acum, despre text:
mie mi se pare artificial. copilului din poezia ta ii lipseste tocmai copilaria - acea spontaneitate, acea naturalete care sa ma faca sa-l indragesc si sa mi-l apropii. e o papusa pe care autorul ne-o misca sub ochi, uitand, din pacate, sa mascheze sforile. si gesturile lui sunt prea studiate, decorul prea teatral, incercarea de a misca cititorul prea evidenta.
iar finalul e lipsit de credibilitate - mie, cel putin, mi-e greu sa leg acea "marama a lunii" de nucleul textului, care se vrea a fi unul realist, mai mult, de un realism social.
sper sa nu ma urasti pentru comentariul asta, m-am tot gandit daca sa spun sau sa tac...
Nu știu dacă-ți mai amintești. Dar, în urmă cu câtva timp, când la Deko se repeziseră toți asupra ta să, te desființeze, cred că am fost singurul care am spus că, dacă-ți vei curăța de zgură textele, vei ajunge să scrii poezie. Fără a renunța la enunțuri șocante, acum ele se leagă într-o prozodie care se desfășoară firesc de personal și ne banal. Dovadă și textul de față. Ca și altele din ultimul timp.
Mariana, replica mea vizează statutarea presei ca responsabil direct de educația elevilor. A analiza problema funcțiilor mass-media ne-ar trebui mult timp și spațiu, pentru că ne aflăm într-una dintre cele mai controversate posibile discuții. E dificil de definit, în toată complexitatea ei, relația pe care mass-media o întreține cu un întreg câmp social.
Dacă înainte de apariția mijloacelor de comunicare în masă, familia, școala, biserica dețineau poziții dominante în trasmiterea informațiilor, a cunoștințelor, lucururile s-au schimbat. Da, mass-media a preluat multe dintre aceste funcții, e un adevăr. Transferul nu s-a făcut însă la nivel axiologic, ceea ce, din punctul meu de vedere, e și o imposibilitate. Mai mult, eu cred că mass-media are ca rol amplificarea diverselor experiențe cognitive, comportamentale, ale indivizilor. Mediul educogen nu are cum să se rezume doar la presă, așa cum de multe ori s-a lăsat a se înțelege. Presa e cea care evidențiază. Are de partea ei imaginea, cuvântul scris,etc. Ușor de tras, astfel, concluzia că ea e cea care face actul educației. Eroarea persistă cu un fel de patimă, aș spune, fără a se lua în calcul că dincolo de forma prezentării, în societate s-a întâmplat un eveniment creat de familie, școală, etc. Creat de o sumă de factori pe care mass-media îi prezintă sub formă frustă, lapidară, dură, a unui eveniment oarecare.
Orice tânăr student la jurnalism știe că ”Trenul care vine la timp în gară nu e subiect de presă”. Consider că majoritatea intelectualilor știe sau intuiește acesta. Cu toate acestea o doamnă profesoară, lideră în Sindicatul Învățământului, nu contează unde, replică suav:”Și de bine, când ați dat ultima dată?”.
Deși mass-media de oriunde reflectă și evenimente pozitive,(pozitive,dar nu anodine), mi-am permis două observații:
De ce trebuie să laude presa?
Pentru ceea ce a făcut(bine, cred), cadrul didactic respectiv nu primește o remunerație, gradație, etc?
Poate că presa face, involuntar, și educație. Dacă cele cinci minute ale lui Dan C. Mihăilescu, spațiul editorial a lui Alex Ștefănescu sau alte emisiuni cu potențial în acest sens pot culturaliza, e bine. Educație involuntară face și vecinul de pe scară care și stinge țigara de balustradă.
Sunt de acord însă că, din păcate, educația care se face în școală contează prea puțin pentru formarea individului.
