Poemul tău poate avea multe interpretări. Îl văd ca pe un un nor alb pe care îl surprindem în diverse forme, sau ca pe un fluid turnat în cupe de forme diferite. Mă uit acum si la forma lui si il văd ca un nai si-mi amintesc versurile lui Ion Pillat:
,Un singur nai dar atâtea ecouri în păduri" ( definiţie poetică a poemului într-un vers ). Cât despre religie, religia noastră e Cuvântul :)
O singura obiectie... "ma gadila la" creeaza un efect sonor destul de nepotrivit. Poate ar trebui sa evitati cacofonia ! Un text in care predomina tema naturii, destul de comun, care nu impresioneaza in vreun fel. Ialin
in poezie ca si in viata, lasam uneori cheia sub presul de la intrare, la indemana... vor intra doar cei ce stiu sa asculte "stolul de vecernii inzapezite pe o dunga a iernii", simbolul mainii care alinta, e picatura de liniste, uneori poezia e doar o ... "melodie trista" , asa cum tipatul, e o stare de odihna. deosebit versul: "vei fi frumoasa si fara mine", imi place mult, de-altfel sunt multe versuri aici care au aceea profunzime empirica, ce a locuit intai spatiul inimii tale... cu siguranta versul tau merita mai mult decat pot eu spune, ti-am citit poemele, le-am tot citit:)
există momente din zi care par friguroase. când te zgribulești într-un gând ca într-o scorbură. sau momente care încetinesc precum mașinile lăsând un suspans ori chemând întrebări. unele din acestea rămân înnegurate, bentale și abia percepute după ce nu mai sunt. dar ele rămân ca gustul cafelei pe limbă. și, câteodată, vine un om frumos, se uită în tine printre cuvinte, scoate aurul și te lasă sărăcit de tristețea montată cu grijă în exterior. cred că atunci, dar și pe viitor, frumusețea va urma cuvintele blânde, binevoitoare ca o trenă la suflet. îți mulțumesc, Mariana!
te duci cam departe cu constatarile. am fost, am citit ceva genial, dar o gospodina imi tot lua microfonul de la gura, asteptîndu-se la vreun cuvînt tare. cuvînt ce n-a mai aparut, ca deh... nu era! si cenzura aia inutila mi-a facut greata instantaneu. noroc de sucul de grefe. iar unui tip din orsova i-am zis ce cred despre ce scrie, dar a ramas tot înfumurat (saracul, de unde a venit...) cel mai bun lucru la care am asistat la virtualia a fost lansarea unei carti de poeme, vara trecuta, a cuiva venit de departe... dar din nou... n-am nici o problema cu cenaclul; foarte probabil voi veni si la editia asta. am pus o intrebare doar, si asteptam raspuns de la organizatori. sunteti cam impulsivi
poezia aceasta imi sugereaza putin suprarealismul lui Luis Bunuel (mai ales in "Ciinele andaluz", realizat impreuna cu Salvator Dali in plina efervescenta a suprarealismului), bineinteles in alt registru al imaginilor, al impactului... ...si totusi, stranie aceasta atractie/dragoste ca un esafod comun...un erotism aparte, socant... am remarcat si nu numai aici, ma refer, in general, la finalurile poemelor tale (pe care le citesc) o forta de expresie aparte: "gâdele a tras peste capetele noastre o mască și ne-am ciopârțit unul altuia în întuneric."
vizuală, tangibilă, sensibilă. Un poem scurt ce cuprinde în sine multe înţelesuri, stări. E genul pe care îl apreciez, datorită condensării. Inversiunea din versurile 5-6 îi dă un farmec aparte. Puţini mai au curajul să scrie astfel. Poate de teama să nu greşească. Poezia rămîne însă poezie, autenticul, autentic.
LIM.
