esti dragut sancho, ms de explicatie. ionut. titlul este ratat. inceputul este o vaicareala fara nume. cind am citit dervisti, initial m-am gindit la niste darwinisti. ptr mine poemul incepe cu /in asternut/ acolo e poezie. versul 4 este o timpenie. dar urmatorul n-are nici un rost fara el. mi-a placut ideea cu speranta nici cit o baltoaca si intrarea brusca a ploii in scenariu. aici titlul incepe sa prinda radacini in continut. finalul este cliseic dar atit de simpatic si induiusator, incit iti vine sa plingi tastind ultimele cuvinte. nu am nevoie de rsp/urile dnului virgil, ionut. crede-ma o sa intelegi mai tirziu ce se petrece aici de fapt.
probabil ati citit "Lumina" si ati facut comentariu la "gandul". se mai intampla sa incurci borcanele. eu nu vad nicio declaratie in textul de mai sus si niciun discurs. e, simplu, un text cum se zice pe Hermeneia, o poezie. minimalista poate, dar cu mai mult fler, as zice, decat alte minimaliste de pe site.
Cred că ar trebui dezvoltat "sistemul motto" de trimitere a textelor. Nu ştiu câţi sunt la curent despre ce şi cum... Mai cred că ar trebui specificat dacă, în vederea validării eventualului premiu obtinut, prezenţa la festivitate este obligatorie, dacă apartenenţa la alte uniuni scriitoriceşti este interzisă şi, concret, în ce constă premierea (asta în cazul în care lucrările vor a intra în patrimoniul Concursului național de poezie ,,Constantin Virgil Bănescu” nu este premiul în sine, ceea ce ar însemna că nu vor exista decât premianţi).
Ar trebui schimbată şi încadrarea textului.
"ti se pare", bine zici Bobadile si spun asta pentru ca desi observi relativ corect nu poti nici sa intelegi si nici sa simti ceea ce observi. tocmai de aceea ai dreptate. singurul nivel la care ajunge este parerea. adica ti se pare. si cam atit.
sa ma bag si eu in seama, sa nu ma bag?( daca tot n-am ce face, hai:P)
ce-i de remarcat la ambele texte( acuma daca Raluca te-a facut sa dezvalui si ce nu era de dezvaluit-inca- de ce sa nu profitam) dpmdv, este finalul. primul igrozitor de dureros, ca atunci cand mergi pe strada si vezi la un moment dat reflexia unui om in vitrina si te gandesti cat de rau arata, pentru ca sa-ti dai mai apoi seama ca de fapt esti tu; iar al doilea ironic, jucaus, aproape improbabil intr-un text asa "plangacios ca o marte spre luni, suspecta de galben". in rest in afara de marca A.A.A.( pe care inca o studiez:D), nu mai am ce zice.
mulțumesc pentru opinii, unele sunt chiar pertinente,probabil. într-adevăr acest text mai trebuie lucrat,pe undeva. promit să revin asupra lui... în realitate.:) o voi face și acilea când va fi o formă mai aranjată. respect site-ul, observați!:) cu sympatheia, yester
Călin, ai desprins fir cu fir toate sensurile din poem, de la ou la figurine-totem-spirite și până la clipa aceea când, orice clintire, i-ar putea schimba definitiv destinul, pe linia subțire viață-moarte. Mulțumesc, remarcabil comentariul tău. Monica, desigur este stadiul oului fără coajă, stadiul vieții abia născânde într-o celulă fragilă, celulă-ou, momentul acela când spiritul abia se așterne în prima formă de trup. Despre acestă primordială simțire (pre - simțire, anterioritatea ei) este scris aici. Și despre fragilitatea ființei în acea clipă, în care spirala se poate desfășura invers. Am scris scrin pentru a trece în lumea umană. "scrin" fiind un fel de lăcaș al memoriei, un fel de loc al istoriei personale, în geograma psihică a fiecăruia din noi. Interesantă dezbaterea pe care ai detaliat-o aici. Eu, în ziua când am scris poemul, mă gândeam la ceea ce purtăm în noi din generațiile anterioare și la momentul conceperii noastre, dpv spiritual îndeosebi. Și la cât de mult înseamnă o clipă. Mulțumesc pentru acest comentariu bogat în adăugiri, mi-ai dat de gândit mai departe lucrurile la care mă gândesc deja de ani și ani, din diverse perspective.