Aceasta și pentru că în locul unor cunoștințe și abilități folositoare, elevilor li se bagă în cap tot felul de chestiuni care nu le va folosi la nimic. Sistemul de învățământ e autist și interesat doar de a-și conversa un curriculum de docilitate și conformitate. Căldicel, cum ar spune cineva. De ce nu a reușit reforma? Simplu, sunt prea mulți interesați să rămână lucrurile așa cum sunt, să-și perpetueze privilegiile. De plătit plătesc părinții și, mai important, copiii. Adică viitorul. În ceea ce am putea numi cultura negativă a școlii, copiii au rol de ucenici foarte docili. Niște piese de puzzle ale unui sistem nociv.
Și,da, tocmai de aceea:”Trenul care vine la timp în gară nu e subiect de presă!”
Desigur un poem cu o simbolistica destul de complexa, cu cat te apleci mai mult spre abisurile gnostice, cam asa se intampla... Ma feresc sa abordez semnificatii pentru ca pe de o parte ar trebui sa ma lungesc, inevitabil, iar pe de alta nu stiu daca as fi capabil sa acopar asa cum trebuie tot ce ar fi de zis. deci ma voi rezuma la estetica textului din punctul meu de vedere ca si cititor de poezie. Primele versuri sunt fermecatoare pana la acel "code red" de care ma impiedic oricat as incerca sa-i acord alte si alte valente. Urmeaza versurile mele preferate "să se fi strâns dragostea noastră ca o maculat/ură sfântă" pentru a scrie asa ceva iti trebui cu adevarat har iar eu sunt invidios pe aceste versuri. Finalul insa nu ma "estetizeaza" in aceeasi masura. Mi se pare rupt de context, fortat pentru a incheia rapid acest poem pe care eu il simt mai degraba epic... daca autoarea l-ar fi scris astfel. Asa, minimalist si usor optzecist mi se pare ca un tablou de familie atarnat pe un perete alb... drag si desuet mirosind a ultima zugraveala. Cu stima, Andu
iarta-ma, dar titlul mi se pare o aiureala englezita. singura parte valoroasa din acest text este: "în acest Univers, luna este un soare travestit și psihopat"
Amuzant, dar mult prea banal. In versul unu strofa doi trebuie cumva o cratima intre printre si autobuze ? Mi se pare ca e o silaba in plus. Iar ideea ultimului vers e foarte intalnita. Se poate mai bine... Ialin
interesant suprarealismul acestui text si as spune poate onirismul lui.desi se petrece undeva sub un vitraliu. am ramas fixat pe imaginea acelui bol. repugna si totusi fascineaza.
Virgil, ma bucur ca ai trecut pe aici, finalul poate fi interpretat si asa Bobadile, iar ai comis-o, am impresia ca l-ai citit prea mult pe Nikita SF-scu vino dom'le cu dovezi! altfel risti sa-ti pierzi credibilitatea cand scoti cate-o perla de genu' asta... in rest, incantat de trecere:) cu respect Ion Nimerencu
urmăresc cu interes de ceva timp textele tale, de aceea cred că mi-am făcut o idee. ai ceva magnetizant în ele venind probabil din lirismul curat și personal cu care ecorșezi rețelele nevăzute ale realității. imersiunile în apele interioare scot la suprafață, de asemenea, teritorii poetice bine delimitate. dar, dincolo de efectele acestea poetice pe care le aprofundezi, se naște o senzație de verbiaj la limita psihologizării excesive. în textele tale ideile nu sunt decât moduri de reliefare a sentimentelor, ceea ce, zic eu, dă o limită dincolo de care mi-aș dori să încerci să treci. aș vrea să te văd scriind și altceva. e drept, pretinzi că tu nu ești poet, că tu nu scrii. poate e numai modul de a fugi, mă gâdesc eu. ar fi cazul să te iei în serios dacă scrisul chiar ocupă un loc important în propria-ți economie a existenței. așadar... te urmăresc.
se poate mura desigur și la oțet (așa cum fac occidentalii), la sare este o metodă tradițională românească (nu știu dacă exclusiv românească) și care generează acidul lactic în loc de cel acetic.