Saphire vreau sa iei cuvintele mele asa cum sunt, cuvintele unui om care expune idei si nu face atacuri la adresa cuiva. As dori, pe cat posibil, ca dialogul sa ramana numai intre noi, in masura in care-l poti accepta. Nu cred ca impartialitatea institutiei moderatorului este conditionata de comentariile laudative ale cuiva la adresa textelor postate de omul care ocupa aceasta functie. Omul este cheia in aceasta situatie. Personal eu m-am simtit nedreptatit atunci cand Saphire m-a apostrofat numai pe mine intr-o disputa cu directorul hermeneia. Nu vreau insa sa fac din acel text un moment de referinta. Am trecut peste asta. Nu stiu daca dintre cei care administreaza hermeneia are cineva experienta de manager, daca a condus vreodata macar un grup de cativa oameni. Nu stiu, insa din analiza modului in care interactionati (particularizand la tine Saphire) cred ca ar trebui sa fiti mai deschisi la sugestii. Si voi puteti invata de la altii cum si eu pot invatat de la voi. Nu ne cunoastem prea bine si poate ca ati fi tentati sa judecati lucrurile dupa faptul ca sunt incadrat la novice dar sa nu incurcam capra cu varza. Nici eu nu stiu multe despre voi si ma feresc sa dau sentinte lasand discursul sub semnul probabilului. Omul, Saphire, nu poate fi obiectiv ci doar tinde spre obiectivitate, Ai sa zambesti insa eu am apreciat deseori pozitia ta de moderare cu minim de implicare si cu recursul mai degraba la bunul simt decat la litera legii. Insa am observat ca nu judeci cu aceeasi masura in toate cazurile, iar ceea ce ii reprosezi unuia nu o faci si pentru altul aflat intr-o situatie similara. Dubla masura este lucrul care pe mine m-a deranjat. Apoi, om fiind si eu, am cautat cauze. Poate m-am pripit dandu-mi cu parerea despre cum iti este sufletul. Poate ca nu esti o fire coruptibila. Nu stiu cum functioneaza hermeneia in luarea deciziilor desi Virgil m-a luminat cumva cu ceea ce a scris in comentariu. Pot insa intelege printre cuvinte ca este vorba despre arta compromisului, de acceptarea unui punct de vedere in virtutea unui drept de veto desi nu esti de acord cu acesta. Eu as avea o problema atunci si de asta probabil nu as fi bun de moderator. Principiile nu se negociaza. Din punctul meu e ok ca un moderator sa aibe simpatii si antipatii. Toti suntem astfel construiti si relatia cu un om sau altul ne conditioneaza mai mult decat credem, uneori la un nivel inconstient. Am cautat o luare de pozitie de "atentionare" a lui Virgil. Nu am gasit. Posibil ca el sa nu fi gresit cu nimic insa putin probabil. Acum vad ca si tu vorbesti despre jocuri de roluri si teorii conspirationiste. E intotdeauna facil sa procedezi astfel, sa gandesti ca expunerea unei idei este un atac din umbra al nu stiu cui. E o cale a creierului de a se motiva si de a percepe totul ca o lupta. Dar daca nu este asa?
cu zâmbetul pe buze...
foarte frumos începutul poemului. reuşeşti să trimiţi lectorul într-o lume străveche, apoi să-l treci prin cârpa asta de viaţă şi să-l aduci la stadiul de fotografie îngălbenită. se pare că asta este evoluţia. mai avem viitor?!
(un singur lucru a rămas, totuşi, neschimbat: "reclamele pentru diferite cocteiluri erau lipite de cozile zmeilor"...).
da, am simţit că s-a petrecut o adevărată transfigurare!
Am citit zimbind interpretarea ta care, din fericire pentru mine, are erori grave si esentiale de logica si semantica.
In primul rind(desi nu sunt dator sa explic, dar, la rindul meu ma vad obligat pentru a taia elanul aceastei viziuni aproape habotnice), am folosit Fortral nu ca paliativ ci ca un drog care te face sa nu mai vezi realitatea. Cititnd comentariul tau, cred ca este cel mai bun exemplu de supradoza cu opioide spirituale.
Nu stiu in ce realitate ai trait tu, dar acest text nu reprezinta o forma de arta, ci realitatea in care am trait eu timp de peste 10 ani.
Ai vazut vreodata un nou-nascut cu sifilis congenital sau dependent de droguri? Eu da. Te invit intr-o zi(de preferinta la sfirsitul saptaminii) pe holurile sectiei Pediatrie, cind e plin de femei de etnie rroma(90% dintre aceste nu au 17 ani), care stau la coada pentru pampersi sau cutii cu lapte praf. Dupa ce se aprovizioneaza se duc la magazinul din curtea spitalului si schimba produsele pentru un pahar de cafea si o tigara, in vreme ce sotii lor asteapta in taxiuri, la colt, sa se deschida cantina sociala, pentru a lua acasa prinzul in caserole. Ce realitate este distorsionata aici? Faptul ca ai avut o altfel de experienta nu-ti da dreptul sa dai verdicte si sa ma etichetezi fascist. Ti-as povesti despre noul bulibasa de la noi din oras care s-a prezentat singur la ziar sa-i facem un portret. In curtea casei vechi, copiii, complet dezbracati, se jucau in praf, in timp ce surorile mai mari ascultau muzica pe iphone. Si ca peisajul sa fie complet, bulibasa m-a dus la vila sa in constructie, cu noua turnulete(stii care e semnificatia turneletelor? Prin partile noastre inseamna numarul de copii sau de cocosei de aur. Probabil ca acum sunt si mai fascist in viziunea ta). Iar ca sa incheie apoteotic, a chemat-o si pe nevasta sa-i fac o poza in fata vilei(care avea un hol identic cu cel al primariei din oras-pentru ca bulibasa a marturisit ca asa i-a fost pofta), ambii sprijiniti de Hammerul condus de un sofer roman angajat, pentru ca bulibasa nu avea permis. Iar nevasta, intr-un acces de inteligenta s-a sucit: haoleu, nu fa poze baiatu, ca ne vede aia de la primarie si nu ne mai da ajutor social. Din ceea ce am spus pina acum, unde este marginalizarea brutala? Unde este distorsionarea fascista?
Una din erorile grave pe care le-ai comis este ca eu nu vorbesc despre omul lipsit de sansa, ci despre acea tipologie care lipseste pe altii de sanse.
