Ella, eu nici nu știu dacă am vreo pretenție la penițe, deși apreciez gesturile Ioanei și mă bucur, e bine și cu semne. Iar când exprimarea mea lasă de dorit, fă- mă atentă să mă corectez. Să știi că se poate întâmpla oricui. Iar intenția mea nu e tocmai de a lăsă pe cineva "pe spate".
La prima lectură, observ experimentul la nivelul limbajului, un text dada mai degrabă, cu surprize de context lingvistic poetice:"Ràzon nu se sinchisește de o farfuri cu melci." iar partea asta urmuziană e o capodoperă: "-dragonul trântit pe costumele de dans e fonetic cinstit -Dumnezeu nu dă telefon! declară Ràzon în pași de dans -nici tango nu știe -nici pas à trois plier -Vendredi am să merg la coafor -să nu uiți să cumperi un poisson cu ochi galbeni - să facem împreună baie, cu ulei de nucă! - nu pot să sufăr nuca, am cască de prizonier submarin plictisit" Nu-mi place siluirea cuvintelor, în schimb: "vorbizează " "soldant", "conturzionați ".
Stimata Ecaterina Bargan, sa lamurim cateva aspecte. In primul rand mi-ar placea sa nu ma tutuiti. Nu este o obligatie, doar o chestiune de principii. In al doilea rand, cred ca stiu foarte bine ce se intampla. Ideea este ca trebuie sa fim verticali, indiferent de simpatii sau popularitate in diverse locuri. In privinta poeziei de fata, ce as putea spune? Poetul are placerea de a construi imagini, pe fondul unei revolte personale. Ii place sa mai plaseze pe ici-colo cate un cuvant mai sugubet - derviși. Nu putem sti daca aceste cuvinte sunt aparute ca o revelatie sau ca o simpla parataxa insa putem vedea daca ele se integreaza armonios in text. Problema in acest text, din punctul meu de vedere, o constituie incercarea de a filosofa eristic, acolo unde o intreaga umanitate nu ar fi de acord. Asta ca sa ma refer la versul 4. Insa e libertatea fiecaruia sa creada ce vrea, individul nu este obligat sa se supuna majoritatii. Exista si versuri frumoase - de ce suntem vinovati ca scriem numele tau - acest vers fiind dupa parerea mea singurul care se ridica la pretentii de mare poezie, vers in jurul caruia se poate construi oricand, intr-un moment de maxima inspiratie, un poem extrem de valoros.
Virgil, raspunde-mi totusi la intrebare, trecand peste tot si toate. Cand ai luat cuvantul si ai spus ca aceasta poezie iti place foarte mult pt aerul dur, fatalist, pe care il invoca, de ce ai facut acel comentariu gratuit? Sau vei spune ca nu iti mai aduci aminte, sau ca intre timp ti-am schimbat parerea numai pt ca te-am agasat pe propriul sit? Si nu stiu de ce nu accepti ca ceilalti oameni au o alta perere despre poezia mea? Daca ei considera altceva, nu am voie sa ma bucur nespus de aceasta recunoastere? De ce sa ma ascund dupa deget?
paul, mulțumesc că te-ai oprit la acest text. nu te cred răzbunător. știu că „nerăspunse” probabil nu sună românește dar eu sînt gata să o propun ca o licență pentru că îmi place cum sună. greșesc?
în ce privește „rugăciuni îngrămădite” știu că sună poate neplăcut dar oare nu sînt chiar așa?
despre cum e să simți că locul tău nu e în viața asta. despre cum să te ascunzi în spatele hainelor când totul s-a prăbușit. despre cum e să porți blugi "strâmți până la genunchi" cand ninge... tensiune lirică dusă până la extrem prin versurile : "dacă aș avea măcar o singură rochie să mi se potrivească aș lăsa pictorii lumii să-mi deseneze pe ea capete de cai morți. copite și fân pe la coate..." bineînțeles că nu aveam cum să omit acest poem unde sensibilitate este "cuvânt de ordine". găsesc aici una din cele mai expresive scriituri ale tale. îngerii uită repede, îți recomand un drăcușor. :)
Imi place nonsalanta gestului de a-ti impatura aripile, eleganta lui, cu prelungirea in recunoasterea aripilor ca forma de vis, de aspiratie, “indepartarea de tine” este unde incepe tarziul… perspectiva de intoarcere se loveste mereu de muntele ce ne creste in gand noaptea. imi place si acest “arareori” cu trimitere exacta la … “acum”, avand ca motivatie dorul, departele, oceanul, sugerand asta. finalul e potrivit, primavara invinge departele!
