multumesc, ce frumoasa e prietenia asta literara. :o) tocmai de aceea astept critici, asta in speta mi s-a parut o poezie tocmai buna ca motiv. am facut niste modificari intre timp, de obicei le las cam impulsive, sper sa-ti placa in continuare.
ioan
iti multumesc, cam la fel cum am facut-o si mai sus. :o) mie mi se pare ca ma intorc prea des si cu prea multa frustrare la copilarie, culmea e ca nici macar nu-mi amintesc motivele. incep sa cred ca sunt inventii necesare.
Literatura a avut și va avea mereu latura sa experimentală, iar pe acest teritoriu e mai greu să aplici regulile bine știute de toată lumea. Limbajul licențios cel puțin deocamdată cred că rămâne în dezbatere dacă poate, într-o anume formă, să devină literatură.
Oricum, recenzia e excelentă, mi-a plăcut!
Mai puțin comentariul con-siteanului nostru a.a.a. (oare o fi același cu mai cunoscutul mie A.A.A.?) plin de greșeli de ortografie, sintactică, semantică și altele, you name it, dintre care acesta consideră să corecteze printr-o erată rizibilă un cuvânt scris bine.
Cred că ar trebui recitite comentariile mai atent înainte de a fi postate, de aceea există pe site opțiunea de 'previzualizare'... părerea mea.
Felicitări încă o dată autorului pentru această recenzie plină de substanță critică.
Margas
interpretare pe text! -"urcăm pe un masiv plăpând ca o statuie" : tinderea spre a intra în Istoria Literaturii Române, aceasta fiind "masiv plăpând ca o statuie" deoarece există dar e încă plăpândă în contextul Literaturii Universale, statuia semnificând un obiect de artă valoros prin sine, însă doar o statuie, o reprezentare a trecutului și a prezentului material, obiectual. . "e alpinism la rece așa sper ..." : conotativ, alpinismul implică riscuri; "la rece" - detașarea voită de implicarea afectului în această ascensiune, pentru că este o realizare să exiști în Istoria Literaturii Române; "așa sper" nesiguranța reprimării sentimentelor dar și dorința de a reuși. - "... ne sprijinesc/ prea mult vorbe de fier/" : fierul reprezintă răceala, duritatea și este oxidabil. - "bocancii însă nu vor să mai suie" : încălțămintea poetului, ceea ce protejează în alpinism extrem, sugerează limbajul, lexicul. - " te car în spate ca pe un rucsac...": ceva neapărat trebuincios ascensiunii; "în spate": mai întâi există gândul, apoi exprimarea lui artistică. - "de/ parcă ai avea ce-mi trebuiește...": îndoiala, frământarea că scopul va fi atins prin intermediul poeziei pe care o scriu. - "...căldură/ hrană și nu se oprește aici această listă/": confort, lecturi și altele. - "tu ai trac...": personificare ce își propune să ivească latura vie de fapt a poeziei, a cuvintelor, puterea lor de a reprezenta autorul și a-i oglindi trăirile de fapt. - "... impresia că ne vom prăbuși/ rea nu e... " : dovada oglindiri perfecte a poetului în poezie, prin acceptarea efectului de trac. - "... ai leșinat și ai dormit o zi/ ": încetarea pentru acest timp al actului creației. - "mă zbat în gând ca sunetul în fluier": poetul devine anxios în forma incipientă a actului creator. una dintre umilele mele păreri despre poet, poezie și raportul dintre ei. - poezia este elementul vital, indispensabil, de oglindire, de persistență în timp a autorului ei. - poetul, este cel ce se luptă pentru a reuși prin intermediul ei să devină nemuritor. Acesta sunt eu, modest, cu idei simple, și mă simt obligat să vă mulțumesc pentru atenția acordată acestui poem. Vă mulțumesc pentru idei, sfaturi, opinii și pentru timpul imens acordat acestui text. Scuze alma, Profetul, Cristina pentru că am postat un text fără valoare. Eu doresc să am prieteni care să mă ajute cu tot ceea ce pot ei.În realitate sunt doar perseverent, cum am învățat de la Dorin Cozan să spun. Eu mă descrisesem ambițios. Timpul își va spune cuvântul. cu sympatheia, yester p.s. rețin Profetule. "nu văd unde este poezia" a declanșat dorința mea de a polemiza. Nu sunt decât sincer.Poți observa primul comentariu al almei, sinceră și ea.
