In subsolul acestui text stau si ma minunez si ma intreb in stilul "unde sunt zapezile de altadata?" adica vremurile cand Bianca aparea la minut la un asemenea dialog din pozitia de moderator si ii avertiza pe participanti ca sunt complet off-topic... Mai constat ca Alma a dezvoltat intretimp un fel de ironie schematica si care ma duce cu gandul la faptul ca ii scrie altcineva comentariile pentru ca nu ii iese deloc. Aceasta ironie arata ca o balerina intr-un dans la bara. Stimate treidea, poemul nu e ratat defel. Pe undeva ati incercat o aranjare mai "moderna" hai sa zic asa a versurilor, dar nu cred ca asta e important. Andu
Textul (tip fantasy short stories) m-a trimis la un sf "The butterfly effect" și la Albert Einstein: "God doesn't play dice" (Dumnezeu nu joacă zaruri). Cred că ar putea fi ilustrat perfect de aalizeei.
Paul, dacă încerci să te pui în pielea personajului... ele nu gândesc cu ghilimele, dar am priceput eu unde bați, așa că m-am cam "comformat", alegând o soluție de compromis, atâta vreme cât citatul e citat și nu numai. Bucuria e de partea aceasta. Cum spuneam, reacționez mai bine la critică decât în fața aprecierii. Dar bucuria este: proza e mai ingrată... Virgil, mulțumesc de explicație, asta îmi și doresc să se întâmple...
părerea mea de doi lei (noi): - nu știu ce este aia ”prada săracilor” - cum pot să ”bea umerii înțelepciune” rămîne un mister pentru mine (chiar la nivel metaforic unde tot forțat sună) - textul continuă acceptabit misogin și mediocru anecdotic pînă la defectul formal ”să.. să” din ceea ce ar putea fi considerat strofa a treia - căderea în gastronomic din a doua parte devine însă... greu ingurgitabilă ca text poetic
Am regăsit o mare parte din "lucrurile pe care și eu le iubesc", poate pentru că am primit, cândva, copia la indigo a "pactului". Inedit este versul "oamneii - nu e typos", e licența ta poetică. Îți mulțumesc pentru "replică". Frumos.
da, și mie-mi place ideea, uneori m-am mai jucar și eu „de-a epigramistul”. :)
dar nu pentru asta o să puno peniță, cu pentru a atrage atenția asupra inițiativei.
să vedem... cine se mai joacă? (bine, știu că epigrama, cel puțin, e lucru serios, dar...)
textul are destul lugubru, dar, așa cum zicea și Adrian, io l-aș fi literalizat puțin, admițând că pornește de la o întâmplare reală. are însă destul farmec și așa. faptul că te face să te simți prizonier în spațiul respectiv și să-mi fi dorit să știu personajul mutat cât mai repdede :), spune destule.
dar, zi-ne, te rog, într-un episod viitor că după ce ai spălat cenușa unei doamne bătrâne ai aflat un mare, mare secret legat de scrinul negru.
promiți?
foarte reusit finalul ce ar putea sa isi pastreze autonomia chiar: "unele lucruri se pierd pentru totdeauna dar niciodată nu înțeleg de ce teii înfloresc pe furiș la fel ca oasele mele duminica"
Pentru descȃntecul din final și pentru inventivitatea în „manipularea” cuvintelor și sunetelor și rimelor (uneori intercalate), alternare de ritmuri, toate astea ducȃnd la sensuri și sugestii neașteptate și nu la „virtuozități” lingvistice (și nu limbistice), o peniță din aur pur obținut alchimic de poezia ta
se simte mult dincolo de prozolirismul utilizat iar atmosfera ideii este foarte frumos ocrotita. un personaj previzibil, natural si iscusit retusat. mi-a facut placere sa citesc o proza buna, in aceasta seara de Inca weekend. felicitari Sorin! si semnul meu de apreciere fara rezerve!
