poemul acesta, împreună cu alte 4, a constituit materialul meu trimis la un concurs de poezie în Romania și pentru care am câștigat premiul de poezie. ceva de genul Dan Herciu la Cluj. nu mai poate fi prelucrat. crematoriile sunt ceva ce țin de soare în mod absolut. că-i aici, că-i acolo, dincolo de orizont, departe, în Australia sau pe Marte, undeva, în sistemul nostru solar sau pe suprafața lui, ele există și au existat și la crearea omului... pomul cunoștinței ar fi ciuntit din punct de vedere biblic dacă n-aș fi făcut precizarea. era pomul cunoștintei binelui și răului, așa cum era pomul vieții. necesita menționarea... "nu e bine ca omul să fie singur" este constatarea lui Dumnezeu, admirabilă de altfel. eu i-am schimbat obârșia, punând-o în mintea lui Adam, dar nu el a rostit-o, el a simțit-o doar. recunosc, nu e poezia perfectă, pe aceasta o caut încă, fără să fi ajuns la ea. mulțumesc însă, Căline, pentru vizită și comentariu.
În primul rând, nu tu eşti trimisă la şantier, ci textele tale. Apoi, explicaţii se oferă, dacă se oferă, atunci când există ceva de explicat. În cazul acesta, nu.
dragul meu, daca exista cineva caruia ii lipseste bunul simt in acest context, ma tem ca acela esti tu. in ce priveste sampania sau vreun editor, nu stiu despre ce vorbesti cu atita siguranta. dar, evident, hermeneia este deschisa oricui, atit pentru a fi membru cit si editor. prima conditie insa este tocmai cea a bunului simt. conditie pe care cu regret trebuie sa recunosc ca tu nu o mai indeplinesti. si asta oricit de ingaduitor as incerca sa fiu eu. iti doresc numai bine.
so, gheata a fost sparta si proiectul a demarat. ma declar multumita de portretul meu de autor. va face cariera, for sure. sper sa-i atasezi si un subtitle expresiv. lasi aici opera magna sau o postezi separat? e important de stiut.
versurile se spun singure intr-un spatiu liric fierbinte, bine intuit... puterea de a forta mana lui dumnezeu, vine din impreunarea a doua vise in unul singur... imi place mai ales imaginea finalului si culoarea neinceputa a visului!
ac text mi se pare fantastic pentu ca reusesti -si in toate textele tale de altfel-sa dai cuvintelor aerul acela de poem clasic dar modern, sa induci cititorului acea stare de liniste si impacare cu sine. aici ai, pe langa eleganta stilului si adeziunea la un mod aproape christic de a fiinta, o rezonanta semantica care, asa cum f bine precizeaza alma, m-a facut sa ma simt solidar cu trairea poetului. nu pot reprosa nimic, e frumos...noul isus cu mioarele gadilandu i picioarele, mama, batista, mortii (fiecare isi are mortii lui) abonamentul, naveta, ingerii, calimara etc, ca si cum poetul, impanzit in panza lucrurilor nu stie cui sa se dea, cum sa o facă. e vorba despre prieteni si tristete, despre duminica si melancolia ei, despre refuzul categoric al cliseelor, despre simtul fin al realitatii... vine, vine primavara si eu nu am nici un fir verde in gură...
Un poem frumos şi sensibil. O demonstraţie a iubirii necunoscute de om şi care este doar în Dumnezeu. Omul este prea senzual pentru a înţelege adevărata iubire, dar Dv. aţi căutat iubirea şi aţi răspuns frumos la întrebarea "Ce este iubirea?"
Cezar
Aouleu! Fulgi de zapada zburind ca demiurgii? Euritmii convulsive? Jesus! Stii ce e aia euritmie? Ca sa nu mai zic de convulsiv.Am sa postez niste poeme pe care le scriam in clasa a noua si sunt mai bune ca asta. In plus citeste cu voce tare: acperind clepsidral. O mostra de a pune cuvinte unul linga altul fara teama ca ar iesi ceva izbitor de fals. Si dupa cum te stiu, abtine-te la alte reactii.
"realitatea îmbolnăvită de echilibru
în buna dispoziţie a spatelui" - versuri astronomice. Doar aici, acum, autorul poate fi genial, iar cititorul, bou.
Interesant cum ai omis verbul „a vrea” plasându-l numai în subtitlu și negându-l în strofa a doua. Enumerarea dă o notă jucăușă. Totuși „mult” și derivatele lui apar de prea multe ori. Enumerarea deja exprimă multitudine. După virgulă se lasă un spațiu și parcă nu se pune virgulă între „până” și „ajung la lumină”. Mă rog, poate ai vrut să exprimi altceva. Remarc suflul poetic.