ok, eu sînt un incult cînd vine vorba de haiku. deci, ca orice incult mă duc la wikipedia. și caut despre haiku. acolo citesc și nu găsesc nicio referință la necesitatea evitării verbelor. tot acolo citesc două haiku-uri de referință despre care se spune că sînt cele mai cunoscute/faimoase haiku:
The best-known Japanese haiku[14] is Bashō's "old pond":
古池や蛙飛び込む水の音
ふるいけやかわずとびこむみずのおと (transliterated into 17 hiragana)
furuike ya kawazu tobikomu mizu no oto (transliterated into romaji)
This separates into on as:
fu-ru-i-ke ya (5)
ka-wa-zu to-bi-ko-mu (7)
mi-zu no o-to (5)
Translated:[15]
old pond . . .
a frog leaps in
water’s sound
An alternate translation, which preserves the syllable counts in English at the cost of taking greater liberty with the sense:[16]
at the age old pond
a frog leaps into water
a deep resonance
Another haiku by Bashō:
初しぐれ猿も小蓑をほしげ也
はつしぐれさるもこみのをほしげなり
hatsu shigure saru mo komino wo hoshige nari[17]
This separates into on as:
ha-tsu shi-gu-re (5)
sa-ru mo ko-mi-no wo (7)
ho-shi-ge na-ri (5)
Translated:
the first cold shower
even the monkey seems to want
a little coat of straw
This haiku by Bashō illustrates that he was not always constrained to a 5-7-5 on pattern. It contains 18 on in the pattern 6-7-5 ("ō" or "おう" is treated as two on.)
富士の風や扇にのせて江戸土産
ふじのかぜやおうぎにのせてえどみやげ
fuji no kaze ya ōgi ni nosete Edo miyage[18]
This separates into "on" as:
fu-ji no ka-ze ya (6)
o-o-gi ni no-se-te (7)
e-do mi-ya-ge (5)
Translated:
the wind of Mt. Fuji
I've brought on my fan!
a gift from Edo
This haiku by Issa[19] illustrates that 17 Japanese on do not always equate to 17 English syllables ("nan" counts as two on and "nonda" as three.)
江戸の雨何石呑んだ時鳥
えどのあめなんごくのんだほととぎす
edo no ame nan goku nonda hototogisu
This separates into "on" as,
e-do no a-me (5)
na-n go-ku no-n-da (7)
ho-to-to-gi-su (5)
Translated:
how many gallons
of Edo's rain did you drink?
cuckoo
după cum se vede, observ și eu, incultul în ce privește haiku, că aceste cele mai cunoscute haiku (Basho, Issa, etc) conțin verbe. Mare surpriză!! Deci părerile lui Bobadil despre haiku, ori sînt o glumiță răsuflată și nedemnă de încredere. Ori el știe cum trebuie să se scrie haiku mai bine decît Basho.
Acuma, eu nu am pretenția a susține că Wikipedia este o resursă de knowledge foarte demnă de încredere. Dar indiferent de cum definește Wikipedia haiku, mă îndoiesc că aceste haiku-uri nu ar fi autentice împreună cu traducerea lor. Totuși, eu incultul în ce prevește haiku, promit să mai citesc și să mă documentez mai bine. Dar deocamdată cred că toată chestia asta cu recomandarea absenței formelor verbale în haiku este o bazaconie. Bobadil. eu zic să te mai informezi înainte să scrii despre ce nu te pricepi. Continui să cred că forma „sprijină cerul” este cea mai apropriată de cum ar fi scris și simțit un japonez acest haiku.
În același timp nu cred că românii pot sau trebuie să copie mecanic modul cum japonezii fac haiku. Haiku exprimă o filozofie de viață pe care românii, sau alte neamuri, nu o au și nu o pot imita. În orice caz, a spune că un haiku nu ar trebui să conțină verbe mi se pare o mare gafă. Și, deși sînt un incult în ce privește haiku, am citit multe haiku „originale” la viața mea. Ba am stat și de vorbă cu specialiști în cultura japoneză care au trăit acolo și știu cu ce se mănîncă.