Alina, cea care apare in text, are 23 de ani, doi copii facuti cu fratele si cu unchiul sau. Copiii stau si cersesc in fata Episcopiei Romanului si Bacaului, iar cind le dai ceva de mincare te injura si arunca dupa tine cu mincarea primita pomana.
Cit despre "scuteste-ma doamne" ti-as povesti citi benbeficari de ajutor social au scutiri de la medic ce dovedesc ca nu sunt apti de munca, scutiri care au si ele pun pret.
Ci despre muribunzi, dai dovada, din punctul meu de vedere de o ipocrizie cum rar mi-a fost dat sa vad. In ultimii ani, in zona noastra cazurile de cancer au explodat. Nu avem centru de ingrijiri paliative, astfel ca cei mai multi copii isi aduc parintii in pragul mortii sa-si dea sfirsitul in sectia Oncologie. Ai vazut vreodata un astfel de muribund cum framinta roziariul in timp ce este vegheat de calugarite straine?
Nici nu mai comentez celelalate aspecte, pentru ca interpretarea ta este de o ipocrizie si habotnicie cum numai fortralul spiritual o poate da. Unii il prefera pentru a mai crede in umanitate, altii cred in umanitate dar nu au nevoie de surogate sa vada si o altfel de realitate.
Imi place in mod deosebit ultima parte a poemului, dar intreg ansamblul are ceva special de transmis. Lumina ce razbate din versurile tale impresioneaza retina pentru multa vreme.
Finalul este foarte reuşit.
"seara îți aud glasul
nu pot să vin
poate ți-am mai spus
mi se pare că jocul e aranjat
iar tu știi ceva
dar nu spui" - mai cu seamă trecerea de la vorbirea indirectă la cea directă care dă forţă finalului, candoare prin acel:"nu pot să vin", clar, ferm, asumat.
suspiciunea din final: "iar tu ştii ceva" e ca o provocare, "ascunde un mister" (misterul, oricum, este ascuns prin natura lui) şi e de bine.
Ce nu îmi place: că ai pus melcii să zboare.
Uite, aici:
"cel mai nepotrivit lucru sînt melcii/îi văd zburînd/prefer să mă retrag".
chiar dacă înţeleg mesajul, versurile nu au noimă, expresivitatea lor tinde sub zero.
Draga Gorun, acest text mai are nevoie de niște retușuri, sunt convins. dar m-a încântat ideea și l-am scris foarte repede. Titlul va fi schimbat de asemenea, a fost pus așa în repezeală... În altă ordine de idei mă bucur tare mult că ne-am "revăzut". Mulțumesc.
Nu mi-a fost uşor, dar am învins (ceea ce vă doresc şi vouă în corpore, simultan şi pe rând)! Şi pentru că îmi sunteţi simpatici vă ofer cheia succesului meu.
Ştiţi cum i-am păcălit pe cei de la Paideia (care este o editură cu o distribuţie ca lumea – aşa că veţi găsi, precis, cartea în librării) să mă publice? Cu următorele scrise în scrisoarea de “intenţie” (după o idée a prietenului meu Adrian Ioniţă trăitor în California, L.A.):
„Dacă, în conformitate cu fişa postului Dvs. (de editor), în mod normal ar trebui să citiţi textul anexat, pentru formarea unei impresii generale asupra cărţii (şi chiar o veţi face) - îmi cer scuze pentru timpul pe care vi l-am răpit.
Dar se poate întâmpla să nu-l citiţi. Nu-i bai. Căci aş putea să vă povestesc cam ce se petrece în volum, în măsura în care aţi accepta o discuţie „face to face” (eventual şi în virtual), astfel:
Autorul: D-le Redactor aş vrea să vă trimit o lucrare.
Redactorul: Cine te opreşte?
A: D-voastră.
R: Eu?
A: Da.
R: Glumeşti !
A: Nu.
R: Atunci nu o trimite.
A: Va mulţumesc.
R: Pentru puţin.
A: Încă ceva.
R: Da?
A: Dar dacă apare?
R: Ce?
A: Lucrarea.
R: Lucrarea cui?
A: Lucrarea mea.
R: Power to you, son!
A: Deci aţi publicat-o.
R: ?
A: N-aţi publicat-o?
R: ?
A: Trebuie să cred deci, că nu vă interesează?
R: Am zis eu asta?
A: Nu.
R: Atunci?
A: Deci va interesează!
R: Nu.
A: Dar nu aţi văzut lucrarea.
R: Ba da.
A: Dar nu v-am trimis-o.
R: Ba da.
A: ?
R: Te cheamă Gorun?
A: Da, cum de aţi aflat?
R: Manolescu?
A: Exact, ce surpriză!
R: Păi vezi!
A: Da.
R: Ce vezi?
A: Aaaa, am uitat...