în rest, cum bine spui... nimic
mulțumesc pentru lectură
Cineva a spus cîndva că cel mai mare păcat e să îi plictisești pe oameni cu Dumnezeu. Eu cred că unul dintre cele mai mari păcate este cel cuprins în porunca a treia. Adică să faci circotecă din ideea de Dumnezeu sau de mîntuire. Călin are dreptate. Pregătirea ultimului vers se poate rezuma într-un circ. Dar există din păcate un soi de oameni pentru care kitsch-ul este singura subcultură pe care o cunosc. Să ne fie milă de ei. Habar n-am cum se aplică la aceștia porunca a treia. Pe cuvîntul meu că nu am habar. E una din enigmele pe care probabil numai înțeleptul Solomon le-ar putea dezlega.
Mulţumesc, Virgil! E un text mai vechi, e un poem-rugă. Aş avea multe de corectat, dar îl voi păstra aşa doar pentru că chiar a fost o rugă...şi îmi face bine să îl recitesc din când în când (îmi aduce aminte de unde am căzut)
Nu l-am postat, fiindcă am vrut să aduc în atenţie interpretarea lui Paul. Îl voi pune acum, sub înregistrarea audio.
OK, ca să nu dau așa, cu piciorul în mod nepermis 'probei scrise' subliniez că din prezentul eseu ca un ecou am rezonat cel mai mult cu partea 'trei pericole amenință gândirea' și asta pentru că m-a adus în proximitate cu ideile daoiste din ultimile mele lecturi, printre care și cu Rene Guenon în Marea Triadă. Interesant eseu... Plus câteva trimiteri și paralele la Ternar și Trinitate care, recunosc, nu m-au lăsat să adorm până ce, de partea cealaltă, în lumea reală, Djocovici îl învingea pe Ferrer într-o partidă antologică pe durata căreia chiar am crezut, lecturînd și privind cu un singur ochi utopic, că un bătrân ar mai putea învinge perfecțiunea doar prin experiență.
În rest, onorabile... ne mai citim, de aceea suntem pe acest site de cultură, nu? asta până când vreunul dintre noi, cel mai probabil eu, se va enerva impardonabil pe vreun act de grosolănie literară, va folosi un limbaj neadecvat într-un comentariu și va fi exclus imediat până la sfârșitul, să zicem doar ca exemplu, caledarului maiaș.
Andu
Sărut mâinile Marina, poezia ta îmi place în ansamblul ei . îmi sună bine "valurile epidermei" urmele melcilor încă străluceau pe pozele dimineții. Aș elimină din text "prin intistine ca osubstanță letală". mai ales "pin intistine" nu-mi sună bine . cu respect Djamal
subtitlul e primul de remarcat. îmi place foarte mult expresia ”rune de toamnă”. poate că ideea în sine ar merita dezvoltată. faptul că runele aveau un dublu sens, alfabetic, dar era folosit și în predicție, în magie, oferă o perspectivă interesantă.
prmul grupaj mi se pare cel mai reușit.
Mie mi-a placut poemul, are nerv. Se intinde cam mult pe subiect si asta e riscant, dar vad o revolta faina de tip 'laddite" stii ce-i aia ca si eu aproape am uitat cum se scrie dar promit ca mai uit pe toate alea si-ti zic daca nu gasesti singur. Cauta si tu frate, ca e din istoria bataliei omului cu masinile... Oricum ar fi e ok, am priceput ca lumea asta e plina de draguti. Andu
reascult această melodie! Nu că m-aş fi inspirat de aici.
„adunătură” îmi sună cumva nepoetic. Merge mai bine „(sub) straturi”.
Strofa aceea este frumoasă în întregimea ei:
„But if the arrow is straight and the point is slick
It can pierce through dust no matter how thick
So I'll make my stand and remain as I am
And bid farewell and not give a damn”.
Bătrâne, să nu spui niciodată bătrâne!
Mulţumesc pentru lectură şi opinie.