"Numai întunecații ăia la minte de arabi s-au supărat pentru niște caricaturi cu Mahomed" stiti ca religia musulmana este o religie fara iconografie? ori ca divinitatea, in islam, este considerata ca fiind deasupra oricarei reprezentari posibile? acceptati ca in lumea asta exista si culturi diferite de cea occidentala, ori sisteme de valori diferite de cele ale occidentului actual? intrebari ar mai fi, dar ma opresc; va rog doar sa va controlati vocabularul cand atingeti subiecte de acest fel...macar aici, pe Hermeneia.
cred ca l-as recunoaste si nesemnat. vad in fiecare text de-al tau o noua pagina din aceeasi poveste; o poveste pe care o poti citi deschizînd-o oriunde (ca șotron al lui cortazar), ca si cum lucrurile ar exista cronologic, dar nu s-ar derula cronologic, succesiunea cronologica ar fi total irelevanta, ca si succesiunea veghe-trezie
Se pare că pe unii i-a inspirat ninsoarea abundentă abătută asupra țării; pe mine m-a încercat un sentiment de frustrare la prima citire. ''tot mai aproape se lasă rece colivia brațelor tale respirația atât de fierbinte dureros viscolul dinților nerăbdători'' Acesta e pasajul care mi-a placut mai mult și m-a atins oarecum. Succes în continuare! Cu stimă, Simona
Ioan,Cristina,"Anna", "Lentib",va multumesc pentru felicitari, acesta e debutul meu in volum(tomnatic ca si mine :)
Va invit cu mare placere!
"Anna",iti pot trimite formatul electronic daca doresti.
"Lentib", imi face o deosebita onoare sa te pot felicita personal !
Cu prietenia cuvintelor ,Carmen Tania
Adrian, acest "patetism" din textul tău m-a emoţionat. Nu sunt o cunoscătoare a tainelor care separă discursul patetic prin stil de acela patetic prin atitudine, dar simt nevoia să îmi exprim bucuria lecturii acestui poem. Cred că nu este un text bombastic şi mai cred că este pe linia de mijloc, cel puţin pentru mine, fiindcă a reuşit să îmi creeze o cărare emoţională printre gânduri, chiar dacă nu cunoşteam înţelesul stomacului de bronz. Cred că poezia care se apropie de linia de mijloc, indiferent de curentul stilistic, este mai puternică din punct de vedere al forţei de sugestie, prin care şi cititorul este implicat. În rest cred că rămâne viabil citatul "nu aruncaţi mărgăritare..."
multumesc de comentariul, Virgil! inteleg absurdul acestei incercari dar o sa explic cam cum am gandit eu textul acesta, care recunosc este doar un text de stare, de contemplatie si de reflectie asupra mortii, o rupere de simetrie si de o idealitate a formei, o incercare de a infrunta inexplicabilul si de a-l exprima … o incercare de a reda o durere, dar o durere nu se poate explica rational … problema cu „visul langa tampla” … eu cred ca visul poate exista oriunde daca ne folosim imaginatia, nu doar langa tampla, de fapt eu voiam sa accentuez partea cu …”secerat de trup” ca sa induc ideea de moarte, deci am spus ceva despre vis … „cineva ti-a asezat pe piept mainile de mort”, mie imi place tocmai prin ambiguitate, ambiguitate ce prinde oarecum contur pe parcurs … mai explicit ar fi: refuzul, neacceptarea mortii care este evidenta tocmai datorita acestui amanunt al mainilor impreunate pe piept, acest simbol crestin al mortilor… cred ca durerea tine tocmai de acest simbol al unor maini care nu mai simt, care nu mai daruiesc, care par imprumutate dintr-un tablou al unui timp pe care nu il vreau real, un adevar pe care mi-e greu sa-l accept… caci textul acesta este chiar povestea reala a unei morti… „taci nu mai zici nimic” nu cred ca e pleonasm, este doar o repetitie, pentru a accentua tacerea si pentru a crea fluenta… iar „plansul pe pleoape” aici ma refeream la faptul ca eu mangaiam „pleoapele plansului”... recunosc ca nu este un text de luat la rost, este mai mult o stare de neputinta in fata ireversibilitatii mortii, un strigat in gol, un frig de dincolo de cuvinte ...
daca 3 omuleti ar cobori inaintea mea, eu as scoate din buzunar ultimul meu poem, l as recita, iar ei atunci ar cadea in genunchi si mi s ar inchina. eu i as lua de mana si i as ridica, semn de modestie personala, si i as ruga de acum inainte sa ma comenteze non stop si endetail si ei ar incepe cu textul "de cine m am indragostit recent"
Comentez fiindcă m-a impresionat, nu din cauza lui Virgil :) Un sentiment de angoasă şi fatidic abia înghiţit ca atare şi un vers memorabil ca introducere "Câinele alb cu lătrat roşu"
Și câinii e oameni... Câinii de critici literari, probabil. Sancho Panza, parcă aveai ceva mori de găurit, un măgar de călărit, așa că, leagă-mi câinii la loc, să nu te confunde cu un critic și să-ți facă poalele, franjuri! Atunci să te văd pe ce mânecă scoți cămașa! :)
M-am logat (in timpul petrecerii), să vă spun şi eu câteva gânduri: de ani de zile, funcţionez pe diferite site-uri literare. Hermeneia este (nu mi se pare, şi n-o spun de flori de tei pe după nuc!) site-ul care, aşa cum îmi place mie să spun, se ia cel mai în serios, din toate pedeveurile de vedere. Şi cu asta, fără multă vorbărie dulceagă, filosofică sau ruptă-n petec, am spus tot.
