Ela :)... am preferat "intre" lui "dintre" nu datorita vreunul razboi imaginat cu limba romana ci pentru ca da o nota de nediferentiere, de amestec... nu am vrut sa scot nimic in evidenta, sa extrag ceva anume ci sa proiectez o imagine de la departare... e un viziune pe care regizorul si-o permite. "înmuiată" nu e chiar deloc potrivit pentru ca astfel as pierde unul dintre sensurile secunde ale termenului. Fragilitatea sarii dar si faptul ca nu se refuza formei este asezata in opozitie cu elementul dinamic ilustrat de balerina si impreuna au rostul de a crea imaginea unui razboinic nehotarat, inveninat doar dar inca nu otravit cum l-ai perceput in mod gresit. "sângelui cale" are rost sa fie scris asa pentru ca astfel se face legatura cu versul urmator. Nici vorba sa fi murit vreodata razboinicul... e doar o intersectie de vederi, se schimba unghiul de unde se priveste tabloul si atat. Pustiirea cetatilor este daca vrei un fel de elogiu al nebuniei, al acelei nebunii care excede sfera normalului ontologic, un fel de cadere din deductiv inspre empiric, o nevoie de a depasi colivia din exterior spre interior si nu invers... faptul ca gestul injunghierii, departe de a fi desacralizat, tinde sa ia o infatisare liturgica... haosul ce precede orice creatie. Multumesc pentru incercarea de talmacire.
puţin isteric, care are o flacără violet mică şi vede prin tine nu alta, am auzit eu cu urechile mele la ştiri. prinţul Litherei coborât pe pământ sau cam aşa ceva...
În general nu poți greși când aștepți mai mult, doar dacă fie tu îți pierzi răbdarea prea repede fie cel/cea de la care aștepți nu se ridică la nivelul așteptărilor în timp util, right?
Anyway, sunt onorată de aceste așteptări ale tale îndeosebi și voi ara la ogorul poeziei cum mă pricep mai bine pe mai departe și pe aici, pe Hermeneia.
Și pentru că mă faci (iscusit, ca mereu, punând întrebările așa cum trebuie) să vorbesc despre poem, menționarea 'ultimului vers' este așa, 'en garde' o provocare cât se poate de vie, mapată pe o situație destul de inertă... o luptă greoaie, așa am simțit când am scris. Ca atunci când vrei să te lupți pentru onoare, să mori tânăr într-un astfel de duel, dar o mai înmoi cu scuzele de rigoare și eventual te trezești mai târziu că nu mai ai chef de bravade din astea.
Mulțumesc,
Margas
De data asta zic eu Virgile ca nu citatul incomplet mi-a daunat grav sanatatii ci necunoasterea unui context de care nu as putea fi acuzat pe deplin. Insa ai dreptate, formularea ta era destul de sugestiva si in mod normal trebuia sa ma faca sa gandesc mai departe. Insa niste ghilimele, ceva, acolo, m-ar fi ajutat :-)) Scuze de interventie, Andu
da, ne/am adunat la palpairea unui fir de poezie..multumesc de lectura nocturna... o sa las felinarul penitei sa arda toata noaptea ...sweet dreams, Marina ... si sfetnici buni sa afli in prag....
Nici eu nu sunt specialist in lirica erotica, mi-am recunoscut nestiinta si nesiguranta. Dincolo de aceasta greseala, in momentul in care s-a citit textul, daca doar greseala a fost remarcata, atunci din punctul meu de vedere e clar. Pe de alta parte, nimeni nu cere specialisti. Da, primul comentariu a fost bine intetionat, insa, din punctul meu de vedere, putin malitos, pentru ca, daca din tot textul s-a retinut doar greseala, ma face sa-mi pun niste semne de intrebare cu privire la calitatea textului.
doar câteva cuvinte-excelentă ultima parte. Un text ca un carusel.O însingurare răspândită în detalii și apoi o încercare de a o recupera. Ba frig ba cald. Mi-a lăsat un gust trist. O poezie faină. Habar nu am să spun despre ce este. Ar fi culmea să fie despre ceva care să se poată ordona. Mă bucur că am citit-o.Că ai scris-o.