Virgil, revin și cu răspuns la afirmația ta ultimă din comentariu, anume: daca imi permiti o comparatie, textul tau sufera de inversul "bolii" de care sufera textul almei de astazi cu "shortcut la L.L." Ei bine, ce este greu de acceptat de cineva este: 1. a se folosi termeni ca "epuizat", "subțire", "inversul bolii" atunci când nu este înțeles un mesaj al unei poezii. fiindcă: a) e o poezie lucrată, contează să vezi articularea ideilor, planurilor de referință, simbolurilor, stărilor și mesajelor. 2. ceea ce ai făcut tu mai sus în primul comentariu nu a fost nici pe departe o analiză. crede-mă că sunt cunoscătoare în ale analizelor și interpretărilor de text. felul în care te-ai exprimat exprimă nu o analiză, ci modul în care mă percepi pe mine, respectiv că ai considerat că nu mi-am lăsat ideile și imaginile să se cristalizeze. greșit. fiindcă dacă aș sta să descriu toate elemente care au compus această poezie, ai vedea că sunt îndeajuns de cristalizate și de coerente. 3. comparația pe acre ai făcut-o este neîntemeiată. în primul rând fiindcă boala pe care ai considerat-o la poezia almei este că e "pra încărcată", iar la mine poezia - spui tu - este "neîncărcată" pe alocuri. în al doilea rând greșești în apreciere prin faptul că tu compari două piese complet diferite. și ac stil, și ca idee, și ca imagine și ca mesaj. în al treilea rând, poezia mea are încărcătură iar liniile de demarcare prin simplitate fac ca ea să fie mai ușor respirabilă/de receptat. Te-aș ruga să nu te mai grăbești în afirmații. Ar fi mai just să mă întrebi unde nu anume ți-e clară o idee sau o imagine decât să atribui altceva la adresa textului. Fiindcă atunci când facem o analiză, este o analiză. Tu ți-ai spus părerea, dar într-un mod destul de precipitat. Și chiar ironic. În plus, dacă și tu crezi că sunt atât de limitată încât să nu știu că aici nu e vorba de drăgălășenii și complimente, atunci toate mirările de mai sus sunt deja mult depășite de aceasta din urmă, care ar reliefa o foarte părere a ta despre mine. Nu îmi cere te rog să îmi comentez sau explic detaliat poezia, fiindcă mi s-ar părea ultimul lucru demn de a fi făcut. Am dat destule elemente de interpretare. Și nici măcar în zilele mele cele mai proaste nu aș scrie ceva de genul "epuizat", "subțire", "foarte fade" pe marginea unui text al unui membru de pe Hermeneia sau alte site-uri. Aș găsi chiar și atunci un mod de exprimare demn de a fi transmis pentru un efect pozitiv și contructiv. Asta înseamnă critică constructivă. Să aduci elemente în plus, nu adjective care să lase urme "cenușii". Dar, obișnuită fiind în lumea editorială și literară cu astfel de reacții, așa cum am scris mai sus, nu îmi fac probleme. Nu din acest motiv. Sper ca ceea ce am scris să fie receptat cu tonul pe care eu îl folosesc. Și cu bună intenție. Mulțumesc, de-acum eu îmi acord un "respiro". Sunt critici literari care îmi consideră poezia o revelație. Se pare că nu e nici "epuizată", dar nici "revelație". eu sunt conștientă de acest lucru. Și voi scrie mai departe.
Va multumesc de trecere si comentariu ! Legat de observatii : In versul opt... ritmic, probabil ca da, este deranjanta acea trecere. Logic nu trebuie perceputa ca o disociere personala ci ca "suntem oameni toti... oamenii (ei) ezita". Legat de versul noua sunt perfect de acord ca nu am o rima in versul ala, numai ca nu am gasit nimic sa aduca a temporal si sa se potriveasca mai bine in context. Daca aveti vreo idee care sa se potriveasca in context sunt deschis la sugestii si modificari. Ialin
Alexander, iti recomand sa te abtii pe viitor de la astfel de opinii sau remarci personale. daca simti nevoia sa comunici la acest nivel cred ca exista alte locuri pentru aceasta. deocamdata ti s-a pus o intrebare despre ceea ce un cititor a perceput ca fiind probabil o lacuna. daca ai un raspuns ar fi bine sa il oferi iar daca nu ai, asta e. dar nu cred ca cineva aici este nevoit sa iti primeasca observatiile tale mai mult sau mai putin ofensatoare.
