cred că în acest vers autorul a inserat, la fel ca marii regizori care apăreau într-o scenă secretă, doar de ei știută, chintesența acestui poem și citez
'mă derulez ca o melodie fără refren'
cu nimic mai prejos este versul
'am să mă întorc în patru labe lăsând urme în aer' - probabil de la compresia pe abdomen
Am mai spus-o acest autor se pierde într-o emfază caracteristică pubertății literare ('din palme mi se jupesc trupuri străine
din călcâie ţâşnesc suflete colibri')... dar mai este timp, autorul este încă foarte tânăr, lipsit de exepriență și nimic nu este pierdut cât încă el își face practic autocritica în aproape orice poem.
Undeva în subconștientul său probabil că realizează că nu asta ar trebui să facă și că, la un moment dat toate astea o să treacă, așa, ca o amigdalită
franco, îmi pică bine comentariul tău. ca de la cineva care știe să facă diferența între a încadra un text la note și nu la articol. de altfel și Violetei i-a plăcut, însă vezi tu... unele persoane chiar vor să își spună cuvântul și unde nu se pricep. aceasta-i viața. s-o luăm așa... și dacă ai ajuns la dicționar, cred că i-ai descoperit magia:). atent și cordial, paul
"lehuzele din jur își purtau fericite pruncii/bucăți de piatră" un vers puternic care trage dupa sine întregul poem. de asemenea, remarc profund plăcut "o fântână ca o cale lactee uitată". nu pot să spun decât că citindu-te descopăr o autoare mereu inspirată.
Multumesc, Eugen, obiective observațiile tale. snipetul cu monstrul narcotic a fost adaogat pentru a susține titlul. dar poate fi scos, nu-i problemă, sau înlocuit. mai vedem.
stau și presupun că un autor cu destulă personalitate cum este Tincuța Horonceanu (deși încadrată și ea în lunga și destul de prolifica listă a epigonilor lui Gellu Naum listă care cuprinde autori foarte talentați și care hrănesc aerul și caii de sticlă cu chiar și mai multă inspirație decât această autoare) odată ce a postat acest poem la concurs și repet, mie cel puțin mi-a fost clar că acesta îi aparține deși ea nu l-a mai postat și în altă parte în perioada de jurizare așa cum a făcut câștigătorul concursului, mă gândesc deci care să fie motivul pentru care Tincuța postează acest poem la secțiunea poezie acum? Nu găsesc decât o singură explicație și anume pentru a culege câteva păreri de la noi, oare greșesc? Eu deci mă conformez, nu doar pentru că îmi place cum scrie Tincuța (deși nu foarte original, așa cum am mai spus) ci pentru că am fost un membru al juriului și m-am simțit așa, vizat, când am văzut textul postat.
Mie mi s-a părut și atunci și mi se pare și acum incipitul slab. Punerea în scenă este frivolă și nu m-a atras la lectură. Păpușile 'nefandosite' mi s-a părut o expresie de Iulius Mall ca să zic așa, apoi paharele alea de vișinată din care doar popa apuca să mai guste mi s-au părut și mai de caterincă. În continuare poemul vrea să devină mai dramatic făcând eforturi considerabile să mă convingă pe mine, cititorul prin metafore inamovibile cum ar fi furnicile 'cât poate să bea o furnică' este într-adevăr un cu totul alt ton, dar mie mi-a creat confuzie în tonul lecturii.
Finalul intr-adevăr arată întoarcerea la Naum acolo unde autoarea se simte bine însă talmeș-balmeșul din incipit și din schimbarea de ton mediană nu au reușit nici atunci și nu reușesc nici acum să mă convingă că acesta este un poem remarcabil.
Este o scriere frumoasă, mă bucur că îi place dihaniei, eu tot îl aștept pe acest șmecheraș al literaturii hoțulo-române să scrie ceva, am încredere că va reuși finalmente, când va mai renunța la trucul ăla vechi cu țigareta ascunsă între degete făcută dispărută doar pentru cei neatenți... și aștept la fel și de la tine Tincuța poeme tot mai inspirate.