Ela mie mi se pare un poem de linie adica nici prea prea nici foarte foarte, cu parti bune gen "nu mai suport zgomotul morții în oase", "ies din cercul duminicii vădană" dar si multe formulari care mie imi suna fals... poezia se vede ca e construita, pornind de la "jumătate de nord" si sfarsind spre "jumătate de răsărit"... cred ca e cam inflatie de cerbi ("dorm cerbii", "cerbului alb", "cerbul s-a zbătut", "piele de cerb") si o fi el personaj principal dar i-as sugera prezenta contextual...intre duminicile "D"omnului si "duminica mea" omul isi traieste viata, avatarurile, amintirile, isi face planuri si poate viseaza sa iasa din circularitatea asta prea condimentata la fel ca poezia de referinta. Cumva ii dau dreptate Alinei cand spune ca textul nu transmite mare lucru, dar acestea sunt doar parerile noastre de lectori care poate n-au patruns poemul cat de adanc ar fi trebuit. P.S. gradual=cantec in liturghia catolica, gradat e poate mai potrivit :) Fara suparare.
nicio lege pentru muze. ele vin şi pleacă. poetul este în stare să vândă tot şi să le urmeze. aproape instinctual. şi, ce-ar avea de vândut poetul?!...
aş mai adăuga doar că "excepţia întăreşte regula".
Virgil, toate raspunsurile mele au fost date, dupa logica de tip rational, emotional, a psihologiei sociale, a eticii, a axiologiei. Toate. Si inca o data scriu: puteam sa fiu eliminata complet din orice clasament, nu despre asta e vorba aici. Alina a inteles in cele din urma. Toate registrele logicii. Am scris detaliat, complet, si-asa extrem de mult. Pentru un gram de intelepciune si o minte limpede, e destul. Multumesc, da, plecarea este declarata, incununind refuzul meu de a fi interpretata atit de eronat si de a-mi adresate atribute jignitoare, asa cum au fost mai sus. Nu mi s-a intimplat pina acum, nici in real, nici in virtual asta, mai ales ca eu niciodata nu am procedat asa cu oamenii. Aceasta este motivatia mea, buna sau nu, deja nu mai conteaza. Citeste comentariile mele de-a lungul timpului, vei surpirnde poate ceva: cit de mult am grija de scriitura si de oameni. Daca nu vei surprinde asta, imi pare rau. Daca ai alta logica, e foarte firesc. Fiecare isi are propria logica sau, mai limpede spus, tipurile lui de logica. Si, pentru final: nu e suerinta. Daca as fi suferit, nu as fi scris un cuvint pe aceasta pagina. Cele bune.
"măcar lasă o urmă, să-mi vină pruncii tăi, îmbătați de lumină…" Cantată pentru pian de lumină și prunci zămisliți din lumină. Sonet pentru iarna viu născătoare de iubire, întru dalbă simțire, prag de timp, la ceasul anilor. Tu te naști odată cu anii, suflet "mai alb decât albul din tot". Sania iubirilor tale, dinspre veri ce "se tot duc înspre nea", fericită de a fi purtată de renii cei colindători ai gândului, ce "loc fac icoanelor de adăpost". Prunci tăi de lumină au primit binecuvântarea. Și prețuirea mea pentru sonetul iernii vibrând a viață. Fericite clipe de pruncie avut-ai și așa să îți fie anii mai departe, mai d e p a r t e a iubirii! Ela
Spui tu: "Tu spui că „logica este călcată în picioare de niște drepturi care prevalează o morală închipuită.” Frumos spus. Dar oare tu nu faci exact același lucru? Ce morală (neînchipuită) îți dă ție dreptul să generalizezi? - cine generaliza? Am spus clar "nişte drepturi", iar "nişte" , prin definiţie, arată un număr nedeterminat. De asta te-am rugat să-mi judeci corect spusele.