un răspuns? o parere? o stare de incertitudine?... sau o tentativa literara pe tema canina? ceea ce imi este neclar, e titlul care nu ajuta in niciun sens.
e o balada, nu? asa mi se pare mie. ma gandeam ca daca tot am trecut din nou pe aici sa imi iau inima in dinti si sa las un semn... parerea mea este ca acest text e scris altfel decat altele. seamana cu baladele lui St. A Doinas.(Mistretul cu colti de argint) imi plac, oricum, multe texte ale tale. balade sau nu, e o coarda sensibila, foarte sensibila acolo... un fond sufletesc deosebit, dar prea trist de cele mai multe ori ... in poezie. singuratatile tale doar de mine sunt pline tinde-ti mana, mana dreapta inima ta dreapta peste mine foarte frumos, dar nu stiu ce-as mai putea spune, eu... iarta-mi indrazneala...
sarí -iubitul meu e un pária e liniște fetele ard bețe de ylang lângă o jerbă nouă și se roagă khali, iubitul meu e un pária, plânge auna celeilalte, fumul ce se ridică în aer îi spune o poveste cu un maharajah privește, arjun, cum ploaia își țese din noapte sariul transparent de ape ca o scară khali, îmi văd iubitul venind, fără cămașă, fără destin, desculț, o, khali, am să mă arunc în râu, primește înainte sariu-ul meu, țesut pentru o nuntă ce nu va mai fi, îmbracă-l tu în poarta templului o fată păzește întunericul iar o alta ajută zeița să se îmbrace, ca într-un bungalou, o mamă aspră și două fiice, pe piatra de jasp a ploii trei petale suspin
Ceea ce îmi place aici este faptul că prin cuvinte puține reușești să dai viață unui caleidoscop întreg de imagini, care se derulează cu o viteză amețitoare. Singurul meu regret este că textul se termină prea repede, iar plăcerea mea fu de scurtă durată.Am rezonat în mode special cu pasajul doi în întregime, precum și cu „alergatul pe sfoară”, la fel - cu ”bustul de plastic al lunii”.
Emil, poemul este foarte încărcat, dar o să simți și tu asta într-o zi, inegal ca valoare, diluat ca expresivitate, tocmai pentru că ai pus totul pe hârtie, fără măsură. Remarc vocea și credibilitatea ei, finalul e romanțios, naiv.
malditza, nu știu ce să spun, interesantă interpretarea ta, poate chiar mai profundă ca textul în sine hialin, într-un fel ai dreptate, dar în altul nu. pentru că cred că îți dai seama că există un efect diferit între formularea eliptică și cea mai degrabă explicită. eu am preferat a doua opțiune. a existat o vreme în care, dacă te vei uita la textele mele vei vedea că am utilizat mult prima soluție. în ultima vreme vreau să văd dacă pot face ceva și folosind-o pe a doua. cam asta ar fi explicația fenomenului.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
mi-a plăcut textul tău. Îndeosebi ultima strofă. Felicitări.
pentru textul : vezi cu ochii tăi cum se motivează taxa de drum deIn subsolul acestui text stau si ma minunez si ma intreb in stilul "unde sunt zapezile de altadata?" adica vremurile cand Bianca aparea la minut la un asemenea dialog din pozitia de moderator si ii avertiza pe participanti ca sunt complet off-topic... Mai constat ca Alma a dezvoltat intretimp un fel de ironie schematica si care ma duce cu gandul la faptul ca ii scrie altcineva comentariile pentru ca nu ii iese deloc. Aceasta ironie arata ca o balerina intr-un dans la bara. Stimate treidea, poemul nu e ratat defel. Pe undeva ati incercat o aranjare mai "moderna" hai sa zic asa a versurilor, dar nu cred ca asta e important. Andu
pentru textul : Poem ratat deprice sugestie sau propunere e binevenită, o sa mă mai gândesc la reluarea în laborator după o perioadă de timp. Mulțumesc pentru citire,
pentru textul : Ca sub un stejar deTextul (tip fantasy short stories) m-a trimis la un sf "The butterfly effect" și la Albert Einstein: "God doesn't play dice" (Dumnezeu nu joacă zaruri). Cred că ar putea fi ilustrat perfect de aalizeei.