Ok, Matei. Am înţeles. A fost o confuzie. Alma a înţeles greşit textul. Asta nu înseamnă că nu l-a citit. Şi asta nu înseamnă că eşti justificat să o numeşti agramată. Nu cred că te admiră nimeni pentru asta. Ea trebuia să îşi păstreze părerile pentru ea. Şi bineînţeles să renunţe la atitudinea războinică prin care a stîrnit spiritele. Şi dacă avea o nedumenrire, să întrebe. Ceea ce nu a făcut. Din nou, vechea problemă a manierelor.
Tot cu manierele ai şi tu probleme vorbind în felul în care vorbeşti despre ea.
Mai este oare nevoie să vă spun că am oroare să fac educaţie şi să fiu pe post de sectorist?!
Cred că am descoperi mult mai multe şi am fi mult mai productivi dacă:
1. am asculta şi am căuta să înţelegem ce vrea să spună celălalt
2. şi dacă ne-am concentra pe texte, aspecte, lucruri, şi mai puţin pe oameni. Oameni pe care ar trebui să nu îi jignim.
Partea frumoasa a lucrurilor este intotdeauna cea nevazuta, un adevar pe care musulmanii de exemplu l-au pus in viata dupa cum le-a soptit lor mahomed si acopera fetele fecioarelor lor. Claudia aici aplica un procedeu similar si pot sa marturisesc ca imi place oarecum rezultatul. Insa nu sunt de acord (si anume deloc) cu acel incipit "imagineaza-ti ca toate spatiile sunt goale" Pai cum sa fie spatiile, pline? In mod normal spatiile sunt goale, daca ai fi vrut sa atragi atentia unui cititor (asa ca mine) trebuia sa spui "imagineaza-ti ca toate spatiile sunt pline" apoi as fi citit mai departe sa vad cu ce ai umplut tu spatiile alea. Dar asa? Spatii goale? Finalmente efortul de imaginatie e prea mare si stii ce marchizo? Mai nou nu mai rezonez cu texte care-mi spun "imagineaza-ti asa si pe dincolo" Cred ca sunt mai potrivite in cartile pentru copii gen harry potter, unde ar face fapte bune de educatie. Unul ca mine isi imagineaza niste chestii care nici nu-i trec prin mintre poemului asta, de aceea e poemul asta inca intreg la minte si destul de banal iar eu probabil ca nu. Zau, Andu P.S. Sper ca nu te asteptai la pupicuri pe talpile tale cu care calci pe ape chiar asa in nowhere's land
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
acum, despre text:
mie mi se pare artificial. copilului din poezia ta ii lipseste tocmai copilaria - acea spontaneitate, acea naturalete care sa ma faca sa-l indragesc si sa mi-l apropii. e o papusa pe care autorul ne-o misca sub ochi, uitand, din pacate, sa mascheze sforile. si gesturile lui sunt prea studiate, decorul prea teatral, incercarea de a misca cititorul prea evidenta.
iar finalul e lipsit de credibilitate - mie, cel putin, mi-e greu sa leg acea "marama a lunii" de nucleul textului, care se vrea a fi unul realist, mai mult, de un realism social.
sper sa nu ma urasti pentru comentariul asta, m-am tot gandit daca sa spun sau sa tac...
pentru textul : Copilul din lanul de grîu deNu știu dacă-ți mai amintești. Dar, în urmă cu câtva timp, când la Deko se repeziseră toți asupra ta să, te desființeze, cred că am fost singurul care am spus că, dacă-ți vei curăța de zgură textele, vei ajunge să scrii poezie. Fără a renunța la enunțuri șocante, acum ele se leagă într-o prozodie care se desfășoară firesc de personal și ne banal. Dovadă și textul de față. Ca și altele din ultimul timp.
pentru textul : de vorbă cu o sabie deviitor luminos Măriei Sale!
