Alina, de acord. Este un exemplu despre cum nu se scrie o poezie. La un moment dat, chiar mă gândeam să completez la subtitlu: „antipoezie”. Dar eu cred că se subînțelege și așa acest lucru. De fapt la baza acestei parodii se află intenția de arăta cum nu se scrie o poezie. Iar faptul că tu ai reacționat vehement(o reacție sănătoasă de altfel dpdv literar) la acest text, e o dovadă în plus(pt. mine cel puțin) că textul respectiv trebuia publicat ca să sensibilizeze pe ceilalți asupra faptului de „cum nu se scrie o poezie”. Toate cele bune, Eugen.
Marina Nicolaev, Finalul nu este, firește, întâmplător, ci într-o continuitate evidentă cu restul poemului. Întregul text sugerează repulsia față de accentuata depersonalizare a vieții, prin infinita autoreproducere a formelor, prin coexistența a milioane de clone, prin golirea de sens a limbajului însuși, uzat, tocit, stors de vitalitate, de expresivitate. Dacă ar fi să mă refer strict la final, pentru că la el faceți referire, versurile trebuie citite astfel: "cuvintele cad ca rumegușul / pe rampa sordidă ca alicele / în corpul animalului (deja - n.a.) mort".
"cortul cel mare - uitare - spinare - cu care - o floare - gheare - ce doare - lampă în zare - dispare - și moare", prea multa insirare de disperare plina de conglomerare urlatoare coplesitoare si-o incercare de poetizare in stare sa ma coboare in mirare si ingandurare... era loc si pentru diversificare. in rest, mi-a placut, daca parerea mea conteaza!
este un sonet frumos, atunci când reușești să îi prinzi ritmul, și poți reuși atunci când citești cu sufletul deschis și când prinzi tehnica acestui autor: enunțul liric prelungit un pic, tonul burlesc, ritmul șăgalnic, cu mici capcane în rostire; picul de viață, de speranță, mesajul de izbăvire pe care îl poartă copii, tot ceea ce face ca amurgul să fie prelungirea scurtă-a dimineții...
Sunt trei lucruri aici: ceva simplu de când lumea, ceva complicat și ceva de reținut: un dumnezeu ca un perete de sare, pe care să îl lingi când îți e foame, durerea foamei fiind una din cele mai insuportabile. Titlul e parcă prea simplu, dar ce contează un titlu? Mi-a plăcut mult strofa cu și despre Dumnezeu. Pune textul la colecția ta cu cele mai bune poezii.
îmi cer scuze pentru întârzierea răspunsului meu! Ioana, Carmen, Raul, Cristina, vă mulțumesc mult pentru lectură, sfaturi și aprecieri. de opinia voastră sigur voi ține cont când voi reveni peste poem. cu prietenie și gânduri bune dorindu-vă o seară frumoasă...
eu aș renunța și la titlu... mai ales la semnul de exclamație...
și o spun fără malițiozitate... uite cum vad eu textul, am scos evidențele & cuv. inutile care încarcă, se modifică sensul ideii, dar poemul merită:
sunt surprinsă
de venirea
celui mai flămând anotimp
dorinţa
lasă mirosul de tămâie să suie
nu mai simt greutatea amurgului
mă voi prelungi
peste strigătul fluturilor
într-o strălucire
chiar nu vreau tonul din comm-ul tău... și îmi asum vina de a fi dat primul cu piatra!
dacă îmi fac mea culpa promiți că o să acorzi mai multă importanță poeziei decât acestor filozofii cărora le pot oricând opune altele mult mai valabile?
știi Virgil, eu chiar nu te-aș bate la cap dacă nu aș crede că merită cerneala virtuală
eu cred doar că tu te irosești uneori, dar e doar o părere... însă reacționez cam deplasat când cred că faci asta, pentru că te consider capabil de a crea poezie, ceea ce nu stă la îndemâna oricui.