Nu am sa ma abtin si nici nu prea ma intereseaza ca te victimizezi. Eu nu am aparut acolo unde ai fost atacata pe nedrept. iar in interventia mea de mai sus nu vad care sint invectimele mele. Nu-mi da mie lectii de morala, pentru ca eu nu sint aici doar ca sa fac curat in mintile altora. daca tu te-ai fi gindit ca Virgil fie nu a intrat pe net, fie nu a avut timp, poate ai fi privit altfel. Nu toate se intimpla cum vrem noi sau cind batem din picior. Continui sa acuzi si sa te victimizezi aiurea, desi stii foarte bine ca ai incalcat regulamentul de mai multe ori. Iti repet inca o data, daca nu ai inteles: nu are nimeni nimic absolut cu tine. Eu nu amestec concertele cu site-ul. Faptul ca m-ai acuzat ca am aparut de fiecare data cind erai atacata pe nedrept e total nefodnat. Exista lucrir reale si lucruri care se petrec in mintea fiecaruia. Bine ar fi sa nu le confundam. Ps. Si detest oamenii care se dau mai importanti decit sint si le raspund cu aceeasi moneda. Eu am pus punct aici.
consider ca se poate privi si ca o incercare de maieutica. intrebarile si raspunsurile au scopul de aduce spre adevar, care se gaseste in final:"Și las-o moale cu dragostea că nu e de bine dacă te-ai apucat să citești din astea.", dar cred ca revelarea adevarului abia urmeaza dupa intrebarea:"Cine ti-a dat cartea?". E interesant acest joc al intrebarilor si raspunsurilor subtile, gandite care te determina sa ajungi la adevaruri pe care nici tu nu le cunosti, dar reusesti cu ajutorul lor(al intrebarilor) sa ajungi la ele (la adevaruri). interesanta si naivitatea lui Fane care nicidecum nu echivaleaza cu necunoasterea.acesta chiar daca daca pare a nu pricepe este foarte atent la ce spune Costi:"Ia uite măi! Pînă mai acum cinci minute îmi spuneai că e o prostie și acum mă aburești cu trăitu’. Cînd să te cred?". placut textul.
Nu inteleg "adînc în desertul asternului" (si de data asta am luat cu copy-paste)... poate o fi "asternutului"? Si nici "conturul amintirilor mele dispare urmele orelor lasă pe noi umbre de sare" - oare pentru a evita o rima (care oricum apare la citiriea cu voce tare)acel "dispare" e trecut pe versul cu "urmele orelor" de parca suna a dezacord... nu stiu ce sa zic, ti se limba plimba-n gura daca citesti versurile cu pauza corspunzatoare asa cum sunt scrise acum... "neaceeasi" cum adica? "insomnii albastre" - un loc comun in care se poate sta comod si eventual sorbi yerba mate. In rest, un poem interesant, de atmosfera. Andu
ce e aia lunatie? personal gasesc septicemia ca fiind un termen nepotrivit. septicemia este o infectie sau un sepsis al singelui. cum translezi asta la memorie imi e cam greu de priceput si asta mai ales cind incepe sa bolboroseasca. despre genunchii fluturilor am mai citit undeva si si acolo am comentat negativ. nu stiu de ce ma duce cu gindul la genunchiul broastei
Deși nu prea sunt adepta susținerii poemului de către o imagine, aici nu le pot separa. Văzând întâi imaginea, parcă am citit și poemul în toată fulguirea lui. E o sudură excepțională între ele. Te felicit, Mădălina. Poemul are atâta prospețime, atâta gingășie și naturalețe, încât îmi doresc să fiu copil, acolo cu voi, ,,să transformăm fulgii de gheață
în albastre praline heidi" și să ne strângem "în pumnii noștri micuți ". Te felicit! Continuă! Am nevoie de poezia ta :)
Aceeași observație pentru ,,scrijelim". Parcă îi trebui un complement direct...sau poate renunți la el, e tot mai des întâlnit în poezia modernă. E o părere sinceră, Mădălina.
Cu mult drag,
Mariana
Un limbaj voit cavernos cu multe trimiteri la organic, asezate probabil pentru a evidentia o atitudine de recuperare a realului prin imersiunea in sine... cautare laolalta cu acea constiinta a zadarniciei oricarei cautari... aproape frumos.
Am decis, totuşi, ca poemul, să-l las să respire aşa, cu imperfecţiunile lui, opinabile. Binevenita observaţie a celor două ce-uri,a determinat eliminarea unuia,cel de prisos. Îţi mulţumesc de trecere şi semn.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Poemul tău poate avea multe interpretări. Îl văd ca pe un un nor alb pe care îl surprindem în diverse forme, sau ca pe un fluid turnat în cupe de forme diferite. Mă uit acum si la forma lui si il văd ca un nai si-mi amintesc versurile lui Ion Pillat:
pentru textul : de ce nu mai scriu poeme lungi de,Un singur nai dar atâtea ecouri în păduri" ( definiţie poetică a poemului într-un vers ). Cât despre religie, religia noastră e Cuvântul :)
O singura obiectie... "ma gadila la" creeaza un efect sonor destul de nepotrivit. Poate ar trebui sa evitati cacofonia ! Un text in care predomina tema naturii, destul de comun, care nu impresioneaza in vreun fel. Ialin
pentru textul : copilul verde dein poezie ca si in viata, lasam uneori cheia sub presul de la intrare, la indemana... vor intra doar cei ce stiu sa asculte "stolul de vecernii inzapezite pe o dunga a iernii", simbolul mainii care alinta, e picatura de liniste, uneori poezia e doar o ... "melodie trista" , asa cum tipatul, e o stare de odihna. deosebit versul: "vei fi frumoasa si fara mine", imi place mult, de-altfel sunt multe versuri aici care au aceea profunzime empirica, ce a locuit intai spatiul inimii tale... cu siguranta versul tau merita mai mult decat pot eu spune, ti-am citit poemele, le-am tot citit:)
pentru textul : Aceasta e doar o melodie tristă deexistă momente din zi care par friguroase. când te zgribulești într-un gând ca într-o scorbură. sau momente care încetinesc precum mașinile lăsând un suspans ori chemând întrebări. unele din acestea rămân înnegurate, bentale și abia percepute după ce nu mai sunt. dar ele rămân ca gustul cafelei pe limbă. și, câteodată, vine un om frumos, se uită în tine printre cuvinte, scoate aurul și te lasă sărăcit de tristețea montată cu grijă în exterior. cred că atunci, dar și pe viitor, frumusețea va urma cuvintele blânde, binevoitoare ca o trenă la suflet. îți mulțumesc, Mariana!
