Andreea Iancu, nebunul din acest poem este unul deosebit. El arată doar UNEORI ceasul , în funcție de ceea ce simte față de trecători. Hârtia aceea ar putea conține indicii cu privire la taină. dar NIMENI nu este curios să o citească. Nebunul poate cere ajutorul în felul acesta...Singurul care îi dă atenție deocamdată este povestitorul și cititorii poemului... mulțumesc pentru comentariu cu drag
bv, mergi inainte, totul, ptr virsta ta, e sa scri, mai diluate, mai concentrate, e ok, ai de la mine o "penita de aur" ptr cele 6-7 poezi postate in ultimele 6-8 zile
multumesc, desi nu este un text tocmai nou, este totusi o modalitate pe care ar trebui probabil sa o mai abordez. in orice caz, asocierea cu psalmii moderni onoreaza.
părere: poezia asta are niște secvențe frumoase, cum ar fi
„Și ea începuse să-și/ râdă de mine,/ vorbind despre toate,/ fără să-mi spună nimic,/ fără să-mi lase o gură/ de aer, în tăcere/ să-mi termin/ gândurile de fumat/ până la prima ninsoare de scrum.”
îmi place ritmul molcom de aici. ce urmează imediat după mi se pare, însă, cam cețos și confuz, (mă refer la „logoreea” care se „țiganizează”), apoi vin iar câteva imagini faine…
cred că ai fi putut concentra puțin textul, spun asta fiindcă, după prima jumătate, m-am întâlnit cu aceleași idei, învelite în alte forme de expresie. și cred că-i păcat, chiar dacă textul mizează pe o anume lentoare, pe o anume interiorizare.
adică, izbucnirea aceea din final, unde se ascunsese ideea în sine, vine după ce riști să adormi cititorul… poate ar merge să găsești altceva de spus (de dezvoltat) în intervalul acela mediu de timp.
oricum, remarc o certă creștere valorică a poeziilor tale.
simplu, trist... frumos ca ai cui spune iubire. frumos cînd sentimentele iti sunt impartasite. daca nu e asa, atunci iubirea e cel mai de nedorit sentiment. spun pentru ca m-a lovit si pe mine de vreo doua (acum spre a treia oara), la fel de patetic si crud simplu, trist...
biserica pitigoilor a fost intr/adevar ivit in contextul in care comentam cu totii poezia lui alexander ,,uite/l pe unul foarte periculos'' si atunci eu am spus...stefane, biserica pitigoilor (cumuland un comentariu de al lui in care vorbea de bisericute si de pitigoi, fara sa alature termenii, si unul al tau sau al lui emilian pal)asa ca sincer nu stiu de ce ar trebui sa/mi multumesc mie pentru asta, daca ai nelamuriri poti cauta textul si comentariile, nu obisnuiesc sa preiau si nici sa plagiez pe nimeni, sunt foarte atenta cu afirmatiile mele...asa ca nu inteleg care e problema... Mircea te saluta cu dor si drag iar pt alte lamuriri poti sa/l contactezi personal... in ceea ce priveste imprumurturile, daca ai ceva in mod clar de acuzat la adresa mea fa/o si mai ales adu argumente... te rog daca simti ca sunt nelamuriri sau in alte texte e ceva neclar, spune/o...
Cred ca de aici poti scrie o poezie... "Vorbesc cu Dumnezeu despre fluctuațiile bursiere - cască plictisit... Deschid televizorul: foamete, trafic... "
s-a rezolvat problema reconfigurării parolei după înscriere și oricînd după aceea. observ că nu am primit niciun fel de comentariu/răspuns cu privire la opțiunea selectării textelor preferate.
cui nu-i place finalul?:) în rest nu mă bag :), și uite , hai treacă de la mine, am băgat două semne (ultimele, nu voi mai proceda așa pentru că respect inteligența cititorului în general) ca să nu fie messenger răspunsul meu.