însă pot accepta că iei pauze
pauze în care vrei să te dai mare
și deci pauze în care nu mai vrei să fii poet
degeaba o dai cu god crap... poetul este într-o relație foarte discutabilă cu dumnezeu... dacă crezi că l-ai descoperit pe dumnezeu îți dau o veste proastă... nicholas a făcut-o înaintea ta
deci îți rămâne doar poezia, de care nicholas se îndepărtează tot mai mult, probabil pe măsură ce crede el că se apropie de dumnezeu
chestiuni percutante,raspunsuri care dau de gândit...bunele intentii si pasiunea sunt evidente si concludente
felicitari interlocutorilor ,am citit cu interes
Marian Ghilea, fireste, ai facut o comparatie corecta. Dar...citeste "Bocitorii.Asteptatorul" si dupa aceea poate mai vorbim despre tiraje si valori. Adriana
Viteza luminii e mica in comparatie cu viteza lui Aranca. Sunt in plina editare a textului si nu am apucat sa finizez mici detalii. Propun acordarea a 2-3 ore de gratie oricarui text nou. Multumesc.
spun doar că se poate discuta despre percepţii şi percepţii...
a exprima un punct de vedere - altul, nu înseamnă neapărat polemică, iar a cita din personalităţi nu înseamnă neapărat că nu se pot pune în discuţie şi puncte personale de vedere (care chiar să coincidă cu).
dacă tu ai perceput aici un text banal, asta nu înseamnă că toată lumea vede la fel.
cât despre genialitate, am limitele mele. clar. nicidecum stabilite de mine.
nu vorbesc despre ceilalţi. ar trebui să mă erijez în Marele Judecător. apoi, ei înşişi ar trebui să fie capabili să (se) judece.
De ce? Din principiu... imi rezerv dreptul de a privi un text fara ochelarii altora si nu sunt curios de corespondenta ta cu damele... am ochi buni si ma bazez pe ei :) De parca de inteligenta e vorba in poezie...
Stimate autor,
Acest text este atât de gonflat încât poate să umple la refuz până și cel mai generos recycle bin
Dumneata chiar vrei să asasinezi pe cineva?
Citind textul Dvs. mă scutur și regret cenzura în scopuri umanitare
oi fi eu român care trăiesc "în afară" dar parcă ultima dată cînd am citit nu exista locuțiunea "înafară", sau asta s-o fi folosind acum numai cînd e vorba de ”sîn” și nu știu eu
nicodem, ai grijă cu limbajul. pentru că dacă la tine acasă ești obișnuit să vorbești mîrlănește, aici nu se poate. te rog să te consideri avertizat. mulțumesc.
p.s. în cazul textului la care faci referință am explicat acolo pe scurt motivul deciziei. mi se pare nepotrivit să discutăm despre alte texte sub alte texte sau să încercăm eventual să ne răzbunăm. puțină cumpătare inteligentă nu cred că ți-ar strica în acest moment. cel puțin ar suplini lipsa de talent.
Ioana, cunosc foarte bine simpatiile domnului Cristea. Nu a precupetit nici un moment ca sa le faca de cunoscut. Deci nu cred ca am inteles gresit. Si nu cred ca deshumarea are prea mult de a face cu asta. Si de fapt nici nu cred ca are de a face cu nimic. E o chestiune care am impresia ca se rezuma la familie, ceva legalitate si o anumita clarificare istorica. Dar nu cred ca are o importanta care sa apuce iarna. Domnul Cristea continua sa sustina ca comunismul a fost oricum mai bun si mai vrednic decit ce s-a intimplat Romaniei in ultimii 20 de ani la fel cum ar spune ca o gazela este mai nenorocita in libertate decit in cusca gradinii zoologice. Pentru ca in cusca avea zilnic gramada de fin iar acum are zilnic pericolul de a fi devorata de un tigru. Well, daca pornesti de la sistemul de referinta al unui om care nu a vazut lumina zilei probabil ca soarele este o nenorocire si un risc. Dar un risc este si sa te nasti.
