Bobadil, nu pot decât să- ți spun și ție, ca și altora, că eu mă bucur că ai trecut pe aici și că am un cititor "nou" și că mă bucur de orice părere în limitele bunului simț. Poate că trăind preintre "domnișoare" nu de pension, ci le liceu, mă mai molipsesc și eu uneori... Dar, nu vreau să mă îndepărtez prea mult... de poezie... Între timp fii mai atent la substantivele în genitiv- dativ. Bineînțeles că nu e decât o scăpare... Cami.

Sunt unele mici greșeli aș zice eu, în text:
˝Eu nu te iubesc, – spuse deodată, continuând să privească în sus. – Tu m-ai minţit…˝
nu știu dacă luniuțele acelea sunt chiar necesare.
˝pertece˝

Altfel darul dumneavoastră de a scrie transpare și în acest text scurt, mai ales pe un subiect atât de tratat și cu atâtea declarații. Riscul de a fi clișeistic era foarte mare, însă jocul scenic și descrierile îl salvează. Am unele rețineri legat de ˝nerăbdător și lacom˝, fiind un fragment nu-mi dau seama dacă personajele sunt din mediu rural, etc, decât după acele tocuri înfipte în glod. O femeie de la țară nu vorbește cu nerăbdător și lacom, parcă. :)

favoritul meu :)

Stimate autor/clonă, orice om cu puțin bun-simț (care nu este punctul matale forte) și care citește comentariul meu fără ochelari de cal (din care matale porți două perechi una peste cealaltă) vede că eu am scris un comentariu negativ la adresa textului, legându-l desigur de autorul său, pentru că, așa cum am motivat în repetate rânduri, atât înainte cât și după ce am fost suspendată, nu înțeleg cum naiba ai putea separa un text de autorul/autoarea său/sa... și de toată istoria relevantă a scrierilor anterioare. A comenta un text pur și simplu fără trimitere la autor și/sau la scrierile anterioare este o aberație și chiar aș vrea să-mi arate cineva o prefață, o introducere, o postfață, ce vreți Dvs. la un volum al unui autor scrise de vreu critic cu cap și coadă și care să nu facă referiri complexe atât la persoana autorului (uneori chiar și mai neortodoxe, de ce nu?) și la scrierile anterioare, la orientarea literară, etc.
Matale Domnule/Doamnă ești ușor bolnăvior/bolnăvioară și de aceea nu vezi limpede, la fel și scrii, cețos, maladiv. O vreme a fost ok, acum ești deja plicticos/plicticoasă, pentru mine cel puțin. Iar dacă tot zici așa și pe dincolo, eu te invit să spui o dată, la naiba, clona cui mă învinuiești că sunt!
La schimb o să zic și eu clona cui ești matale.
Scuzele de rigoare pentru această intervenție editorilor siteului, dar ultimul comentariu al acestei clone ce-o fi la adresa mea a fost chiar mai nesimțit decât jignirile deja obișnuiților mei denigratori.
Margas

ieşi o femeie şi pentru că trebuia să poarte un nume, îi scriseră pe paşaport Atena.

Foarte frumos haiku, imi aminteste de matsuo basho: balta cea veche— sunetul unei broaște sărind în apă Doar ca la dumneavoastra imaginea tremurata a lunii in apa adauga o nota de romantism. Felicitari!

domnule Manolescu Gorun, afirmatiile dumneavoastra calomnioase imi starnesc mari semne de intrebare. din august eu nu mai sunt blonda , deci nu sunteti la curent cu actuala mea culoare de par, nu astept niciun copil al altcuiva, nu v/am intalnit niciodata in particular ca sa aveti nesimtirea de a spune ceea ce spuneti, sunteti un scriitor al carui text l/am comentat. de aici si pana la a ma face blonda,urata si gravida cu nu stiu cine e o cale lunga ce trece prin poarta celor sapte ani de acasa. v/as putea da in judecata pentru calomnie la adresa mea intrucat sunt un om public, fiind cadru universitar si in acelasi timp sotia unui preot ortodox. daca acest statut al meu vi se pare compatibil cu cuvintele injurioase pe care mi le/ati adresat,eu ma indoiesc. sunt stupefiata sa citesc cu cata usurinta un om in al carui echilibru credeam a trecut la atacuri la persoana. ar trebui sa va cereti scuze pentru modul in care m/ati abordat, nu sunt blonda natural si chiar atunci cand eram blonda nu am fost starleta nimanui sa va permiteti astfel de afirmatii. modul in care ati reactionat ma face sa cred ca am avut dreptate in ce priveste crizele dumenavoastra de varsta si de personalitate. in alt secol pentru aceste afirmatii m/as fi provocat la duel, insa in acest secol in care femeia trebuie sa se apere singura de vulgaritatea si de sexualitatea devianta a unora va spun sincer... ca o revelatie neagra> ati imbatranit urat! catalina ionela chelaru