Să ne citim cu bine.
Cu drag,
Andu
Cristina, nu știu la ce ipocrizie te referi. Cred că ar fi civilizat să înveți să nu mai arunci cu acuzații nefondate doar pentru că nu ai argumente logice. Te asigur că nici nu mă sperie și nici nu mă impresionează genul ăsta de acuzații. Îmi este indiferent cîte răspunsuri are sau nu are textul de acolo. Și nici nu am de gînd să mă tîrguiesc cu tine. Te-am anunțat civilizat că o astfel de practică (ne-etică în accepțiunea noastră) nu se potrivește cu statutul de membru Hermeneia. Sau, ca să dau o singură explicație, este sinonim cu un act de hărțuire. Mai ales că ți-ai expus părerea pe Hermeneia și nimeni nu ți-a îngrădit acest drept. A denigra însă un autor și textul lui în altă parte, și chiar Hermeneia sub o anumită formă, fără ca autorul respectiv să poată avea dreptul la replică, este, așa cum am mai spus, ne-etic. Noi nu ne pierdem vremea să intrăm în dialog cu nu știu ce site sau cu redacția lui. Nu este problema noastră. Tu ești cea care ai ales să faci acest gest și deci responsabilitatea lui și consecințele lui îți aparțin. Nu le împinge la noi. Tu ai tot dreptul să faci ce vrei. Tot la fel, Hermeneia are dreptul să se protejeze și să își protejeze membrii. Sper să înțelegi aceasta. De aceea din această clipă ai contul suspendat pe Hermeneia.com. Iar pentru atitudinea ostilă îți promit că voi insista ca suspendarea să fie pe o perioadă foarte lungă.
Mie nu mi se pare deloc mediocru, ci doar ca isi scrie textele intre limite pe care nu vrea [desi le cunoaste - sau poate nu?] sa le depaseasca. Nici nu e necesar. Andu, cate texte geniale crezi ca ai? 2 de la mine si cu 2 de la tine, dar daca or fi aceleasi, tot vreo 2 raman. Virgil, cate texte geniale crezi ca ai? Am o idee: sa facem topul textelor pe H. Am mai facut eu candva si s-au suparat fratii si surorile :)). Candva, scriam tare prost, de rasu' lumii. Am avut norocul sa primesc niste comentarii negative, de atunci si pana acum am ajuns, cred eu, sa scriu mediocru. Acum nu mai scriu deloc. N-am avut norocul sa imi spuna nimeni ca sunt cea mai superba mediocra, ca i-as fi multumit.
vladimir, sunt de acord cu observatiile tale si iti multumesc pentru ele, dar daca mi/ai fi citit si alte texte ai fi inteles ca poezia aceasta nu ma caracterizeaza si este doar un experiment.
uite, nu e literă de lege, dar eu așa am citit poemul tău:
în buncăr au pierit de epuizare multe fantezii
te voi simţi acolo ca în butoiul
cinic
tu nu aspiri la diogene
nu-mi strica cercurile spun
au trecut peste ele mişcări tectonice
și niciun vultur rătăcit pe străzi
nu mi-a ajuns
până la ficat
poate aș sfredeli amurgul
căci e momentul să lăsăm în urmă oraşul plăpând
construit din gelatina
unor maci putreziți
apoi să părăsim parcul copertat vişiniu
să ne vindem pe o gură de oxigen
pentru că am pe mâini
urmele adeneului tău
te invit împotriva lumii și buncărul începe
de la vârful unghiei tale
când ne vom întoarce va fi apărut un cais
un altfel de umăr pe care să ne căţărăm până când
nu vom mai vedea tălpile celui de dinainte
cu speranța că nu sunt interpretat greșit, salutări de seară din burgul meu provincial.
gând bun!
