Margas mă va acuza că te atac la persoană. dar nu mă pot controla (sic!). nu mă pot controla să nu zîmbesc cînd cineva mă amuză. și mă amuză teribil cineva care începe să facă psihanaliză pe seama mea și începe să afirme cu aplomb că mă cunoaște, că știe cine sînt, prin ce am trecut și ce mă „mișcă” pe mine. dar e ok. am renunțat de multă vreme (de cînd am început hermeneia) să mă mai las surprins de ceva. sau chiar indignat. e țară liberă. e lume liberă. toți putem abera în voie. evident, mai puțin eu. că pe mine mă trage Margas de urechi dacă îndrăznesc să fac vreo afirmație din asta cum că aș ști cu cine am de a face. deci te las Ionuț, ai permisiunea mea să crezi absolut ce vrei despre mine. îți promit că nu te voi contrazice. fabulează în voie pe seama mea. dacă asta te relaxează. sau te face să te calmezi. îmi este clar acum că însăși ideea de dialog cu tine este o absurditate. dar mărturisesc, este măgulitor să aflu că „îmi citești textele”. mă îndoiesc că pe toate. cît despre suferință maximă, tragism, pasiune, iubire, extreme, sacrificiu.... da, probabil ai dreptate, nu știu nimic. te las pe tine să te lauzi cu astfel de cunoașteri. mi s-ar părea dezgustător să îmi flutur viața pe aici.
da, copilul acesta e viu, palpabil. şi ca el sunt mai mulţi. mărturisesc, imaginea acestui copil, mă urmăreşte încă.
da, rimele sunt voluntare, aţi intuit perfect rolul lor. Mă bucur, doamnă, pentru popasul dv. şi mai ales pentru faptul că aţi rezonat cu aceste versuri.
Felicitari domnule Laurentiu Belizan pentru aceasta reusita! Iata ca, dupa ce ati fost selectat din randul a cateva mii de poeti pentru a fi publicat in Antologia Singur 2010, ati reusit sa confirmati si la acest concurs. Eu va stiu un om cu bun simt si un poet talentat, deci ma bucur pt dumneavoastra.
in "ai rupt totul" m-ar deranja alăturarea aceasta de sunete "pt_to", am ales cealaltă variantă. altceva vroiam sa spun acolo dar nu mai conteaza. nu stiu ce i acela truim, dar te scuz. nici asta nu cred ca conteaza. contează (evit verbul importă) faptul că am schimbat ceva, am schimbat ceva înspre bine, și cred că o să ne împăcăm din ce în ce ma bine. mulțumesc. și acestea fiind spuse, tac.
Pe dumnezeu sfântul. Nu pricep.
Să iau exemplu la scris ? Să scriem toţi aceeaşi monostilpoezie futuristo-neo-modernistă, minimalisto-post-2000, ca să nu scoatem cititorii din încălţările cu care stau până se rup. Perfecţionată până scriu toţi fără abateri ?
OK !
Epopee în roz
Într-un şir indian se bălăbăneau castraveţii roz
ai bunicii cu ceas de aur la butonieră
unde să fi auzit alaltăieri de castraveţii aceştia
de un roz plumburiu ?
memoria îmi joacă şah pe masa lăsată în paragină
de Turgheniev înainte de moarte
dar şi când voi pricepe de ce castravetele roz
se uită la mine cu codiţa ridicată
atunci să vezi... cabaret
sensurile existenţiale doborâte din manualul primordial
se vor aduna circular într-un tub biologic
de făcut măşti contra ridurilor
feliuţe feliuţe feliuţe
dedesubt dezamăgirile sfioase se vor îmbrăca
în zâmbete de fond-de-ten bine articulat
stupefiate florile gingaşe ale castravetelui roz
din glastra ondulata de pe pian.