Sunt bucuros că pot oferi cât de puţin din mine acestui site, dar mai ales mulţumesc pentru ce-mi oferă Hermeneia!
La mulţi ani tuturor hermeneuţilot (hermenauţilor), petrecere frumoasă, introspecţii uşoare!
Ne vedem la anul! Over, şi mă întoc la destrăbălare!
Cum fac sa intru si eu in posesia volumului? Eventual pentru o cronica la Dunarea de jos...
Cine stie cum, sa-mi scrie la [email protected]
Multumesc anticipat!
Andrei Velea
Despre text era vorba. Nu am făcut nici o presupunere asupra autoarei (ba, implicit, am făcut una, și anume că nu așa ți-ai dorit să fie perceput textul), așa că ar fi de preferat să te abții să faci și tu în ceea ce mă privește. Spunându-ți să citești mai mult nu am presupus că nu citești, dar e întotdeauna loc de mai mult. Revezi, te rog, regulamentul. Dar, de fapt, nici nu e nevoie de regulament pentru a-ți spune că nu-i ok să jignești un comentator. Texte slabe putem scrie toți, la un anumit moment. Asta nu înseamnă că suntem cititori de literatură slabă și că de aici ni se trage. Să nu facem confuzii.
Eu mă minunez să citesc astfel de texte și de comentarii pe un site de literatură, care site are un Regulament "de bun simț" și care Regulament trebuie respectat, "de la vlădică la opincă". Lucrurile sunt simple. În contul Aranca au postat X, Y, Z. Atât timp cât X, Y sau Z a postat în contul Aranca și a avut și alt cont pe Hermeneia, contul Aranca a inclus o clonă. Clone multiple au mai existat și pe alte site-uri și astfel de experimente au mai fost incluse și în alte cărți. Acum, că s-au lămurit lucrurile, vă doresc succes mai departe și... scrieți băieți / fete / mixt, numai scrieți bine!
Nu am înțeles dacă textul este o transcriere de pe unitatea de ascultare din magazinul satului (vreunul din multele existente în județele lui Pinalti) sau este o ficțiune literară.
Dacă este prima, atunci înțeleg aprecierea lui Pal, și normal i-aș da și eu o peniță.
Dacă este a doua, este doar un text foarte slab, nici măcar nu mă ridic de pe budă ca să explic de ce, cu scuzele de rigoare of course.
Cele bune
"de la proful de sport ori cu gaşca unii" - versul acesta, faţă de rest, e disonant din toate punctele de vedere.
"încep să înoate fiecare cum a învăţat de la părinţi" - chestia cu "a învăţa", la nivel (meta)liric, a început să fie cel puţin un reflex şi cel mult un clişeu. La tine, "a învăţa de la părinţi" mi se pare a fi o micuţă obsesie. Dacă mă înşel sau confund oareşce, mea culpa!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
alexandru
multumesc, ce frumoasa e prietenia asta literara. :o) tocmai de aceea astept critici, asta in speta mi s-a parut o poezie tocmai buna ca motiv. am facut niste modificari intre timp, de obicei le las cam impulsive, sper sa-ti placa in continuare.
ioan
iti multumesc, cam la fel cum am facut-o si mai sus. :o) mie mi se pare ca ma intorc prea des si cu prea multa frustrare la copilarie, culmea e ca nici macar nu-mi amintesc motivele. incep sa cred ca sunt inventii necesare.
pentru textul : La distanță de-un om deLiteratura a avut și va avea mereu latura sa experimentală, iar pe acest teritoriu e mai greu să aplici regulile bine știute de toată lumea. Limbajul licențios cel puțin deocamdată cred că rămâne în dezbatere dacă poate, într-o anume formă, să devină literatură.
pentru textul : Fluturi pe lampă* deOricum, recenzia e excelentă, mi-a plăcut!
Mai puțin comentariul con-siteanului nostru a.a.a. (oare o fi același cu mai cunoscutul mie A.A.A.?) plin de greșeli de ortografie, sintactică, semantică și altele, you name it, dintre care acesta consideră să corecteze printr-o erată rizibilă un cuvânt scris bine.