Bun poem, iar daca e sa carcotesc putin e ca are prea multe indicatii "regizorale" aici se vede ca ai simtit nevoia de decor. Cred ca ar merge perfect pe o vizuala, parerea mea. Placut de citit, Andu
scoica incinsa... zic si eu sa nu tac:) necazul cu inchisa (nu am pretentia ca pricep exact ce zici tu aici. ca, de, cu papusile s-a jucat nevasta-mea, iar masinuta nu incape in text), e urmatorul: "ochii papusii", imaginea, risca sa duca inspre culoare, spre luciul negru, albastru, maron al plasticului, "inchisa" e pe langa orice idee de culoare. scoica inchisa, ochii inchisi ai papusii, nedoritul sfarsit al copilariei, ramasul (prea) in urma, etc... asta cred ca vrea sa spuna textul. pe scurt, trebuie sa inchizi ochii papusii ca sa dea bine! vai, ce comentariu jalnic... ma ierti tu cumva!:))
Nu ma pui acum sa ofer citate din comurile lui Adrian, nu? Tocmai tu nu vezi pentru ce sa fie sanctionat? Iar comul meu initial a fost doar o momeala...pentru cineva cu experienta era limpede. Nu e un ultimatum ca plec, nici nu tin sa fiu martir, crede-ma. Apoi, ca sa ma compar cu Adrian, ar trebui sa fim la acelasi nivel. Dar el e mult mai bun decat mine...Serios. Apoi, decizia mea e luat azi, cu calm, nu asa cum a procedat Adrian cand a revenit sa ma dea afara. Apropo, asta nu se interpreteaza ambiguu? Afara de unde? Sa mai stau eu pe H, daca un editor nu ma mai accepta?:P
Si nu l-am hartuit. E singura reactie acida asupra textelor lui din partea mea, din ultima perioada de timp...
De fapt, adevarul e ca nu vreau sa plec. Ar fi pacat pentru cititorii mei si pentru H, nu? Aici e, cel putin in ultima vreme, activitate. E nevoie de oameni buni, cu experienta si curaj, cu simt estetic si talent. De aceea, iata oferta mea: vreau sa fiu editor din nou pe Hermeneia. Nu neaparat in locul lui Adrian...Tu stii cum am fost ca editor. NU insist asupra a ceea ce sunt.
Astept asadar, decizia consiliului Hermeneia.
Raluca, am să te rog să-ţi struneşti niţel limbajul. Şi nu mă refer doar la cazul de faţă. Între ironie şi miştocăreală există totuşi o diferenţă care nu poate fi compensată prin faptul că te referi la text.
va multumesc pentru lectura si opinii. virgil, cum as putea sa ma supar tocmai pe tine?! fireste ca suntem. andu, fireste ca suntem. altfel, nu am avea poezii impenitate. dorel, sunt curioasa cam cum ar parea finalul daca as inlocui sau as scoate definitiv "nunta", cred ca este singurul link la miorita in afara tematicii de baza a poemului. ce zici?! oricum, multumesc pentru observatii. voi tine seama de ele, sunt absolut pertinente. ...
Doru, mulțumesc pentru apreciere si sfaturi. Cred ca aveau altă direcție. Diana Geacăr e fiica mea și i-am trimis prin email acest comentariu. Da, suntem mândri de ea și eu și George. Mă bucur că ți-a plăcut poezia asta.
da Paul, ai intuit corect. si, asa cum intuiesti, daca reusesc e ceva interesant, iar daca nu, cum zice baiatul care scrie pe sub tine, e extraordinar de prost.
nici nu stiu cu ce sa incep!
stai sa ma uit inca o data la incadrare!
da, "poezie generala". mai bine il postai la jurnal.
incep cu ce-mi place. fiindca imi va lua mai putin timp:
"plouă mărunt.
o să cresc un hibiscus în palme
pînă la înflorire."
aici ar fi poezie. in rest, e un fel de confesiune, nu tocmai ingrijit intocmita si, culmea, nici macar ingrijit redactata. uita-te si tu:
"aşteptînd cine o să moară primul."
"mizeriza adevărului desculţ zgîrîindu-şi"
"după pereţi era mai soare"
"de la zgomotul maşinilorr
şi cîntecele vecinilor de peste perete"
plus truismele:"cîteva amintiri îţi pot transforma iubirea în ură"
sau
"suferinţa e uneori necesară
şi chiar plăcută."
si astea nu sunt pasaje cautate, ci descoperite la prima lectura.
concluzia ar fi, ca sa ma folosesc de un rand de aici, "cîte banalităţi se scurg odată cu apa aceasta"
(nu ca traire, ci ca expresie a ei.
nu, eu nu te pot incuraja sa mergi in directia asta. asa ca textul acesta va fi mutat in santierul literar.
sper sa te intorci asupra lui si sa vezi ce poti obtine de aici.