Un poem tulburător, atemporal, în care simbolurile religiase sunt plasate în plan secund. Am citit cu plăcere şi în altă parte şi acum lecturarea mi-a lăsat aceeaşi impresie.
multumesc pentru observatie, am schimbat, ai dreptate, nu era nevoie de "nevolnica"ala.
impiedicarea din primul vers n-am reusit sa o rezolv, poate ca pur si simplu s-a racit locul pentru mine. am fost incantata ca l-ai gasit interesant, inseamna ca are viata lui.
oana
de fapt nu eu scriu, e una care trece prin mine din cand in cand. si eu ma bucur cand o face, in rest, e asa o liniste si-un praf.
raluca
uite, comentariul tau chiar m-a emotionat intr-un fel aparte, cumva impur pentru ca nu vreau sa dau mare importanta faptului ca (mai) scriu. e o evaziune cu care nu ma mandresc. intamplator, am vazut o reclama la Hulk in care tipul spunea ca uraste transformarea aceea si ca ceea ce-l inspaimanta cel mai tare e faptul ca-i... place. deci nu, nu carte. in schimb eu sunt easy. si la indemana. :o)
Cîtă cursivitate! Te citesc cu mare plăcere! Ador textele care se desfășoară cu atîta seninătate în curgere încît simți că alergi. Bun, asta e legat de construcție. Acum.. de conținut. Ideea de eu-Dumnezeu, cădere, unic Dumnezeu, dialog cu Dumnezeu, condiția umană, nu e nouă dar nici nu tocmai obosește, că s-ar sinucide toți filozofii. Ideea se digeră relativ ușor tocmai din cauza discursului cursiv, ironiei și sarcasmului. Face dintr-o lectură care în sine are un subiect greu, să discuți spiritualul în termeni de micoze.. nu-i tocmai de colea. Oricum, ești cel mai bun prozator care îl descopăr în ultima vreme. Ah și ce mă bucur, și ce mai sper că textul asta nu e a one time thing behavior.
a arunca cu vorbe. asa mi suna textul. ia o idee, una singura, si dezvolta. apoi, daca vrei sa spui ceva, propriu, autentic, spune-o cu vorbele tale, nu cu acest pseudo-limbaj poetic. spune-o firesc, din adancul tau.
eu nu pot aprecia aici nici macar un vers...
OK Virgil, because we go way back... lets go to the dirty details, nu ca asta ar fi fost intenția mea inițială, inițial eu am vrut să-ți transmit doar mesajul, însă, așa cum desigur m-ai obișnuit, nu te lași și o ții pe a ta ca orbul de bâtă.
Poemul începe cu o evocare psalmică
-poate sîntem o simplă îndoială doamne
un aer singur și rece peste vîrful flăcării-
aici am două observații
1/ doamne cu literă mică exprimare care te duce cu gândul la doamnele noastre din viața de zi cu zi
2/ nu mi se pare deloc potrivit aerul ca o îndoială. punct
apoi
-ce mai arde în unii dintre noi-
peiorativ
-o întoarcere din acelea despre care
ni s-a spus că vom fi fără a ști de ce-
ce e asta?
când și unde ni s-a spus așa o grozăvie? la vreo școală specială? ne-o fi zis osho??
- frigul orfan al unei lumânări stinse- ce vrea să spună asta?
îți pot face aici o mie de metafore din astea de doi lei Virgil, iartă-ma, uite încerc una
căldura grea a unui accident mortal
iar pe final
- anticiparea pură și firească a-nțelegerii-
dacă eram la un proces asta se numea characterization... și era scoasă!
wtf is anticiparea pură și firească a-nțelegerii??
Te rog, cu prețul acceptat de mine al eliminării mele definitive de pe site, să-mi explici aici ca să nu mă faci să mă simt prost, ce înseamnă anticiparea pură și firească a înțelegerii??
