deschid larg fereastra. luna
îmi zgârie brațele.
un câine bătrân se trezește
și urlă.
mi s-au umezit umerii. tâmpla
îmi miroase a crini veștejiți.
secunda se surpă-nlăuntru.
numele noastre
se izbesc de stinghia nopții
ca doi miri
de piatra fântânii.
apoi liniștea
clătinându-se-n
cercuri.
Poezie:
Comentarii
candid
francisc -
un poem candid. poate as mai lucra la sintaxa apreciez in mod deosebit imaginea mirilor din strofa a 2-a
Candida
Sancho Panza -
ma tem ca ai devenit (prea) diplomat, Dorin...:) "candid" este un fel de..."hm..da...interesant..."? spune-mi, te rog, cum vezi imbunatatirile de sintaxa.
is o prajitura!
francisc -
nu, adriana, nu s diplomat nici sacosa:P ziceam ca starea trasmisa este una in sensul candorii si a apropierii dintre doua cercuri despre sintaxa, nu zic, pt ca nu ar mai fi stilul tau apoi, ci al meu si n ar fi drept fata de text
ok
Sancho Panza -
scuzati atunci. :D multumesc pentru revenire si precizari.