In ce priveste glumitele astea cu noul partid comunist, blah, blah, blah, ma faci sa zimbesc. Asta nu are nici o legatura cu ce spuneam eu. Comunismul ca ideologie (sau ca idee) este mort. Pentru ca, guess what? Si ideologiile pot muri. Dar ar trebui prea mult spatiu ca sa iti demonstrez sau exemplific asta. In orice caz, te rog nu confunda comunismul cu gindirea de stinga sau cu socialismul. Dupa cum nu poti sa o confunzi nici cu anarhismul sau montanismul sau iacobinismul. Comunismul e ceva clar definit. Si a murit. Cam la fel cum moare un sobolan pe care ai facut un experiment in laborator.
ai dreptate Bobadil cu acel "doar". E una din multele "tîmpenii poetice" de care nu mai scap. E ca rîia. Sau ca dragostea. Anyway, prefer ca textul ăsta să nască polemică decît admirație. La ce folosesc poemele de dragoste? Sau nu, că sună prea pragmatic. Oare nu este dragostea cea care denaturează poezia? Oare cine este mai aproape de realitate, omul romantic sau omul modern? În ce privește ochii pe acolo intră... obsesia. De aceea mai întotdeauna scoaterea lor era pedeapsa folosită. În ce privește guta, să fim noi sănătoși că mai avem pînă vom ajunge poeți.
mie imi place poemul asa cum e. poate maine o sa/l ard, o sa/l schimb, o sa/l pun intr/un scrin negru sa mucegaiasca. fiecare din voi il receptati prin prisma proprie, pentru unii nu e bun pentru altii e mediocru altora le place. nu stiu, il las asa pentru ca e cel mai aproape de adevarul meu interior. ca tehnica poetica, e perfectibil. Domnilor, va multumesc pentru lectura si sugestii, o sa meditez asupra lor in eventualitatea in care acest poem va fi intr/o carte si nu doar un exercitiu de condei. queen Margot
Pai, daca mi-ar fi ieșit bine, nici d-voastră nu ați fi avut ocazia îndeplinirii unor atribuții din fișa postului, exersând în critică pe cazul meu... (sigur, glumesc) Ceea ce mi-e clar e că mai am mult de lucru pân` să-mi iasă ceva acătării din mâna mea. Așa că vă fffffff mulțumesc. IB
Un poem de dragoste scris din suflet. Imi place, lipsit de pretiozitati si metafore indigeste, textul acesta este ca frunza de malin. Nu pot sa-mi doresc mai mult decat ca acest poem sa fie si adevarat in inima autoarei. Daca imi este ingaduit sa acord o penita de aur pur si simplu pentru dragostea din poezie... Andu
Mă bucur mult că vezi acest poem ca pe o imagine. Asta înseamnă că știi să citești un haiku și mă bucură, mai ales fiindcă nu e un gen de poezie prea citit, înțeles, încurajat.
asta-mi aminteste de o matusa batrâna care ma suna în fiecare an spre a-mi aminti ca într-o saptamâna urmeaza aniversarea zilei sale de nastere si sa nu uit s-o sun. cele bune.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Alina, de acord. Este un exemplu despre cum nu se scrie o poezie. La un moment dat, chiar mă gândeam să completez la subtitlu: „antipoezie”. Dar eu cred că se subînțelege și așa acest lucru. De fapt la baza acestei parodii se află intenția de arăta cum nu se scrie o poezie. Iar faptul că tu ai reacționat vehement(o reacție sănătoasă de altfel dpdv literar) la acest text, e o dovadă în plus(pt. mine cel puțin) că textul respectiv trebuia publicat ca să sensibilizeze pe ceilalți asupra faptului de „cum nu se scrie o poezie”. Toate cele bune, Eugen.
pentru textul : Unui mare poetastru deMarina Nicolaev, Finalul nu este, firește, întâmplător, ci într-o continuitate evidentă cu restul poemului. Întregul text sugerează repulsia față de accentuata depersonalizare a vieții, prin infinita autoreproducere a formelor, prin coexistența a milioane de clone, prin golirea de sens a limbajului însuși, uzat, tocit, stors de vitalitate, de expresivitate. Dacă ar fi să mă refer strict la final, pentru că la el faceți referire, versurile trebuie citite astfel: "cuvintele cad ca rumegușul / pe rampa sordidă ca alicele / în corpul animalului (deja - n.a.) mort".