Poate că e şi predictabilă expresia, poate că în combinaţie cu penultimul vers oferă o soluţie prea evidentă. Dar sincer nu mi se pare un lucru rău. Cred că se poate suţine o explicaţie de genul acesta în contextul în care întregul mizează pe o direcţie diferită, poate fi contrapunctul, contraargumentul, sau cum vreţi să îl numiţi. Ce spun şi subliniez e că respectiva construcţie nu se potriveşte cu restul din punctul de vedere al construcţiei discursului, nu e din acelaşi registru parcă. Aşa simt...
am citit poemul de câteva ori, fără ca acesta să îmi pare altfel decât foarte dăruit cu imagini gingaşe, deosebite. şi mărturisesc, domnule scriitor, chiar m-am simţit inspirată să scriu un poem pe aceeaşi temă. sper că va fi citit cu plăcere, e ca un fel de a mulţumi pentru toate poemele tale de până acum, pe care le-am citit cu mare plăcere.
pentru mine nu e nicio problemă, rolul acestor expresii e de a întări anumite însuşiri.
...
a fost odată ca niciodată
un uriaş cu ochii albastri
îndrăgostit de o femeie mărunţică
ea visa să aibă o căsuţă foarte mică
(Nazim Hikmet)
aşa. îmi place poemul tău/abordarea pentru că are identitate în contextul reconfigurărilor structurale din poezia actuală. apreciez la o creaţie reperele care ţin de complexul expresiei artistice şi nu tematica care se pliază pe algoritmi temporali. un întreg oscilînd între revelaţie şi îndoială. pot să am o slăbiciune pentru strofa doi? şi nu ştiu de ce pentru canarul albastru care indiferent de simbol am încredere că se va transforma în cuvînt.
am strania senzaţie că ai făcut sau ţi-ai un dar! să fie de vină febra sărbătorilor?
cami, ai vazut exact ... intepenirea sufleteasca cu incercarea de evadare dintr-un real, care nu impaca pustiul din launtrul cu pustiul de afara... ma bucur de trecerile tale constante! ioana, cred ca ai dreptate, cam abuzez pe seama unor cuvinte care ar trebui doar sugerate, nu trantite in auz... ma ajuta ce-mi spui, iti multumesc de comentariul si de trecerile tale pe-aici! multumesc de urari, sa fie!
Mi-a plăcut mult ultimul. Oferă, mai întâi, o imagine de ansamblu, ,,vechiul heleşteu", în care epitetul ,,vechi" este punct de sprijin foarte bun pentru ,,copilăria" din final, apoi acesta devine doar fond al percepţiei, în timp ce se face focalizare pe stuf şi pe ceea ce se poate întrezări prin desişul lui. Versul al doilea ,,adânc ascunsă în stuf" sugerează foarte bine puterea memoriei afective de lungă durată. Factorul declanşator al amintirilor este acest cadru bine înrămat de cuvinte pe care un aparat foto sau un pictor l-ar putea pune pe hârtie. În ultimele două versuri avem de a face cu genul de metaforă acceptată de haiku, fiindcă nu e din acelea care schimbă percepţia. Desigur, nu poţi reprezenta copilăriei ca orice alt obiect. Eu aş picta doar nişte mici străluciri ale apei care clipoceşte printre tulpinile de stuf. Ar fi ca o complicitate între noi ( eu şi apa, stuful, adâncurile...), doar noi ştim amintirle copilăriei...Au devenit un bun comun.
Iniţial lectorul este tentat să îşi imagineze copilăria autorului, apoi este ..furat" de nostalgii, de amintirea propriei copilării preţ de multe minute.
Din punctul meu de vedere, este un haiku de nota 10.
PS. Nu ştiu dacă nu ar fi mai bine să fie postat doar câte un haiku...mă gândesc că fiecare dintre ele are nevoie de spaţiu aşa cum are nevoie şi un tablou. Recent am primit un volum de haiku cât palma şi fiecare haiku are pagina lui. Pe de altă parte, fiecare cititor ar trebui să facă abstracţie de ce e în jur. Totuşi, având în vedere că un haiku bun provoacă la meditaţii, reflecţii, reverii, analize profunde, şi asta implică timp, cred că e mai bine să fie postat câte unul. E doar o părere.
Şi ar mai fi un motiv, acela că riscăm ,,păcatul" evaluării prin comparaţie, fenomen semnalat şi de pedagogia şi psihologia evaluarii. Eu am postat şi câte unul, dar şi în grupaje de câte trei sau patru.
Perfect de acord cu spusele tale Virgile si marturisesc ca demult nu mi-a mers o argumentatie la suflet ca aceasta... mi-as dori mai multe. In rest, nu vreau sa sune aiurea dar nu ma pot abtine sa nu spun ca mi se pare complet aiurea ca un maghiar sa conduca ministerul culturii si cultelor din romania. Dupa cum am spus, un subiect de meditatie pentru mine pe viitor, cu atat mai mult cu cat se intampla sa il cunosc pe kelemen si pot spune ca e un om super ok.
