Uite că nu m-a răbdat să-l las prea mult la rece. Deci, varianta de prelucrare cu nr. 1. Aştept ceva opinii.
binecuvântată fu Ţara Lalelelor cu ierni blânde
ca o revoluţie de catifea
proverbialele ninsori şi geruri din 63 promiteau
să se-ntâmple doar o dată la un secol şi pe undeva
s-au ţinut de cuvânt
dar iarna asta izbi Olanda drept în moalele capului
ţâşnind de după colţ şi
pentru ca surpriza să fie mai mare
toate motorizatele bete de personalitate ameninţară dintr-o dată
cu organizarea unor crash-teste liber consfinţite
mai performante decât EURO NCAP
direct pe şosea
(ca o consecinţă firească
oamenii de zăpadă au rămas acasă de Crăciun
la fel şi bugetele de vacanţă şi aşa sărăcite
de recesiune)
toate bune şi frumoase
dar Sarea Pământului olandez termină
în numai câteva zile
cota de sare a pământului olandez
pe anul trecut pe anul viitor
şi
dacă sarea se termină
abia atunci autostrăzile încep să aibă cu adevărat
ceva sare şi piper
că tot e perioada calificărilor la olimpiada de iarnă
proba de patinaj-viteză
dar despre inventivitatea umană
numai de bine
mai avem încă sare de mare sare de bucătărie sare de baie
să nu se mai spună vreodată că Amsterdamul
miroase doar a droguri uşoare Red Light District
şi afaceri necurate
Frumos, atât cât înțeleg din spaniolă, mi-a plăcut ideea din final: "...escribo la última palabra del poema para volver a encontrar el principio de la luz que él había metido en la voz" Poate ar fi interesant să adaugi lângă fiecare poem și varianta în limba în care ai scris inițial textul.
ideea poetica este interesanta, poezia ca act de intoarcere intr-un spatiu sigur si dincolo de el, o topire in abisul matern prietenos, luand-o in sens invers. poemul este un pic obosit, totusi, cu posibila pornire de la "nici cald nici rece".
dialogul!
nu este el opusul monologului când, absorbiți de noi înșine, începem să vorbim de unii singuri?
și aici chiar avem dialog, mulțumită Hermeneiei desigur care îl găzduiește cu atâta generozitate!
dar gata cu slușul, să trecem la acțiune
Otilia, ce-mi place chestia cu lianții.. nu-i agreezi, excelent!
Doar că ar fi bine să mă faci și pe mine să înțeleg ce înțelegi tu prin lianți... pentru că se pare că nu avem cel puțin deocamdată, același fel de înțelegere. Un verb acolo, o prepoziție, le scoți doar ca să fie cool textul, eu așa văd, sorry, până îmi demonstrezi contrariul... iar aici nu reușești, nu încă
Iar la sesizarea cu 'pe'-ul acela nu mi-ai răspuns, te-ai făcut că plouă, bănuiesc că intră tot la categoria eliminarea lianților. Doar că vezi, uneori, în absența lianților, o construcție se poate prăbuși.
În rest nu mai am alte obiecții, cum bine zici. Să ne citim cu bine.
Adriane, eu nu vreau să mă lansez în discuții despre limba română cu tine pentru că nu are rost, tu ești membru USR (parcă?) și evident disputa ar fi inegală, eu fiind neica nimeni.
Deci iau aminte la ce ai spus și bag la cap.