pentru textul : mă dor tâmplele de"cortul cel mare - uitare - spinare - cu care - o floare - gheare - ce doare - lampă în zare - dispare - și moare", prea multa insirare de disperare plina de conglomerare urlatoare coplesitoare si-o incercare de poetizare in stare sa ma coboare in mirare si ingandurare... era loc si pentru diversificare. in rest, mi-a placut, daca parerea mea conteaza!
pentru textul : caut femeie deeste un sonet frumos, atunci când reușești să îi prinzi ritmul, și poți reuși atunci când citești cu sufletul deschis și când prinzi tehnica acestui autor: enunțul liric prelungit un pic, tonul burlesc, ritmul șăgalnic, cu mici capcane în rostire; picul de viață, de speranță, mesajul de izbăvire pe care îl poartă copii, tot ceea ce face ca amurgul să fie prelungirea scurtă-a dimineții...
pentru textul : Decembrie deastazi am luat banii si maine dis de dimineata ma duc la colindat librariile. ;)) multumesc, andu, și felicitari inca o data pentru concurs
pentru textul : some rule rules some rules deof, doomdoomdoom! bine, hai, treaca de la mine:) Multam de citire!
pentru textul : draagă doomnule profeesor deSunt trei lucruri aici: ceva simplu de când lumea, ceva complicat și ceva de reținut: un dumnezeu ca un perete de sare, pe care să îl lingi când îți e foame, durerea foamei fiind una din cele mai insuportabile. Titlul e parcă prea simplu, dar ce contează un titlu? Mi-a plăcut mult strofa cu și despre Dumnezeu. Pune textul la colecția ta cu cele mai bune poezii.
pentru textul : jurnal deîmi cer scuze pentru întârzierea răspunsului meu! Ioana, Carmen, Raul, Cristina, vă mulțumesc mult pentru lectură, sfaturi și aprecieri. de opinia voastră sigur voi ține cont când voi reveni peste poem. cu prietenie și gânduri bune dorindu-vă o seară frumoasă...
pentru textul : everyday things deeu aș renunța și la titlu... mai ales la semnul de exclamație...
și o spun fără malițiozitate... uite cum vad eu textul, am scos evidențele & cuv. inutile care încarcă, se modifică sensul ideii, dar poemul merită:
sunt surprinsă
de venirea
celui mai flămând anotimp
dorinţa
lasă mirosul de tămâie să suie
nu mai simt greutatea amurgului
mă voi prelungi
peste strigătul fluturilor
într-o strălucire
recunosc
pentru textul : Te recunosc! dechiar nu vreau tonul din comm-ul tău... și îmi asum vina de a fi dat primul cu piatra!
pentru textul : dificultatea de a fi creștin dedacă îmi fac mea culpa promiți că o să acorzi mai multă importanță poeziei decât acestor filozofii cărora le pot oricând opune altele mult mai valabile?
știi Virgil, eu chiar nu te-aș bate la cap dacă nu aș crede că merită cerneala virtuală
eu cred doar că tu te irosești uneori, dar e doar o părere... însă reacționez cam deplasat când cred că faci asta, pentru că te consider capabil de a crea poezie, ceea ce nu stă la îndemâna oricui.