La primul termen (fracție) mi-am zis: OK.
La al doilea (inecuație) am zâmbit reținut.
La al treilea (mulțime vidă) am zis: nu! :) Mi-a dat senzația de supralicitare a limbajului matematic.Luate separat (strofele) poate că ar merge, dar ca întreg pe mine m-a deranjat un pic. Știi cum se spune: e doar o părere :)
Mi-a plăcut:
„şi rochia mea cât marea taie orizont
din ochii tăi”
și ideea din ultima strofă.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
zilele astea sunt zen. nu vreau lupte inspirationale inalte. ma intereseaza soarta furnicilor si a gandacilor de bucatarie. sunt muze mai simpatice.
pentru textul : prin absurd, caii oanei pellea deMultumesc, Mariana, uneori e nevoie de energie intensa pentru a trece prin sinus de inimă. :)
pentru textul : sinus de inimă deAndreea Iancu, nebunul din acest poem este unul deosebit. El arată doar UNEORI ceasul , în funcție de ceea ce simte față de trecători. Hârtia aceea ar putea conține indicii cu privire la taină. dar NIMENI nu este curios să o citească. Nebunul poate cere ajutorul în felul acesta...Singurul care îi dă atenție deocamdată este povestitorul și cititorii poemului... mulțumesc pentru comentariu cu drag
pentru textul : morile de vânt nu au ecou debv, mergi inainte, totul, ptr virsta ta, e sa scri, mai diluate, mai concentrate, e ok, ai de la mine o "penita de aur" ptr cele 6-7 poezi postate in ultimele 6-8 zile
pentru textul : strada cu nume de bere demultumesc, desi nu este un text tocmai nou, este totusi o modalitate pe care ar trebui probabil sa o mai abordez. in orice caz, asocierea cu psalmii moderni onoreaza.
pentru textul : tapiserie II ▒ deo tendinta spre science-fiction (si ilustratia specifica) interesanta.
pentru textul : Templul din cer desugestiv. ce frumos apus în care ultima rază este zdrobită.
pentru textul : Haiku în vie depotrivite cuvinte pentru o astfel de imagine!
părere: poezia asta are niște secvențe frumoase, cum ar fi
„Și ea începuse să-și/ râdă de mine,/ vorbind despre toate,/ fără să-mi spună nimic,/ fără să-mi lase o gură/ de aer, în tăcere/ să-mi termin/ gândurile de fumat/ până la prima ninsoare de scrum.”
îmi place ritmul molcom de aici. ce urmează imediat după mi se pare, însă, cam cețos și confuz, (mă refer la „logoreea” care se „țiganizează”), apoi vin iar câteva imagini faine…
cred că ai fi putut concentra puțin textul, spun asta fiindcă, după prima jumătate, m-am întâlnit cu aceleași idei, învelite în alte forme de expresie. și cred că-i păcat, chiar dacă textul mizează pe o anume lentoare, pe o anume interiorizare.
adică, izbucnirea aceea din final, unde se ascunsese ideea în sine, vine după ce riști să adormi cititorul… poate ar merge să găsești altceva de spus (de dezvoltat) în intervalul acela mediu de timp.
oricum, remarc o certă creștere valorică a poeziilor tale.
pentru textul : Mica țigariadă desimplu, trist... frumos ca ai cui spune iubire. frumos cînd sentimentele iti sunt impartasite. daca nu e asa, atunci iubirea e cel mai de nedorit sentiment. spun pentru ca m-a lovit si pe mine de vreo doua (acum spre a treia oara), la fel de patetic si crud simplu, trist...
pentru textul : Singura boală este prezentul debiserica pitigoilor a fost intr/adevar ivit in contextul in care comentam cu totii poezia lui alexander ,,uite/l pe unul foarte periculos'' si atunci eu am spus...stefane, biserica pitigoilor (cumuland un comentariu de al lui in care vorbea de bisericute si de pitigoi, fara sa alature termenii, si unul al tau sau al lui emilian pal)asa ca sincer nu stiu de ce ar trebui sa/mi multumesc mie pentru asta, daca ai nelamuriri poti cauta textul si comentariile, nu obisnuiesc sa preiau si nici sa plagiez pe nimeni, sunt foarte atenta cu afirmatiile mele...asa ca nu inteleg care e problema... Mircea te saluta cu dor si drag iar pt alte lamuriri poti sa/l contactezi personal... in ceea ce priveste imprumurturile, daca ai ceva in mod clar de acuzat la adresa mea fa/o si mai ales adu argumente... te rog daca simti ca sunt nelamuriri sau in alte texte e ceva neclar, spune/o...