Ioana, am renunțat la ce îmi spuneai, (mi-e mai ușor să renunț se pare) dar mă mai gândesc la traducerea titlului și expandarea senzației de lene. bine ai revenit pe H. cât stai?:)
Aparea cindva la Roma un jurnal minunat numit "La Voce" care era tribuna unei noi generatii intelectuale. Scriau acolo Savinio, Breton (rar) si cred si Chirico. Desenele lor facute prin cafenele sugerau metafizica zilelor incerte ce urmau sa vina, misterul mecanizarii, freamatul industrial al unei Europe in cautare de sensuri. Azi traim o insingurare infernala, din fotoliul casnic scriem, tiparim, editam, punem grafica si apoi SEND! trimetem totul prin eter unor cititori care probabil nici nu exista. Nici vorba de o cafea, de o privire , de sunetul vocii cuiva sau macar reflexul fugar al unui chip in oglinda unui bistro afumat. Mi se pare o pierdere grava de echilibru . E ca si cum am mege la opera sa ascultam o soprana cu corzile vocale strivite.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Ela :)... am preferat "intre" lui "dintre" nu datorita vreunul razboi imaginat cu limba romana ci pentru ca da o nota de nediferentiere, de amestec... nu am vrut sa scot nimic in evidenta, sa extrag ceva anume ci sa proiectez o imagine de la departare... e un viziune pe care regizorul si-o permite. "înmuiată" nu e chiar deloc potrivit pentru ca astfel as pierde unul dintre sensurile secunde ale termenului. Fragilitatea sarii dar si faptul ca nu se refuza formei este asezata in opozitie cu elementul dinamic ilustrat de balerina si impreuna au rostul de a crea imaginea unui razboinic nehotarat, inveninat doar dar inca nu otravit cum l-ai perceput in mod gresit. "sângelui cale" are rost sa fie scris asa pentru ca astfel se face legatura cu versul urmator. Nici vorba sa fi murit vreodata razboinicul... e doar o intersectie de vederi, se schimba unghiul de unde se priveste tabloul si atat. Pustiirea cetatilor este daca vrei un fel de elogiu al nebuniei, al acelei nebunii care excede sfera normalului ontologic, un fel de cadere din deductiv inspre empiric, o nevoie de a depasi colivia din exterior spre interior si nu invers... faptul ca gestul injunghierii, departe de a fi desacralizat, tinde sa ia o infatisare liturgica... haosul ce precede orice creatie. Multumesc pentru incercarea de talmacire.
pentru textul : Foc pribeag depuţin isteric, care are o flacără violet mică şi vede prin tine nu alta, am auzit eu cu urechile mele la ştiri. prinţul Litherei coborât pe pământ sau cam aşa ceva...
pentru textul : Tristeţi duminicale deÎn general nu poți greși când aștepți mai mult, doar dacă fie tu îți pierzi răbdarea prea repede fie cel/cea de la care aștepți nu se ridică la nivelul așteptărilor în timp util, right?
pentru textul : en garde deAnyway, sunt onorată de aceste așteptări ale tale îndeosebi și voi ara la ogorul poeziei cum mă pricep mai bine pe mai departe și pe aici, pe Hermeneia.
Și pentru că mă faci (iscusit, ca mereu, punând întrebările așa cum trebuie) să vorbesc despre poem, menționarea 'ultimului vers' este așa, 'en garde' o provocare cât se poate de vie, mapată pe o situație destul de inertă... o luptă greoaie, așa am simțit când am scris. Ca atunci când vrei să te lupți pentru onoare, să mori tânăr într-un astfel de duel, dar o mai înmoi cu scuzele de rigoare și eventual te trezești mai târziu că nu mai ai chef de bravade din astea.