sau: Cafea divină A venit la mine Iisus Hristos și mi-a cerut o cafea. Una tare. Zicea că ar avea o noapte lungă și grea. Noroc că nevastă-mea era medic și primea, Din când în când, câte un pachet de Jacobs. Astfel m-aș fi făcut de râs. Cum să Îl servești pe Hristos Cu cafea ieftină cumpărată de la en-gros? Îmi amintesc noaptea aceea. Se aprinseseră lumini pe stradă. Niște câini în călduri, acum, ca după 2000 de ani, încă Nu recunoșteau că au fugit la cântatul cocoșului. Se exfoliau tălpile serii din coaja pământului, Limbile focului jucau pe fața lui Iisus. Azi mă întreb, cât de tare a fost cafeaua aceea?! După atât timp despre Iisus îmi amintesc Cum povestea liniștiți, ca unor prieteni, Servind cafeaua teologică.
Cântec de ușă Fă-mă ușă Domn Domnuț Pe potecă mai giosuț Să fiu strunga fetelor La culesul merelor. Care-n lume n-o greșit Treacă pragu-n asfințit Eu să-i fiu vis nevisat S-o-velesc pe înserat Care n-o greșit prea mult Scâncetul să i-l ascult Să-i frământ dorul nebun Prin vise să mă adun. Care-n lume o greșit S-o muncesc din asfințit Până-n zoriori de zi C-apoi iar o mai pofti.
Marina Nicolaev, Vă mulțumesc pentru comentariu. Sunteți extrem de promptă, ca de fiecare dată. Îmi place să cred că mă citiți nu dintr-o "obligație" de editor și nutresc speranța că unele din poeziile mele chiar vă plac. Vă doresc mult bine, Mircea Florin Șandru
un poem intr/o completa conceptie feminina. dovada este ideea ca femeia foloseste copacul ca pe un fus din si in care se alcatuieste fusul care impleteste firul timpului. o idee frumoasa ce merita o penita.
nepotul lui rameau, cred ca umba nu are umbra pentru ca nu exista. umbra nu are statut ontologic. umbra e doar absenta luminii. la fel ca tatal ei, intunericul
vreau si eu reteta de asa poezie. foarte frumos. adica, nu stiu daca e frumos, dar e bun cu siguranta. ma gîdila placut textul tau, ca o ploaie linistita de vara, cu sorina, daca vrei. soarele dupa mine ar trebui sa fie la feminin. discurs spontan, curge (prea) natural, plus ca vad niste chestii foarte originale matei h
o variantă despre care eu cred ca ar avea șanse să fie mai „poetică”:
de atâta alb
irişii sunt mai albaştri
cât să cuprindă tot
ochiului tău
trec dincolo de uşă
caut o asemănare un loc pe stâncă
absenţa prezenţă
suntem mereu trei în jurul mesei
bucurie cerc
din singurul meu ungher
cuvintele sparg plase de păianjen
în văzduhul dintre noi
fântâna de alături îşi ridică apele
iar el ştergarul
după un timp lanţurile
şi rugina
mă părăsesc
minusul sunt eu
Adrian, îţi mulţumesc foarte mult pentru comentariul elaborat, foarte la obiect şi pentru revenirea cu un al doilea coment, dovadă în plus a percepţiei tale puternice şi a apropierii de text. De asemenea, un mulţumesc, cu bucurie, pentru peniţă!
Andu, eşti sigur că te aflai în starea în care ar fi trebuit să fii când ai citit această poezie?!