chei de lectură 1 (“trebuie să exist” kirkegaard) a. precizări: nu aș înlocui nimic; în plus, e vorba despre pierdere, nu căutare, despre dezechilibru, nu atingerea idealului si insusirea lui sfat: nici unul b. comentariu : 1. stadiul estetic – de la “bărcile...până la ....sfânta elena” = lucrurile sunt niște bărci, destabilizează, solicită contrabalansul, adică “te chircești” îți limitezi orizontul, asta e realitatea spui, fără efuziuni, fără sentimentalisme, Elena nu e o opțiune definitivă, cid oar o insulă-femeie care te aștepta; refuzul metaforizării, bărcile nu sunt romantice, sunt ceea-ce-stă-împotrivă. Rezultatul: în căutarea unui sens, omul rămâne indecis – nu există sens 2. stadiul 2: stadiul etic – de la “desigur nimic…” pana la “litere mari” = lucrurile nu sunt lucruri, nu sunt bărci, te ridici, cauți o cale o Ithaca, o Mecca, Adevărul etc. și, iresponsabil, pentru cei care nu văd, constati : sunt dator, sunt semn, sunt om, limbajul e o inchisoare, exista ceva, mai exact poate exista, poate fi re-prezentat, ceilalti vor spune: adevarul nu e acesta, e in pestera, nu iesi afara, esti nebun, e ceata si atat! Dar, ceata nu e ceata decat pentru...magarusi! Drumul e acelasi in sus si in jos, acolo esti “acasa”, ceilalti trebuie sa stie asta; aici se reitereaza aceeasi Elena ptr care se duc razboaiele (de toate tipurile); nu exista bine si rau 3. stadiul religios (ultima parte) : dificil de explicitat, e o “prostie”, un paradox, o cutezanta, oricum nu vroiai aici, nu e dezirabil, toate sunt niste barci care zboara catre neant, moarte etc. Corolar: nu noi suntem in barci ci barcile in noi, Elena e un provizorat …care nu se sfarseste, un esec, un naufragiu, pentru ca noi decidem astfel, pentru ca nu exista nici macar Elena… al dvs, acelasi, francisc, ofiterul orb
consider ca se poate privi si ca o incercare de maieutica. intrebarile si raspunsurile au scopul de aduce spre adevar, care se gaseste in final:"Și las-o moale cu dragostea că nu e de bine dacă te-ai apucat să citești din astea.", dar cred ca revelarea adevarului abia urmeaza dupa intrebarea:"Cine ti-a dat cartea?". E interesant acest joc al intrebarilor si raspunsurilor subtile, gandite care te determina sa ajungi la adevaruri pe care nici tu nu le cunosti, dar reusesti cu ajutorul lor(al intrebarilor) sa ajungi la ele (la adevaruri). interesanta si naivitatea lui Fane care nicidecum nu echivaleaza cu necunoasterea.acesta chiar daca daca pare a nu pricepe este foarte atent la ce spune Costi:"Ia uite măi! Pînă mai acum cinci minute îmi spuneai că e o prostie și acum mă aburești cu trăitu’. Cînd să te cred?". placut textul.
...Am ctit destule texte de-ale d-voastră, dar nu am lăsat semne din mai multe considerente. Nu mă întrebați de ce las acum; v-aș răspunde cel puțin ironic și cel mult literar. ...Citesc destul de mult. Și virtual și true. Și de foarte puține ori am întâlnit o mai accentuată pedanterie ca în textele d-voastră. Nu vă fie cu bănat! Poate că textul acesta nu-i scris într-o notă atât de prețioasă ca altele, dar totuși... Și nu ar fi asta cea mai mare durere. dacă ați da atenție și logicii metaforelor și a alegoriilor. Pentru că, pe lângă savanteria scrierii, de cele mai multe ori, versurile d-voastră suferă de-un minunat non-sens. Apoi, metaforele în genitiv își lungesc mânecile albe și sugrumă. Fatal. Faceți un exercițiu: luați 2 substantive la nimereală. Cum fac eu acum: gât și lonoleum. Și construiți metafore în genitiv. Linoleum gâtului/ gâtul linoleumului. Cocoțați-le pe "coloana infinitului", în "culori inutile", sub imperiul "dulcegăriilor de vioară". Trageți linie, postați. ..."lobul umărului" și "umărul lobului" ar face carieră; dacă ar fi sintagme obligatorii într-un conurs de epigrame, adresat medicilor meta-generaliști. De cealaltă parte, "val mestecând soare" este o expresie și originală, și naturală, după a mea părere. Deci, se poate. ...De reținut că acest comentariu este unul general, vizând majoritatea textele d-voastră, pe care am citit-o. ...În concluzie, puțină naturalețe nu strică. Încercați să reproduceți starea, nu s-o creați. E doar o părere. Puteți s-o dați la spate. Toate bune!