pentru textul : bunica mea a fost o lebădă neagră deprobabil ca da!
pentru textul : ai ceva maritim și nu știu ce demultumesc frumos!
Cred ca de aici poti scrie o poezie... "Vorbesc cu Dumnezeu despre fluctuațiile bursiere - cască plictisit... Deschid televizorul: foamete, trafic... "
pentru textul : *** deadaugio
....si simplu, simplu, simplu de la titlu la final.
pentru textul : O amintire desa ma infurii? :)
implicația este că textul trebuie să ajungă deocamdată în șantier
pentru textul : Cenaclul uitat des-a rezolvat problema reconfigurării parolei după înscriere și oricînd după aceea. observ că nu am primit niciun fel de comentariu/răspuns cu privire la opțiunea selectării textelor preferate.
pentru textul : hermeneia 3.0-c desper că nu se supără nimeni dacă îți mai las un link.:) (o variantă în engleză) http://www.mp3lyrics.org/l/laura-pausini/loneliness/ Madim
pentru textul : Solitudine decui nu-i place finalul?:) în rest nu mă bag :), și uite , hai treacă de la mine, am băgat două semne (ultimele, nu voi mai proceda așa pentru că respect inteligența cititorului în general) ca să nu fie messenger răspunsul meu.
pentru textul : psalmul apelor simple de"din gleznele ei se desfac ierburi moi câteva strigăte îi aleargă pe urme ca o minge de păcură"
pentru textul : abac de septembrie dePoate că e şi predictabilă expresia, poate că în combinaţie cu penultimul vers oferă o soluţie prea evidentă. Dar sincer nu mi se pare un lucru rău. Cred că se poate suţine o explicaţie de genul acesta în contextul în care întregul mizează pe o direcţie diferită, poate fi contrapunctul, contraargumentul, sau cum vreţi să îl numiţi. Ce spun şi subliniez e că respectiva construcţie nu se potriveşte cu restul din punctul de vedere al construcţiei discursului, nu e din acelaşi registru parcă. Aşa simt...
pentru textul : suflet fără trup deam citit poemul de câteva ori, fără ca acesta să îmi pare altfel decât foarte dăruit cu imagini gingaşe, deosebite. şi mărturisesc, domnule scriitor, chiar m-am simţit inspirată să scriu un poem pe aceeaşi temă. sper că va fi citit cu plăcere, e ca un fel de a mulţumi pentru toate poemele tale de până acum, pe care le-am citit cu mare plăcere.
pentru textul : tablou domestic cu înger depentru mine nu e nicio problemă, rolul acestor expresii e de a întări anumite însuşiri.
...
a fost odată ca niciodată
un uriaş cu ochii albastri
îndrăgostit de o femeie mărunţică
ea visa să aibă o căsuţă foarte mică
(Nazim Hikmet)
aşa. îmi place poemul tău/abordarea pentru că are identitate în contextul reconfigurărilor structurale din poezia actuală. apreciez la o creaţie reperele care ţin de complexul expresiei artistice şi nu tematica care se pliază pe algoritmi temporali. un întreg oscilînd între revelaţie şi îndoială. pot să am o slăbiciune pentru strofa doi? şi nu ştiu de ce pentru canarul albastru care indiferent de simbol am încredere că se va transforma în cuvînt.
pentru textul : de vorbă cu tine II deam strania senzaţie că ai făcut sau ţi-ai un dar! să fie de vină febra sărbătorilor?