Domnule proprietar al sitului Hermeneia, Sper ca nu veți considera și aici intervenția mea ca nefiind la subiect. E un comentariu la textul dumneavoastră – și cum nu pot să cred că cineva poate găsi vreo valoare literară acestui text, este evident că ideile lui trebuie discutate. Voi începe prin a vă spune că boierismul nu este ideologia oficială a sitului poezie.ro sau poezie PUNCT ro (în nici un caz poezie „dot” ro). Imperativul de a spune că ești editor nu vine din partea boierismului, ci din partea conducerii sitului - și nu ca o consecință a promovării boierismului de o parte din editorii sitului. Dumneavostră comiteți un sofism crezând altceva, sofismul „post hoc, ergo propter hoc”, adică considerați că dacă A s-a întâmplat după B, înseamnă că s-a întâmplat din cauza lui B. Apoi, comparația pe care o faceți cu vremurile comuniste este aberantă. Se pare că ați uitat vechea vorbă românească cum că „promisiunea dată e datorie curată”. Doar despre asta e vorba, nu despre matricole și cravate de pionieri. În țara libertății, unde fiecare își poate manifesta identitatea, dumneavoastră alegeți să fiți împotriva dreptului altora de a își etala identitatea pe situl dumneavoastră. Fie și așa, dar nu vă mai ascundeți după deget, lăsați apelurile la „bunul simț” deoparte! Comparația cu steaua lui David este și mai absurdă. Aceasta era un simbol al discriminării, pe când emblema „editor poezie.ro” nu este nici pe departe așa ceva. Opinia că soarta romanilor e de a se întoarce mereu în lanț o fi adevărată, dar nu are nici o legătură cu situația care a generat textul dumneavoastră. Libertatea înseamnă dreptul la a opta, iar Dan Mihuț optase să fie editor pe alt site; or, asta presupune niște obligații deontologice, printre care și a-și declina identitatea de editor în orice forma ar publica. Alegerea e simplă: ori ești de acord să faci asta, ori renunți la postura de editor. Nimic mai mult. Însă odată ce ai ales această postură, ești obligat de propriul cuvânt dat să te comporți ca atare. Respectarea unui contract, oral sau scris, nu vă spune nimic? Vreau să vă mai spun că a discredita ceva sau pe cineva prin acuza de „nazism” (sau „legionarism”, uneori) este o practică tipic comunistă și securistă. Dar dumneavoastră probabil că nu ați fost securist, nu? Dumneavoastră doar nu ați înțeles ce a fost nazismul – ce să-i faci, one can only learn so much from the movies ... Nu aveți nici un argument în tot textul, e doar un manifest al resentimentelor față de situl advers, ceea ce, îndrăznesc să spun, nu interesează pe nimeni. P.S. Nu vreau să intru în nici o polemică umorală. Vă rog să-mi răspundeți numai dacă aveți argumente raționale. Eu nu voi continua o discuție cu pereții.

aham, parca pe la „a” se termina a doua oara povestea:) cat despre timpi, se pare ca m-am timpit binisor... thx!

eh. în săbii să ne tăiem sau în buzdugane să ne luptăm?:)) oricum rock rules...

Stefan, pana a incepe sa analizam valoarea literara a acestui text, el nu se incadreaza in regulament; regulament pe care toti cei care sunt membri ai hermeneia ar trebui sa il cunoasca si sa il respecte. Poezia ta incalca punctul 16.4. din regulament, drept pentru care te voi ruga ca, in termenul prevazut in acelasi regulament, sa remediezi aceasta abatere dupa cum consideri, in caz contrar vom fi nevoiti sa aplicam noi prevederile punctului 19. Andu, poti considera ca am aruncat o piatra sau nu, dar, asa cum am mai spus, aici nu este o instanta, noi nu judecam de ce scrie cineva ceva, ce ne "mana" pe fiecare sa scriem ceea ce scriem. Este insa simplu: atata vreme cat suntem membri de buna voie ai acestui site si el are un regulament, il respectam sau suportam consecintele. Limbajul tau din comentariu nu este nici el corespunzator regulamentului; te voi ruga sa te abtii pe viitor de la a folosi astfel de limbaj pe hermeneia.

Ma refeream strict la strofa cu catelul :). Hai ca de 2 daca nu cumva 3 ani incoace zici ca vii si ti-e frica sa vii. Stiu eu :).

Madă, cineva drag mi-a spus candva.... ' textele care nu au comentarii inseamna ca sunt texte bune;)' asemăn poemul tau "Foșnetul ierbii însângerate" cu o chintesenta a pledoariei lui Le Breton se rezuma la buna randuire intre tacere si cuvant, la acea etica a conversatiei care presupune ca orice enunt implica un raspuns, orice afirmatie, o cantarire a pertinentei , orice dialog, o deliberare reciproca. In abisul tăcerii trăim o 'moarte temporară/ în cercul stins/ al unei alte mirări' cu mult drag, erika

Ar fi ceva de apreciat în această proză un pic cam lungă: răbdarea de a construi, încercarea de a schiţa psihologii, de a surprinde gânduri şi, mai ales, utilizarea procedeului salvator al alternării planurilor - interior-exterior - , care duce la realizarea unor episoade mai expresive - cel al descrierii cazinoului, cu fetiţa care construieşte un castel de nisip, dar mai ales cel al apariţiei celor două "sirene" şi al celor patru voleibalişti.
Pe de altă parte, e cam multă filosofare pe tema relaţiei erotice, amintind de reţetele de rezolvare a crizelor în cuplu oferite de duduile care susţin rubrici de dialog cu cititorii în unele tabloide. O anume superficialitate a analizei, ca şi apelul mai curând nepotrivit la unele simboluri livreşti - balena albă, Ahab.
O proză de începător (în ale iubirii, în ale înţelegerii vieţii, ca şi în ale literaturii), o etapă care ar putea fi depăşită prin aprofundarea analizei, sau ar putea fi permanentizată prin cantonarea într-o filosofare călduţă şi oarecum naivă. Asta depinde de mai mulţi factori (interiori sau exteriori).
Aş mai sesiza unele greşeli de gramatică (ex.: în două locuri apare "copii", în loc de "copiii", iar în altă parte "aceeaşi" în loc de "aceiaşi"). Deşi deranjează, acestea rămân totuşi simple detalii. Dar ar fi de preferat să lipsească, deoarece întotdeauna ele pătează blazonul.