Cred că ar trebui recitite comentariile mai atent înainte de a fi postate, de aceea există pe site opțiunea de 'previzualizare'... părerea mea.
Felicitări încă o dată autorului pentru această recenzie plină de substanță critică.
Margas
interpretare pe text! -"urcăm pe un masiv plăpând ca o statuie" : tinderea spre a intra în Istoria Literaturii Române, aceasta fiind "masiv plăpând ca o statuie" deoarece există dar e încă plăpândă în contextul Literaturii Universale, statuia semnificând un obiect de artă valoros prin sine, însă doar o statuie, o reprezentare a trecutului și a prezentului material, obiectual. . "e alpinism la rece așa sper ..." : conotativ, alpinismul implică riscuri; "la rece" - detașarea voită de implicarea afectului în această ascensiune, pentru că este o realizare să exiști în Istoria Literaturii Române; "așa sper" nesiguranța reprimării sentimentelor dar și dorința de a reuși. - "... ne sprijinesc/ prea mult vorbe de fier/" : fierul reprezintă răceala, duritatea și este oxidabil. - "bocancii însă nu vor să mai suie" : încălțămintea poetului, ceea ce protejează în alpinism extrem, sugerează limbajul, lexicul. - " te car în spate ca pe un rucsac...": ceva neapărat trebuincios ascensiunii; "în spate": mai întâi există gândul, apoi exprimarea lui artistică. - "de/ parcă ai avea ce-mi trebuiește...": îndoiala, frământarea că scopul va fi atins prin intermediul poeziei pe care o scriu. - "...căldură/ hrană și nu se oprește aici această listă/": confort, lecturi și altele. - "tu ai trac...": personificare ce își propune să ivească latura vie de fapt a poeziei, a cuvintelor, puterea lor de a reprezenta autorul și a-i oglindi trăirile de fapt. - "... impresia că ne vom prăbuși/ rea nu e... " : dovada oglindiri perfecte a poetului în poezie, prin acceptarea efectului de trac. - "... ai leșinat și ai dormit o zi/ ": încetarea pentru acest timp al actului creației. - "mă zbat în gând ca sunetul în fluier": poetul devine anxios în forma incipientă a actului creator. una dintre umilele mele păreri despre poet, poezie și raportul dintre ei. - poezia este elementul vital, indispensabil, de oglindire, de persistență în timp a autorului ei. - poetul, este cel ce se luptă pentru a reuși prin intermediul ei să devină nemuritor. Acesta sunt eu, modest, cu idei simple, și mă simt obligat să vă mulțumesc pentru atenția acordată acestui poem. Vă mulțumesc pentru idei, sfaturi, opinii și pentru timpul imens acordat acestui text. Scuze alma, Profetul, Cristina pentru că am postat un text fără valoare. Eu doresc să am prieteni care să mă ajute cu tot ceea ce pot ei.În realitate sunt doar perseverent, cum am învățat de la Dorin Cozan să spun. Eu mă descrisesem ambițios. Timpul își va spune cuvântul. cu sympatheia, yester p.s. rețin Profetule. "nu văd unde este poezia" a declanșat dorința mea de a polemiza. Nu sunt decât sincer.Poți observa primul comentariu al almei, sinceră și ea.
pentru textul : Ca sunetul în fluier depoezia asta este o refelctie in oglinda: simt urme de copite nebatute inca, dar si culmi cucerite...cine sintem noi sa judecam? nimeni.
pentru textul : Poveste cu un cal deda. un titlu care-i vine mănușă!
pentru textul : rebut deMi-a scapat: atitudinea cameleonica, dupa cum bate vantul, fata de realitate.
pentru textul : murmur deok, eu sînt un incult cînd vine vorba de haiku. deci, ca orice incult mă duc la wikipedia. și caut despre haiku. acolo citesc și nu găsesc nicio referință la necesitatea evitării verbelor. tot acolo citesc două haiku-uri de referință despre care se spune că sînt cele mai cunoscute/faimoase haiku:
The best-known Japanese haiku[14] is Bashō's "old pond":
古池や蛙飛び込む水の音
ふるいけやかわずとびこむみずのおと (transliterated into 17 hiragana)
furuike ya kawazu tobikomu mizu no oto (transliterated into romaji)
This separates into on as:
fu-ru-i-ke ya (5)
ka-wa-zu to-bi-ko-mu (7)
mi-zu no o-to (5)
Translated:[15]
old pond . . .