Ma bucur ca a ajuns la tine fix mesajul pe care vroiam sa-l transmit. Chiar daca pe multi deranjeaza genul asta de poeme, important este sa incercam sa privim dincolo de tabu-urile ce ne limiteaza. Asta daca vom gasi ceva dincolo de ele, nu doar exprimarea sterila a unor senzatii.
Daniela, mie mi-a placut. m-am ratacit putin, e drept, in prima strofa, unde ai inserat o amintire care pe mine, cititorul, ma tine pe margine. dar fara fragmentul acesta
"adunând clipele ca pe bunul cel mai de preț
masa cu două scaune
visul de pe riviera franceză
pâlpâie"
e un poem in care ma pot regasi pe deplin.
Mulțumesc, Hermeneia, pentru orele petrecute aici, azi, în blânda lumină a zilei de Crăciun. Într-adevăr, nu suntem singuri, însă, cu fiecare cuvânt bun, cu fiecare poem reușit suntem mai mari în adâncul nostru. Crăciun fericit!
imposibilul din alegere, dincolo de adevăr sau fals, ca și cum nu am avea nici scris în frunte, nici liniile din palmă, nimic inconștient nu ni s-ar trasa vreun drum clar, doar o conștientizare, uneori iluminare, pentru care oricum avem ceva în urmă de lăsat, ca o renunțare, sau "ne distanțăm până la dezordine", nu? alegerea prin smerenie, de ne-ar fi, "sub umbra lui", sub Lumina Lui. Madim
am spus eu că scriu prost și nu m-ați crezut. batranutragator ne amintește și că scriu neglijent. ehei, nu toată lumea poate să scrie așa îngrijit ca domnia sa despre mațe, vagine și sexul oral. deci, trebuie să recunosc, nu mă ridic la nivelul de prețiozitate literară al domniei sale.
are dreptate și mult stimata doamnă suse, va trebui să modific. îi rămîn îndatorat pentru obiectivitate, spirit critic și perseverență.
Eu am recomandat acest text. Procedura obisnuita de recomandare a unui text este destul de simpla si consta in faptul ca un membru al consiliului hermeneia face o propunere si are nevoie de macar o sustinere pentru a promova textul la rubrica de referinta. Nimeni nu isi permite sa promoveze un text slab ori pe alte considerente decat valoarea datorita acestui mecanism simplu de autoreglare. Personal nu vad de ce ar trebui ca editorul care recomanda un text sa aduca la cunostinta tuturor membrilor siteului faptul ca el este subiectul actional. Fiecare membru poate in mod neingradit sa isi spuna parerea, din punct de vedere literar, cu privire la text, sa-l remarce prin acordarea unei penite ori sa-i sublinieze neajunsurile etc Desigur editorul sau moderatorul pot sustine un text pentru rubrica recomandate iar in paralel sa-l evidentieze printr-o penita, demers insotit desigur de comentariul necesar. Insa recunoasterea unui text valoros si confirmarea acestei opinii de catre alt editor cred ca sunt de ajuns. A propune si a comenta sunt insa doua demersuri separate si nu vad ratiunea pentru care ar trebui unite. Eu cunosc foarte bine realitatea de la care Andrei a pornit atunci cand a problematizat pe aceasta tema insa pot spune ca in cazul hermeneia situatia este diferita in sensul bun. Pana la urma comentam texte si nu pe cei care le comenteaza/remarca/critica. Apreciez insa faptul ca sunt persoane interesate de perfectionarea mecanismelor de administrare a hermeneia, de imbunatatire a legaturilor dintre membri si invit pe cei care au alte astfel de sugestii sa le transmita pe adresa de contact a siteului.
textul incepe bine dar la un moment dat aluneca din nou spre vechile apucaturi retoric epatante si care nu mai comunica nimic poetic. pacat, pentru ca incepuse chiar bine. sfatul meu de doi lei vechi: poezia nu e a spune ci a sugera pax
Mi-am zis cand am citit primele texte ale Ioanei ca am gasit o constiinta hermafrodita care nu pune pret pe detalii decat in masura in care acestea au muchii potrivite pentru a se aranja in coerenta cu imaginea din mintea ei... de fapt tentatia cea mai mare a unui poet este aceea de a se instraina de sine si a crea din placerea jocului... cred ca grigore e de vina... el face semne, produce inceputuri si de aici realitati.