pentru textul : ziua îmbătrâniților dete duci cam departe cu constatarile. am fost, am citit ceva genial, dar o gospodina imi tot lua microfonul de la gura, asteptîndu-se la vreun cuvînt tare. cuvînt ce n-a mai aparut, ca deh... nu era! si cenzura aia inutila mi-a facut greata instantaneu. noroc de sucul de grefe. iar unui tip din orsova i-am zis ce cred despre ce scrie, dar a ramas tot înfumurat (saracul, de unde a venit...) cel mai bun lucru la care am asistat la virtualia a fost lansarea unei carti de poeme, vara trecuta, a cuiva venit de departe... dar din nou... n-am nici o problema cu cenaclul; foarte probabil voi veni si la editia asta. am pus o intrebare doar, si asteptam raspuns de la organizatori. sunteti cam impulsivi
pentru textul : Cenaclul Virtualia - editia a X-a depoezia aceasta imi sugereaza putin suprarealismul lui Luis Bunuel (mai ales in "Ciinele andaluz", realizat impreuna cu Salvator Dali in plina efervescenta a suprarealismului), bineinteles in alt registru al imaginilor, al impactului... ...si totusi, stranie aceasta atractie/dragoste ca un esafod comun...un erotism aparte, socant... am remarcat si nu numai aici, ma refer, in general, la finalurile poemelor tale (pe care le citesc) o forta de expresie aparte: "gâdele a tras peste capetele noastre o mască și ne-am ciopârțit unul altuia în întuneric."
pentru textul : Eșafod deProbabil după ce se închide farmacia ne apucăm de scris. Rețete. Nu mai fac alte comentarii, îți mai dau o șansă.
pentru textul : Poem biologic devizuală, tangibilă, sensibilă. Un poem scurt ce cuprinde în sine multe înţelesuri, stări. E genul pe care îl apreciez, datorită condensării. Inversiunea din versurile 5-6 îi dă un farmec aparte. Puţini mai au curajul să scrie astfel. Poate de teama să nu greşească. Poezia rămîne însă poezie, autenticul, autentic.
pentru textul : ambiguu | mîinile deLIM.
exceptand acel "amiabil" (din considerente estetice) si "estuarele Dunarii" (din considerente geografice), textul m-a prins si mi-a placut.
pentru textul : amintire de dincolo deSaphire vreau sa iei cuvintele mele asa cum sunt, cuvintele unui om care expune idei si nu face atacuri la adresa cuiva. As dori, pe cat posibil, ca dialogul sa ramana numai intre noi, in masura in care-l poti accepta. Nu cred ca impartialitatea institutiei moderatorului este conditionata de comentariile laudative ale cuiva la adresa textelor postate de omul care ocupa aceasta functie. Omul este cheia in aceasta situatie. Personal eu m-am simtit nedreptatit atunci cand Saphire m-a apostrofat numai pe mine intr-o disputa cu directorul hermeneia. Nu vreau insa sa fac din acel text un moment de referinta. Am trecut peste asta. Nu stiu daca dintre cei care administreaza hermeneia are cineva experienta de manager, daca a condus vreodata macar un grup de cativa oameni. Nu stiu, insa din analiza modului in care interactionati (particularizand la tine Saphire) cred ca ar trebui sa fiti mai deschisi la sugestii. Si voi puteti invata de la altii cum si eu pot invatat de la voi. Nu ne cunoastem prea bine si poate ca ati fi tentati sa judecati lucrurile dupa faptul ca sunt incadrat la novice dar sa nu incurcam capra cu varza. Nici eu nu stiu multe despre voi si ma feresc sa dau sentinte lasand discursul sub semnul probabilului. Omul, Saphire, nu poate fi obiectiv ci doar tinde spre obiectivitate, Ai sa zambesti insa eu am apreciat deseori pozitia ta de moderare cu minim de implicare si cu recursul mai degraba la bunul simt decat la litera legii. Insa am observat ca nu judeci cu aceeasi masura in toate cazurile, iar ceea ce ii reprosezi unuia nu o faci si pentru altul aflat intr-o situatie similara. Dubla masura este lucrul care pe mine m-a deranjat. Apoi, om fiind si eu, am cautat cauze. Poate m-am pripit dandu-mi cu parerea despre cum iti este sufletul. Poate ca nu esti o fire coruptibila. Nu stiu cum functioneaza hermeneia in luarea deciziilor desi Virgil m-a luminat cumva cu ceea ce a scris in comentariu. Pot insa intelege printre cuvinte ca este vorba despre arta compromisului, de acceptarea unui punct de vedere in virtutea unui drept de veto desi nu esti de acord cu acesta. Eu as avea o problema atunci si de asta probabil nu as fi bun de moderator. Principiile nu se negociaza. Din punctul meu e ok ca un moderator sa aibe simpatii si antipatii. Toti suntem astfel construiti si relatia cu un om sau altul ne conditioneaza mai mult decat credem, uneori la un nivel inconstient. Am cautat o luare de pozitie de "atentionare" a lui Virgil. Nu am gasit. Posibil ca el sa nu fi gresit cu nimic insa putin probabil. Acum vad ca si tu vorbesti despre jocuri de roluri si teorii conspirationiste. E intotdeauna facil sa procedezi astfel, sa gandesti ca expunerea unei idei este un atac din umbra al nu stiu cui. E o cale a creierului de a se motiva si de a percepe totul ca o lupta. Dar daca nu este asa?