pentru textul : De la Vaslui citire deMariana, replica mea vizează statutarea presei ca responsabil direct de educația elevilor. A analiza problema funcțiilor mass-media ne-ar trebui mult timp și spațiu, pentru că ne aflăm într-una dintre cele mai controversate posibile discuții. E dificil de definit, în toată complexitatea ei, relația pe care mass-media o întreține cu un întreg câmp social.
pentru textul : Eminescu faţă cu prostia deDacă înainte de apariția mijloacelor de comunicare în masă, familia, școala, biserica dețineau poziții dominante în trasmiterea informațiilor, a cunoștințelor, lucururile s-au schimbat. Da, mass-media a preluat multe dintre aceste funcții, e un adevăr. Transferul nu s-a făcut însă la nivel axiologic, ceea ce, din punctul meu de vedere, e și o imposibilitate. Mai mult, eu cred că mass-media are ca rol amplificarea diverselor experiențe cognitive, comportamentale, ale indivizilor. Mediul educogen nu are cum să se rezume doar la presă, așa cum de multe ori s-a lăsat a se înțelege. Presa e cea care evidențiază. Are de partea ei imaginea, cuvântul scris,etc. Ușor de tras, astfel, concluzia că ea e cea care face actul educației. Eroarea persistă cu un fel de patimă, aș spune, fără a se lua în calcul că dincolo de forma prezentării, în societate s-a întâmplat un eveniment creat de familie, școală, etc. Creat de o sumă de factori pe care mass-media îi prezintă sub formă frustă, lapidară, dură, a unui eveniment oarecare.
Orice tânăr student la jurnalism știe că ”Trenul care vine la timp în gară nu e subiect de presă”. Consider că majoritatea intelectualilor știe sau intuiește acesta. Cu toate acestea o doamnă profesoară, lideră în Sindicatul Învățământului, nu contează unde, replică suav:”Și de bine, când ați dat ultima dată?”.
Deși mass-media de oriunde reflectă și evenimente pozitive,(pozitive,dar nu anodine), mi-am permis două observații:
De ce trebuie să laude presa?
Pentru ceea ce a făcut(bine, cred), cadrul didactic respectiv nu primește o remunerație, gradație, etc?
Poate că presa face, involuntar, și educație. Dacă cele cinci minute ale lui Dan C. Mihăilescu, spațiul editorial a lui Alex Ștefănescu sau alte emisiuni cu potențial în acest sens pot culturaliza, e bine. Educație involuntară face și vecinul de pe scară care și stinge țigara de balustradă.
Sunt de acord însă că, din păcate, educația care se face în școală contează prea puțin pentru formarea individului.
Aceasta și pentru că în locul unor cunoștințe și abilități folositoare, elevilor li se bagă în cap tot felul de chestiuni care nu le va folosi la nimic. Sistemul de învățământ e autist și interesat doar de a-și conversa un curriculum de docilitate și conformitate. Căldicel, cum ar spune cineva. De ce nu a reușit reforma? Simplu, sunt prea mulți interesați să rămână lucrurile așa cum sunt, să-și perpetueze privilegiile. De plătit plătesc părinții și, mai important, copiii. Adică viitorul. În ceea ce am putea numi cultura negativă a școlii, copiii au rol de ucenici foarte docili. Niște piese de puzzle ale unui sistem nociv.
Și,da, tocmai de aceea:”Trenul care vine la timp în gară nu e subiect de presă!”