Te întrebi cine este nebunul: cel căruia nu-i pasă ce face cu mîinile, lăsîndu-se condus de instinctul pe care i l-a dăruit natura odată cu darul neprețuit al vieții sau pădurarul fălos înaintea trecătorilor ? Un posibil răspuns ni-l dau cei vechi: "Cînd omul va tăia și ultimul copac, atunci va înțelege că banii nu se mănîncă"
"...abundența asta a lui „ca”, „cu” și „cînd” trădează neîndemînare în poezie. ele ar trebui mai degrabă sugerate sau alege să scrii proză."
acesta era comentariul tau la poezia "ma voi afunda in inima ta ca-ntr-o mlastina". acelasi defect il observ si in textul de mai sus. doua "cu" si un "ca", pe un spatiu de cateva randuri.
apoi e acel ultim vers pe care nu-l inteleg si as dori o lamurire "ne vom regăsi în același perfectă ambiguitate".
Este cumva:
hoinărind cu inexplicabila convingere
că printr-o simplă întîmplare
ne vom regăsi în același
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
poemul acesta, împreună cu alte 4, a constituit materialul meu trimis la un concurs de poezie în Romania și pentru care am câștigat premiul de poezie. ceva de genul Dan Herciu la Cluj. nu mai poate fi prelucrat. crematoriile sunt ceva ce țin de soare în mod absolut. că-i aici, că-i acolo, dincolo de orizont, departe, în Australia sau pe Marte, undeva, în sistemul nostru solar sau pe suprafața lui, ele există și au existat și la crearea omului... pomul cunoștinței ar fi ciuntit din punct de vedere biblic dacă n-aș fi făcut precizarea. era pomul cunoștintei binelui și răului, așa cum era pomul vieții. necesita menționarea... "nu e bine ca omul să fie singur" este constatarea lui Dumnezeu, admirabilă de altfel. eu i-am schimbat obârșia, punând-o în mintea lui Adam, dar nu el a rostit-o, el a simțit-o doar. recunosc, nu e poezia perfectă, pe aceasta o caut încă, fără să fi ajuns la ea. mulțumesc însă, Căline, pentru vizită și comentariu.
pentru textul : Adam deVladimir, multumesc frumos pentru ganduri. Nici eu nu cred ca e un text slab :). Si mai cred ca e prea lung pentru cei care se plictisesc repede.
pentru textul : domnul Pa și visul deÎn primul rând, nu tu eşti trimisă la şantier, ci textele tale. Apoi, explicaţii se oferă, dacă se oferă, atunci când există ceva de explicat. În cazul acesta, nu.
pentru textul : Gând lucid dedragul meu, daca exista cineva caruia ii lipseste bunul simt in acest context, ma tem ca acela esti tu. in ce priveste sampania sau vreun editor, nu stiu despre ce vorbesti cu atita siguranta. dar, evident, hermeneia este deschisa oricui, atit pentru a fi membru cit si editor. prima conditie insa este tocmai cea a bunului simt. conditie pe care cu regret trebuie sa recunosc ca tu nu o mai indeplinesti. si asta oricit de ingaduitor as incerca sa fiu eu. iti doresc numai bine.
pentru textul : Despre noi și Anca Florian deso, gheata a fost sparta si proiectul a demarat. ma declar multumita de portretul meu de autor. va face cariera, for sure. sper sa-i atasezi si un subtitle expresiv. lasi aici opera magna sau o postezi separat? e important de stiut.
pentru textul : poetesei cu dragoste şi margarete deIți mulțumesc Aranca pentru ajutor și pentru sfaturi.
pentru textul : Te rog, defemeile au un sistem de protecţie,
pentru textul : mărţişor deaşezat la nivelul buzelor
versurile se spun singure intr-un spatiu liric fierbinte, bine intuit... puterea de a forta mana lui dumnezeu, vine din impreunarea a doua vise in unul singur... imi place mai ales imaginea finalului si culoarea neinceputa a visului!
pentru textul : antiplatonice VII deac text mi se pare fantastic pentu ca reusesti -si in toate textele tale de altfel-sa dai cuvintelor aerul acela de poem clasic dar modern, sa induci cititorului acea stare de liniste si impacare cu sine. aici ai, pe langa eleganta stilului si adeziunea la un mod aproape christic de a fiinta, o rezonanta semantica care, asa cum f bine precizeaza alma, m-a facut sa ma simt solidar cu trairea poetului. nu pot reprosa nimic, e frumos...noul isus cu mioarele gadilandu i picioarele, mama, batista, mortii (fiecare isi are mortii lui) abonamentul, naveta, ingerii, calimara etc, ca si cum poetul, impanzit in panza lucrurilor nu stie cui sa se dea, cum sa o facă. e vorba despre prieteni si tristete, despre duminica si melancolia ei, despre refuzul categoric al cliseelor, despre simtul fin al realitatii... vine, vine primavara si eu nu am nici un fir verde in gură...