M-am jucat putin gandindu-ma ca nimeni nu-si va da seama... aceasta conexiune peste-iubeste rezoneaza in alt plan cu perechea Ihtus - agape, mirele divin si iubirea ca jertfa... sunt impresionat de faptul ca ai sesizat aritmia de referinta, asezata tocmai ca un hint. Ma bucur ca lectorii poeziei mele sunt inteligenti si citesc si printre randuri.
text sufocat de metafore. între pereții de os, ziua se scurge ca o clepsidră mi se par cam clișeistice. iar povestea în sine cred că e interesantă, însă depănată nesatisfăcător
"cutie" pentru ca sincer, inca nu mi-e foarte clar ce se poate incadra aici... experimentam o forma noua de redare si am obligat poezia sa se aseze asa cum am simtit-o eu, cu margini ascutite...
eram sun influenta fantasmelor lui Goya, dupa ce-am urmarit un film in spaniola despre viata si opera pictorului si am ramas cu imaginea degetului scheletic care zgaraie in tarana NADA ...nu stiam exact cat am reusit sa transmit din toata avalansa de senzatii si am ajuns la ...cutia de nisip.
cuvantul de la sfarsit scris in romaneste, parca nu suna destul de convingator.
iti multumesc pentru parere si pentru aprecieri!
Pentru că într-o sîmbătă care îmi poartă sîmbetele, iată –trufie sau singurătate!- îndrăznesc să iau cu mine acest jurnal întru odihna și liniștea mea.
da, yester! dar eu am facut abstractie de "damblagit" (si de sfaturile paradoxale si scrantite ale unor discipoli ) si am inteles ce am vrut :) nu te superi ?
Despre Akedia ttp://www.filocalia.ro/referat/41/Akedia. Si mai sunt multe altele. Interesant. M-ai pus pe gânduri, prin altfel de sensuri. Cred că asta îmi place de fapt în poeziile tale: deschid căi multiple. E îndeajuns să vezi "ramificație după ramificație"...
in ceea ce il priveste pe francisc, i/as fi recunoscator daca ar fi mai darnic in ceea ce priveste felul in care lasa textul de dorit. cu sincere multumiri.
multumesc pentru apreciere alma . precum bine arati , nu am incercat sa scriu aici o poezie . am incercat sa reproduc o particica din viata , cu tot cu imperfectiunile ei . multumesc pentru urare madim . acum , acel vers care l-ati amintit mi se pare singura imperfectiune a acestui text , dar nu m-am putut abtine . precum in exterior , exista o viata si inauntrul fiecaruia , de care a trebuit sa tin seama . as vrea pe viitor sa nu trebuiasca sa folosesc diacritice . daca este obligatoriu , ma voi conforma insa . cat despre incercarea de a scrie proza din aceste randuri ... prefer sa cred ca ti-au placut anumite lucruri tocmai fiindca nu sunt , ci aduc a `proza` . toate bune !
o resemnare care doare dar trebuie dusă la capăt. e un discurs profund sieşi. ceva care duce greul sinelui. mi-a plăcut. am citit aşa cum ai citi o sentinţă. a se vedea începutul şi tot şirul ideii...
pentru mine e de peniţă. şi am să o pun în susul foii, Iulia (ce nume frumos! - asta ca o paranteză).
poemul s-a dorit chiar o "scena de gen", sau mai mult decat asta, asadar scenariul unui sentiment prins intr-o imagine, intr-un tablou, un clin d'oeil asupra unui moment absolut unic dintr-o viata alcatuita din astfel de identice momente unice. va multumesc amandurora pentru lectura si apercieri.
am intrat doar atat cat sa dau o penita unui text excelent.
mi-a amintit un pic de piesele de teatru pe care le vedeam seara la televizorul cu lampi, cu o tematica oarecum inversata dar cu acelasi stil de interogatoriu. nu m-a deranjat deloc, ba dimpotriva, in ciuda trimiterilor textul are forta si se deruleaza in imagini foarte usor de vazut. m-a impresionat si finalul delicat cu burtica insarcinata, de fapt constructia e foarte bine realizata - daca mentionez ce si nu cum, aproape ca nu face sens.