Din sute de catarge rămâne atunci
elia, ca să pot scrie o piesă mare ar trebui să fiu poet. iar asta este tot mai departe de mine.
andu, eu cred că citești în grabă și emiți concluzii în grabă. pentru mine atît pisica dar și degetele paznicului sînt puncte care te fac să întorci capul. tu chiar crezi în poezia cheală?
universul acesta cu ingeri e parca decupat dintr-o realitate paralela, scuza-ma Bianca dar parca ingerilor tai le lipseste forta de a reda o realitate reala, daca in loc de ingeri ai fi zis ... nu stiu demoni, sau diavoli, parca impactul ar fi fost mai puternic... zic si eu „în jur ca un zid de aripi se ridică un fel de umbre...” senzatia de „umbra” data de un zid de aripi ingeresti, imi pare putin neverosimila, exceptata fiind de cazul in care te referi de fapt la ingerii aceia alungati din cer care sunt de fapt dracii nostri cei de toate zilele:) in rest o poezie cu impact pe o stare de ludic, ce re-creaza o lume proprie
Inconștientul privește seducția ce nu se poate opri în fața timpului de care aparține și de care nimeni, dar nimeni, nu se poate feri, și care ascunde în inima sa o perlă trecătoare precum orele ceasului vechi victorian. El o privește în ochi, ea îi susține privirea, știind că lui îi place să privească și să fie privit. un dans, o apropiere, ei nu îi pasă, că oricum totul e trecător și oricum viața îi desparte. oricum mâna lor iubește, oricum glasul e acolo, lângă ei, mereu. Un pact de iubire e un tango în noapte, pe caldarâmul șinelor de tramvai purtătoare de priviri, pe unde trec pașii....
Eugen, fără supărare, dar prin citez @bott, ai atins un vârf al penibilităţii importanţei de sine. Mă întreb oare ce brand eşti tu ori textele tale de e nevoie de o atât de minuţioasă cronometrare şi asigurare a paternităţii ideilor făcute versuri megasublime? Oare să nu mai avem simţul măsurii chiar deloc?
Despre text, texte: observ că ai un interes pentru poezia, să-i zicem, realistică, cu slabe tuşe plastice, cu accent pe transmitere cerebrala - modelul actual american. În ultima vreme, încerci să scrii o poezie-invectivă, reluând motive, mijloace şi cuvinte până la obsesie. Ok. Până aici, nimic rău. Problema vine în momentul în care citim tipul veritabil de poezie descris mai sus. Atunci ne dăm seama că, din cazua lipsei factorului liric latent (care e vital), din cauza timbrului impersonal, din cauza rigidităţii fenomenului artistic, din cauza slabei cunoaşteri a inflexiunilor/ nuanţelor limbii române, din cauza că, în cele din urmă, nu poţi crea, scrierile tale, în genere, nu trec de o proastă imitaţie cu caracter snob.
Tu încă (pardon!) confunzi relatarea cu transmiterea, nervul cu potenţa lirică, istorisirea cu atmosfera şi narcisismul cu revelarea. Tu încă (pardon!) consideri că absolut tot ce gândeşti sau trăieşti se poate şi merită făcut poezie. Tu încă scrii mai mult decât citeşti.
Rezolvă problemele astea, Eugene, nu data, ora, minutul şi coada de maimuţă. Dacă o să-ţi sape cineva în urmă, o s-o facă pentru ce scrii, nu pentru alintări patetice.
Cu excepția finalului care îmi pare prea declarativ, mi-a plăcut poezia, și simt suflul acela pe care eu personal îl așteptam la tine. Ca detalii, e obositoare reluarea viitorului în "întâi va semna bărbatul în osul lui pater", după seria de trei din strofa precedentă, nu știu dacă poți găsi vreo altă soluție... Ai un typo, cred: "în ochiul străniului". Plăcută revenire.