a frog leaps in
water’s sound
An alternate translation, which preserves the syllable counts in English at the cost of taking greater liberty with the sense:[16]
at the age old pond
a frog leaps into water
a deep resonance
Another haiku by Bashō:
初しぐれ猿も小蓑をほしげ也
はつしぐれさるもこみのをほしげなり
hatsu shigure saru mo komino wo hoshige nari[17]
This separates into on as:
ha-tsu shi-gu-re (5)
sa-ru mo ko-mi-no wo (7)
ho-shi-ge na-ri (5)
Translated:
the first cold shower
even the monkey seems to want
a little coat of straw
This haiku by Bashō illustrates that he was not always constrained to a 5-7-5 on pattern. It contains 18 on in the pattern 6-7-5 ("ō" or "おう" is treated as two on.)
富士の風や扇にのせて江戸土産
ふじのかぜやおうぎにのせてえどみやげ
fuji no kaze ya ōgi ni nosete Edo miyage[18]
This separates into "on" as:
fu-ji no ka-ze ya (6)
o-o-gi ni no-se-te (7)
e-do mi-ya-ge (5)
Translated:
the wind of Mt. Fuji
I've brought on my fan!
a gift from Edo
This haiku by Issa[19] illustrates that 17 Japanese on do not always equate to 17 English syllables ("nan" counts as two on and "nonda" as three.)
江戸の雨何石呑んだ時鳥
えどのあめなんごくのんだほととぎす
edo no ame nan goku nonda hototogisu
This separates into "on" as,
e-do no a-me (5)
na-n go-ku no-n-da (7)
ho-to-to-gi-su (5)
Translated:
how many gallons
of Edo's rain did you drink?
cuckoo
după cum se vede, observ și eu, incultul în ce privește haiku, că aceste cele mai cunoscute haiku (Basho, Issa, etc) conțin verbe. Mare surpriză!! Deci părerile lui Bobadil despre haiku, ori sînt o glumiță răsuflată și nedemnă de încredere. Ori el știe cum trebuie să se scrie haiku mai bine decît Basho.
pentru textul : Haiku deAcuma, eu nu am pretenția a susține că Wikipedia este o resursă de knowledge foarte demnă de încredere. Dar indiferent de cum definește Wikipedia haiku, mă îndoiesc că aceste haiku-uri nu ar fi autentice împreună cu traducerea lor. Totuși, eu incultul în ce prevește haiku, promit să mai citesc și să mă documentez mai bine. Dar deocamdată cred că toată chestia asta cu recomandarea absenței formelor verbale în haiku este o bazaconie. Bobadil. eu zic să te mai informezi înainte să scrii despre ce nu te pricepi. Continui să cred că forma „sprijină cerul” este cea mai apropriată de cum ar fi scris și simțit un japonez acest haiku.
În același timp nu cred că românii pot sau trebuie să copie mecanic modul cum japonezii fac haiku. Haiku exprimă o filozofie de viață pe care românii, sau alte neamuri, nu o au și nu o pot imita. În orice caz, a spune că un haiku nu ar trebui să conțină verbe mi se pare o mare gafă. Și, deși sînt un incult în ce privește haiku, am citit multe haiku „originale” la viața mea. Ba am stat și de vorbă cu specialiști în cultura japoneză care au trăit acolo și știu cu ce se mănîncă.
va batea - va bate.
pentru textul : Dragoste de buzunar denu sînt neaparat convins. de ceea ce spui. dar am facut cîteva modificări. şi nu e neaparat cald. cred că s-a răcit. şi poate asta displace
pentru textul : oscilațiile podurilor lumii de"Numai întunecații ăia la minte de arabi s-au supărat pentru niște caricaturi cu Mahomed" stiti ca religia musulmana este o religie fara iconografie? ori ca divinitatea, in islam, este considerata ca fiind deasupra oricarei reprezentari posibile? acceptati ca in lumea asta exista si culturi diferite de cea occidentala, ori sisteme de valori diferite de cele ale occidentului actual? intrebari ar mai fi, dar ma opresc; va rog doar sa va controlati vocabularul cand atingeti subiecte de acest fel...macar aici, pe Hermeneia.