TE ROG
Deci, dacă îmi explici ca să înțeleg și eu și să nu mă mai simt prost (cum mă simt acum) apoi te rog să-mi ștergi definitiv contul de pe Hermeneia pentru că nu sunt demn să citesc asemenea cuvinte de duh, să nu pricep nimic și să vorbesc aiurea ca un prost
Mulțumesc
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
cred că în acest vers autorul a inserat, la fel ca marii regizori care apăreau într-o scenă secretă, doar de ei știută, chintesența acestui poem și citez
pentru textul : Zugzwang de'mă derulez ca o melodie fără refren'
cu nimic mai prejos este versul
'am să mă întorc în patru labe lăsând urme în aer' - probabil de la compresia pe abdomen
Am mai spus-o acest autor se pierde într-o emfază caracteristică pubertății literare ('din palme mi se jupesc trupuri străine
din călcâie ţâşnesc suflete colibri')... dar mai este timp, autorul este încă foarte tânăr, lipsit de exepriență și nimic nu este pierdut cât încă el își face practic autocritica în aproape orice poem.
Undeva în subconștientul său probabil că realizează că nu asta ar trebui să facă și că, la un moment dat toate astea o să treacă, așa, ca o amigdalită
franco, îmi pică bine comentariul tău. ca de la cineva care știe să facă diferența între a încadra un text la note și nu la articol. de altfel și Violetei i-a plăcut, însă vezi tu... unele persoane chiar vor să își spună cuvântul și unde nu se pricep. aceasta-i viața. s-o luăm așa... și dacă ai ajuns la dicționar, cred că i-ai descoperit magia:). atent și cordial, paul
pentru textul : Ciocolată cu lapte și glosar de"lehuzele din jur își purtau fericite pruncii/bucăți de piatră" un vers puternic care trage dupa sine întregul poem. de asemenea, remarc profund plăcut "o fântână ca o cale lactee uitată". nu pot să spun decât că citindu-te descopăr o autoare mereu inspirată.
pentru textul : săritura tsukahara deBatori, Comentariul tău dovedește cu prisosință că ai privit imaginea cu toată seriozitatea. Mulțumesc pentru răstălmăcire și îndemn.
pentru textul : clasa muncitoare merge în paradis deMultumesc, Eugen, obiective observațiile tale. snipetul cu monstrul narcotic a fost adaogat pentru a susține titlul. dar poate fi scos, nu-i problemă, sau înlocuit. mai vedem.
pentru textul : newsflash demi-a placut imaginea bobului in care incap drafturi peste drafturi.
pentru textul : fata care scrie pe boabe de orez destau și presupun că un autor cu destulă personalitate cum este Tincuța Horonceanu (deși încadrată și ea în lunga și destul de prolifica listă a epigonilor lui Gellu Naum listă care cuprinde autori foarte talentați și care hrănesc aerul și caii de sticlă cu chiar și mai multă inspirație decât această autoare) odată ce a postat acest poem la concurs și repet, mie cel puțin mi-a fost clar că acesta îi aparține deși ea nu l-a mai postat și în altă parte în perioada de jurizare așa cum a făcut câștigătorul concursului, mă gândesc deci care să fie motivul pentru care Tincuța postează acest poem la secțiunea poezie acum? Nu găsesc decât o singură explicație și anume pentru a culege câteva păreri de la noi, oare greșesc? Eu deci mă conformez, nu doar pentru că îmi place cum scrie Tincuța (deși nu foarte original, așa cum am mai spus) ci pentru că am fost un membru al juriului și m-am simțit așa, vizat, când am văzut textul postat.
pentru textul : Anotimpul păpuşilor deMie mi s-a părut și atunci și mi se pare și acum incipitul slab. Punerea în scenă este frivolă și nu m-a atras la lectură. Păpușile 'nefandosite' mi s-a părut o expresie de Iulius Mall ca să zic așa, apoi paharele alea de vișinată din care doar popa apuca să mai guste mi s-au părut și mai de caterincă. În continuare poemul vrea să devină mai dramatic făcând eforturi considerabile să mă convingă pe mine, cititorul prin metafore inamovibile cum ar fi furnicile 'cât poate să bea o furnică' este într-adevăr un cu totul alt ton, dar mie mi-a creat confuzie în tonul lecturii.