Mulțumesc,
Margas
De data asta zic eu Virgile ca nu citatul incomplet mi-a daunat grav sanatatii ci necunoasterea unui context de care nu as putea fi acuzat pe deplin. Insa ai dreptate, formularea ta era destul de sugestiva si in mod normal trebuia sa ma faca sa gandesc mai departe. Insa niste ghilimele, ceva, acolo, m-ar fi ajutat :-)) Scuze de interventie, Andu
pentru textul : mate blues deda, ne/am adunat la palpairea unui fir de poezie..multumesc de lectura nocturna... o sa las felinarul penitei sa arda toata noaptea ...sweet dreams, Marina ... si sfetnici buni sa afli in prag....
pentru textul : canon să dormim împreună dePoate asa e mai bine?
pentru textul : Femei flămânde de bărbați: Salem derafinată ironia, ioana. deci partea asta sună calofil iar restul [... sună...] perfect. iată un comentariu care m-a binedispus
pentru textul : simfonia neterminată deNici eu nu sunt specialist in lirica erotica, mi-am recunoscut nestiinta si nesiguranta. Dincolo de aceasta greseala, in momentul in care s-a citit textul, daca doar greseala a fost remarcata, atunci din punctul meu de vedere e clar. Pe de alta parte, nimeni nu cere specialisti. Da, primul comentariu a fost bine intetionat, insa, din punctul meu de vedere, putin malitos, pentru ca, daca din tot textul s-a retinut doar greseala, ma face sa-mi pun niste semne de intrebare cu privire la calitatea textului.
pentru textul : kimberlit dedoar câteva cuvinte-excelentă ultima parte. Un text ca un carusel.O însingurare răspândită în detalii și apoi o încercare de a o recupera. Ba frig ba cald. Mi-a lăsat un gust trist. O poezie faină. Habar nu am să spun despre ce este. Ar fi culmea să fie despre ceva care să se poată ordona. Mă bucur că am citit-o.Că ai scris-o.
pentru textul : Poezie pentru orbi descrie cu maci noptile...se vor deschide.
pentru textul : o lățime de masă deMi-a plăcut finalul, dar încă nu ştiu de ce...
pentru textul : Amar înecat deEla mie mi se pare un poem de linie adica nici prea prea nici foarte foarte, cu parti bune gen "nu mai suport zgomotul morții în oase", "ies din cercul duminicii vădană" dar si multe formulari care mie imi suna fals... poezia se vede ca e construita, pornind de la "jumătate de nord" si sfarsind spre "jumătate de răsărit"... cred ca e cam inflatie de cerbi ("dorm cerbii", "cerbului alb", "cerbul s-a zbătut", "piele de cerb") si o fi el personaj principal dar i-as sugera prezenta contextual...intre duminicile "D"omnului si "duminica mea" omul isi traieste viata, avatarurile, amintirile, isi face planuri si poate viseaza sa iasa din circularitatea asta prea condimentata la fel ca poezia de referinta. Cumva ii dau dreptate Alinei cand spune ca textul nu transmite mare lucru, dar acestea sunt doar parerile noastre de lectori care poate n-au patruns poemul cat de adanc ar fi trebuit. P.S. gradual=cantec in liturghia catolica, gradat e poate mai potrivit :) Fara suparare.
pentru textul : urme de cerb deNu Francisc nu ar merge asa pentru ca ar avea 9 silabe si s-ar duce tot. Multumesc de trecere, comentariu si sugestie ! Ialin
pentru textul : Ecran denicio lege pentru muze. ele vin şi pleacă. poetul este în stare să vândă tot şi să le urmeze. aproape instinctual. şi, ce-ar avea de vândut poetul?!...
pentru textul : excepţia legii deaş mai adăuga doar că "excepţia întăreşte regula".
Virgil, toate raspunsurile mele au fost date, dupa logica de tip rational, emotional, a psihologiei sociale, a eticii, a axiologiei. Toate. Si inca o data scriu: puteam sa fiu eliminata complet din orice clasament, nu despre asta e vorba aici. Alina a inteles in cele din urma. Toate registrele logicii. Am scris detaliat, complet, si-asa extrem de mult. Pentru un gram de intelepciune si o minte limpede, e destul. Multumesc, da, plecarea este declarata, incununind refuzul meu de a fi interpretata atit de eronat si de a-mi adresate atribute jignitoare, asa cum au fost mai sus. Nu mi s-a intimplat pina acum, nici in real, nici in virtual asta, mai ales ca eu niciodata nu am procedat asa cu oamenii. Aceasta este motivatia mea, buna sau nu, deja nu mai conteaza. Citeste comentariile mele de-a lungul timpului, vei surpirnde poate ceva: cit de mult am grija de scriitura si de oameni. Daca nu vei surprinde asta, imi pare rau. Daca ai alta logica, e foarte firesc. Fiecare isi are propria logica sau, mai limpede spus, tipurile lui de logica. Si, pentru final: nu e suerinta. Daca as fi suferit, nu as fi scris un cuvint pe aceasta pagina. Cele bune.