însă pot accepta că iei pauze
pauze în care vrei să te dai mare
și deci pauze în care nu mai vrei să fii poet
degeaba o dai cu god crap... poetul este într-o relație foarte discutabilă cu dumnezeu... dacă crezi că l-ai descoperit pe dumnezeu îți dau o veste proastă... nicholas a făcut-o înaintea ta
deci îți rămâne doar poezia, de care nicholas se îndepărtează tot mai mult, probabil pe măsură ce crede el că se apropie de dumnezeu
foarte,foarte talentat
pentru textul : pe marginea patului nu cresc poezii decu respect
corectura: in loc de "paoura", evident "papura".
pentru textul : ombra mai fu cara ed soave più dechestiuni percutante,raspunsuri care dau de gândit...bunele intentii si pasiunea sunt evidente si concludente
pentru textul : interviu defelicitari interlocutorilor ,am citit cu interes
Marian Ghilea, fireste, ai facut o comparatie corecta. Dar...citeste "Bocitorii.Asteptatorul" si dupa aceea poate mai vorbim despre tiraje si valori. Adriana
pentru textul : Apocalipsa după Dăncuș deViteza luminii e mica in comparatie cu viteza lui Aranca. Sunt in plina editare a textului si nu am apucat sa finizez mici detalii. Propun acordarea a 2-3 ore de gratie oricarui text nou. Multumesc.
pentru textul : Un Poet Român la Paris despun doar că se poate discuta despre percepţii şi percepţii...
a exprima un punct de vedere - altul, nu înseamnă neapărat polemică, iar a cita din personalităţi nu înseamnă neapărat că nu se pot pune în discuţie şi puncte personale de vedere (care chiar să coincidă cu).
dacă tu ai perceput aici un text banal, asta nu înseamnă că toată lumea vede la fel.
cât despre genialitate, am limitele mele. clar. nicidecum stabilite de mine.
nu vorbesc despre ceilalţi. ar trebui să mă erijez în Marele Judecător. apoi, ei înşişi ar trebui să fie capabili să (se) judece.
întotdeauna bucuroasă de prezenţa şi opinia ta.
pentru textul : mi-a rămas în memorie deMaria Doina, mulțumesc!
pentru textul : ultima filă din jurnalul unei octogenare romantice deDe ce? Din principiu... imi rezerv dreptul de a privi un text fara ochelarii altora si nu sunt curios de corespondenta ta cu damele... am ochi buni si ma bazez pe ei :) De parca de inteligenta e vorba in poezie...
pentru textul : obsesia firului deStimate autor,
pentru textul : pâinea zilei de luni deAcest text este atât de gonflat încât poate să umple la refuz până și cel mai generos recycle bin
Dumneata chiar vrei să asasinezi pe cineva?
Citind textul Dvs. mă scutur și regret cenzura în scopuri umanitare
oi fi eu român care trăiesc "în afară" dar parcă ultima dată cînd am citit nu exista locuțiunea "înafară", sau asta s-o fi folosind acum numai cînd e vorba de ”sîn” și nu știu eu
pentru textul : Când scriu poezie îmi scot un sân înafară denicodem, ai grijă cu limbajul. pentru că dacă la tine acasă ești obișnuit să vorbești mîrlănește, aici nu se poate. te rog să te consideri avertizat. mulțumesc.
pentru textul : dezvățatul de a fi I dep.s. în cazul textului la care faci referință am explicat acolo pe scurt motivul deciziei. mi se pare nepotrivit să discutăm despre alte texte sub alte texte sau să încercăm eventual să ne răzbunăm. puțină cumpătare inteligentă nu cred că ți-ar strica în acest moment. cel puțin ar suplini lipsa de talent.
Ioana, cunosc foarte bine simpatiile domnului Cristea. Nu a precupetit nici un moment ca sa le faca de cunoscut. Deci nu cred ca am inteles gresit. Si nu cred ca deshumarea are prea mult de a face cu asta. Si de fapt nici nu cred ca are de a face cu nimic. E o chestiune care am impresia ca se rezuma la familie, ceva legalitate si o anumita clarificare istorica. Dar nu cred ca are o importanta care sa apuce iarna. Domnul Cristea continua sa sustina ca comunismul a fost oricum mai bun si mai vrednic decit ce s-a intimplat Romaniei in ultimii 20 de ani la fel cum ar spune ca o gazela este mai nenorocita in libertate decit in cusca gradinii zoologice. Pentru ca in cusca avea zilnic gramada de fin iar acum are zilnic pericolul de a fi devorata de un tigru. Well, daca pornesti de la sistemul de referinta al unui om care nu a vazut lumina zilei probabil ca soarele este o nenorocire si un risc. Dar un risc este si sa te nasti.