Şi mie mi se mai întâmplă, foarte rar, e-adevărat, să nepreţuiesc vreo poezie care merită atenţia cititorului. De limbajul folosit de tine în comentariul de faţă nu are sens să vorbesc. Vulgaritatea, chiar şi subtilă, nu face ca un om să fie mai presus de sine, de semeni ori seminţie.
Silviu, îţi mulţumesc pentru interpretare, cred că undeva a rămas în coadă de peşte comentariul tău, dar deduc urmarea, este de bine. Mulţumesc şi pentru peniţă.
Domnule Titarenco, pe mine, dimpotrivă, nu mă deranjează acele conjuncţii fiindcă vin într-ajutor. Şi anume, să tensioneze starea pierderii de sine. Să accelereze starea de teamă. Să conducă spre acel final pe care Adrian l-a simţit atât de bine. Nimic agramat şi nici măcar exagerat în versurile acestea pe care le-am dorit mai degrabă relevante prin simplitate decât pompoase. Aţi intuit bine necesitatea colacului de salvare. Oricum, sunteţi binevenit în această pagină.
Sebi, există acea stare de spirit care apropie lectorul (prin tenacitatea percepţiei) de autor (prin relevanţa stărilor/ cadrelor/ figurilor de stil) şi pe care o regăsesc şi de data aceasta în cuvintele tale.
O să fac o colecţie de peniţe, dacă-mi daţi voie! :)
:) dintru început scopul rândulețelor a fost nu atât captivarea cât misticul, infimul, zgribulitul "ceva" , cel care determină deliberatul, explozivul "interesant". ferice de cine bate dincolo de litere, a lui va fi "ceva"-ul:)
părerea mea este că textul vrea să spună ceva dar este încă prea plin de inestetic și exprimări stîngace. Ecaterina, îți urmăresc textele de o bucată de vreme și trebuie să spun că sînt dezamăgit. Dacă nu voi observa o îmbunătățire evidentă a textelor (pe care le postezi destul de des) care să concorde cu statutul de autor pe Hermeneia, voi fi nevoit să pun în discuția consiliului încadrarea ta la novice. Poate ne-am grăbit oferindu-ți categoria de autor.
un text care jongleaza cu mintea lectorului. problema disolutiei/degradarii/pierderii a "coruptiei" lucrurilor nu are nicio rezolvare, desi, instictiv, cautam una. din acest motiv, pus la zid, esti nevoit sa intrebi radical: ce trebuie sa fac? ma bucura prezenta dvs. aici. citisem si celalalt text. bine ati venit!
Virgil, mă bucur că ai exprimat aceste aprecieri aici și că îmi dai ocazia să spun, DA, poetul, colegul, editorul, omul Adrian Agheorghesei este de excepție.
Felicitări cu mult drag, Adrian, pentru toate realizările tale!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Ella, eu nici nu știu dacă am vreo pretenție la penițe, deși apreciez gesturile Ioanei și mă bucur, e bine și cu semne. Iar când exprimarea mea lasă de dorit, fă- mă atentă să mă corectez. Să știi că se poate întâmpla oricui. Iar intenția mea nu e tocmai de a lăsă pe cineva "pe spate".
pentru textul : dincolo debobadil, acum e mai bine cu logarea?
pentru textul : confesiune de ianuarie deLa prima lectură, observ experimentul la nivelul limbajului, un text dada mai degrabă, cu surprize de context lingvistic poetice:"Ràzon nu se sinchisește de o farfuri cu melci." iar partea asta urmuziană e o capodoperă: "-dragonul trântit pe costumele de dans e fonetic cinstit -Dumnezeu nu dă telefon! declară Ràzon în pași de dans -nici tango nu știe -nici pas à trois plier -Vendredi am să merg la coafor -să nu uiți să cumperi un poisson cu ochi galbeni - să facem împreună baie, cu ulei de nucă! - nu pot să sufăr nuca, am cască de prizonier submarin plictisit" Nu-mi place siluirea cuvintelor, în schimb: "vorbizează " "soldant", "conturzionați ".