pentru textul : Meditație dePaul, dacă încerci să te pui în pielea personajului... ele nu gândesc cu ghilimele, dar am priceput eu unde bați, așa că m-am cam "comformat", alegând o soluție de compromis, atâta vreme cât citatul e citat și nu numai. Bucuria e de partea aceasta. Cum spuneam, reacționez mai bine la critică decât în fața aprecierii. Dar bucuria este: proza e mai ingrată... Virgil, mulțumesc de explicație, asta îmi și doresc să se întâmple...
pentru textul : Tunel de liniște depărerea mea de doi lei (noi): - nu știu ce este aia ”prada săracilor” - cum pot să ”bea umerii înțelepciune” rămîne un mister pentru mine (chiar la nivel metaforic unde tot forțat sună) - textul continuă acceptabit misogin și mediocru anecdotic pînă la defectul formal ”să.. să” din ceea ce ar putea fi considerat strofa a treia - căderea în gastronomic din a doua parte devine însă... greu ingurgitabilă ca text poetic
pentru textul : nota autorului demerci de observatii, m-ai facut sa ma gindesc la unele modificari posibile
pentru textul : delirice VII deAm regăsit o mare parte din "lucrurile pe care și eu le iubesc", poate pentru că am primit, cândva, copia la indigo a "pactului". Inedit este versul "oamneii - nu e typos", e licența ta poetică. Îți mulțumesc pentru "replică". Frumos.
pentru textul : lucruri pe care le iubesc încă deda, și mie-mi place ideea, uneori m-am mai jucar și eu „de-a epigramistul”. :)
pentru textul : epigrama bat-o vina dedar nu pentru asta o să puno peniță, cu pentru a atrage atenția asupra inițiativei.
să vedem... cine se mai joacă? (bine, știu că epigrama, cel puțin, e lucru serios, dar...)
textul are destul lugubru, dar, așa cum zicea și Adrian, io l-aș fi literalizat puțin, admițând că pornește de la o întâmplare reală. are însă destul farmec și așa. faptul că te face să te simți prizonier în spațiul respectiv și să-mi fi dorit să știu personajul mutat cât mai repdede :), spune destule.
pentru textul : Scrinul negru dedar, zi-ne, te rog, într-un episod viitor că după ce ai spălat cenușa unei doamne bătrâne ai aflat un mare, mare secret legat de scrinul negru.
promiți?
foarte reusit finalul ce ar putea sa isi pastreze autonomia chiar: "unele lucruri se pierd pentru totdeauna dar niciodată nu înțeleg de ce teii înfloresc pe furiș la fel ca oasele mele duminica"
pentru textul : portret cu duminică dePentru descȃntecul din final și pentru inventivitatea în „manipularea” cuvintelor și sunetelor și rimelor (uneori intercalate), alternare de ritmuri, toate astea ducȃnd la sensuri și sugestii neașteptate și nu la „virtuozități” lingvistice (și nu limbistice), o peniță din aur pur obținut alchimic de poezia ta
pentru textul : vule vu murir avec moi? dese simte mult dincolo de prozolirismul utilizat iar atmosfera ideii este foarte frumos ocrotita. un personaj previzibil, natural si iscusit retusat. mi-a facut placere sa citesc o proza buna, in aceasta seara de Inca weekend. felicitari Sorin! si semnul meu de apreciere fara rezerve!