Desigur un poem cu o simbolistica destul de complexa, cu cat te apleci mai mult spre abisurile gnostice, cam asa se intampla... Ma feresc sa abordez semnificatii pentru ca pe de o parte ar trebui sa ma lungesc, inevitabil, iar pe de alta nu stiu daca as fi capabil sa acopar asa cum trebuie tot ce ar fi de zis. deci ma voi rezuma la estetica textului din punctul meu de vedere ca si cititor de poezie. Primele versuri sunt fermecatoare pana la acel "code red" de care ma impiedic oricat as incerca sa-i acord alte si alte valente. Urmeaza versurile mele preferate "să se fi strâns dragostea noastră ca o maculat/ură sfântă" pentru a scrie asa ceva iti trebui cu adevarat har iar eu sunt invidios pe aceste versuri. Finalul insa nu ma "estetizeaza" in aceeasi masura. Mi se pare rupt de context, fortat pentru a incheia rapid acest poem pe care eu il simt mai degraba epic... daca autoarea l-ar fi scris astfel. Asa, minimalist si usor optzecist mi se pare ca un tablou de familie atarnat pe un perete alb... drag si desuet mirosind a ultima zugraveala. Cu stima, Andu
pentru textul : Forța majoră deCălin, titlul tău merită o poezie pe măsură! Ce mai stai?:) cu sympatheia, yester
pentru textul : Colecționarul de ape deiarta-ma, dar titlul mi se pare o aiureala englezita. singura parte valoroasa din acest text este: "în acest Univers, luna este un soare travestit și psihopat"
pentru textul : Dor indoor deAmuzant, dar mult prea banal. In versul unu strofa doi trebuie cumva o cratima intre printre si autobuze ? Mi se pare ca e o silaba in plus. Iar ideea ultimului vers e foarte intalnita. Se poate mai bine... Ialin
pentru textul : iubito astăzi ți-am căzut în plasă deinteresant suprarealismul acestui text si as spune poate onirismul lui.desi se petrece undeva sub un vitraliu. am ramas fixat pe imaginea acelui bol. repugna si totusi fascineaza.
pentru textul : praf de vitralii deVirgil, ma bucur ca ai trecut pe aici, finalul poate fi interpretat si asa Bobadile, iar ai comis-o, am impresia ca l-ai citit prea mult pe Nikita SF-scu vino dom'le cu dovezi! altfel risti sa-ti pierzi credibilitatea cand scoti cate-o perla de genu' asta... in rest, incantat de trecere:) cu respect Ion Nimerencu
pentru textul : film bun cu gangsteri și târfe ieftine deurmăresc cu interes de ceva timp textele tale, de aceea cred că mi-am făcut o idee. ai ceva magnetizant în ele venind probabil din lirismul curat și personal cu care ecorșezi rețelele nevăzute ale realității. imersiunile în apele interioare scot la suprafață, de asemenea, teritorii poetice bine delimitate. dar, dincolo de efectele acestea poetice pe care le aprofundezi, se naște o senzație de verbiaj la limita psihologizării excesive. în textele tale ideile nu sunt decât moduri de reliefare a sentimentelor, ceea ce, zic eu, dă o limită dincolo de care mi-aș dori să încerci să treci. aș vrea să te văd scriind și altceva. e drept, pretinzi că tu nu ești poet, că tu nu scrii. poate e numai modul de a fugi, mă gâdesc eu. ar fi cazul să te iei în serios dacă scrisul chiar ocupă un loc important în propria-ți economie a existenței. așadar... te urmăresc.
pentru textul : Joc dese poate mura desigur și la oțet (așa cum fac occidentalii), la sare este o metodă tradițională românească (nu știu dacă exclusiv românească) și care generează acidul lactic în loc de cel acetic.
pentru textul : nimic deîn rest, cum bine spui... nimic
mulțumesc pentru lectură
voi reveni asupra textului întreg, Dorin. este un șpalt. sunt onorat de trecerea prietenească și semnalarea îngăduitoare a ta.
pentru textul : nu mai ieșisem din casă de vreo săptămână deCineva a spus cîndva că cel mai mare păcat e să îi plictisești pe oameni cu Dumnezeu. Eu cred că unul dintre cele mai mari păcate este cel cuprins în porunca a treia. Adică să faci circotecă din ideea de Dumnezeu sau de mîntuire. Călin are dreptate. Pregătirea ultimului vers se poate rezuma într-un circ. Dar există din păcate un soi de oameni pentru care kitsch-ul este singura subcultură pe care o cunosc. Să ne fie milă de ei. Habar n-am cum se aplică la aceștia porunca a treia. Pe cuvîntul meu că nu am habar. E una din enigmele pe care probabil numai înțeleptul Solomon le-ar putea dezlega.
