Un text autentic şi dureros; ca un râu cu un ultim deget de apă, din care bea o impala rănită.

(poate mi se iartă şi mie lipsa argumentelor)

tks, credeam ca din iarba mare din becul stins, nu ma vede nimeni. m-am inselat:)

Scuza-mi sinceritatea. Textul dumitale mi se pare declarativ-discursiv de la un capat la altul. Pentru mine, poezia, adica sugestia dincolo de cuvinte (pentru ca acestea nu o pot exprima decat prin intensitatea trairii) lipseste. Este numai o pararere. Fireste, subiectiva.

De corectat "căsuță mică / seara se așează"

Aş revedea "două mâini împreunate căuș/ văzul mai stă de veghe/ neînvăţate la tăcere / de pe buzele mele zboară păsări".

Înteresante cele două planuri în care este construit poemul cu o spectaculoasă rupere de ritm, cănd ai revelaţia că "albastru abisului trece o clipă prin tine". Şi nu mai poţi fi cel de la început, chiar dacă rămân întrebările cu răspunsuri incluse în conţinut. Citind poemul am avut sentimentul de trecere ireversibilă a timpului fizic şi începutul unui alt timp cu o curgere interioară, ce aparţine doar poeziei. E doar o interpretare.

Într-adevăr, o situaţie foarte faină descrisă aici, îmi place cum reuşeşti să o poetizezi şi în acelaşi timp să îi păstrezi dramatismul. Nu ştiu dacă în strofele 2 şi 5 era necesară aşezarea respectivă, eu unul nu o prea înţeleg sincer, dar mă rog...nu e un minus foarte mare în opinia mea. Acolo la "care "priveau, mă gândesc că ar merge o formulare mai naturală, "unele priveau, altele mă puneau". Zic şi eu. În fine, îmi place foarte mult pentru că surprinde şi comprimă o idee destul de consistentă, că discursul are naturaleţe şi că această calitate este susţinută de formule poetice ca cea din primele două versuri şi în special de o atitudine pe care eu o consider necesară în poezie, o atitudine a scriitorului faţă de lume, un mod special de a o vedea.

Imperfect încercai să-mi furi umbra te închipuiai un mic dumnezeu / voiai să fiu locul tău de îngenunchere imperfect îmi măsurai fiece respirare îți spuneam că după ce mă vei înălța îți vei pierde degetele în ziduri ți le voi strivi în cele patru colțuri de lume nu vei mai despărți de umbră nicio femeie 40 de zile am bântuit temeliile căutând trestia tremuram / răsuflarea ta îmi îngheța inima o să se topească o să țâșnească apa prin carne din creștet până-n tălpi spuneai din gând până-n inimă priveam liniștea ascultam cum se surpă în tine eu

Multumesc, Paul si Maricica! Ati lecturat cu atentie. Ma bucura si incercarea de a trece dincolo de vers....pana la urma, acolo e atelierul poemului, mobilul :)
Foarte frumoasa zicerea despre titlu, insa tendintele actuale par a fi altele. Totusi ma gandesc inca de cand mi-a spus Adrian. Mai caut.

multumesc de comentariul Stefan! ma bucur ca mesajul finalului a ajuns la tine, lautarii aceia imi canta mereu si nu-i pot ignora:) imi plac, poate suna dizarmonic dar imi insotesc ideal starea ... ezitarea aceea in schimb, ma bucur ca ai vazut-o, e cheia care a ruginit de mult in usa unor zile, pregatind mereu cantecul sa iasa din tacere ... ma bucur ca te-am regasit pe acest site, toate cele bune!

am uitat sa spun multumesc. da, va multumesc. Ce poet s-a nascut azi?

Domnilor, am mai spus-o dar o repet - in ritmul asta o sa ajungem la o poezie absurda sau onomatopeica! ce e cu teama asta de ingeri? e unul din cuvintele cu enorm potential poetic, daca stai sa-i analizezi sensurile. (L-a folosit Nichita? sa fim seriosi, nu l-a folosit numai el. Sa-l acuzam si le el, atunci, de uzitarea unor clisee ). Ca si "aripa". Cred (da, ma incapatanze sa cred) ca importanta este exploatarea optima a acestor in context, nu evitarea lor. Fiindca, tot evitandu-le, ajungem sa scriem poezie despre voma si veceuri. (De fapt, s-a ajuns deja.) La asta, sa ma scuzati, zic pas! Nu putem inventa roata in fiecare minut...hai sa invatam sa o invartim cum trebuie pe cea pe care o avem la dispozitie! Si cred ca fiecare din noi a facut pasi in poezie prafuindu-si talpile prin asa-numitele clisee. Iar eu am spus ce anume mi-a placut in poezia asta si am specificat ca preferinta mea merge spre partea a doua. Ialin, am mers la "Descult"...din cate imi amintesc, nici acolo nu ma deranjase suficient incat sa...:). nu-i asa?

Aranca toata chestia asta a iesit spontan din ideea unei calatorii iminente la Paris . Cred ca nu exista mai mare dilema decat planul de vizita , 5 zile scurte si atat de multe de revazut.. Ce sa aleg mai intai? ce muzee , ce cafenele , ce bulevarde? Cum sa impart ziua de iarna scurta cu atatea tentatii? Dar imi zic: daca nu April in Paris, macar Ianuarie 2007pe rive gauche. Multumesc de versuri. Bruant le canta superb banuiesc... Se vede atat de clar in afisele lui Lautrec..

Djamal, ma tem ca tu transformi facilitatea comentariului intr-o posibilitate de revansa, iti recomand sa respecti regulamentul si sa eviti a formula aprecieri la adresa persoanei autorului si sa te contentrezi pe text si sa vii cu argumente

Cotidianul si poate imaginarul barbatului intre gâl-gâl si tic-tac spre eliberatorul bum bum... o poveste despre plictis, cautarea rostului lucrurilor scrisa intr-un registru ludic... daca te ajuta cu ceva gandeste-te ca se poate si mai rau... Ahasverus cu siguranta ca nu mai gaseste alinare nici macar in acel mantuitor aer.