pentru textul : Portret cu bătrân în prag descuze, urâte, nu rate, urâte cu â din a
pentru textul : the last song of Shéhérazade deerată: preludiu "al" unei; îmi cer scuze
pentru textul : Aristide Bruant deVirgil, revin și cu răspuns la afirmația ta ultimă din comentariu, anume: daca imi permiti o comparatie, textul tau sufera de inversul "bolii" de care sufera textul almei de astazi cu "shortcut la L.L." Ei bine, ce este greu de acceptat de cineva este: 1. a se folosi termeni ca "epuizat", "subțire", "inversul bolii" atunci când nu este înțeles un mesaj al unei poezii. fiindcă: a) e o poezie lucrată, contează să vezi articularea ideilor, planurilor de referință, simbolurilor, stărilor și mesajelor. 2. ceea ce ai făcut tu mai sus în primul comentariu nu a fost nici pe departe o analiză. crede-mă că sunt cunoscătoare în ale analizelor și interpretărilor de text. felul în care te-ai exprimat exprimă nu o analiză, ci modul în care mă percepi pe mine, respectiv că ai considerat că nu mi-am lăsat ideile și imaginile să se cristalizeze. greșit. fiindcă dacă aș sta să descriu toate elemente care au compus această poezie, ai vedea că sunt îndeajuns de cristalizate și de coerente. 3. comparația pe acre ai făcut-o este neîntemeiată. în primul rând fiindcă boala pe care ai considerat-o la poezia almei este că e "pra încărcată", iar la mine poezia - spui tu - este "neîncărcată" pe alocuri. în al doilea rând greșești în apreciere prin faptul că tu compari două piese complet diferite. și ac stil, și ca idee, și ca imagine și ca mesaj. în al treilea rând, poezia mea are încărcătură iar liniile de demarcare prin simplitate fac ca ea să fie mai ușor respirabilă/de receptat. Te-aș ruga să nu te mai grăbești în afirmații. Ar fi mai just să mă întrebi unde nu anume ți-e clară o idee sau o imagine decât să atribui altceva la adresa textului. Fiindcă atunci când facem o analiză, este o analiză. Tu ți-ai spus părerea, dar într-un mod destul de precipitat. Și chiar ironic. În plus, dacă și tu crezi că sunt atât de limitată încât să nu știu că aici nu e vorba de drăgălășenii și complimente, atunci toate mirările de mai sus sunt deja mult depășite de aceasta din urmă, care ar reliefa o foarte părere a ta despre mine. Nu îmi cere te rog să îmi comentez sau explic detaliat poezia, fiindcă mi s-ar părea ultimul lucru demn de a fi făcut. Am dat destule elemente de interpretare. Și nici măcar în zilele mele cele mai proaste nu aș scrie ceva de genul "epuizat", "subțire", "foarte fade" pe marginea unui text al unui membru de pe Hermeneia sau alte site-uri. Aș găsi chiar și atunci un mod de exprimare demn de a fi transmis pentru un efect pozitiv și contructiv. Asta înseamnă critică constructivă. Să aduci elemente în plus, nu adjective care să lase urme "cenușii". Dar, obișnuită fiind în lumea editorială și literară cu astfel de reacții, așa cum am scris mai sus, nu îmi fac probleme. Nu din acest motiv. Sper ca ceea ce am scris să fie receptat cu tonul pe care eu îl folosesc. Și cu bună intenție. Mulțumesc, de-acum eu îmi acord un "respiro". Sunt critici literari care îmi consideră poezia o revelație. Se pare că nu e nici "epuizată", dar nici "revelație". eu sunt conștientă de acest lucru. Și voi scrie mai departe.
pentru textul : patru puncte de vedere deVa multumesc de trecere si comentariu ! Legat de observatii : In versul opt... ritmic, probabil ca da, este deranjanta acea trecere. Logic nu trebuie perceputa ca o disociere personala ci ca "suntem oameni toti... oamenii (ei) ezita". Legat de versul noua sunt perfect de acord ca nu am o rima in versul ala, numai ca nu am gasit nimic sa aduca a temporal si sa se potriveasca mai bine in context. Daca aveti vreo idee care sa se potriveasca in context sunt deschis la sugestii si modificari. Ialin
pentru textul : Când pleoapele se zbat... deS-a prins cineva de ironia comentariului Almei?
pentru textul : rețeaua de inutil deAlexander, iti recomand sa te abtii pe viitor de la astfel de opinii sau remarci personale. daca simti nevoia sa comunici la acest nivel cred ca exista alte locuri pentru aceasta. deocamdata ti s-a pus o intrebare despre ceea ce un cititor a perceput ca fiind probabil o lacuna. daca ai un raspuns ar fi bine sa il oferi iar daca nu ai, asta e. dar nu cred ca cineva aici este nevoit sa iti primeasca observatiile tale mai mult sau mai putin ofensatoare.