pentru textul : despre iubire deda, știu că sînt Sărbatorile. uneori însă și în mijlocul lor mai e un sîmbure de tristețe
pentru textul : în nimicnicia amintirilor deMulţumesc, Virgil! E un text mai vechi, e un poem-rugă. Aş avea multe de corectat, dar îl voi păstra aşa doar pentru că chiar a fost o rugă...şi îmi face bine să îl recitesc din când în când (îmi aduce aminte de unde am căzut)
pentru textul : Caut un loc... deNu l-am postat, fiindcă am vrut să aduc în atenţie interpretarea lui Paul. Îl voi pune acum, sub înregistrarea audio.
OK, ca să nu dau așa, cu piciorul în mod nepermis 'probei scrise' subliniez că din prezentul eseu ca un ecou am rezonat cel mai mult cu partea 'trei pericole amenință gândirea' și asta pentru că m-a adus în proximitate cu ideile daoiste din ultimile mele lecturi, printre care și cu Rene Guenon în Marea Triadă. Interesant eseu... Plus câteva trimiteri și paralele la Ternar și Trinitate care, recunosc, nu m-au lăsat să adorm până ce, de partea cealaltă, în lumea reală, Djocovici îl învingea pe Ferrer într-o partidă antologică pe durata căreia chiar am crezut, lecturînd și privind cu un singur ochi utopic, că un bătrân ar mai putea învinge perfecțiunea doar prin experiență.
pentru textul : (1.1) Este poeticul o cale de cunoaştere şi acţiune? Azi Heidegger (1): Poeticul locuieşte Omul deÎn rest, onorabile... ne mai citim, de aceea suntem pe acest site de cultură, nu? asta până când vreunul dintre noi, cel mai probabil eu, se va enerva impardonabil pe vreun act de grosolănie literară, va folosi un limbaj neadecvat într-un comentariu și va fi exclus imediat până la sfârșitul, să zicem doar ca exemplu, caledarului maiaș.
Andu
Sărut mâinile Marina, poezia ta îmi place în ansamblul ei . îmi sună bine "valurile epidermei" urmele melcilor încă străluceau pe pozele dimineții. Aș elimină din text "prin intistine ca osubstanță letală". mai ales "pin intistine" nu-mi sună bine . cu respect Djamal
pentru textul : memoria imediatã desubtitlul e primul de remarcat. îmi place foarte mult expresia ”rune de toamnă”. poate că ideea în sine ar merita dezvoltată. faptul că runele aveau un dublu sens, alfabetic, dar era folosit și în predicție, în magie, oferă o perspectivă interesantă.
prmul grupaj mi se pare cel mai reușit.
atenție la titlul !
pentru textul : Înșir`te mărgărite deMie mi-a placut poemul, are nerv. Se intinde cam mult pe subiect si asta e riscant, dar vad o revolta faina de tip 'laddite" stii ce-i aia ca si eu aproape am uitat cum se scrie dar promit ca mai uit pe toate alea si-ti zic daca nu gasesti singur. Cauta si tu frate, ca e din istoria bataliei omului cu masinile... Oricum ar fi e ok, am priceput ca lumea asta e plina de draguti. Andu
pentru textul : Acceleratoru’ de mormoloci dereascult această melodie! Nu că m-aş fi inspirat de aici.
„adunătură” îmi sună cumva nepoetic. Merge mai bine „(sub) straturi”.
Strofa aceea este frumoasă în întregimea ei:
„But if the arrow is straight and the point is slick
It can pierce through dust no matter how thick
So I'll make my stand and remain as I am
And bid farewell and not give a damn”.