pentru textul : Moderator pe hermeneia decu zâmbetul pe buze...
pentru textul : transfigurare defoarte frumos începutul poemului. reuşeşti să trimiţi lectorul într-o lume străveche, apoi să-l treci prin cârpa asta de viaţă şi să-l aduci la stadiul de fotografie îngălbenită. se pare că asta este evoluţia. mai avem viitor?!
(un singur lucru a rămas, totuşi, neschimbat: "reclamele pentru diferite cocteiluri erau lipite de cozile zmeilor"...).
da, am simţit că s-a petrecut o adevărată transfigurare!
mersi, chestia cu manelismul, ma rog...
pentru textul : oda femeii siderurge deAm citit zimbind interpretarea ta care, din fericire pentru mine, are erori grave si esentiale de logica si semantica.
pentru textul : viaţa de dincolo de fortral deIn primul rind(desi nu sunt dator sa explic, dar, la rindul meu ma vad obligat pentru a taia elanul aceastei viziuni aproape habotnice), am folosit Fortral nu ca paliativ ci ca un drog care te face sa nu mai vezi realitatea. Cititnd comentariul tau, cred ca este cel mai bun exemplu de supradoza cu opioide spirituale.
Nu stiu in ce realitate ai trait tu, dar acest text nu reprezinta o forma de arta, ci realitatea in care am trait eu timp de peste 10 ani.
Ai vazut vreodata un nou-nascut cu sifilis congenital sau dependent de droguri? Eu da. Te invit intr-o zi(de preferinta la sfirsitul saptaminii) pe holurile sectiei Pediatrie, cind e plin de femei de etnie rroma(90% dintre aceste nu au 17 ani), care stau la coada pentru pampersi sau cutii cu lapte praf. Dupa ce se aprovizioneaza se duc la magazinul din curtea spitalului si schimba produsele pentru un pahar de cafea si o tigara, in vreme ce sotii lor asteapta in taxiuri, la colt, sa se deschida cantina sociala, pentru a lua acasa prinzul in caserole. Ce realitate este distorsionata aici? Faptul ca ai avut o altfel de experienta nu-ti da dreptul sa dai verdicte si sa ma etichetezi fascist. Ti-as povesti despre noul bulibasa de la noi din oras care s-a prezentat singur la ziar sa-i facem un portret. In curtea casei vechi, copiii, complet dezbracati, se jucau in praf, in timp ce surorile mai mari ascultau muzica pe iphone. Si ca peisajul sa fie complet, bulibasa m-a dus la vila sa in constructie, cu noua turnulete(stii care e semnificatia turneletelor? Prin partile noastre inseamna numarul de copii sau de cocosei de aur. Probabil ca acum sunt si mai fascist in viziunea ta). Iar ca sa incheie apoteotic, a chemat-o si pe nevasta sa-i fac o poza in fata vilei(care avea un hol identic cu cel al primariei din oras-pentru ca bulibasa a marturisit ca asa i-a fost pofta), ambii sprijiniti de Hammerul condus de un sofer roman angajat, pentru ca bulibasa nu avea permis. Iar nevasta, intr-un acces de inteligenta s-a sucit: haoleu, nu fa poze baiatu, ca ne vede aia de la primarie si nu ne mai da ajutor social. Din ceea ce am spus pina acum, unde este marginalizarea brutala? Unde este distorsionarea fascista?
Una din erorile grave pe care le-ai comis este ca eu nu vorbesc despre omul lipsit de sansa, ci despre acea tipologie care lipseste pe altii de sanse.
Alina, cea care apare in text, are 23 de ani, doi copii facuti cu fratele si cu unchiul sau. Copiii stau si cersesc in fata Episcopiei Romanului si Bacaului, iar cind le dai ceva de mincare te injura si arunca dupa tine cu mincarea primita pomana.