pentru textul : Evoluția tăcută a dansului deStimata Ecaterina Bargan, sa lamurim cateva aspecte. In primul rand mi-ar placea sa nu ma tutuiti. Nu este o obligatie, doar o chestiune de principii. In al doilea rand, cred ca stiu foarte bine ce se intampla. Ideea este ca trebuie sa fim verticali, indiferent de simpatii sau popularitate in diverse locuri. In privinta poeziei de fata, ce as putea spune? Poetul are placerea de a construi imagini, pe fondul unei revolte personale. Ii place sa mai plaseze pe ici-colo cate un cuvant mai sugubet - derviși. Nu putem sti daca aceste cuvinte sunt aparute ca o revelatie sau ca o simpla parataxa insa putem vedea daca ele se integreaza armonios in text. Problema in acest text, din punctul meu de vedere, o constituie incercarea de a filosofa eristic, acolo unde o intreaga umanitate nu ar fi de acord. Asta ca sa ma refer la versul 4. Insa e libertatea fiecaruia sa creada ce vrea, individul nu este obligat sa se supuna majoritatii. Exista si versuri frumoase - de ce suntem vinovati ca scriem numele tau - acest vers fiind dupa parerea mea singurul care se ridica la pretentii de mare poezie, vers in jurul caruia se poate construi oricand, intr-un moment de maxima inspiratie, un poem extrem de valoros.
pentru textul : cîntec pentru ploaie deVirgil, raspunde-mi totusi la intrebare, trecand peste tot si toate. Cand ai luat cuvantul si ai spus ca aceasta poezie iti place foarte mult pt aerul dur, fatalist, pe care il invoca, de ce ai facut acel comentariu gratuit? Sau vei spune ca nu iti mai aduci aminte, sau ca intre timp ti-am schimbat parerea numai pt ca te-am agasat pe propriul sit? Si nu stiu de ce nu accepti ca ceilalti oameni au o alta perere despre poezia mea? Daca ei considera altceva, nu am voie sa ma bucur nespus de aceasta recunoastere? De ce sa ma ascund dupa deget?
pentru textul : Poemul fără de sfârşit deun text muncit și reușit, deși tema dragostei este una atotuzitată.
pentru textul : Epilog deFrancisc, mulțumesc pentru lectură. Mă bucur că am câștigat un cititor fidel. Poți să spui exact ce ramuri ar trebui tăiate. Așa o să văd.
pentru textul : despre zile ce sunt demulțumesc remus pentru aplecare și citire
paul, mulțumesc că te-ai oprit la acest text. nu te cred răzbunător. știu că „nerăspunse” probabil nu sună românește dar eu sînt gata să o propun ca o licență pentru că îmi place cum sună. greșesc?
pentru textul : zăpadă și soare deîn ce privește „rugăciuni îngrămădite” știu că sună poate neplăcut dar oare nu sînt chiar așa?
'am prefera' evident
pentru textul : „Hazardul şi oiştea” dedespre cum e să simți că locul tău nu e în viața asta. despre cum să te ascunzi în spatele hainelor când totul s-a prăbușit. despre cum e să porți blugi "strâmți până la genunchi" cand ninge... tensiune lirică dusă până la extrem prin versurile : "dacă aș avea măcar o singură rochie să mi se potrivească aș lăsa pictorii lumii să-mi deseneze pe ea capete de cai morți. copite și fân pe la coate..." bineînțeles că nu aveam cum să omit acest poem unde sensibilitate este "cuvânt de ordine". găsesc aici una din cele mai expresive scriituri ale tale. îngerii uită repede, îți recomand un drăcușor. :)
pentru textul : Femeia fără țipăt deImi place nonsalanta gestului de a-ti impatura aripile, eleganta lui, cu prelungirea in recunoasterea aripilor ca forma de vis, de aspiratie, “indepartarea de tine” este unde incepe tarziul… perspectiva de intoarcere se loveste mereu de muntele ce ne creste in gand noaptea. imi place si acest “arareori” cu trimitere exacta la … “acum”, avand ca motivatie dorul, departele, oceanul, sugerand asta. finalul e potrivit, primavara invinge departele!
pentru textul : arareori mărturiseam... deCitit cu plăcere. Numai de bine.