pentru textul : Manifeste (1) - Manifestul Partidului Comunist deIn ce priveste glumitele astea cu noul partid comunist, blah, blah, blah, ma faci sa zimbesc. Asta nu are nici o legatura cu ce spuneam eu. Comunismul ca ideologie (sau ca idee) este mort. Pentru ca, guess what? Si ideologiile pot muri. Dar ar trebui prea mult spatiu ca sa iti demonstrez sau exemplific asta. In orice caz, te rog nu confunda comunismul cu gindirea de stinga sau cu socialismul. Dupa cum nu poti sa o confunzi nici cu anarhismul sau montanismul sau iacobinismul. Comunismul e ceva clar definit. Si a murit. Cam la fel cum moare un sobolan pe care ai facut un experiment in laborator.
sa gasesc ceva frumos... mai trec...
pentru textul : flori la ureche deai dreptate Bobadil cu acel "doar". E una din multele "tîmpenii poetice" de care nu mai scap. E ca rîia. Sau ca dragostea. Anyway, prefer ca textul ăsta să nască polemică decît admirație. La ce folosesc poemele de dragoste? Sau nu, că sună prea pragmatic. Oare nu este dragostea cea care denaturează poezia? Oare cine este mai aproape de realitate, omul romantic sau omul modern? În ce privește ochii pe acolo intră... obsesia. De aceea mai întotdeauna scoaterea lor era pedeapsa folosită. În ce privește guta, să fim noi sănătoși că mai avem pînă vom ajunge poeți.
pentru textul : zborul precum scoicile demie imi place poemul asa cum e. poate maine o sa/l ard, o sa/l schimb, o sa/l pun intr/un scrin negru sa mucegaiasca. fiecare din voi il receptati prin prisma proprie, pentru unii nu e bun pentru altii e mediocru altora le place. nu stiu, il las asa pentru ca e cel mai aproape de adevarul meu interior. ca tehnica poetica, e perfectibil. Domnilor, va multumesc pentru lectura si sugestii, o sa meditez asupra lor in eventualitatea in care acest poem va fi intr/o carte si nu doar un exercitiu de condei. queen Margot
pentru textul : poeme pentru tooraj dePai, daca mi-ar fi ieșit bine, nici d-voastră nu ați fi avut ocazia îndeplinirii unor atribuții din fișa postului, exersând în critică pe cazul meu... (sigur, glumesc) Ceea ce mi-e clar e că mai am mult de lucru pân` să-mi iasă ceva acătării din mâna mea. Așa că vă fffffff mulțumesc. IB
pentru textul : Răpită – III (Hârca Venetică) deUn poem de dragoste scris din suflet. Imi place, lipsit de pretiozitati si metafore indigeste, textul acesta este ca frunza de malin. Nu pot sa-mi doresc mai mult decat ca acest poem sa fie si adevarat in inima autoarei. Daca imi este ingaduit sa acord o penita de aur pur si simplu pentru dragostea din poezie... Andu
pentru textul : Lauryannus's Land deMă bucur mult că vezi acest poem ca pe o imagine. Asta înseamnă că știi să citești un haiku și mă bucură, mai ales fiindcă nu e un gen de poezie prea citit, înțeles, încurajat.
pentru textul : Haiku debineinteles, mi au placut versurile 3 si 4 din strofa a II a. mi se pare buna analogia si intentia :). cam atat
pentru textul : vreau să dansez pe lame de cuțite deasta-mi aminteste de o matusa batrâna care ma suna în fiecare an spre a-mi aminti ca într-o saptamâna urmeaza aniversarea zilei sale de nastere si sa nu uit s-o sun. cele bune.
pentru textul : Răspunsuri la întrebări frecvente (pentru nou-veniţi) dePagini