Dacă o comentez, o stric. Dacă nu, nu am dreptul să-i dau o peniță. Așa că-mi asum riscul. Ȋn afara simplității ucigător de frumoase a întregului (orice zorzoană ar fi ucis-o), o autoironie calmă, nostalgică, răzbate. Cȃnd Boba nu mimează făcȃnd pe nebunu ci înebunește de poezie, iese un text ca asta. Din care, orice cuvȃnt ai scoate, l-ar face să țipe de durere.
si vezi cum singur te contrazici. deja a doua oara pentru ziua de astazi. afirmînd că și tu puteai să mă anunți decizia consiliului admiți ideea că comentariul tău precedent aș fi putut eu să o consider ca o intervenție din partea editorilor. și deci nu este nici o problemă. corect? eu mai aștept. e ultima mea dorință să nu fiu trecută la novice, plus ca un editor a remarcat o schimbare înspre bine în rîndul textelor. cu comentariile se rezolvă oricum. de ce să ne facem probleme prea mari?
"m-am tot gandit si eu...daca ai spune reflexul la septic? ca sa nu schimbi sensul dorit de tine?sau din septic?" (Cristina S.)
"Reflexul la septic" nu merge, pentru că asta ar însemna ca "septic" să fie substantiv, şi iar mă pomenesc cu licenţe :). Chiar de-ar fi subst. exprimarea ar fi fost forţată. Mai căutăm.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
OK, dupa chestia asta te astept si cu ceva material. Sa am si eu ceva de citit pe aici prin gradinile suspendate ale semi-doctilor. Andu
pentru textul : Iubire eternă deMargas mă va acuza că te atac la persoană. dar nu mă pot controla (sic!). nu mă pot controla să nu zîmbesc cînd cineva mă amuză. și mă amuză teribil cineva care începe să facă psihanaliză pe seama mea și începe să afirme cu aplomb că mă cunoaște, că știe cine sînt, prin ce am trecut și ce mă „mișcă” pe mine. dar e ok. am renunțat de multă vreme (de cînd am început hermeneia) să mă mai las surprins de ceva. sau chiar indignat. e țară liberă. e lume liberă. toți putem abera în voie. evident, mai puțin eu. că pe mine mă trage Margas de urechi dacă îndrăznesc să fac vreo afirmație din asta cum că aș ști cu cine am de a face. deci te las Ionuț, ai permisiunea mea să crezi absolut ce vrei despre mine. îți promit că nu te voi contrazice. fabulează în voie pe seama mea. dacă asta te relaxează. sau te face să te calmezi. îmi este clar acum că însăși ideea de dialog cu tine este o absurditate. dar mărturisesc, este măgulitor să aflu că „îmi citești textele”. mă îndoiesc că pe toate. cît despre suferință maximă, tragism, pasiune, iubire, extreme, sacrificiu.... da, probabil ai dreptate, nu știu nimic. te las pe tine să te lauzi cu astfel de cunoașteri. mi s-ar părea dezgustător să îmi flutur viața pe aici.
pentru textul : Poemul fără de sfârşit deCe bucurie sa vad de Dragobete ca domnita critic Alina imi da sfaturi pertinente... va foarte multumesc pentru aplecare si mai putin pentru elan :)
pentru textul : suflete dezlegate detu ai o furcă acolo în spate?:)
pentru textul : cel mai nașpa cântec de dragoste deda, copilul acesta e viu, palpabil. şi ca el sunt mai mulţi. mărturisesc, imaginea acestui copil, mă urmăreşte încă.
da, rimele sunt voluntare, aţi intuit perfect rolul lor. Mă bucur, doamnă, pentru popasul dv. şi mai ales pentru faptul că aţi rezonat cu aceste versuri.
pentru textul : un copil lipit de tocul uşii deFelicitari domnule Laurentiu Belizan pentru aceasta reusita! Iata ca, dupa ce ati fost selectat din randul a cateva mii de poeti pentru a fi publicat in Antologia Singur 2010, ati reusit sa confirmati si la acest concurs. Eu va stiu un om cu bun simt si un poet talentat, deci ma bucur pt dumneavoastra.
pentru textul : Concursul de Debut Literar UniCredit 2011 dein "ai rupt totul" m-ar deranja alăturarea aceasta de sunete "pt_to", am ales cealaltă variantă. altceva vroiam sa spun acolo dar nu mai conteaza. nu stiu ce i acela truim, dar te scuz. nici asta nu cred ca conteaza. contează (evit verbul importă) faptul că am schimbat ceva, am schimbat ceva înspre bine, și cred că o să ne împăcăm din ce în ce ma bine. mulțumesc. și acestea fiind spuse, tac.
pentru textul : despre închideri dePe dumnezeu sfântul. Nu pricep.