Finalul intr-adevăr arată întoarcerea la Naum acolo unde autoarea se simte bine însă talmeș-balmeșul din incipit și din schimbarea de ton mediană nu au reușit nici atunci și nu reușesc nici acum să mă convingă că acesta este un poem remarcabil.
Este o scriere frumoasă, mă bucur că îi place dihaniei, eu tot îl aștept pe acest șmecheraș al literaturii hoțulo-române să scrie ceva, am încredere că va reuși finalmente, când va mai renunța la trucul ăla vechi cu țigareta ascunsă între degete făcută dispărută doar pentru cei neatenți... și aștept la fel și de la tine Tincuța poeme tot mai inspirate.
Să ne citim cu bine.
Cu drag,
Andu
Cristina, nu știu la ce ipocrizie te referi. Cred că ar fi civilizat să înveți să nu mai arunci cu acuzații nefondate doar pentru că nu ai argumente logice. Te asigur că nici nu mă sperie și nici nu mă impresionează genul ăsta de acuzații. Îmi este indiferent cîte răspunsuri are sau nu are textul de acolo. Și nici nu am de gînd să mă tîrguiesc cu tine. Te-am anunțat civilizat că o astfel de practică (ne-etică în accepțiunea noastră) nu se potrivește cu statutul de membru Hermeneia. Sau, ca să dau o singură explicație, este sinonim cu un act de hărțuire. Mai ales că ți-ai expus părerea pe Hermeneia și nimeni nu ți-a îngrădit acest drept. A denigra însă un autor și textul lui în altă parte, și chiar Hermeneia sub o anumită formă, fără ca autorul respectiv să poată avea dreptul la replică, este, așa cum am mai spus, ne-etic. Noi nu ne pierdem vremea să intrăm în dialog cu nu știu ce site sau cu redacția lui. Nu este problema noastră. Tu ești cea care ai ales să faci acest gest și deci responsabilitatea lui și consecințele lui îți aparțin. Nu le împinge la noi. Tu ai tot dreptul să faci ce vrei. Tot la fel, Hermeneia are dreptul să se protejeze și să își protejeze membrii. Sper să înțelegi aceasta. De aceea din această clipă ai contul suspendat pe Hermeneia.com. Iar pentru atitudinea ostilă îți promit că voi insista ca suspendarea să fie pe o perioadă foarte lungă.
pentru textul : spărgătorul de nuci 2 de: lucrăm, lucrăm profetule
sap... poate dau de apă într-un târziu, sau poate nu
: adrian, ca de fiecare dată, finuţ
mulţu pentru comentariile indulgente
pentru textul : fragmentul unu din adevărata mea dragoste deMie nu mi se pare deloc mediocru, ci doar ca isi scrie textele intre limite pe care nu vrea [desi le cunoaste - sau poate nu?] sa le depaseasca. Nici nu e necesar. Andu, cate texte geniale crezi ca ai? 2 de la mine si cu 2 de la tine, dar daca or fi aceleasi, tot vreo 2 raman. Virgil, cate texte geniale crezi ca ai? Am o idee: sa facem topul textelor pe H. Am mai facut eu candva si s-au suparat fratii si surorile :)). Candva, scriam tare prost, de rasu' lumii. Am avut norocul sa primesc niste comentarii negative, de atunci si pana acum am ajuns, cred eu, sa scriu mediocru. Acum nu mai scriu deloc. N-am avut norocul sa imi spuna nimeni ca sunt cea mai superba mediocra, ca i-as fi multumit.