Bogdan, si eu sper din toata inima sa ai ceva mai mult de spus in acest colt virtual. In ce priveste dialogul as vrea sa iti garantez (daca mai are vreun rost sa fim dramatici) ca aici cei care am inceput acest proiect credem ca motorul promovarii oricarui tip de literatura este dialogul. Aici nu numai ca il acceptam dar il incurajam ca fiind esentialmente singurul mod de a desparte griul de neghina. Tocmai de aceea poate si numele de Hermeneia, ca si framework al comunicarii si interpretarii mesajului literar. De aceea eu sint nu numai onorat dar ma bucur sincer de prezenta ta aici. Poate cindva am sa spun ceva mai multe despre asta pentru ca in celalalt spatiu am interactionat mult mai putin. In ce priveste pierderea celor aproape 1000 de texte nu pot sa spun decit ca sint undeva intre consternare si indignare profunda. Cred ca nu exagerez cu nimic daca iti spun ca regret nespus. Aproape ca imi vine sa te rog sa mai insisti poate ceva s-a mai salvat in baza de date sau intr-o forma de backup. Nu pot, nu vreau sa cred ca s-au pierdut. Nu-ti pot exprima ce sentiment de frustrare am acum. Anyway, eu iti doresc bun venit si sper intr-o colaborare reala si de foarte lunga durata.
aceste vise impletite prin saga Mahabharatei, poarta cititorul dincolo de paginile sacre... versurile "îmi întind doar corzile peste marginea treptelor ca pe un gît sugrumat dincolo de tăcere" sint semnificative, nu numai ca metafora. si ce este durerea? [vezi (Mahâbhârata, V; 15,17)] ...si daca imi pot imagina cine sint Kauravas, cine sint ceilalti patru fii ai lui Pandu?
am rezerve față de folosirea lui „ameliorînd”. sună prea tehnic.
de asemeni rima involuntară „nea” și „grea” din final dezavantajează.
ar mai fi și alte obervații dar voi mai citi.
"dizonante fonetice"... ma amuzi. probabil stii foarte bine limba engleza. eu nu o stiu asa bine, abia am reusit. nu ma simt niciodata confortabil sa traduc. desi am cam tradus de vreo douazeci si sapte de ani. dar tot asa, cu dificultate. in ce priveste imaginea, imi este draga. din mai multe puncte de vedere. si imi aminteste de prima data cind am scris textul si de unde eram cind l-am scris. asa ca ramine. ce sa ii faci. am si eu fixismele mele.
amintirile vorbesc mai mereu, adăpostite în matricea timpului căruia, noi toți, îi aparținem. și uneori credem pe dos, că timpul ne aparține. uităm atunci că, fără sfiiciune, totul este o simplă vânare de vânt. asta am simțit, citindu-ți poezia, sfiiciunea cu care tu povestești despre momentele lăsate în urmă.
O întrebare: cât ai lucrat textul? Dacă n-aș fi avut voință, n-al fi trecut de prima jumătate a primului vers. Și e păcat, pentru că sunt lucruri bune aici, unele inedite. Revino și revin și eu.
realismul din text e crud. tocmai asta îl face credibil.eu cred că nu m-am înșelat, dar e doar părerea mea. maniera originală în care sunt puse întrebările, îl face interesant, si nu numai.., apoi combinația semiconfesivă...cultura la care se face referire...construiesc un colaj literar frumos. rămân la părerea că aici se surprinde mult mai mult decât ce cunosc unii azi ce e "după blocuri", deși ar fi interesantă și o serie pe această tematică, nu doar cu informațiile aflate de la formațiile hip-hop actuale, pentru că acolo, după blocuri se știe despre socializarea cu tomberoanele, și frumusețile de femei desenate parcă cu mâna stângă (parafrazez actualizând "pentru cel mai prost din curtea școlii" care își respectă profesorii chiar când se bâlbâie la predarea de lecții, nu se aruncă de pe podul Grant și le aduce flori,doar ,doar o primi și el un 5 pentru a trece clasa, desigur pot fi contrazis. dar cu argumente pe text și le voi acorda toată atenția. ... eu mizez pe aceste "după douăzeci de ani",.. și citesc cu mai mult decât interes... unii care au trăit în acele vremuri ar trebui să fie pe fază... iar pe lângă aceasta cred că si acum pronunță nostalgicii români ai francezului ... Dumm-ass... asta pentru că a fost autorul preferat al copilăriei lor actuale
Pentru săptămîna aceasta spectacolul „hermeneia's Virtualia XII -18.12.2010” a ajuns deja pe primul loc cu cele mai multe vizite pe site-ul german www.make.tv. Mulțumesc tuturor care au făcut ca acest lucru să fie posibil mai ales că acum o săptămînă nu a fost decît o sugestie spusă mai mult într-o doară. Ceva ce am remarcat cu această ocazie (din cele împărtășite de Roxana) este faptul că mai mulți au participat într-un spirit de cooperare ad-hoc, ceea ce m-a făcut să înțeleg (încă o dată dacă mai era nevoie) că românilor nu le lipsește telentul, sau creierul, sau munca, sau perseverența. Ci doar un singur lucru pentru a reuși. Spiritul autentic și nestînjenit de echipă. Dacă n-ar fi invidiile, suspiciunile, orgoliile și ciuda românii ar fi unul dintre cele mai puternice și remarcabile popoare. Și e păcat pentru că pentru atîta tot își ratează șansa.