Să iau exemplu la scris ? Să scriem toţi aceeaşi monostilpoezie futuristo-neo-modernistă, minimalisto-post-2000, ca să nu scoatem cititorii din încălţările cu care stau până se rup. Perfecţionată până scriu toţi fără abateri ?
OK !
Epopee în roz
Într-un şir indian se bălăbăneau castraveţii roz
pentru textul : Devorah deai bunicii cu ceas de aur la butonieră
unde să fi auzit alaltăieri de castraveţii aceştia
de un roz plumburiu ?
memoria îmi joacă şah pe masa lăsată în paragină
de Turgheniev înainte de moarte
dar şi când voi pricepe de ce castravetele roz
se uită la mine cu codiţa ridicată
atunci să vezi... cabaret
sensurile existenţiale doborâte din manualul primordial
se vor aduna circular într-un tub biologic
de făcut măşti contra ridurilor
feliuţe feliuţe feliuţe
dedesubt dezamăgirile sfioase se vor îmbrăca
în zâmbete de fond-de-ten bine articulat
stupefiate florile gingaşe ale castravetelui roz
din glastra ondulata de pe pian.
chei de lectură 1 (“trebuie să exist” kirkegaard) a. precizări: nu aș înlocui nimic; în plus, e vorba despre pierdere, nu căutare, despre dezechilibru, nu atingerea idealului si insusirea lui sfat: nici unul b. comentariu : 1. stadiul estetic – de la “bărcile...până la ....sfânta elena” = lucrurile sunt niște bărci, destabilizează, solicită contrabalansul, adică “te chircești” îți limitezi orizontul, asta e realitatea spui, fără efuziuni, fără sentimentalisme, Elena nu e o opțiune definitivă, cid oar o insulă-femeie care te aștepta; refuzul metaforizării, bărcile nu sunt romantice, sunt ceea-ce-stă-împotrivă. Rezultatul: în căutarea unui sens, omul rămâne indecis – nu există sens 2. stadiul 2: stadiul etic – de la “desigur nimic…” pana la “litere mari” = lucrurile nu sunt lucruri, nu sunt bărci, te ridici, cauți o cale o Ithaca, o Mecca, Adevărul etc. și, iresponsabil, pentru cei care nu văd, constati : sunt dator, sunt semn, sunt om, limbajul e o inchisoare, exista ceva, mai exact poate exista, poate fi re-prezentat, ceilalti vor spune: adevarul nu e acesta, e in pestera, nu iesi afara, esti nebun, e ceata si atat! Dar, ceata nu e ceata decat pentru...magarusi! Drumul e acelasi in sus si in jos, acolo esti “acasa”, ceilalti trebuie sa stie asta; aici se reitereaza aceeasi Elena ptr care se duc razboaiele (de toate tipurile); nu exista bine si rau 3. stadiul religios (ultima parte) : dificil de explicitat, e o “prostie”, un paradox, o cutezanta, oricum nu vroiai aici, nu e dezirabil, toate sunt niste barci care zboara catre neant, moarte etc. Corolar: nu noi suntem in barci ci barcile in noi, Elena e un provizorat …care nu se sfarseste, un esec, un naufragiu, pentru ca noi decidem astfel, pentru ca nu exista nici macar Elena… al dvs, acelasi, francisc, ofiterul orb
pentru textul : nici măcar elena deconsider ca se poate privi si ca o incercare de maieutica. intrebarile si raspunsurile au scopul de aduce spre adevar, care se gaseste in final:"Și las-o moale cu dragostea că nu e de bine dacă te-ai apucat să citești din astea.", dar cred ca revelarea adevarului abia urmeaza dupa intrebarea:"Cine ti-a dat cartea?". E interesant acest joc al intrebarilor si raspunsurilor subtile, gandite care te determina sa ajungi la adevaruri pe care nici tu nu le cunosti, dar reusesti cu ajutorul lor(al intrebarilor) sa ajungi la ele (la adevaruri). interesanta si naivitatea lui Fane care nicidecum nu echivaleaza cu necunoasterea.acesta chiar daca daca pare a nu pricepe este foarte atent la ce spune Costi:"Ia uite măi! Pînă mai acum cinci minute îmi spuneai că e o prostie și acum mă aburești cu trăitu’. Cînd să te cred?". placut textul.