Eu l-am cunoscut ca pe un om jovial și amabil. Îmi pare rău că mereu mi-am zis că voi trece pe la Junimea să discut cu domnia sa, dar uite că n-am mai apucat să fac asta. Uneori un lucru amânat poate fi amânat pentru totdeauna.
Elia, trebuie să fii mai atentă la prozodie, la lungimea silabelor, știi ce vreau să spun. Mai ales la poezia pentru copii. Imaginează-ți că accesezi memoria unui copil al cărui intelect e în formare. Acest copil reține prin asociație cu imagini simple sau simboluri, semne. Încearcă să reciți cu voce tare, cu intonație ca și cum ai fi la o grădiniță și toți copiii sunt cu răsuflarea la gură așteptând să le spui ceva. Prelucrează puțin. Eu ți-am sugerat varianta sperând să sesizezi silabele folosite de mine prin comparație cu ale tale samd.
probabil ca ar fi trebuit sa o pun la personale dar atunci ar fi fost "personala". Cailean, nu pot decit sa spun ca ma faci sa fiu obligat sa scriu ma bine de acum incolo. Desi nu stiu daca pot reusi. Uite vezi, de aceea nu imi place mie "poezia", pentru ca nu o pot controla. Nu poti apasa pe un buton, pe o clapa si totul sa fie cel putin la fel de bine ca inainte. E o muza razgiiata.
linistile tale au ceva metafizic. Ceva din sufletul tau expus aici isi gaseste freamatul si vibratia in inima mea. Imi place mult acest experiment al tau, cu fraze scurte, dar in care ai prins esenta. Intr-adevar prima linsite pe care o simtim e aceea a naturii. Natura are in ea o liniste frematatoare si o agitatie tacuta, astfel incat revelatia pe care o simtim in primul boboc de floare, in primul mugur al prunului e atat de mare ca o lacrima se prelinge din ochi, ca u nsemn al unei bucurii fara de seaman, inexprimabila. b. Da, concentrandu-te asupra visului capeti o liniste aparte, un fel de ihisie a inimii. Restul literelor cu care incep maximele tale le interpretez in mine, singur, in liniste, ca pentru o desfatare a sufletului. Nu e bine sa dezvalui toate misterele ci doar sa le relev. Un text care-mi merge la suflet.
Bun regăsit, Ela! Frumos poem. Mai ales finalul, îmi reamintește cum cele mai multe sunt iluzii. Nevroze. Amintiri. Griuri și praguri. Și e o alegere. Cred că verbul "amortizeze" e prea dur, în context.
pana la urma, retorica lui cioran e comica, in sensul bun al cuvantului. mi-ar fi placut ca textul de fata sa fie o fictiune, un mod prin care autorul ne provoaca limitele, plus ca e vorba de identitatea noastra. ca inventie, textul ar fi, pe aceeasi linie cioraniana, f cool, ca sa citez o poeta a zilelor noastre... asa, e ca si cum ne-am taia craca de sub picioare. iar chestia asta, ca sa citez o generatie intreaga, e fumata. personal, citind textul, am chicotit, apoi am plans, apoi m-am spovedit presedintelui de cenaclu. acuma, putin mai linistit (desi tresar din cand in cand) ma gandesc daca, prin absurd, poetul nostru national se scobea in nas sau, cand il durea ceva, se scarpina in...ureche ...
yester – multumesc pentru apreciere, da, uneori prapastiiile fac parte integranta din peisajul zilnic, si e greu sa mimezi normalitatea... m-am cuibarit acum intre toate cele absente si incerc o magie, scot nuielusa si... si ascult departarea ... „nu stii” e cu doi ii, ai dreptate... nu e negatia aceea a imperativului, e o negatie dar e prezentul indicativ... iti ofer de buna voie urechile mele, schingiuieste-le! un An Nou mai bun!
Acel ceva este o poezie a lui Mircea Ivanescu.
Si subiectul este despre poezie, nepovestitul in poezie.
Poezia este altceva decat sa povestesti ? A povesti inseamna a face reportaj ?
A scrie defectiv de subiect si idei este poezie ?