pentru textul : nonșalanța iubirii deun răspuns? o parere? o stare de incertitudine?... sau o tentativa literara pe tema canina? ceea ce imi este neclar, e titlul care nu ajuta in niciun sens.
pentru textul : eroare. pentru dehmmm, nu prea ştiu cum! o mică reformulare, asta-i tot ce pot, deocamdată.
pentru textul : pastel dee o balada, nu? asa mi se pare mie. ma gandeam ca daca tot am trecut din nou pe aici sa imi iau inima in dinti si sa las un semn... parerea mea este ca acest text e scris altfel decat altele. seamana cu baladele lui St. A Doinas.(Mistretul cu colti de argint) imi plac, oricum, multe texte ale tale. balade sau nu, e o coarda sensibila, foarte sensibila acolo... un fond sufletesc deosebit, dar prea trist de cele mai multe ori ... in poezie. singuratatile tale doar de mine sunt pline tinde-ti mana, mana dreapta inima ta dreapta peste mine foarte frumos, dar nu stiu ce-as mai putea spune, eu... iarta-mi indrazneala...
pentru textul : Cântecul pădurii către cel ce moare în frunzele ei deatât de mult s-a schimbat Curtea Veche?!
sunt curioasă cum ar fi "să batem în ziduri
ca în mașinile de scris "!
transpunere clară a "faptei" nelipsită de regret secondat de o tentă de ironie.
pentru textul : prânz în curtea veche desarí -iubitul meu e un pária e liniște fetele ard bețe de ylang lângă o jerbă nouă și se roagă khali, iubitul meu e un pária, plânge auna celeilalte, fumul ce se ridică în aer îi spune o poveste cu un maharajah privește, arjun, cum ploaia își țese din noapte sariul transparent de ape ca o scară khali, îmi văd iubitul venind, fără cămașă, fără destin, desculț, o, khali, am să mă arunc în râu, primește înainte sariu-ul meu, țesut pentru o nuntă ce nu va mai fi, îmbracă-l tu în poarta templului o fată păzește întunericul iar o alta ajută zeița să se îmbrace, ca într-un bungalou, o mamă aspră și două fiice, pe piatra de jasp a ploii trei petale suspin
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 8 deferește-te de Vadim! a.k.a. V.C. Tudor după/conform Luca Pițu.
pentru textul : pentru că uiţi ce ai mâncat aseară desau antrenează-te:)
Ceea ce îmi place aici este faptul că prin cuvinte puține reușești să dai viață unui caleidoscop întreg de imagini, care se derulează cu o viteză amețitoare. Singurul meu regret este că textul se termină prea repede, iar plăcerea mea fu de scurtă durată.Am rezonat în mode special cu pasajul doi în întregime, precum și cu „alergatul pe sfoară”, la fel - cu ”bustul de plastic al lunii”.
Las un semn de apreciere,
pentru textul : a început să miroasă a lavandă pe răni deEugen.
Emil, poemul este foarte încărcat, dar o să simți și tu asta într-o zi, inegal ca valoare, diluat ca expresivitate, tocmai pentru că ai pus totul pe hârtie, fără măsură. Remarc vocea și credibilitatea ei, finalul e romanțios, naiv.
pentru textul : schizoid de profesie demalditza, nu știu ce să spun, interesantă interpretarea ta, poate chiar mai profundă ca textul în sine hialin, într-un fel ai dreptate, dar în altul nu. pentru că cred că îți dai seama că există un efect diferit între formularea eliptică și cea mai degrabă explicită. eu am preferat a doua opțiune. a existat o vreme în care, dacă te vei uita la textele mele vei vedea că am utilizat mult prima soluție. în ultima vreme vreau să văd dacă pot face ceva și folosind-o pe a doua. cam asta ar fi explicația fenomenului.
pentru textul : racing live de"să apese", desigur.
pentru textul : Întâlnire deaaa. și am uitat, pentru vervă...
pentru textul : Ferma porcilor dePagini