...observ la tine, Cami, o schimbare de stil, după opinia mea, benefică ție. parcă e un nou mod de a te regăsi în cuvinte. îmi place. vei găsi cu siguranță destule idei generoase pentru că sunt în tine. atent, cu gânduri bune, paul
Am citit si comentariul anterior, pentru ca evident nu intelesesem nimic. Acum pot spune doar ca este un experiment, unul mai degraba de lexic, pentru ca poetic(e incadrata ca poezie) nu spune mai nimic... E doar o ideee banala spusa usor amuzant ! Ialin
poate ai dreptate nicodeme. deși nu sînt convins de ultima ta afirmație. de exemplu dacă te uiți bine totuși acest text a fost citit de peste 400 de ori în timp ce textele tale rareori atrag mai mult de 100 de cititori. Asta că ai adus vorba despre cititor și cît de interesat este de acest text.
An animated/live action interpretation of F.T. Marinetti's 1909 Futurist Manifesto. Inspired by the artwork and design of Norman Bel Geddes and Raymond Loewy.
ai dreptate Bobadil cu acel "doar". E una din multele "tîmpenii poetice" de care nu mai scap. E ca rîia. Sau ca dragostea. Anyway, prefer ca textul ăsta să nască polemică decît admirație. La ce folosesc poemele de dragoste? Sau nu, că sună prea pragmatic. Oare nu este dragostea cea care denaturează poezia? Oare cine este mai aproape de realitate, omul romantic sau omul modern? În ce privește ochii pe acolo intră... obsesia. De aceea mai întotdeauna scoaterea lor era pedeapsa folosită. În ce privește guta, să fim noi sănătoși că mai avem pînă vom ajunge poeți.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Uite că nu m-a răbdat să-l las prea mult la rece. Deci, varianta de prelucrare cu nr. 1. Aştept ceva opinii.
binecuvântată fu Ţara Lalelelor cu ierni blânde
ca o revoluţie de catifea
proverbialele ninsori şi geruri din 63 promiteau
să se-ntâmple doar o dată la un secol şi pe undeva
s-au ţinut de cuvânt
dar iarna asta izbi Olanda drept în moalele capului
ţâşnind de după colţ şi
pentru ca surpriza să fie mai mare
toate motorizatele bete de personalitate ameninţară dintr-o dată
cu organizarea unor crash-teste liber consfinţite
mai performante decât EURO NCAP
direct pe şosea
(ca o consecinţă firească
oamenii de zăpadă au rămas acasă de Crăciun
la fel şi bugetele de vacanţă şi aşa sărăcite
de recesiune)
toate bune şi frumoase
dar Sarea Pământului olandez termină
în numai câteva zile
cota de sare a pământului olandez
pe anul trecut pe anul viitor
şi
dacă sarea se termină
abia atunci autostrăzile încep să aibă cu adevărat
ceva sare şi piper
că tot e perioada calificărilor la olimpiada de iarnă
proba de patinaj-viteză
dar despre inventivitatea umană
numai de bine
mai avem încă sare de mare sare de bucătărie sare de baie
să nu se mai spună vreodată că Amsterdamul
pentru textul : Sarea Pământului demiroase doar a droguri uşoare Red Light District
şi afaceri necurate
Frumos, atât cât înțeleg din spaniolă, mi-a plăcut ideea din final: "...escribo la última palabra del poema para volver a encontrar el principio de la luz que él había metido en la voz" Poate ar fi interesant să adaugi lângă fiecare poem și varianta în limba în care ai scris inițial textul.