Exista reporteri-poeti si poeti-reporteri. Tot asa cum poeti-prozatori si prozatori-poeti. Sunt azvarliti din Paradisul fericit si plictisitor ?
Dupa cum vezi parerile sunt multe si lumea este plina de intamplari.
Hai sa cautam cliseele. Tu pe ale mele eu pe ale tale.
Critica este valoroasa atunci cand scoti viermele din marul viermanos. Altfel trece si la celelate.
O precizare. Am intrat de nici doua saptamani in grupul vostru la aprobarea voastra. Am facut cerere, am prezentat 3 texte si am fost aprobata.
M-am trezit in mijlocul unei arene antice fara nici un zid in spate. Buna ziua nu mi-a spus nimeni.
Am acceptat provocarea, este chiar interesant. Zanganitul sulitelor imi starneste neuronii.
Aceasta este o poezie nereportaj ? :
Trip III
Îmi place să mă plimb fumat cu dricul
Prietenului meu Petrică
Fix pe locul mortului
Prin noapte
După o zi lungă la tribunal
În care m-am jucat cu vieţile justiţiabililor
Sub robă, în tricoul cu inscripţia
FOLLOW NO RULES
Şi să mi se şteargă din priviri străzile
În timp ce privesc
Cu gândul la acest poem
Fără de care foiţa de orez ar fi goală
Sub ochii tăi trişti
Pentru că cei ce citesc poezie sunt trişti
Şi eu sunt trist
Când mă plimb culcat cu picioarele spre uşă
În dricul lui Petrică
Şi-ţi recomand să te duci la cel mai apropiat coffe shop
Să bagi un gram în tine
Şi să reciteşti când te-ntorci
Trip III
Astept parerea cu nerabdare, si mai ales, as vrea sa imi explici fiorul poetic al acestui text. Poezia din aceasta poezie.
Nu de alta, dar am o parere destul de scurt conturata despre cititor si libertatile lui de re-creatie a textului.
Si se mai poate sta de vorba.
cel mai viu si firesc poem care l-am citit in ultima vreme.. felicitari, spui ca e si sincer in comentariu lasat almei. In cazul asta-mi pare rau ca e sincer.. oricum, felicitari pentru un text foarte bun, si uite, prima penita care o las pe hermeneia.
Paul, I'm afraid is not fair and a bit melodramatic. N-am spus ca nu vad poezie "in ceea ce scrii". Eu ti-am criticat un text. E posibil ca observatiile mele sa fie corecte sau gresite. Dar nu am spus (si nici nu am sugerat) ceea ce ce spui tu. Concluzia ta "inductiva" e o acuzatie nefondata. In plus nu am intentionat sa te intristez. In general ma feresc de generalizari. Iata o propozitie paradoxala si poate amuzanta prin asta. In orice caz eu asteptam sa ma contrazici nu sa te intristezi.
Alma, nu pot decât să spun că ceea ce există rămâne. ulțumesc. Am făcut câteva schimbări esențiale, chiar și la ultimele 2 versuri care cred eu că sunt mai bine așa construite și ca mesaj, și ca imagine, și ca ideatică.
nu dragul meu. ionuț caragea nu este nici mare și nici nu îl ironizez. interpretezi greșit. iar in ce privește „mărimea” cred că, vorba proverbului, lauda de sine are un miros suspect. but anyway, unii folosesc deodorantul ca să nu se simtă. cît privește cuvîntul cruce, cu siguranță că depinde de modul cum o înțelegi. și există multiple moduri în care inclusiv biblia o privește. și nu neaparat pozitive. în orice caz diferite una de cealaltă. așa că dacă tu vrei să te oprești numai la o anumită perspectivă te privește. în orice caz, convingerea mea este că „crucea” din acest text nu s-a vrut a fi nici chestia pe care o pui la căpătîiul unei gropi și nici la gît. după cum nu cred că este nici intrumentul de tortură pe care îl foloseau romanii. și nu cred că este nici conceptul teologic folosit de pavel în anumite texte din epistole. după cum sînt înclinat să cred că este mai degrabă înrudit cu ideea teologică sugerată de pavel în alte texte. iar în contextul acela imaginea de curvă mi se pare chiar potrivită. dar cu siguranță că mă opresc aici pentru că, așa cum spuneai tu în altă parte, e cam aiurea să tot dai mură în gură altora. poate nu ar strica să mai pui mîna și să citești. bănuiec că și oamenii „mari” mai citesc, măcar așa, cîteodată, nu?