pentru textul : dare de seamă deUn poem frumos şi sensibil. O demonstraţie a iubirii necunoscute de om şi care este doar în Dumnezeu. Omul este prea senzual pentru a înţelege adevărata iubire, dar Dv. aţi căutat iubirea şi aţi răspuns frumos la întrebarea "Ce este iubirea?"
pentru textul : despre iubire deCezar
Aouleu! Fulgi de zapada zburind ca demiurgii? Euritmii convulsive? Jesus! Stii ce e aia euritmie? Ca sa nu mai zic de convulsiv.Am sa postez niste poeme pe care le scriam in clasa a noua si sunt mai bune ca asta. In plus citeste cu voce tare: acperind clepsidral. O mostra de a pune cuvinte unul linga altul fara teama ca ar iesi ceva izbitor de fals. Si dupa cum te stiu, abtine-te la alte reactii.
pentru textul : prag între ani deMulte nume cunoscute pe aici.
Felicitări, Laurenţiu, Andrei!
pentru textul : Palmaresul Festivalului Internaţional de Literatură “Tudor Arghezi” – Ediţia a XXXII-a, 2012 de"realitatea îmbolnăvită de echilibru
pentru textul : posesorul de realitate deîn buna dispoziţie a spatelui" - versuri astronomice. Doar aici, acum, autorul poate fi genial, iar cititorul, bou.
domnule Dancus m-ati convins de logoreea dumneavoastra care sincer, nu ma impresioneaza. luati-va penita inapoi, va rog.
pentru textul : A toi deSincere felicitări câştigătorilor. De asemenea felicit şi revista Cenaclul de la Păltiniş.
pentru textul : Premiile revistei sibiene "Cenaclul de la Păltiniş" deSeară liniștită, cu miros de pâine caldă.
pentru textul : apus deSilviu, multumesc pentru semn.
Interesant cum ai omis verbul „a vrea” plasându-l numai în subtitlu și negându-l în strofa a doua. Enumerarea dă o notă jucăușă. Totuși „mult” și derivatele lui apar de prea multe ori. Enumerarea deja exprimă multitudine. După virgulă se lasă un spațiu și parcă nu se pune virgulă între „până” și „ajung la lumină”. Mă rog, poate ai vrut să exprimi altceva. Remarc suflul poetic.
pentru textul : insemnare deMa bucur ca a ajuns la tine fix mesajul pe care vroiam sa-l transmit. Chiar daca pe multi deranjeaza genul asta de poeme, important este sa incercam sa privim dincolo de tabu-urile ce ne limiteaza. Asta daca vom gasi ceva dincolo de ele, nu doar exprimarea sterila a unor senzatii.
pentru textul : atelier de vechituri deDaniela, mie mi-a placut. m-am ratacit putin, e drept, in prima strofa, unde ai inserat o amintire care pe mine, cititorul, ma tine pe margine. dar fara fragmentul acesta
pentru textul : ceai cald pentru trup de"adunând clipele ca pe bunul cel mai de preț
masa cu două scaune
visul de pe riviera franceză
pâlpâie"
e un poem in care ma pot regasi pe deplin.
Mulțumesc, Hermeneia, pentru orele petrecute aici, azi, în blânda lumină a zilei de Crăciun. Într-adevăr, nu suntem singuri, însă, cu fiecare cuvânt bun, cu fiecare poem reușit suntem mai mari în adâncul nostru. Crăciun fericit!
pentru textul : Crăciun 2005 deimposibilul din alegere, dincolo de adevăr sau fals, ca și cum nu am avea nici scris în frunte, nici liniile din palmă, nimic inconștient nu ni s-ar trasa vreun drum clar, doar o conștientizare, uneori iluminare, pentru care oricum avem ceva în urmă de lăsat, ca o renunțare, sau "ne distanțăm până la dezordine", nu? alegerea prin smerenie, de ne-ar fi, "sub umbra lui", sub Lumina Lui. Madim
pentru textul : Bunavestire deam spus eu că scriu prost și nu m-ați crezut. batranutragator ne amintește și că scriu neglijent. ehei, nu toată lumea poate să scrie așa îngrijit ca domnia sa despre mațe, vagine și sexul oral. deci, trebuie să recunosc, nu mă ridic la nivelul de prețiozitate literară al domniei sale.
pentru textul : domnule Labiș deare dreptate și mult stimata doamnă suse, va trebui să modific. îi rămîn îndatorat pentru obiectivitate, spirit critic și perseverență.