pentru textul : Primero escribo la última palabra del poema deideea poetica este interesanta, poezia ca act de intoarcere intr-un spatiu sigur si dincolo de el, o topire in abisul matern prietenos, luand-o in sens invers. poemul este un pic obosit, totusi, cu posibila pornire de la "nici cald nici rece".
pentru textul : scrisori imaginare III dedialogul!
pentru textul : one way ticket denu este el opusul monologului când, absorbiți de noi înșine, începem să vorbim de unii singuri?
și aici chiar avem dialog, mulțumită Hermeneiei desigur care îl găzduiește cu atâta generozitate!
dar gata cu slușul, să trecem la acțiune
Otilia, ce-mi place chestia cu lianții.. nu-i agreezi, excelent!
Doar că ar fi bine să mă faci și pe mine să înțeleg ce înțelegi tu prin lianți... pentru că se pare că nu avem cel puțin deocamdată, același fel de înțelegere. Un verb acolo, o prepoziție, le scoți doar ca să fie cool textul, eu așa văd, sorry, până îmi demonstrezi contrariul... iar aici nu reușești, nu încă
Iar la sesizarea cu 'pe'-ul acela nu mi-ai răspuns, te-ai făcut că plouă, bănuiesc că intră tot la categoria eliminarea lianților. Doar că vezi, uneori, în absența lianților, o construcție se poate prăbuși.
În rest nu mai am alte obiecții, cum bine zici. Să ne citim cu bine.
Adriane, eu nu vreau să mă lansez în discuții despre limba română cu tine pentru că nu are rost, tu ești membru USR (parcă?) și evident disputa ar fi inegală, eu fiind neica nimeni.
Deci iau aminte la ce ai spus și bag la cap.
Din sute de catarge rămâne atunci
elia, ca să pot scrie o piesă mare ar trebui să fiu poet. iar asta este tot mai departe de mine.
andu, eu cred că citești în grabă și emiți concluzii în grabă. pentru mine atît pisica dar și degetele paznicului sînt puncte care te fac să întorci capul. tu chiar crezi în poezia cheală?
pentru textul : tablou cu pisică albă deuniversul acesta cu ingeri e parca decupat dintr-o realitate paralela, scuza-ma Bianca dar parca ingerilor tai le lipseste forta de a reda o realitate reala, daca in loc de ingeri ai fi zis ... nu stiu demoni, sau diavoli, parca impactul ar fi fost mai puternic... zic si eu „în jur ca un zid de aripi se ridică un fel de umbre...” senzatia de „umbra” data de un zid de aripi ingeresti, imi pare putin neverosimila, exceptata fiind de cazul in care te referi de fapt la ingerii aceia alungati din cer care sunt de fapt dracii nostri cei de toate zilele:) in rest o poezie cu impact pe o stare de ludic, ce re-creaza o lume proprie
pentru textul : Îngeri ® depaul, acesta nu este un text poetic care sa te reprezinte. fii mai vesel si scrie despre primavara, de ex. lasa agonismele defulatoare!
pentru textul : gloanțele adevărate vorbeau cu gloanțele oarbe deInconștientul privește seducția ce nu se poate opri în fața timpului de care aparține și de care nimeni, dar nimeni, nu se poate feri, și care ascunde în inima sa o perlă trecătoare precum orele ceasului vechi victorian. El o privește în ochi, ea îi susține privirea, știind că lui îi place să privească și să fie privit. un dans, o apropiere, ei nu îi pasă, că oricum totul e trecător și oricum viața îi desparte. oricum mâna lor iubește, oricum glasul e acolo, lângă ei, mereu. Un pact de iubire e un tango în noapte, pe caldarâmul șinelor de tramvai purtătoare de priviri, pe unde trec pașii....