pentru textul : Cel mai, Cea mai de"măcar lasă o urmă, să-mi vină pruncii tăi, îmbătați de lumină…" Cantată pentru pian de lumină și prunci zămisliți din lumină. Sonet pentru iarna viu născătoare de iubire, întru dalbă simțire, prag de timp, la ceasul anilor. Tu te naști odată cu anii, suflet "mai alb decât albul din tot". Sania iubirilor tale, dinspre veri ce "se tot duc înspre nea", fericită de a fi purtată de renii cei colindători ai gândului, ce "loc fac icoanelor de adăpost". Prunci tăi de lumină au primit binecuvântarea. Și prețuirea mea pentru sonetul iernii vibrând a viață. Fericite clipe de pruncie avut-ai și așa să îți fie anii mai departe, mai d e p a r t e a iubirii! Ela
pentru textul : Prunci de lumină deŞi încă o chestie:
Spui tu: "Tu spui că „logica este călcată în picioare de niște drepturi care prevalează o morală închipuită.” Frumos spus. Dar oare tu nu faci exact același lucru? Ce morală (neînchipuită) îți dă ție dreptul să generalizezi? - cine generaliza? Am spus clar "nişte drepturi", iar "nişte" , prin definiţie, arată un număr nedeterminat. De asta te-am rugat să-mi judeci corect spusele.
pentru textul : Şi atunci m-am ridicat pe sufletele din spate deBun poem, iar daca e sa carcotesc putin e ca are prea multe indicatii "regizorale" aici se vede ca ai simtit nevoia de decor. Cred ca ar merge perfect pe o vizuala, parerea mea. Placut de citit, Andu
pentru textul : incoruptibil descoica incinsa... zic si eu sa nu tac:) necazul cu inchisa (nu am pretentia ca pricep exact ce zici tu aici. ca, de, cu papusile s-a jucat nevasta-mea, iar masinuta nu incape in text), e urmatorul: "ochii papusii", imaginea, risca sa duca inspre culoare, spre luciul negru, albastru, maron al plasticului, "inchisa" e pe langa orice idee de culoare. scoica inchisa, ochii inchisi ai papusii, nedoritul sfarsit al copilariei, ramasul (prea) in urma, etc... asta cred ca vrea sa spuna textul. pe scurt, trebuie sa inchizi ochii papusii ca sa dea bine! vai, ce comentariu jalnic... ma ierti tu cumva!:))
pentru textul : scoică închisă deNu ma pui acum sa ofer citate din comurile lui Adrian, nu? Tocmai tu nu vezi pentru ce sa fie sanctionat? Iar comul meu initial a fost doar o momeala...pentru cineva cu experienta era limpede. Nu e un ultimatum ca plec, nici nu tin sa fiu martir, crede-ma. Apoi, ca sa ma compar cu Adrian, ar trebui sa fim la acelasi nivel. Dar el e mult mai bun decat mine...Serios. Apoi, decizia mea e luat azi, cu calm, nu asa cum a procedat Adrian cand a revenit sa ma dea afara. Apropo, asta nu se interpreteaza ambiguu? Afara de unde? Sa mai stau eu pe H, daca un editor nu ma mai accepta?:P
pentru textul : Întoarcerea la lucrurile mici deSi nu l-am hartuit. E singura reactie acida asupra textelor lui din partea mea, din ultima perioada de timp...
De fapt, adevarul e ca nu vreau sa plec. Ar fi pacat pentru cititorii mei si pentru H, nu? Aici e, cel putin in ultima vreme, activitate. E nevoie de oameni buni, cu experienta si curaj, cu simt estetic si talent. De aceea, iata oferta mea: vreau sa fiu editor din nou pe Hermeneia. Nu neaparat in locul lui Adrian...Tu stii cum am fost ca editor. NU insist asupra a ceea ce sunt.
Astept asadar, decizia consiliului Hermeneia.