Eu nu am priceput ce şi cum aici: "iar eu, fur de noapte"...
Am înţeles acest text ca fiind o prelucrare alegorică a clişeului calului troian în interiorul iubitei/ iubirii... Ori ceva de genu'.
pentru textul : liber la-nflorire deEu am recomandat acest text. Procedura obisnuita de recomandare a unui text este destul de simpla si consta in faptul ca un membru al consiliului hermeneia face o propunere si are nevoie de macar o sustinere pentru a promova textul la rubrica de referinta. Nimeni nu isi permite sa promoveze un text slab ori pe alte considerente decat valoarea datorita acestui mecanism simplu de autoreglare. Personal nu vad de ce ar trebui ca editorul care recomanda un text sa aduca la cunostinta tuturor membrilor siteului faptul ca el este subiectul actional. Fiecare membru poate in mod neingradit sa isi spuna parerea, din punct de vedere literar, cu privire la text, sa-l remarce prin acordarea unei penite ori sa-i sublinieze neajunsurile etc Desigur editorul sau moderatorul pot sustine un text pentru rubrica recomandate iar in paralel sa-l evidentieze printr-o penita, demers insotit desigur de comentariul necesar. Insa recunoasterea unui text valoros si confirmarea acestei opinii de catre alt editor cred ca sunt de ajuns. A propune si a comenta sunt insa doua demersuri separate si nu vad ratiunea pentru care ar trebui unite. Eu cunosc foarte bine realitatea de la care Andrei a pornit atunci cand a problematizat pe aceasta tema insa pot spune ca in cazul hermeneia situatia este diferita in sensul bun. Pana la urma comentam texte si nu pe cei care le comenteaza/remarca/critica. Apreciez insa faptul ca sunt persoane interesate de perfectionarea mecanismelor de administrare a hermeneia, de imbunatatire a legaturilor dintre membri si invit pe cei care au alte astfel de sugestii sa le transmita pe adresa de contact a siteului.
pentru textul : puterea mea e în tine detextul incepe bine dar la un moment dat aluneca din nou spre vechile apucaturi retoric epatante si care nu mai comunica nimic poetic. pacat, pentru ca incepuse chiar bine. sfatul meu de doi lei vechi: poezia nu e a spune ci a sugera pax
pentru textul : de dragoste și gândaci de Colorado deMi-am zis cand am citit primele texte ale Ioanei ca am gasit o constiinta hermafrodita care nu pune pret pe detalii decat in masura in care acestea au muchii potrivite pentru a se aranja in coerenta cu imaginea din mintea ei... de fapt tentatia cea mai mare a unui poet este aceea de a se instraina de sine si a crea din placerea jocului... cred ca grigore e de vina... el face semne, produce inceputuri si de aici realitati.
pentru textul : ferpar deTe întrebi cine este nebunul: cel căruia nu-i pasă ce face cu mîinile, lăsîndu-se condus de instinctul pe care i l-a dăruit natura odată cu darul neprețuit al vieții sau pădurarul fălos înaintea trecătorilor ? Un posibil răspuns ni-l dau cei vechi: "Cînd omul va tăia și ultimul copac, atunci va înțelege că banii nu se mănîncă"
pentru textul : facere fără a fi deun typo mic la ultimul vers:"înți îndoi" în rest, vă citesc de departe...
pentru textul : Prin de"...abundența asta a lui „ca”, „cu” și „cînd” trădează neîndemînare în poezie. ele ar trebui mai degrabă sugerate sau alege să scrii proză."
acesta era comentariul tau la poezia "ma voi afunda in inima ta ca-ntr-o mlastina". acelasi defect il observ si in textul de mai sus. doua "cu" si un "ca", pe un spatiu de cateva randuri.
apoi e acel ultim vers pe care nu-l inteleg si as dori o lamurire "ne vom regăsi în același perfectă ambiguitate".
Este cumva:
hoinărind cu inexplicabila convingere
că printr-o simplă întîmplare
ne vom regăsi în același
perfectă ambiguitate (?)
sau e o licenta poetica!?
cu mult respect colegial, nicodem.
--------------------------------------------------------------------------------
pentru textul : perfectă ambiguitate deMulțumesc, Virgil. Conversațiile din mijloacele de transport bucureștene sunt eterna mea sursă de inspirație :)
pentru textul : tuberoză dePagini