pentru textul : din dialogurile misogine ale lui Fane și Costi - partea întîi de...Am ctit destule texte de-ale d-voastră, dar nu am lăsat semne din mai multe considerente. Nu mă întrebați de ce las acum; v-aș răspunde cel puțin ironic și cel mult literar. ...Citesc destul de mult. Și virtual și true. Și de foarte puține ori am întâlnit o mai accentuată pedanterie ca în textele d-voastră. Nu vă fie cu bănat! Poate că textul acesta nu-i scris într-o notă atât de prețioasă ca altele, dar totuși... Și nu ar fi asta cea mai mare durere. dacă ați da atenție și logicii metaforelor și a alegoriilor. Pentru că, pe lângă savanteria scrierii, de cele mai multe ori, versurile d-voastră suferă de-un minunat non-sens. Apoi, metaforele în genitiv își lungesc mânecile albe și sugrumă. Fatal. Faceți un exercițiu: luați 2 substantive la nimereală. Cum fac eu acum: gât și lonoleum. Și construiți metafore în genitiv. Linoleum gâtului/ gâtul linoleumului. Cocoțați-le pe "coloana infinitului", în "culori inutile", sub imperiul "dulcegăriilor de vioară". Trageți linie, postați. ..."lobul umărului" și "umărul lobului" ar face carieră; dacă ar fi sintagme obligatorii într-un conurs de epigrame, adresat medicilor meta-generaliști. De cealaltă parte, "val mestecând soare" este o expresie și originală, și naturală, după a mea părere. Deci, se poate. ...De reținut că acest comentariu este unul general, vizând majoritatea textele d-voastră, pe care am citit-o. ...În concluzie, puțină naturalețe nu strică. Încercați să reproduceți starea, nu s-o creați. E doar o părere. Puteți s-o dați la spate. Toate bune!
pentru textul : Umărul lobului deM-am jucat putin gandindu-ma ca nimeni nu-si va da seama... aceasta conexiune peste-iubeste rezoneaza in alt plan cu perechea Ihtus - agape, mirele divin si iubirea ca jertfa... sunt impresionat de faptul ca ai sesizat aritmia de referinta, asezata tocmai ca un hint. Ma bucur ca lectorii poeziei mele sunt inteligenti si citesc si printre randuri.
pentru textul : Doi detext sufocat de metafore. între pereții de os, ziua se scurge ca o clepsidră mi se par cam clișeistice. iar povestea în sine cred că e interesantă, însă depănată nesatisfăcător
pentru textul : mlaștini deM-am regasit in fiecare rand. Multumesc.
pentru textul : după douăzeci de ani de"cutie" pentru ca sincer, inca nu mi-e foarte clar ce se poate incadra aici... experimentam o forma noua de redare si am obligat poezia sa se aseze asa cum am simtit-o eu, cu margini ascutite...
pentru textul : sincopă deeram sun influenta fantasmelor lui Goya, dupa ce-am urmarit un film in spaniola despre viata si opera pictorului si am ramas cu imaginea degetului scheletic care zgaraie in tarana NADA ...nu stiam exact cat am reusit sa transmit din toata avalansa de senzatii si am ajuns la ...cutia de nisip.
cuvantul de la sfarsit scris in romaneste, parca nu suna destul de convingator.
iti multumesc pentru parere si pentru aprecieri!
Pentru că într-o sîmbătă care îmi poartă sîmbetele, iată –trufie sau singurătate!- îndrăznesc să iau cu mine acest jurnal întru odihna și liniștea mea.
pentru textul : Scrisori aproapelui meu deda, yester! dar eu am facut abstractie de "damblagit" (si de sfaturile paradoxale si scrantite ale unor discipoli ) si am inteles ce am vrut :) nu te superi ?
pentru textul : mai departe decât tristețea deDespre Akedia ttp://www.filocalia.ro/referat/41/Akedia. Si mai sunt multe altele. Interesant. M-ai pus pe gânduri, prin altfel de sensuri. Cred că asta îmi place de fapt în poeziile tale: deschid căi multiple. E îndeajuns să vezi "ramificație după ramificație"...
pentru textul : engrame dein ceea ce il priveste pe francisc, i/as fi recunoscator daca ar fi mai darnic in ceea ce priveste felul in care lasa textul de dorit. cu sincere multumiri.