Bătrâne, să nu spui niciodată bătrâne!
pentru textul : ah tu care pătrunzi prin straturi deMulţumesc pentru lectură şi opinie.
domnule Manolescu, există vreun motiv special pentru care ați ales să formatați textul cu caractere bold?
pentru textul : Dan Lusthaus, „Buddhist Phenomenology”, ed. RoutlengeCurzon, 2002. deViorel, s-a strecurat o cacofonie ...magnifica, in versul 2. :) si nu cred ca este intentionata.
pentru textul : mărturisesc deOk, Matei. Am înţeles. A fost o confuzie. Alma a înţeles greşit textul. Asta nu înseamnă că nu l-a citit. Şi asta nu înseamnă că eşti justificat să o numeşti agramată. Nu cred că te admiră nimeni pentru asta. Ea trebuia să îşi păstreze părerile pentru ea. Şi bineînţeles să renunţe la atitudinea războinică prin care a stîrnit spiritele. Şi dacă avea o nedumenrire, să întrebe. Ceea ce nu a făcut. Din nou, vechea problemă a manierelor.
pentru textul : Rezultatele Concursului de Poezie „Astenie de primăvară – Hermeneia 2010” deTot cu manierele ai şi tu probleme vorbind în felul în care vorbeşti despre ea.
Mai este oare nevoie să vă spun că am oroare să fac educaţie şi să fiu pe post de sectorist?!
Cred că am descoperi mult mai multe şi am fi mult mai productivi dacă:
1. am asculta şi am căuta să înţelegem ce vrea să spună celălalt
2. şi dacă ne-am concentra pe texte, aspecte, lucruri, şi mai puţin pe oameni. Oameni pe care ar trebui să nu îi jignim.
rectificare: 'să decină "armonică" ' se va citi ' să devină "armonică" '
pentru textul : at least we tried de... sau poate că a preferat să rămână acolo... printre perlele lui.
pentru textul : gates w/o pearls descuze, cred că am uitat peniţa.
pentru textul : cinsprezece dePartea frumoasa a lucrurilor este intotdeauna cea nevazuta, un adevar pe care musulmanii de exemplu l-au pus in viata dupa cum le-a soptit lor mahomed si acopera fetele fecioarelor lor. Claudia aici aplica un procedeu similar si pot sa marturisesc ca imi place oarecum rezultatul. Insa nu sunt de acord (si anume deloc) cu acel incipit "imagineaza-ti ca toate spatiile sunt goale" Pai cum sa fie spatiile, pline? In mod normal spatiile sunt goale, daca ai fi vrut sa atragi atentia unui cititor (asa ca mine) trebuia sa spui "imagineaza-ti ca toate spatiile sunt pline" apoi as fi citit mai departe sa vad cu ce ai umplut tu spatiile alea. Dar asa? Spatii goale? Finalmente efortul de imaginatie e prea mare si stii ce marchizo? Mai nou nu mai rezonez cu texte care-mi spun "imagineaza-ti asa si pe dincolo" Cred ca sunt mai potrivite in cartile pentru copii gen harry potter, unde ar face fapte bune de educatie. Unul ca mine isi imagineaza niste chestii care nici nu-i trec prin mintre poemului asta, de aceea e poemul asta inca intreg la minte si destul de banal iar eu probabil ca nu. Zau, Andu P.S. Sper ca nu te asteptai la pupicuri pe talpile tale cu care calci pe ape chiar asa in nowhere's land
pentru textul : clean demultam fain de popas, draga Silviu, in fond toate ni se ascund in afara de cele descoperite :) mai hai!:)
pentru textul : când bărbatul în somn pare zeu resemnat dewithout the sour :p. And perfection has no value without imperfection, as part of transcendence: the art of all arts.
I like the way you toyed with Ms Cope's Uncertainty of the poet': bananas and poets make an interesting mix! (http://www.dailymotion.com/video/xq0zop_wendy-cope-the-uncertainty-of-th...). [One day, when I grow up, I shall write just like her :p].
and another thing: playful style suits you (as a poet, not as a banana:p)...do it again.
pentru textul : you are dePagini