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 19 deEugen, fără supărare, dar prin citez @bott, ai atins un vârf al penibilităţii importanţei de sine. Mă întreb oare ce brand eşti tu ori textele tale de e nevoie de o atât de minuţioasă cronometrare şi asigurare a paternităţii ideilor făcute versuri megasublime? Oare să nu mai avem simţul măsurii chiar deloc?
Despre text, texte: observ că ai un interes pentru poezia, să-i zicem, realistică, cu slabe tuşe plastice, cu accent pe transmitere cerebrala - modelul actual american. În ultima vreme, încerci să scrii o poezie-invectivă, reluând motive, mijloace şi cuvinte până la obsesie. Ok. Până aici, nimic rău. Problema vine în momentul în care citim tipul veritabil de poezie descris mai sus. Atunci ne dăm seama că, din cazua lipsei factorului liric latent (care e vital), din cauza timbrului impersonal, din cauza rigidităţii fenomenului artistic, din cauza slabei cunoaşteri a inflexiunilor/ nuanţelor limbii române, din cauza că, în cele din urmă, nu poţi crea, scrierile tale, în genere, nu trec de o proastă imitaţie cu caracter snob.
Tu încă (pardon!) confunzi relatarea cu transmiterea, nervul cu potenţa lirică, istorisirea cu atmosfera şi narcisismul cu revelarea. Tu încă (pardon!) consideri că absolut tot ce gândeşti sau trăieşti se poate şi merită făcut poezie. Tu încă scrii mai mult decât citeşti.
Rezolvă problemele astea, Eugene, nu data, ora, minutul şi coada de maimuţă. Dacă o să-ţi sape cineva în urmă, o s-o facă pentru ce scrii, nu pentru alintări patetice.
Cu sinceritate şi bine intenţionat
pentru textul : Constelaţia de ticăloşi deetc.
"cuvintele, chiar si spuse in soapta, ucid." (matei visniec - teatru descompus sau omul pubela)
pentru textul : necuvintele deCu excepția finalului care îmi pare prea declarativ, mi-a plăcut poezia, și simt suflul acela pe care eu personal îl așteptam la tine. Ca detalii, e obositoare reluarea viitorului în "întâi va semna bărbatul în osul lui pater", după seria de trei din strofa precedentă, nu știu dacă poți găsi vreo altă soluție... Ai un typo, cred: "în ochiul străniului". Plăcută revenire.
pentru textul : negro sombra deSărbători fericite! La mulţi ani! Un an nou cu aceeaşi inspiraţie şi ceva în plus, pentru noi toţi.
pentru textul : Sărbători fericite! deBogdan, si eu sper din toata inima sa ai ceva mai mult de spus in acest colt virtual. In ce priveste dialogul as vrea sa iti garantez (daca mai are vreun rost sa fim dramatici) ca aici cei care am inceput acest proiect credem ca motorul promovarii oricarui tip de literatura este dialogul. Aici nu numai ca il acceptam dar il incurajam ca fiind esentialmente singurul mod de a desparte griul de neghina. Tocmai de aceea poate si numele de Hermeneia, ca si framework al comunicarii si interpretarii mesajului literar. De aceea eu sint nu numai onorat dar ma bucur sincer de prezenta ta aici. Poate cindva am sa spun ceva mai multe despre asta pentru ca in celalalt spatiu am interactionat mult mai putin. In ce priveste pierderea celor aproape 1000 de texte nu pot sa spun decit ca sint undeva intre consternare si indignare profunda. Cred ca nu exagerez cu nimic daca iti spun ca regret nespus. Aproape ca imi vine sa te rog sa mai insisti poate ceva s-a mai salvat in baza de date sau intr-o forma de backup. Nu pot, nu vreau sa cred ca s-au pierdut. Nu-ti pot exprima ce sentiment de frustrare am acum. Anyway, eu iti doresc bun venit si sper intr-o colaborare reala si de foarte lunga durata.