pentru textul : cum să prinzi luna în zona 51 dee fain, uite: eu aș pune globuri de viață în loc de cioburi, care bate pasul pe loc și aș schimba arghezianul "simt pieziș"...
salutări din orașu'-n care plouă de trei ori pe săptămână...
pentru textul : și gata! denu mai pune titlul in corpul textului. foloseste numai formatul de titlu si subtitlu al site-ului
pentru textul : Cerul cu patru petale devladimir, sunt de acord cu observatiile tale si iti multumesc pentru ele, dar daca mi/ai fi citit si alte texte ai fi inteles ca poezia aceasta nu ma caracterizeaza si este doar un experiment.
pentru textul : Stare deiar titlul este neinspirat.
pentru textul : cu urechea lipită de al nouălea cer deÎn lumea epigramei, se poartă rularea ideii pe mai multe tonalităţi. De acolo "sper".
pentru textul : Sfatul unui marinar bătrân pentru Opoziţia română deOK îi cer suze lui Paul, iar pe tine te scutesc!
pentru textul : patul în formă de gondolă deMă absolvi de avertisment?
iti multumesc de trecere si pt semn, eu inclin sa cred ca toate patru sunt Haik-uri. cu stima
pentru textul : Haiku-uri decam off-topic asa, dar nu ma pot abtine - aleg melodia "partons-vite" (kaolin) din lista de winamp si incep sa-ti citesc poezia. fix acceasi stare.
on topic - "poate anul acesta îmi va spune cineva că uimirea trăiește
și e undeva în siguranță"
- foarte faine versurile astea doua. atat de faine incat mai ca as renunta la ultimul. care suna bine, dar e cam tocit in ultima vreme.
pentru textul : lângă martie era un lac deuite, nu e literă de lege, dar eu așa am citit poemul tău:
în buncăr au pierit de epuizare multe fantezii
te voi simţi acolo ca în butoiul
cinic
tu nu aspiri la diogene
nu-mi strica cercurile spun
au trecut peste ele mişcări tectonice
și niciun vultur rătăcit pe străzi
nu mi-a ajuns
până la ficat
poate aș sfredeli amurgul
căci e momentul să lăsăm în urmă oraşul plăpând
construit din gelatina
unor maci putreziți
apoi să părăsim parcul copertat vişiniu
să ne vindem pe o gură de oxigen
pentru că am pe mâini
urmele adeneului tău
te invit împotriva lumii și buncărul începe
de la vârful unghiei tale
când ne vom întoarce va fi apărut un cais
un altfel de umăr pe care să ne căţărăm până când
nu vom mai vedea tălpile celui de dinainte
cu speranța că nu sunt interpretat greșit, salutări de seară din burgul meu provincial.
pentru textul : poveste din mărul pierdut ( II) degând bun!
Tele sau Télé ? =))
pentru textul : o clipă din viața lui Mathnawi deUn poem tulburător, atemporal, în care simbolurile religiase sunt plasate în plan secund. Am citit cu plăcere şi în altă parte şi acum lecturarea mi-a lăsat aceeaşi impresie.
pentru textul : Dealul tău cu brândușe dealina
multumesc pentru observatie, am schimbat, ai dreptate, nu era nevoie de "nevolnica"ala.
impiedicarea din primul vers n-am reusit sa o rezolv, poate ca pur si simplu s-a racit locul pentru mine. am fost incantata ca l-ai gasit interesant, inseamna ca are viata lui.
oana
de fapt nu eu scriu, e una care trece prin mine din cand in cand. si eu ma bucur cand o face, in rest, e asa o liniste si-un praf.
