunt o poetă cu uşoare influenţe desuete şi renunţ foarte greu la unele expresii.
mulţumesc pentru eleganţa intervenţiei dumneavoastră.
pentru textul : cândva dezbinând decu respect, Dorina Neculce
Mut Regele la F- 6.
pentru textul : domnul salvează regina deCe să facem Andule? Experimentăm fiecare după pricepere.
pentru textul : ne lut deEste aproape acelaşi lucru, Nicholas :) Oricum poemul este în prezent, nu imită slăbiciuni ale copilăriei.
pentru textul : cafeaua de la ora 3 AM defaptul ca alma a devenit dintr-odata asa de activa cu comentatul si criticatul ma bucura. pentru ca asta e semn ca va incepe sa scrie. si atunci sa te tii. sa vezi atunci dueluri de comentarii. totul e spre bine
pentru textul : năvod deÎn primul rînd trebuie să precizez că nu prea cred în valoarea piramidei lui Maslow. Mi se pare o abordare extrem de simplistă și școlărească. Știu că se predă prin școală și poți citi despre ea în reviste de știință populară dar nu cred că trece dincolo de acest nivel. Oamenii și societățile sînt cu mult mai complicați decît ce spune ea și decît ceea ce spui tu aici. E naiv să mai susții astfel de copilării marxiste. Există comunități sărace care au valori morale extrem de înalte. Și există societăți care abundă material și care sînt niște... canalizări etice. Așa că nu prea ține ce vrei să spui tu aici. Oamenii fac ceea ce fac pentru că aleg să facă ceea ce fac. Iar alegerile lor sînt destul de libere. În două cuvinte, eu nu cred nici în determinismul social și nici în cel biologic. Nu spun că nu există presiuni, tentații, dificultăți. Dar în ultimă instanță oamenii aleg în mijlocul furtunii care se numeste conștiința lor. Iar aceea nu are nici o legătură cu Maslow. On top of that românii sînt un popor destul de „selfactualizat”. Cel puțin în comparație cu majoritatea popoarelor din Europa. Mă tem că românii s-ar lupta cu aceleași dileme interioare și daca ar fi de două ori mai bogați decît acum. Sau de cinci ori. Dar problema este că eu nici măcar nu vorbeam despre asta. Eu nu am scris nici despre etica la români și nici despre respectul la români. Menționarea accidentală a „respectului anumitor morți” nu s-a vrut nici o discuție despre respect și nici despre respectul față de morți. și, la urma urmei, nici măcar despre respectul „față de acei morți” per se. Probema pe care am ridicat-o (singura de altfel) a fost despre nevoia aceasta neobișnuită după dramă și teatralism. Incapacitatea de asumare calmă și obiectivă a istoriei. Dacă nu am reușit să te fac să înțelegi asta probabil că vina este la mine. Am recitit textul și tot nu am reușit să găsesc locul în care îi compar eu pe români cu americanii. Poate îmi arăți tu. Eu cred că „cerințele primare ale populației” (gosh! ce socialist sună!) din România sînt asigurate. Este greu dar nu este catastrofal. Evident există cazuri dramatice dar asta nu este reprezentativ. Iar etica, așa cum spuneam, nu cred că are nici o legătură cu asta. Conștiința nu trece prin stomac. Dacă principiul tău ar fi valid atunci toți săracii ar fi criminali iar toți burghejii ar fi gentlemani. Dar toți știm că asta este o prejudecată absurdă. Și nu, întrebările mele nu au nici o legătură cu ce mănînc eu. Am senzația că ai dezvoltat deja o fixație pe chestia asta. Și nu, nu amîncat nimic în dimineața aceea. De fapt nu mănănc nimic dimineața și cu atît mai puțin ouă. Mi-am băut yerba mate, ca de obicei, și m-am simțit excelent. Glumițele tale gastronomice (dincolo de fixație) mă fac să înțeleg îmcă o dată că fie nu ai citit cu atenție ce am scris, fie nu ai înțeles. Iar în România există self-esteem. Are particularități regionale dar există. Dar nevoia de dramă nu îmi spune că nu există ci doar că de prea multe ori caută să se hrănească din prea mult spectacular.
pentru textul : după douăzeci de ani (V) deDjamal, eu zic că este bine dacă ai rămas flămând, înseamnă că vei medita...
pentru textul : Miraj deMulţumesc de trecere.