pentru textul : Les bicyclettes de Newport deaceste vise impletite prin saga Mahabharatei, poarta cititorul dincolo de paginile sacre... versurile "îmi întind doar corzile peste marginea treptelor ca pe un gît sugrumat dincolo de tăcere" sint semnificative, nu numai ca metafora. si ce este durerea? [vezi (Mahâbhârata, V; 15,17)] ...si daca imi pot imagina cine sint Kauravas, cine sint ceilalti patru fii ai lui Pandu?
pentru textul : hastinapura dreams deam rezerve față de folosirea lui „ameliorînd”. sună prea tehnic.
pentru textul : Încă nu mă vezi dede asemeni rima involuntară „nea” și „grea” din final dezavantajează.
ar mai fi și alte obervații dar voi mai citi.
sa fie clar..biserica pitigoilor imi apartine ca si formulare, iar asupra acestui lucru nu am niciun dubiu.
pentru textul : bunica mea a fost o lebădă neagră de"dizonante fonetice"... ma amuzi. probabil stii foarte bine limba engleza. eu nu o stiu asa bine, abia am reusit. nu ma simt niciodata confortabil sa traduc. desi am cam tradus de vreo douazeci si sapte de ani. dar tot asa, cu dificultate. in ce priveste imaginea, imi este draga. din mai multe puncte de vedere. si imi aminteste de prima data cind am scris textul si de unde eram cind l-am scris. asa ca ramine. ce sa ii faci. am si eu fixismele mele.
pentru textul : yerba maté III ▒ deamintirile vorbesc mai mereu, adăpostite în matricea timpului căruia, noi toți, îi aparținem. și uneori credem pe dos, că timpul ne aparține. uităm atunci că, fără sfiiciune, totul este o simplă vânare de vânt. asta am simțit, citindu-ți poezia, sfiiciunea cu care tu povestești despre momentele lăsate în urmă.
am trecut cu plăcere! :)
pentru textul : când te aşezi la masă amintirile se aşază şi ele deO întrebare: cât ai lucrat textul? Dacă n-aș fi avut voință, n-al fi trecut de prima jumătate a primului vers. Și e păcat, pentru că sunt lucruri bune aici, unele inedite. Revino și revin și eu.
pentru textul : Implozii derealismul din text e crud. tocmai asta îl face credibil.eu cred că nu m-am înșelat, dar e doar părerea mea. maniera originală în care sunt puse întrebările, îl face interesant, si nu numai.., apoi combinația semiconfesivă...cultura la care se face referire...construiesc un colaj literar frumos. rămân la părerea că aici se surprinde mult mai mult decât ce cunosc unii azi ce e "după blocuri", deși ar fi interesantă și o serie pe această tematică, nu doar cu informațiile aflate de la formațiile hip-hop actuale, pentru că acolo, după blocuri se știe despre socializarea cu tomberoanele, și frumusețile de femei desenate parcă cu mâna stângă (parafrazez actualizând "pentru cel mai prost din curtea școlii" care își respectă profesorii chiar când se bâlbâie la predarea de lecții, nu se aruncă de pe podul Grant și le aduce flori,doar ,doar o primi și el un 5 pentru a trece clasa, desigur pot fi contrazis. dar cu argumente pe text și le voi acorda toată atenția. ... eu mizez pe aceste "după douăzeci de ani",.. și citesc cu mai mult decât interes... unii care au trăit în acele vremuri ar trebui să fie pe fază... iar pe lângă aceasta cred că si acum pronunță nostalgicii români ai francezului ... Dumm-ass... asta pentru că a fost autorul preferat al copilăriei lor actuale