pentru textul : Povestiri de la Borta Rece decred ca l-as recunoaste si nesemnat. vad in fiecare text de-al tau o noua pagina din aceeasi poveste; o poveste pe care o poti citi deschizînd-o oriunde (ca șotron al lui cortazar), ca si cum lucrurile ar exista cronologic, dar nu s-ar derula cronologic, succesiunea cronologica ar fi total irelevanta, ca si succesiunea veghe-trezie
pentru textul : ferestrele nu au nume deSe pare că pe unii i-a inspirat ninsoarea abundentă abătută asupra țării; pe mine m-a încercat un sentiment de frustrare la prima citire. ''tot mai aproape se lasă rece colivia brațelor tale respirația atât de fierbinte dureros viscolul dinților nerăbdători'' Acesta e pasajul care mi-a placut mai mult și m-a atins oarecum. Succes în continuare! Cu stimă, Simona
pentru textul : Viscol cu geminide deIoan,Cristina,"Anna", "Lentib",va multumesc pentru felicitari, acesta e debutul meu in volum(tomnatic ca si mine :)
pentru textul : Lansare de carte deVa invit cu mare placere!
"Anna",iti pot trimite formatul electronic daca doresti.
"Lentib", imi face o deosebita onoare sa te pot felicita personal !
Cu prietenia cuvintelor ,Carmen Tania
Adrian, acest "patetism" din textul tău m-a emoţionat. Nu sunt o cunoscătoare a tainelor care separă discursul patetic prin stil de acela patetic prin atitudine, dar simt nevoia să îmi exprim bucuria lecturii acestui poem. Cred că nu este un text bombastic şi mai cred că este pe linia de mijloc, cel puţin pentru mine, fiindcă a reuşit să îmi creeze o cărare emoţională printre gânduri, chiar dacă nu cunoşteam înţelesul stomacului de bronz. Cred că poezia care se apropie de linia de mijloc, indiferent de curentul stilistic, este mai puternică din punct de vedere al forţei de sugestie, prin care şi cititorul este implicat. În rest cred că rămâne viabil citatul "nu aruncaţi mărgăritare..."
pentru textul : Fragmentar deva multumesc pentru opinii. textul s-a vrut dificil de citit chiar in ce priveste vizibilitatea
pentru textul : angemon delucian, asteptam o justificare a stelutei pe care ai acordat-o
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 1 deam citit si mi-a placut insa cuvantul repede parca-i prea mult de 3 ori in aceste versuri reusite.
pentru textul : amintire demultumesc de comentariul, Virgil! inteleg absurdul acestei incercari dar o sa explic cam cum am gandit eu textul acesta, care recunosc este doar un text de stare, de contemplatie si de reflectie asupra mortii, o rupere de simetrie si de o idealitate a formei, o incercare de a infrunta inexplicabilul si de a-l exprima … o incercare de a reda o durere, dar o durere nu se poate explica rational … problema cu „visul langa tampla” … eu cred ca visul poate exista oriunde daca ne folosim imaginatia, nu doar langa tampla, de fapt eu voiam sa accentuez partea cu …”secerat de trup” ca sa induc ideea de moarte, deci am spus ceva despre vis … „cineva ti-a asezat pe piept mainile de mort”, mie imi place tocmai prin ambiguitate, ambiguitate ce prinde oarecum contur pe parcurs … mai explicit ar fi: refuzul, neacceptarea mortii care este evidenta tocmai datorita acestui amanunt al mainilor impreunate pe piept, acest simbol crestin al mortilor… cred ca durerea tine tocmai de acest simbol al unor maini care nu mai simt, care nu mai daruiesc, care par imprumutate dintr-un tablou al unui timp pe care nu il vreau real, un adevar pe care mi-e greu sa-l accept… caci textul acesta este chiar povestea reala a unei morti… „taci nu mai zici nimic” nu cred ca e pleonasm, este doar o repetitie, pentru a accentua tacerea si pentru a crea fluenta… iar „plansul pe pleoape” aici ma refeream la faptul ca eu mangaiam „pleoapele plansului”... recunosc ca nu este un text de luat la rost, este mai mult o stare de neputinta in fata ireversibilitatii mortii, un strigat in gol, un frig de dincolo de cuvinte ...