Felicitări Doina mă bucur enorm pentru tine mi-ar plăcea să intru și eu în posesia cărții pentru a te citi mereu.multă inspirație încontinuare.
pentru textul : Karumi decami, ai vazut exact ... intepenirea sufleteasca cu incercarea de evadare dintr-un real, care nu impaca pustiul din launtrul cu pustiul de afara... ma bucur de trecerile tale constante! ioana, cred ca ai dreptate, cam abuzez pe seama unor cuvinte care ar trebui doar sugerate, nu trantite in auz... ma ajuta ce-mi spui, iti multumesc de comentariul si de trecerile tale pe-aici! multumesc de urari, sa fie!
pentru textul : ultimul vis deMi-a plăcut mult ultimul. Oferă, mai întâi, o imagine de ansamblu, ,,vechiul heleşteu", în care epitetul ,,vechi" este punct de sprijin foarte bun pentru ,,copilăria" din final, apoi acesta devine doar fond al percepţiei, în timp ce se face focalizare pe stuf şi pe ceea ce se poate întrezări prin desişul lui. Versul al doilea ,,adânc ascunsă în stuf" sugerează foarte bine puterea memoriei afective de lungă durată. Factorul declanşator al amintirilor este acest cadru bine înrămat de cuvinte pe care un aparat foto sau un pictor l-ar putea pune pe hârtie. În ultimele două versuri avem de a face cu genul de metaforă acceptată de haiku, fiindcă nu e din acelea care schimbă percepţia. Desigur, nu poţi reprezenta copilăriei ca orice alt obiect. Eu aş picta doar nişte mici străluciri ale apei care clipoceşte printre tulpinile de stuf. Ar fi ca o complicitate între noi ( eu şi apa, stuful, adâncurile...), doar noi ştim amintirle copilăriei...Au devenit un bun comun.
Iniţial lectorul este tentat să îşi imagineze copilăria autorului, apoi este ..furat" de nostalgii, de amintirea propriei copilării preţ de multe minute.
Din punctul meu de vedere, este un haiku de nota 10.
PS. Nu ştiu dacă nu ar fi mai bine să fie postat doar câte un haiku...mă gândesc că fiecare dintre ele are nevoie de spaţiu aşa cum are nevoie şi un tablou. Recent am primit un volum de haiku cât palma şi fiecare haiku are pagina lui. Pe de altă parte, fiecare cititor ar trebui să facă abstracţie de ce e în jur. Totuşi, având în vedere că un haiku bun provoacă la meditaţii, reflecţii, reverii, analize profunde, şi asta implică timp, cred că e mai bine să fie postat câte unul. E doar o părere.
pentru textul : încă trei haiku deŞi ar mai fi un motiv, acela că riscăm ,,păcatul" evaluării prin comparaţie, fenomen semnalat şi de pedagogia şi psihologia evaluarii. Eu am postat şi câte unul, dar şi în grupaje de câte trei sau patru.
Perfect de acord cu spusele tale Virgile si marturisesc ca demult nu mi-a mers o argumentatie la suflet ca aceasta... mi-as dori mai multe. In rest, nu vreau sa sune aiurea dar nu ma pot abtine sa nu spun ca mi se pare complet aiurea ca un maghiar sa conduca ministerul culturii si cultelor din romania. Dupa cum am spus, un subiect de meditatie pentru mine pe viitor, cu atat mai mult cu cat se intampla sa il cunosc pe kelemen si pot spune ca e un om super ok.
pentru textul : Crăciun Fericit - 2009 deLa primul termen (fracție) mi-am zis: OK.
La al doilea (inecuație) am zâmbit reținut.
La al treilea (mulțime vidă) am zis: nu! :) Mi-a dat senzația de supralicitare a limbajului matematic.Luate separat (strofele) poate că ar merge, dar ca întreg pe mine m-a deranjat un pic. Știi cum se spune: e doar o părere :)
Mi-a plăcut:
„şi rochia mea cât marea taie orizont
din ochii tăi”
și ideea din ultima strofă.
La mulți ani, Ottilia!
pentru textul : fado dela inima, la... ratiune... fluturii astia au facut intotdeauna minuni:)
pentru textul : atac cu două aripi fragile detu ai spus „alte americanisme idioate”, nu eu. cam atît despre „neutralitate”. singura mea dilemă a rămas doar care or fi cele... „neidioate”.
pentru textul : Plaiuri bucovinene depresupun ca la prima categorie tot 1 mai 2012 este data limita. :) am pus si eu anuntul pe blog, succes!
pentru textul : Premiile naţionale pentru poezie "Mircea Ivănescu" desi eu cred ca profesorul te prezenta, nu te introducea.
pentru textul : Un lup tăiat în jumate dePagini