pentru textul : Mă vor răni ninsorile desau: Cafea divină A venit la mine Iisus Hristos și mi-a cerut o cafea. Una tare. Zicea că ar avea o noapte lungă și grea. Noroc că nevastă-mea era medic și primea, Din când în când, câte un pachet de Jacobs. Astfel m-aș fi făcut de râs. Cum să Îl servești pe Hristos Cu cafea ieftină cumpărată de la en-gros? Îmi amintesc noaptea aceea. Se aprinseseră lumini pe stradă. Niște câini în călduri, acum, ca după 2000 de ani, încă Nu recunoșteau că au fugit la cântatul cocoșului. Se exfoliau tălpile serii din coaja pământului, Limbile focului jucau pe fața lui Iisus. Azi mă întreb, cât de tare a fost cafeaua aceea?! După atât timp despre Iisus îmi amintesc Cum povestea liniștiți, ca unor prieteni, Servind cafeaua teologică.
pentru textul : Cafea divină deCântec de ușă Fă-mă ușă Domn Domnuț Pe potecă mai giosuț Să fiu strunga fetelor La culesul merelor. Care-n lume n-o greșit Treacă pragu-n asfințit Eu să-i fiu vis nevisat S-o-velesc pe înserat Care n-o greșit prea mult Scâncetul să i-l ascult Să-i frământ dorul nebun Prin vise să mă adun. Care-n lume o greșit S-o muncesc din asfințit Până-n zoriori de zi C-apoi iar o mai pofti.
pentru textul : pe sub flori mă legănai dearanca, da si eu astept... beniamin, da, uneori as vrea sa mai pot scrie asa. dar e, asa cum probabil oricine stie, chestie de stare..
pentru textul : în ochii tăi negri ▒ deMarina Nicolaev, Vă mulțumesc pentru comentariu. Sunteți extrem de promptă, ca de fiecare dată. Îmi place să cred că mă citiți nu dintr-o "obligație" de editor și nutresc speranța că unele din poeziile mele chiar vă plac. Vă doresc mult bine, Mircea Florin Șandru
pentru textul : zece, o sută, o mie de megatone deun poem intr/o completa conceptie feminina. dovada este ideea ca femeia foloseste copacul ca pe un fus din si in care se alcatuieste fusul care impleteste firul timpului. o idee frumoasa ce merita o penita.
pentru textul : mâna mea oarbă debref, Cristina am zâmbit. și nu știu cum și nu știu de ce, dar cred că textului i-ar sta bine mai sfios. mă bucur că mă mai citești!
Mariana, călduroasă întâmpinarea ta prin cuvintele molcome, înțelepte. mulțumesc, om bun și darnic
pentru textul : oamenii de care ne este rușine depeste măsură!
nepotul lui rameau, cred ca umba nu are umbra pentru ca nu exista. umbra nu are statut ontologic. umbra e doar absenta luminii. la fel ca tatal ei, intunericul
pentru textul : femeia cu umbre devreau si eu reteta de asa poezie. foarte frumos. adica, nu stiu daca e frumos, dar e bun cu siguranta. ma gîdila placut textul tau, ca o ploaie linistita de vara, cu sorina, daca vrei. soarele dupa mine ar trebui sa fie la feminin. discurs spontan, curge (prea) natural, plus ca vad niste chestii foarte originale matei h
pentru textul : toaca este acum în perioada sistolă deo variantă despre care eu cred ca ar avea șanse să fie mai „poetică”:
de atâta alb
irişii sunt mai albaştri
cât să cuprindă tot
ochiului tău
trec dincolo de uşă
caut o asemănare un loc pe stâncă
absenţa prezenţă
suntem mereu trei în jurul mesei
bucurie cerc
din singurul meu ungher
cuvintele sparg plase de păianjen
în văzduhul dintre noi
fântâna de alături îşi ridică apele
iar el ştergarul
după un timp lanţurile
şi rugina
mă părăsesc
minusul sunt eu
pentru textul : Adoriana minus zece devă mulţumesc pentru vizită.