Ce să spun, Mădălina, nu vreau să mint frumos... Bineînţeles că, acum, personajul e ceva mai bine conturat, cititorul rezonează cu el ceva mai mult, dar tot nu se întâmplă nimic. S-a întâmplat ceva, evident, un transplant de inimă, dar la noi, cititorii, nu a ajuns decât informaţia succintă, şi, concret, nimic altceva. Iar despre modul în care este scris textul - se vede foarte clar mâna nesigură, care tremură de multe ori, care scoate în evidenţă lucruri ce i se par importante cu ajutorul expresiilor prozaice, plate şi lungite. Cred, aproape ştiu, că vei scrie cândva credibil, dar, până atunci, vei trece prin destul de multă maculatură. Improtatn e să ai răbdare şi să munceşti.
Cred c-am să revin cu unele tuşe care vizează, clar, textul.
paul, nu ai dreptate, mi-ar fi fost ușor să tac, dar nu o fac pentru că sper din tot sufletul să înveți ceva din când în când și să fii mai respectuos cu cei mai în vârstă ca tine, e un reflex bun. Tu îți respecți părinții sau crezi că aparțin și ei unei lumi 'babodilice' și coboară așa ușor turul 'pantalonlor'?
Pentru că, de exemplu, mie mi se pare că tu nu aparții deocamdată nicunei lumi și stai așa, agățat ca o sfoară de întins rufe între un cui pe care l-ai bătut tu într-un perete și altul pe care l-a bătut agheorghesei, împrăștiat de felul lui.
Iar opinia mea este că dacă agheorghesei n-ar fi consilier pe H pentru lumea aia babodilică ți s-ar fi suspendat contul instant... mie mi s-a suspendat pentru mult mai puțin... dar tu beneficiezi de un context favorabil pe H și știi asta, dar nu te baza... ursul se va trezi într-o bună zi iar agheorghesei nu va mai fi consilier ce ai să faci atunci?
Si eu am umblat odata cu o amintire
în mâini, strângând-o atent, sa nu-mi scape.
(îmi alunecase odata – si se rostogolise de-a dura
pe jos. am sters-o frumos, cu mâneca hainei
nu mi-a fost frica. amintirile mele sunt mingi –
nu se sparg niciodata. numai ca daca-mi scapa,
din mâini, se pot rostogoli foarte departe –
si mi-e lene sa mai alerg dupa ele, sau chiar
sa ma întind la marginea mea, sa-mi las mâna
din ce în ce mai lunga în jos, sa fugaresc amintirea.
îmi iau mai bine o alta. si asta poate fi falsa.)
si eu am umblat, deci, odata cu o amintire
în brate – (si ma gândeam, cu un rânjet
rau, ca într-o carte celebra, nu mai stiu cine
umbla cu propriul sau cap prin infern, luminându-si
drumul). si parca nu e tot una?"
Evident, Ivanescu e... Ivanescu. Dar si Boba e, in felul sau, mai "sec"
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
esti dragut sancho, ms de explicatie. ionut. titlul este ratat. inceputul este o vaicareala fara nume. cind am citit dervisti, initial m-am gindit la niste darwinisti. ptr mine poemul incepe cu /in asternut/ acolo e poezie. versul 4 este o timpenie. dar urmatorul n-are nici un rost fara el. mi-a placut ideea cu speranta nici cit o baltoaca si intrarea brusca a ploii in scenariu. aici titlul incepe sa prinda radacini in continut. finalul este cliseic dar atit de simpatic si induiusator, incit iti vine sa plingi tastind ultimele cuvinte. nu am nevoie de rsp/urile dnului virgil, ionut. crede-ma o sa intelegi mai tirziu ce se petrece aici de fapt.
pentru textul : cîntec pentru ploaie derevin cu link-ul anterior referitor la ce am scris inainte Fondul Victor Brauner de la Centre Pompidou.
pentru textul : Ce s-a întâmplat cu Victor Brauner? deA propos... ce părere ai dacă aș scrie la persoana a treia?