Cit despre "scuteste-ma doamne" ti-as povesti citi benbeficari de ajutor social au scutiri de la medic ce dovedesc ca nu sunt apti de munca, scutiri care au si ele pun pret.
Ci despre muribunzi, dai dovada, din punctul meu de vedere de o ipocrizie cum rar mi-a fost dat sa vad. In ultimii ani, in zona noastra cazurile de cancer au explodat. Nu avem centru de ingrijiri paliative, astfel ca cei mai multi copii isi aduc parintii in pragul mortii sa-si dea sfirsitul in sectia Oncologie. Ai vazut vreodata un astfel de muribund cum framinta roziariul in timp ce este vegheat de calugarite straine?
Nici nu mai comentez celelalate aspecte, pentru ca interpretarea ta este de o ipocrizie si habotnicie cum numai fortralul spiritual o poate da. Unii il prefera pentru a mai crede in umanitate, altii cred in umanitate dar nu au nevoie de surogate sa vada si o altfel de realitate.
Imi place in mod deosebit ultima parte a poemului, dar intreg ansamblul are ceva special de transmis. Lumina ce razbate din versurile tale impresioneaza retina pentru multa vreme.
pentru textul : praf de scris în timp deEsti pe H de 5 ani si 5 ore. Multi inainte! Mi-a placut sa recitesc primele doua strofe. Ai putea sa lucrezi pe final.
pentru textul : pentru prima dată dedaca ai nevoie, te pot ajuta eu. id: dorincozan
pentru textul : Ryu Murakami și violența ca antidot al alienării deFinalul este foarte reuşit.
"seara îți aud glasul
nu pot să vin
poate ți-am mai spus
mi se pare că jocul e aranjat
iar tu știi ceva
dar nu spui" - mai cu seamă trecerea de la vorbirea indirectă la cea directă care dă forţă finalului, candoare prin acel:"nu pot să vin", clar, ferm, asumat.
suspiciunea din final: "iar tu ştii ceva" e ca o provocare, "ascunde un mister" (misterul, oricum, este ascuns prin natura lui) şi e de bine.
Ce nu îmi place: că ai pus melcii să zboare.
pentru textul : ganga deUite, aici:
"cel mai nepotrivit lucru sînt melcii/îi văd zburînd/prefer să mă retrag".
chiar dacă înţeleg mesajul, versurile nu au noimă, expresivitatea lor tinde sub zero.
Draga Gorun, acest text mai are nevoie de niște retușuri, sunt convins. dar m-a încântat ideea și l-am scris foarte repede. Titlul va fi schimbat de asemenea, a fost pus așa în repezeală... În altă ordine de idei mă bucur tare mult că ne-am "revăzut". Mulțumesc.
pentru textul : november time deNu mi-a fost uşor, dar am învins (ceea ce vă doresc şi vouă în corpore, simultan şi pe rând)! Şi pentru că îmi sunteţi simpatici vă ofer cheia succesului meu.
Ştiţi cum i-am păcălit pe cei de la Paideia (care este o editură cu o distribuţie ca lumea – aşa că veţi găsi, precis, cartea în librării) să mă publice? Cu următorele scrise în scrisoarea de “intenţie” (după o idée a prietenului meu Adrian Ioniţă trăitor în California, L.A.):
„Dacă, în conformitate cu fişa postului Dvs. (de editor), în mod normal ar trebui să citiţi textul anexat, pentru formarea unei impresii generale asupra cărţii (şi chiar o veţi face) - îmi cer scuze pentru timpul pe care vi l-am răpit.
Dar se poate întâmpla să nu-l citiţi. Nu-i bai. Căci aş putea să vă povestesc cam ce se petrece în volum, în măsura în care aţi accepta o discuţie „face to face” (eventual şi în virtual), astfel:
Autorul: D-le Redactor aş vrea să vă trimit o lucrare.
Redactorul: Cine te opreşte?
A: D-voastră.
R: Eu?
A: Da.
R: Glumeşti !
A: Nu.
R: Atunci nu o trimite.
A: Va mulţumesc.
R: Pentru puţin.
A: Încă ceva.
R: Da?
A: Dar dacă apare?
R: Ce?
A: Lucrarea.
R: Lucrarea cui?
A: Lucrarea mea.
R: Power to you, son!
A: Deci aţi publicat-o.
R: ?
A: N-aţi publicat-o?
R: ?
A: Trebuie să cred deci, că nu vă interesează?
R: Am zis eu asta?
A: Nu.
R: Atunci?
A: Deci va interesează!
R: Nu.
A: Dar nu aţi văzut lucrarea.
R: Ba da.
A: Dar nu v-am trimis-o.
R: Ba da.
A: ?
R: Te cheamă Gorun?
A: Da, cum de aţi aflat?
R: Manolescu?
A: Exact, ce surpriză!
R: Păi vezi!
A: Da.
R: Ce vezi?
A: Aaaa, am uitat...