Poezia începe de la titlu :)
pentru textul : Emoţia verde deFoarte sugestiv redate circumstanţele în prima parte constituindu-se si ca un contrast între ,,singurătate" si lumea de la marginile ochilor verzi. Tehnica detaliului, surprinderea aproape niponă a realităţii, apropie cititorul. Remarc un crescendo al acţiunilor din strofa a doua, atât ca dinamism, cât si ca semnificaţie: cresc, se deschid, clipesc.
O singură obiecţie ( poate nu am înţeles-o bine): în versul ,,când câinii cu lesă au înghiţit toate pisicile luminii" apare o neconcordanţă a timpurilor. Eu o simt ca pe o realitate deja înfăptuită, pe care poetul doar o constată în prezent. M-ar ajuta o explicaţie pentru a avea un feedback pentru statutul meu de cititor care încearcă să acumuleze experienţă.
Dacă aşa spuneţi voi, mă dau şi eu pe brazdă. Am citit ceva asemănător la o poetă, Adriana Carrasco, şi am încercat să adopt stilul. Ei îi reuşeşte, mie încă nu :)) Dar o să mai lucrez până o să îmi reuşească şi mie, nu mă las. Mulţumesc pentru comentarii!
pentru textul : radiografie cu monştri dealina, fragmentul de care vorbesti se dorea mai mult decat ironic. patetic de cinic. in planul meu era sa treaca dincolo de patetism. era chiar MINCIUNA si este important in economia textului. incearca sa citesti in cheia asta. daca ti se pare la fel imi spui, inseamna ca nu a iesit cum am vrut si chiar schimb.
pentru textul : ebosa deUn poem bun de citit în aceste zile :)
pentru textul : Poemul morţilor de pe listele electorale deSunt câteva idei și câteva construcții lexicale inedite.
Mi-a plăcut versul median: "permit morţilor să-mi ofere lecţii gratuite de viaţă".
Final conclusiv reușit.
Punctuație îngrijită (cu mici excepții).
may I ask unde am facut si eu „la fel”? asta ca să nu vorbim fără acoperire...
pentru textul : Concursul de Poezie ”Astenie de primăvară - Hermeneia 2010” deIti lipseste o silaba in primul vers din prima strofa (nu respecta lungimea de 11 silabe necesara). Si la Stefanescu lipseste o silaba in versul "S-au pensionat. Doar babe flețe"... Ma cam deranjeaza rimele: "știi / copii" (preluata din varianta originala) si " `mi-i/ va-nălbi" (nici celelalte versiuni nu exceleaza la capitolul rimelor cu terminatie in "i"), care pica in neconcordanta cu incercarea (as zice eu curajoasa) "bețe / creț e"... cu respect Ion Nimerencu
pentru textul : Sonet 161 deAdriana, sincer, sugestia ta e bună, dar aş vedea-o ceva de genul "şi atunci sufletul s-a ridicat pe labele din spate". Ce zici?
Margas, consider că toţi oamenii de bună credinţă literară sunt conştienţi de subţirimea culturii tale lirice, a gramaticii, a ignoranţei şi a răutăţii cronice. Eu, cu atât mai mult. Şi dacă nici măcar bunul simţ să citeşti înainte să comentezi nu-l mai ai, dacă nici măcar nu te mai sinchiseşti să atribui fiecărui comentator cuvitnele sale, atunci, iartă-mă, nici măcar bună de luat la mişto nu mai eşti. Punct.
pentru textul : Şi atunci m-am ridicat pe sufletele din spate depoemul mi se pare unul reușit, însă titlul nu mi se pare potrivit
pentru textul : liber la-nflorire deaș sugera ceva mai tranșant, care să aducă cititorul mai aproape de mesaj cum ar fi
în capul calului
sau poate și mai bine
în crupa calului
sau și mai bine
în pupila calului
.. pentru ca calul să intre biruitor, de aceea!
părerea mea
Un poem dur, în stil dadaist, tensionat!Inedit: "cum se acoperă sexele cu solzi", urmat de o imagine comună: "sau cu frunze". În general forțezi expresia, imaginea de ansamblu e bună.
pentru textul : SSSt! deaha, să înțeleg că ai dat de epicentru...:)!
pentru textul : l'approche du nuage deTextul nu-i deloc rau insa lectorul se impiedica tocmai de chestiuni relativ simple ce tin de partea formala. Mi-a placut... "alunec în pîntecul străzii ca un reflex demult așteptat" "undeva o aromă a sunat stingerea simțurilor" Finalul... Alina a zis foarte bine.
pentru textul : Foamea deMultumesc de trecere si comentariu... o sa insist (daca ma tine). Ialin
pentru textul : Scene (colaj) dePagini