pentru textul : mâine va fi o zi friguroasă dedaca 3 omuleti ar cobori inaintea mea, eu as scoate din buzunar ultimul meu poem, l as recita, iar ei atunci ar cadea in genunchi si mi s ar inchina. eu i as lua de mana si i as ridica, semn de modestie personala, si i as ruga de acum inainte sa ma comenteze non stop si endetail si ei ar incepe cu textul "de cine m am indragostit recent"
pentru textul : Ce rost are poezia? deComentez fiindcă m-a impresionat, nu din cauza lui Virgil :) Un sentiment de angoasă şi fatidic abia înghiţit ca atare şi un vers memorabil ca introducere "Câinele alb cu lătrat roşu"
pentru textul : Bisectoare deȘi câinii e oameni... Câinii de critici literari, probabil. Sancho Panza, parcă aveai ceva mori de găurit, un măgar de călărit, așa că, leagă-mi câinii la loc, să nu te confunde cu un critic și să-ți facă poalele, franjuri! Atunci să te văd pe ce mânecă scoți cămașa! :)
pentru textul : scriu acest poem pentru câini deM-am logat (in timpul petrecerii), să vă spun şi eu câteva gânduri: de ani de zile, funcţionez pe diferite site-uri literare. Hermeneia este (nu mi se pare, şi n-o spun de flori de tei pe după nuc!) site-ul care, aşa cum îmi place mie să spun, se ia cel mai în serios, din toate pedeveurile de vedere. Şi cu asta, fără multă vorbărie dulceagă, filosofică sau ruptă-n petec, am spus tot.
Sunt bucuros că pot oferi cât de puţin din mine acestui site, dar mai ales mulţumesc pentru ce-mi oferă Hermeneia!
La mulţi ani tuturor hermeneuţilot (hermenauţilor), petrecere frumoasă, introspecţii uşoare!
Ne vedem la anul! Over, şi mă întoc la destrăbălare!
A.A.A
pentru textul : starea hermeneia deCum fac sa intru si eu in posesia volumului? Eventual pentru o cronica la Dunarea de jos...
pentru textul : Adriana Lisandru - despre ea, niciodată deCine stie cum, sa-mi scrie la [email protected]
Multumesc anticipat!
Andrei Velea
Despre text era vorba. Nu am făcut nici o presupunere asupra autoarei (ba, implicit, am făcut una, și anume că nu așa ți-ai dorit să fie perceput textul), așa că ar fi de preferat să te abții să faci și tu în ceea ce mă privește. Spunându-ți să citești mai mult nu am presupus că nu citești, dar e întotdeauna loc de mai mult. Revezi, te rog, regulamentul. Dar, de fapt, nici nu e nevoie de regulament pentru a-ți spune că nu-i ok să jignești un comentator. Texte slabe putem scrie toți, la un anumit moment. Asta nu înseamnă că suntem cititori de literatură slabă și că de aici ni se trage. Să nu facem confuzii.
pentru textul : reborn deMulţumesc pentru trecere. Ai dreptate cu finalul. Dar cum nimic nu este bătut în cuie, încă mai poate fi îmbunătăţit.
pentru textul : mama primenea cerul într-un trunchi de salcie dezile de moină –
din ultimul țurțure
picură soare
genele viu atârnă
pentru textul : Renga deperdea peste chipul trist
Eu mă minunez să citesc astfel de texte și de comentarii pe un site de literatură, care site are un Regulament "de bun simț" și care Regulament trebuie respectat, "de la vlădică la opincă". Lucrurile sunt simple. În contul Aranca au postat X, Y, Z. Atât timp cât X, Y sau Z a postat în contul Aranca și a avut și alt cont pe Hermeneia, contul Aranca a inclus o clonă. Clone multiple au mai existat și pe alte site-uri și astfel de experimente au mai fost incluse și în alte cărți. Acum, că s-au lămurit lucrurile, vă doresc succes mai departe și... scrieți băieți / fete / mixt, numai scrieți bine!
pentru textul : Despre noi și Anca Florian dee tare greu sa diseci simplitatea. asa ca, fara prea multe vorbe, o sa-ti spun ca mi-a placut.
pentru textul : Retro deNu am înțeles dacă textul este o transcriere de pe unitatea de ascultare din magazinul satului (vreunul din multele existente în județele lui Pinalti) sau este o ficțiune literară.
pentru textul : La cumpărături deDacă este prima, atunci înțeleg aprecierea lui Pal, și normal i-aș da și eu o peniță.
Dacă este a doua, este doar un text foarte slab, nici măcar nu mă ridic de pe budă ca să explic de ce, cu scuzele de rigoare of course.
Cele bune
"de la proful de sport ori cu gaşca unii" - versul acesta, faţă de rest, e disonant din toate punctele de vedere.
"încep să înoate fiecare cum a învăţat de la părinţi" - chestia cu "a învăţa", la nivel (meta)liric, a început să fie cel puţin un reflex şi cel mult un clişeu. La tine, "a învăţa de la părinţi" mi se pare a fi o micuţă obsesie. Dacă mă înşel sau confund oareşce, mea culpa!
pentru textul : de albastru de adânc de muze dePagini