pentru textul : re-Facerea deDa, este vorba exact de acea carte despre care am discutat la seminar cu studenții. Lor le este didicată, aș putea spune.
pentru textul : amartya deprobabil ati citit "Lumina" si ati facut comentariu la "gandul". se mai intampla sa incurci borcanele. eu nu vad nicio declaratie in textul de mai sus si niciun discurs. e, simplu, un text cum se zice pe Hermeneia, o poezie. minimalista poate, dar cu mai mult fler, as zice, decat alte minimaliste de pe site.
pentru textul : gândul desi eu as vrea asa un peste, dar pestii tot pesti raman:)
pentru textul : mie să îmi deCred că ar trebui dezvoltat "sistemul motto" de trimitere a textelor. Nu ştiu câţi sunt la curent despre ce şi cum... Mai cred că ar trebui specificat dacă, în vederea validării eventualului premiu obtinut, prezenţa la festivitate este obligatorie, dacă apartenenţa la alte uniuni scriitoriceşti este interzisă şi, concret, în ce constă premierea (asta în cazul în care lucrările vor a intra în patrimoniul Concursului național de poezie ,,Constantin Virgil Bănescu” nu este premiul în sine, ceea ce ar însemna că nu vor exista decât premianţi).
pentru textul : Zilele de poezie ,,Constantin Virgil Bănescu” deAr trebui schimbată şi încadrarea textului.
"ti se pare", bine zici Bobadile si spun asta pentru ca desi observi relativ corect nu poti nici sa intelegi si nici sa simti ceea ce observi. tocmai de aceea ai dreptate. singurul nivel la care ajunge este parerea. adica ti se pare. si cam atit.
pentru textul : vase comunicante desa ma bag si eu in seama, sa nu ma bag?( daca tot n-am ce face, hai:P)
pentru textul : Ultima întâlnire cu sinele dece-i de remarcat la ambele texte( acuma daca Raluca te-a facut sa dezvalui si ce nu era de dezvaluit-inca- de ce sa nu profitam) dpmdv, este finalul. primul igrozitor de dureros, ca atunci cand mergi pe strada si vezi la un moment dat reflexia unui om in vitrina si te gandesti cat de rau arata, pentru ca sa-ti dai mai apoi seama ca de fapt esti tu; iar al doilea ironic, jucaus, aproape improbabil intr-un text asa "plangacios ca o marte spre luni, suspecta de galben". in rest in afara de marca A.A.A.( pe care inca o studiez:D), nu mai am ce zice.
mulțumesc pentru opinii, unele sunt chiar pertinente,probabil. într-adevăr acest text mai trebuie lucrat,pe undeva. promit să revin asupra lui... în realitate.:) o voi face și acilea când va fi o formă mai aranjată. respect site-ul, observați!:) cu sympatheia, yester
pentru textul : primăvara contemplând un bărbat! deCălin, ai desprins fir cu fir toate sensurile din poem, de la ou la figurine-totem-spirite și până la clipa aceea când, orice clintire, i-ar putea schimba definitiv destinul, pe linia subțire viață-moarte. Mulțumesc, remarcabil comentariul tău. Monica, desigur este stadiul oului fără coajă, stadiul vieții abia născânde într-o celulă fragilă, celulă-ou, momentul acela când spiritul abia se așterne în prima formă de trup. Despre acestă primordială simțire (pre - simțire, anterioritatea ei) este scris aici. Și despre fragilitatea ființei în acea clipă, în care spirala se poate desfășura invers. Am scris scrin pentru a trece în lumea umană. "scrin" fiind un fel de lăcaș al memoriei, un fel de loc al istoriei personale, în geograma psihică a fiecăruia din noi. Interesantă dezbaterea pe care ai detaliat-o aici. Eu, în ziua când am scris poemul, mă gândeam la ceea ce purtăm în noi din generațiile anterioare și la momentul conceperii noastre, dpv spiritual îndeosebi. Și la cât de mult înseamnă o clipă. Mulțumesc pentru acest comentariu bogat în adăugiri, mi-ai dat de gândit mai departe lucrurile la care mă gândesc deja de ani și ani, din diverse perspective.
pentru textul : pre-simțire dene-ai dăruit o perla poetică. mulțumim.