Cu respect,
pentru textul : "Dincolo de ironie şi ironism" la Paideia deGorun Manolescu”
sunt convinsă că le vei corecta când vei avea timp, e de altfel păcat să fie lăsat așa. îți urez un drum bun și toate cele bune!
pentru textul : Interviu (non-virtual) cu Constantin Virgil Negoiță deNu am sa ma abtin si nici nu prea ma intereseaza ca te victimizezi. Eu nu am aparut acolo unde ai fost atacata pe nedrept. iar in interventia mea de mai sus nu vad care sint invectimele mele. Nu-mi da mie lectii de morala, pentru ca eu nu sint aici doar ca sa fac curat in mintile altora. daca tu te-ai fi gindit ca Virgil fie nu a intrat pe net, fie nu a avut timp, poate ai fi privit altfel. Nu toate se intimpla cum vrem noi sau cind batem din picior. Continui sa acuzi si sa te victimizezi aiurea, desi stii foarte bine ca ai incalcat regulamentul de mai multe ori. Iti repet inca o data, daca nu ai inteles: nu are nimeni nimic absolut cu tine. Eu nu amestec concertele cu site-ul. Faptul ca m-ai acuzat ca am aparut de fiecare data cind erai atacata pe nedrept e total nefodnat. Exista lucrir reale si lucruri care se petrec in mintea fiecaruia. Bine ar fi sa nu le confundam. Ps. Si detest oamenii care se dau mai importanti decit sint si le raspund cu aceeasi moneda. Eu am pus punct aici.
pentru textul : zilele universitatii deconsider ca se poate privi si ca o incercare de maieutica. intrebarile si raspunsurile au scopul de aduce spre adevar, care se gaseste in final:"Și las-o moale cu dragostea că nu e de bine dacă te-ai apucat să citești din astea.", dar cred ca revelarea adevarului abia urmeaza dupa intrebarea:"Cine ti-a dat cartea?". E interesant acest joc al intrebarilor si raspunsurilor subtile, gandite care te determina sa ajungi la adevaruri pe care nici tu nu le cunosti, dar reusesti cu ajutorul lor(al intrebarilor) sa ajungi la ele (la adevaruri). interesanta si naivitatea lui Fane care nicidecum nu echivaleaza cu necunoasterea.acesta chiar daca daca pare a nu pricepe este foarte atent la ce spune Costi:"Ia uite măi! Pînă mai acum cinci minute îmi spuneai că e o prostie și acum mă aburești cu trăitu’. Cînd să te cred?". placut textul.
pentru textul : din dialogurile misogine ale lui Fane și Costi - partea întîi deNu inteleg "adînc în desertul asternului" (si de data asta am luat cu copy-paste)... poate o fi "asternutului"? Si nici "conturul amintirilor mele dispare urmele orelor lasă pe noi umbre de sare" - oare pentru a evita o rima (care oricum apare la citiriea cu voce tare)acel "dispare" e trecut pe versul cu "urmele orelor" de parca suna a dezacord... nu stiu ce sa zic, ti se limba plimba-n gura daca citesti versurile cu pauza corspunzatoare asa cum sunt scrise acum... "neaceeasi" cum adica? "insomnii albastre" - un loc comun in care se poate sta comod si eventual sorbi yerba mate. In rest, un poem interesant, de atmosfera. Andu
pentru textul : mate blues dece e aia lunatie? personal gasesc septicemia ca fiind un termen nepotrivit. septicemia este o infectie sau un sepsis al singelui. cum translezi asta la memorie imi e cam greu de priceput si asta mai ales cind incepe sa bolboroseasca. despre genunchii fluturilor am mai citit undeva si si acolo am comentat negativ. nu stiu de ce ma duce cu gindul la genunchiul broastei
pentru textul : septicemia memoriei dedraga profetule... mirarile tale sunt certitudinile mele...
pentru textul : Imn mistic deDeși nu prea sunt adepta susținerii poemului de către o imagine, aici nu le pot separa. Văzând întâi imaginea, parcă am citit și poemul în toată fulguirea lui. E o sudură excepțională între ele. Te felicit, Mădălina. Poemul are atâta prospețime, atâta gingășie și naturalețe, încât îmi doresc să fiu copil, acolo cu voi, ,,să transformăm fulgii de gheață
în albastre praline heidi" și să ne strângem "în pumnii noștri micuți ". Te felicit! Continuă! Am nevoie de poezia ta :)
Aceeași observație pentru ,,scrijelim". Parcă îi trebui un complement direct...sau poate renunți la el, e tot mai des întâlnit în poezia modernă. E o părere sinceră, Mădălina.
pentru textul : din băscuța roșie am scos iepurașul deCu mult drag,
Mariana
p.s. as prefera ca pe hermeneia.com sa nu fie postate imagini care trimit la alte website-uri multumesc
pentru textul : Destrămare deText-duplicat.
pentru textul : mă bărbieresc de alb deUn limbaj voit cavernos cu multe trimiteri la organic, asezate probabil pentru a evidentia o atitudine de recuperare a realului prin imersiunea in sine... cautare laolalta cu acea constiinta a zadarniciei oricarei cautari... aproape frumos.
pentru textul : memento II deAm decis, totuşi, ca poemul, să-l las să respire aşa, cu imperfecţiunile lui, opinabile. Binevenita observaţie a celor două ce-uri,a determinat eliminarea unuia,cel de prisos. Îţi mulţumesc de trecere şi semn.
pentru textul : în iedera mea respiră un fluture dePagini