pentru textul : după douăzeci de ani (II) dePentru săptămîna aceasta spectacolul „hermeneia's Virtualia XII -18.12.2010” a ajuns deja pe primul loc cu cele mai multe vizite pe site-ul german www.make.tv. Mulțumesc tuturor care au făcut ca acest lucru să fie posibil mai ales că acum o săptămînă nu a fost decît o sugestie spusă mai mult într-o doară. Ceva ce am remarcat cu această ocazie (din cele împărtășite de Roxana) este faptul că mai mulți au participat într-un spirit de cooperare ad-hoc, ceea ce m-a făcut să înțeleg (încă o dată dacă mai era nevoie) că românilor nu le lipsește telentul, sau creierul, sau munca, sau perseverența. Ci doar un singur lucru pentru a reuși. Spiritul autentic și nestînjenit de echipă. Dacă n-ar fi invidiile, suspiciunile, orgoliile și ciuda românii ar fi unul dintre cele mai puternice și remarcabile popoare. Și e păcat pentru că pentru atîta tot își ratează șansa.
pentru textul : Virtualia XII - Cenaclu Live pe Hermeneia.com desi tu ai destule lungiri si balast, dar pentru firesc si pentru cum reusesti sa jonglezi cu cliseele, o stea.
pentru textul : În căutarea urșilor polari deOK, dupa chestia asta te astept si cu ceva material. Sa am si eu ceva de citit pe aici prin gradinile suspendate ale semi-doctilor. Andu
pentru textul : Iubire eternă deun poem candid. poate as mai lucra la sintaxa apreciez in mod deosebit imaginea mirilor din strofa a 2-a
pentru textul : Niciun semn de la tine de...observ la tine, Cami, o schimbare de stil, după opinia mea, benefică ție. parcă e un nou mod de a te regăsi în cuvinte. îmi place. vei găsi cu siguranță destule idei generoase pentru că sunt în tine. atent, cu gânduri bune, paul
pentru textul : cascade deAm citit si comentariul anterior, pentru ca evident nu intelesesem nimic. Acum pot spune doar ca este un experiment, unul mai degraba de lexic, pentru ca poetic(e incadrata ca poezie) nu spune mai nimic... E doar o ideee banala spusa usor amuzant ! Ialin
pentru textul : fantezie depoate ai dreptate nicodeme. deși nu sînt convins de ultima ta afirmație. de exemplu dacă te uiți bine totuși acest text a fost citit de peste 400 de ori în timp ce textele tale rareori atrag mai mult de 100 de cititori. Asta că ai adus vorba despre cititor și cît de interesat este de acest text.
pentru textul : poveste cu păsări și pești deam inceput sa ma gandesc serios cum sa fac sa te supar si eu!...:))
pentru textul : login deAn animated/live action interpretation of F.T. Marinetti's 1909 Futurist Manifesto. Inspired by the artwork and design of Norman Bel Geddes and Raymond Loewy.
pentru textul : Manifeste (2) - Manifesto of Futurism (Marinetti) deai dreptate Bobadil cu acel "doar". E una din multele "tîmpenii poetice" de care nu mai scap. E ca rîia. Sau ca dragostea. Anyway, prefer ca textul ăsta să nască polemică decît admirație. La ce folosesc poemele de dragoste? Sau nu, că sună prea pragmatic. Oare nu este dragostea cea care denaturează poezia? Oare cine este mai aproape de realitate, omul romantic sau omul modern? În ce privește ochii pe acolo intră... obsesia. De aceea mai întotdeauna scoaterea lor era pedeapsa folosită. În ce privește guta, să fim noi sănătoși că mai avem pînă vom ajunge poeți.
pentru textul : zborul precum scoicile dePagini