Iulia, şi finalul se vrea o metaforă, atât cât reuşeşte.
Elena, mă bucur să găsesc o astfel de destinaţie!
un salut călduros amândurora.
pentru textul : în fulare de fum oraşul deîmi cer scuze. nu am fost atent cînd am citit
pentru textul : boierismul sau nazismul literar devă mulţumesc pentru prezenţă. mă simt onorată!
Adrian, îţi mulţumesc foarte mult pentru comentariul elaborat, foarte la obiect şi pentru revenirea cu un al doilea coment, dovadă în plus a percepţiei tale puternice şi a apropierii de text. De asemenea, un mulţumesc, cu bucurie, pentru peniţă!
Andu, eşti sigur că te aflai în starea în care ar fi trebuit să fii când ai citit această poezie?!
Şi mie mi se mai întâmplă, foarte rar, e-adevărat, să nepreţuiesc vreo poezie care merită atenţia cititorului. De limbajul folosit de tine în comentariul de faţă nu are sens să vorbesc. Vulgaritatea, chiar şi subtilă, nu face ca un om să fie mai presus de sine, de semeni ori seminţie.
Silviu, îţi mulţumesc pentru interpretare, cred că undeva a rămas în coadă de peşte comentariul tău, dar deduc urmarea, este de bine. Mulţumesc şi pentru peniţă.
Domnule Titarenco, pe mine, dimpotrivă, nu mă deranjează acele conjuncţii fiindcă vin într-ajutor. Şi anume, să tensioneze starea pierderii de sine. Să accelereze starea de teamă. Să conducă spre acel final pe care Adrian l-a simţit atât de bine. Nimic agramat şi nici măcar exagerat în versurile acestea pe care le-am dorit mai degrabă relevante prin simplitate decât pompoase. Aţi intuit bine necesitatea colacului de salvare. Oricum, sunteţi binevenit în această pagină.
Sebi, există acea stare de spirit care apropie lectorul (prin tenacitatea percepţiei) de autor (prin relevanţa stărilor/ cadrelor/ figurilor de stil) şi pe care o regăsesc şi de data aceasta în cuvintele tale.
O să fac o colecţie de peniţe, dacă-mi daţi voie! :)
pentru textul : nu căutam vreo senzaţie fluidă de:) dintru început scopul rândulețelor a fost nu atât captivarea cât misticul, infimul, zgribulitul "ceva" , cel care determină deliberatul, explozivul "interesant". ferice de cine bate dincolo de litere, a lui va fi "ceva"-ul:)
pentru textul : pauză de băgat aplauze depărerea mea este că textul vrea să spună ceva dar este încă prea plin de inestetic și exprimări stîngace. Ecaterina, îți urmăresc textele de o bucată de vreme și trebuie să spun că sînt dezamăgit. Dacă nu voi observa o îmbunătățire evidentă a textelor (pe care le postezi destul de des) care să concorde cu statutul de autor pe Hermeneia, voi fi nevoit să pun în discuția consiliului încadrarea ta la novice. Poate ne-am grăbit oferindu-ți categoria de autor.
pentru textul : ceea ce nu știm încă unul despre celălalt dee de bine...bine că ți-ai făcut simțită prezența.binevenită și mențiunea privind postarea biografiei.
pentru textul : Noutăți în pagina de profil depenita
pentru textul : coliba mea de corali deun text care jongleaza cu mintea lectorului. problema disolutiei/degradarii/pierderii a "coruptiei" lucrurilor nu are nicio rezolvare, desi, instictiv, cautam una. din acest motiv, pus la zid, esti nevoit sa intrebi radical: ce trebuie sa fac? ma bucura prezenta dvs. aici. citisem si celalalt text. bine ati venit!
pentru textul : Nu mai ai unde să fugi deVirgil, mă bucur că ai exprimat aceste aprecieri aici și că îmi dai ocazia să spun, DA, poetul, colegul, editorul, omul Adrian Agheorghesei este de excepție.
pentru textul : Adrian Agheorghesei la Tecuci deFelicitări cu mult drag, Adrian, pentru toate realizările tale!
Pagini