Raluca, am să te rog să-ţi struneşti niţel limbajul. Şi nu mă refer doar la cazul de faţă. Între ironie şi miştocăreală există totuşi o diferenţă care nu poate fi compensată prin faptul că te referi la text.
pentru textul : legendă cu oameni de rând deva multumesc pentru lectura si opinii. virgil, cum as putea sa ma supar tocmai pe tine?! fireste ca suntem. andu, fireste ca suntem. altfel, nu am avea poezii impenitate. dorel, sunt curioasa cam cum ar parea finalul daca as inlocui sau as scoate definitiv "nunta", cred ca este singurul link la miorita in afara tematicii de baza a poemului. ce zici?! oricum, multumesc pentru observatii. voi tine seama de ele, sunt absolut pertinente. ...
pentru textul : despre cel chemat de suzana de leonard cohen demulțumesc dorin, e "ix" totuși. nu e nimeni măgar decât dacă se comportă ca un măgar, arată ca un măgar și face caca, atunci dăm cu biciul.
pentru textul : Tangent de radical din "ix" deDoru, mulțumesc pentru apreciere si sfaturi. Cred ca aveau altă direcție. Diana Geacăr e fiica mea și i-am trimis prin email acest comentariu. Da, suntem mândri de ea și eu și George. Mă bucur că ți-a plăcut poezia asta.
pentru textul : (Mă vezi treci atât de aproape ne vezi) deda Paul, ai intuit corect. si, asa cum intuiesti, daca reusesc e ceva interesant, iar daca nu, cum zice baiatul care scrie pe sub tine, e extraordinar de prost.
pentru textul : după douăzeci de ani (I) demulțumesc pentru trecere și comentariu Ottilia,da este un poem trist.
pentru textul : Femeia din umbră denici nu stiu cu ce sa incep!
stai sa ma uit inca o data la incadrare!
da, "poezie generala". mai bine il postai la jurnal.
incep cu ce-mi place. fiindca imi va lua mai putin timp:
"plouă mărunt.
o să cresc un hibiscus în palme
pînă la înflorire."
aici ar fi poezie. in rest, e un fel de confesiune, nu tocmai ingrijit intocmita si, culmea, nici macar ingrijit redactata. uita-te si tu:
"aşteptînd cine o să moară primul."
"mizeriza adevărului desculţ zgîrîindu-şi"
"după pereţi era mai soare"
"de la zgomotul maşinilorr
şi cîntecele vecinilor de peste perete"
plus truismele:"cîteva amintiri îţi pot transforma iubirea în ură"
sau
"suferinţa e uneori necesară
şi chiar plăcută."
si astea nu sunt pasaje cautate, ci descoperite la prima lectura.
concluzia ar fi, ca sa ma folosesc de un rand de aici, "cîte banalităţi se scurg odată cu apa aceasta"
(nu ca traire, ci ca expresie a ei.
nu, eu nu te pot incuraja sa mergi in directia asta. asa ca textul acesta va fi mutat in santierul literar.
pentru textul : tunelul desper sa te intorci asupra lui si sa vezi ce poti obtine de aici.
folositor comentariul tău Cris, mulțumesc.
Ioana, am renunțat la ce îmi spuneai, (mi-e mai ușor să renunț se pare) dar mă mai gândesc la traducerea titlului și expandarea senzației de lene. bine ai revenit pe H. cât stai?:)
pentru textul : weed room deAparea cindva la Roma un jurnal minunat numit "La Voce" care era tribuna unei noi generatii intelectuale. Scriau acolo Savinio, Breton (rar) si cred si Chirico. Desenele lor facute prin cafenele sugerau metafizica zilelor incerte ce urmau sa vina, misterul mecanizarii, freamatul industrial al unei Europe in cautare de sensuri. Azi traim o insingurare infernala, din fotoliul casnic scriem, tiparim, editam, punem grafica si apoi SEND! trimetem totul prin eter unor cititori care probabil nici nu exista. Nici vorba de o cafea, de o privire , de sunetul vocii cuiva sau macar reflexul fugar al unui chip in oglinda unui bistro afumat. Mi se pare o pierdere grava de echilibru . E ca si cum am mege la opera sa ascultam o soprana cu corzile vocale strivite.
pentru textul : Gustul uitat al vocalelor strivite depoemul mi se pare ok, titlul însă e aiurea de tot
pentru textul : starea mea de poet dePagini