pentru textul : Altă rugă în Grădina Ghetsimani demultumesc pentru apreciere alma . precum bine arati , nu am incercat sa scriu aici o poezie . am incercat sa reproduc o particica din viata , cu tot cu imperfectiunile ei . multumesc pentru urare madim . acum , acel vers care l-ati amintit mi se pare singura imperfectiune a acestui text , dar nu m-am putut abtine . precum in exterior , exista o viata si inauntrul fiecaruia , de care a trebuit sa tin seama . as vrea pe viitor sa nu trebuiasca sa folosesc diacritice . daca este obligatoriu , ma voi conforma insa . cat despre incercarea de a scrie proza din aceste randuri ... prefer sa cred ca ti-au placut anumite lucruri tocmai fiindca nu sunt , ci aduc a `proza` . toate bune !
pentru textul : ersuri deo resemnare care doare dar trebuie dusă la capăt. e un discurs profund sieşi. ceva care duce greul sinelui. mi-a plăcut. am citit aşa cum ai citi o sentinţă. a se vedea începutul şi tot şirul ideii...
pentru mine e de peniţă. şi am să o pun în susul foii, Iulia (ce nume frumos! - asta ca o paranteză).
pentru textul : negru demultumesc mult pentru trecere si semnul de lectura, Elena.
pentru textul : când stele sunt o mie depoemul s-a dorit chiar o "scena de gen", sau mai mult decat asta, asadar scenariul unui sentiment prins intr-o imagine, intr-un tablou, un clin d'oeil asupra unui moment absolut unic dintr-o viata alcatuita din astfel de identice momente unice. va multumesc amandurora pentru lectura si apercieri.
pentru textul : Manierism cu Scenă de Gen deam intrat doar atat cat sa dau o penita unui text excelent.
pentru textul : Spoiler demi-a amintit un pic de piesele de teatru pe care le vedeam seara la televizorul cu lampi, cu o tematica oarecum inversata dar cu acelasi stil de interogatoriu. nu m-a deranjat deloc, ba dimpotriva, in ciuda trimiterilor textul are forta si se deruleaza in imagini foarte usor de vazut. m-a impresionat si finalul delicat cu burtica insarcinata, de fapt constructia e foarte bine realizata - daca mentionez ce si nu cum, aproape ca nu face sens.
Dacă o comentez, o stric. Dacă nu, nu am dreptul să-i dau o peniță. Așa că-mi asum riscul. Ȋn afara simplității ucigător de frumoase a întregului (orice zorzoană ar fi ucis-o), o autoironie calmă, nostalgică, răzbate. Cȃnd Boba nu mimează făcȃnd pe nebunu ci înebunește de poezie, iese un text ca asta. Din care, orice cuvȃnt ai scoate, l-ar face să țipe de durere.
pentru textul : urme desi vezi cum singur te contrazici. deja a doua oara pentru ziua de astazi. afirmînd că și tu puteai să mă anunți decizia consiliului admiți ideea că comentariul tău precedent aș fi putut eu să o consider ca o intervenție din partea editorilor. și deci nu este nici o problemă. corect? eu mai aștept. e ultima mea dorință să nu fiu trecută la novice, plus ca un editor a remarcat o schimbare înspre bine în rîndul textelor. cu comentariile se rezolvă oricum. de ce să ne facem probleme prea mari?
pentru textul : opi deAutorii selectaţi pentru volumul Virtualia din acest an sunt:
Ioan Barb
Laurenţiu Belizan
Silvia Bitere
Paul Blaj
Eugen Bot
Ştefan Ciobanu
Maria Gabriela Dobrescu
Şerban Georgescu
Maria Doina Leonte
Raluca Sandor
Cristina Ştefan
Vlad Turburea
Oana Zahiu
Alina Manole
Îl invit pe Virgil Titarenco, în calitate de director al site-ului partener, să participe cu poezii în volum.
pentru textul : Virtualia 13 - ediţia ta norocoasă de"m-am tot gandit si eu...daca ai spune reflexul la septic? ca sa nu schimbi sensul dorit de tine?sau din septic?" (Cristina S.)
"Reflexul la septic" nu merge, pentru că asta ar însemna ca "septic" să fie substantiv, şi iar mă pomenesc cu licenţe :). Chiar de-ar fi subst. exprimarea ar fi fost forţată. Mai căutăm.
pentru textul : Bacoviană deare patos textul tău, george... și nu e deloc neglijabil pentru scrierea ta. încearcă să te ferești de expresiile comune...
pentru textul : a fi sau a nu fi dedoua typo, Emilian: "limba ta coborînd păe..." si "nimic n-am n-am uitat".
pentru textul : coma white dePagini