raluca
uite, comentariul tau chiar m-a emotionat intr-un fel aparte, cumva impur pentru ca nu vreau sa dau mare importanta faptului ca (mai) scriu. e o evaziune cu care nu ma mandresc. intamplator, am vazut o reclama la Hulk in care tipul spunea ca uraste transformarea aceea si ca ceea ce-l inspaimanta cel mai tare e faptul ca-i... place. deci nu, nu carte. in schimb eu sunt easy. si la indemana. :o)
pentru textul : Ratare cu mingi verzi depărerea ta
pentru textul : boierismul sau nazismul literar deCîtă cursivitate! Te citesc cu mare plăcere! Ador textele care se desfășoară cu atîta seninătate în curgere încît simți că alergi. Bun, asta e legat de construcție. Acum.. de conținut. Ideea de eu-Dumnezeu, cădere, unic Dumnezeu, dialog cu Dumnezeu, condiția umană, nu e nouă dar nici nu tocmai obosește, că s-ar sinucide toți filozofii. Ideea se digeră relativ ușor tocmai din cauza discursului cursiv, ironiei și sarcasmului. Face dintr-o lectură care în sine are un subiect greu, să discuți spiritualul în termeni de micoze.. nu-i tocmai de colea. Oricum, ești cel mai bun prozator care îl descopăr în ultima vreme. Ah și ce mă bucur, și ce mai sper că textul asta nu e a one time thing behavior.
pentru textul : Jurnalul unui condamnat deo prima strofa foarte puternica. imi place nespus.
pentru textul : despre tine dea arunca cu vorbe. asa mi suna textul. ia o idee, una singura, si dezvolta. apoi, daca vrei sa spui ceva, propriu, autentic, spune-o cu vorbele tale, nu cu acest pseudo-limbaj poetic. spune-o firesc, din adancul tau.
pentru textul : Gânduri pe aceeași limbă deeu nu pot aprecia aici nici macar un vers...
aşa e văd că şi legenda hermeneiei continuă aşa că ia să fim cu toţii în 2010 citiţi şi iubiţi de să nu ne vedem!
pentru textul : Legenda continuă deOK Virgil, because we go way back... lets go to the dirty details, nu ca asta ar fi fost intenția mea inițială, inițial eu am vrut să-ți transmit doar mesajul, însă, așa cum desigur m-ai obișnuit, nu te lași și o ții pe a ta ca orbul de bâtă.
pentru textul : poate dePoemul începe cu o evocare psalmică
-poate sîntem o simplă îndoială doamne
un aer singur și rece peste vîrful flăcării-
aici am două observații
1/ doamne cu literă mică exprimare care te duce cu gândul la doamnele noastre din viața de zi cu zi
2/ nu mi se pare deloc potrivit aerul ca o îndoială. punct
apoi
-ce mai arde în unii dintre noi-
peiorativ
-o întoarcere din acelea despre care
ni s-a spus că vom fi fără a ști de ce-
ce e asta?
când și unde ni s-a spus așa o grozăvie? la vreo școală specială? ne-o fi zis osho??
- frigul orfan al unei lumânări stinse- ce vrea să spună asta?
îți pot face aici o mie de metafore din astea de doi lei Virgil, iartă-ma, uite încerc una
căldura grea a unui accident mortal
iar pe final
- anticiparea pură și firească a-nțelegerii-
dacă eram la un proces asta se numea characterization... și era scoasă!
wtf is anticiparea pură și firească a-nțelegerii??
Te rog, cu prețul acceptat de mine al eliminării mele definitive de pe site, să-mi explici aici ca să nu mă faci să mă simt prost, ce înseamnă anticiparea pură și firească a înțelegerii??
TE ROG
Deci, dacă îmi explici ca să înțeleg și eu și să nu mă mai simt prost (cum mă simt acum) apoi te rog să-mi ștergi definitiv contul de pe Hermeneia pentru că nu sunt demn să citesc asemenea cuvinte de duh, să nu pricep nimic și să vorbesc aiurea ca un prost
Mulțumesc
err: şi al comportamentului - şi după comportament
pentru textul : I just started a small electrical fire in my grandmother’s apartment and short-circuited every plug in her house. dePaul, Mariana,
stânjenit, vă mulţumesc!
pentru textul : Adrian Agheorghesei la Tecuci dePagini