pentru textul : Vocea ne devansează ,הקול הולך לפנינו deEu l-am cunoscut ca pe un om jovial și amabil. Îmi pare rău că mereu mi-am zis că voi trece pe la Junimea să discut cu domnia sa, dar uite că n-am mai apucat să fac asta. Uneori un lucru amânat poate fi amânat pentru totdeauna.
pentru textul : din lumea poeziei... deElia, trebuie să fii mai atentă la prozodie, la lungimea silabelor, știi ce vreau să spun. Mai ales la poezia pentru copii. Imaginează-ți că accesezi memoria unui copil al cărui intelect e în formare. Acest copil reține prin asociație cu imagini simple sau simboluri, semne. Încearcă să reciți cu voce tare, cu intonație ca și cum ai fi la o grădiniță și toți copiii sunt cu răsuflarea la gură așteptând să le spui ceva. Prelucrează puțin. Eu ți-am sugerat varianta sperând să sesizezi silabele folosite de mine prin comparație cu ale tale samd.
pentru textul : Spune-mi, Copilărie dedorin, ma refeream la culoarele de pe o pista de alergare. dar daca nu se intelege din context, va trebui sa gasesc un sinonim. multumesc mult. ...
pentru textul : eșec deprobabil ca ar fi trebuit sa o pun la personale dar atunci ar fi fost "personala". Cailean, nu pot decit sa spun ca ma faci sa fiu obligat sa scriu ma bine de acum incolo. Desi nu stiu daca pot reusi. Uite vezi, de aceea nu imi place mie "poezia", pentru ca nu o pot controla. Nu poti apasa pe un buton, pe o clapa si totul sa fie cel putin la fel de bine ca inainte. E o muza razgiiata.
pentru textul : urăsc deNici engleză - nu. BARRS sau BARS? Sau te referi la cromosomul lui Barr? :)
pentru textul : Between the bars delinistile tale au ceva metafizic. Ceva din sufletul tau expus aici isi gaseste freamatul si vibratia in inima mea. Imi place mult acest experiment al tau, cu fraze scurte, dar in care ai prins esenta. Intr-adevar prima linsite pe care o simtim e aceea a naturii. Natura are in ea o liniste frematatoare si o agitatie tacuta, astfel incat revelatia pe care o simtim in primul boboc de floare, in primul mugur al prunului e atat de mare ca o lacrima se prelinge din ochi, ca u nsemn al unei bucurii fara de seaman, inexprimabila. b. Da, concentrandu-te asupra visului capeti o liniste aparte, un fel de ihisie a inimii. Restul literelor cu care incep maximele tale le interpretez in mine, singur, in liniste, ca pentru o desfatare a sufletului. Nu e bine sa dezvalui toate misterele ci doar sa le relev. Un text care-mi merge la suflet.
pentru textul : silences deBun regăsit, Ela! Frumos poem. Mai ales finalul, îmi reamintește cum cele mai multe sunt iluzii. Nevroze. Amintiri. Griuri și praguri. Și e o alegere. Cred că verbul "amortizeze" e prea dur, în context.
pentru textul : staccato pentru o iluzie depana la urma, retorica lui cioran e comica, in sensul bun al cuvantului. mi-ar fi placut ca textul de fata sa fie o fictiune, un mod prin care autorul ne provoaca limitele, plus ca e vorba de identitatea noastra. ca inventie, textul ar fi, pe aceeasi linie cioraniana, f cool, ca sa citez o poeta a zilelor noastre... asa, e ca si cum ne-am taia craca de sub picioare. iar chestia asta, ca sa citez o generatie intreaga, e fumata. personal, citind textul, am chicotit, apoi am plans, apoi m-am spovedit presedintelui de cenaclu. acuma, putin mai linistit (desi tresar din cand in cand) ma gandesc daca, prin absurd, poetul nostru national se scobea in nas sau, cand il durea ceva, se scarpina in...ureche ...
pentru textul : Povestiri de la Borta Rece deyester – multumesc pentru apreciere, da, uneori prapastiiile fac parte integranta din peisajul zilnic, si e greu sa mimezi normalitatea... m-am cuibarit acum intre toate cele absente si incerc o magie, scot nuielusa si... si ascult departarea ... „nu stii” e cu doi ii, ai dreptate... nu e negatia aceea a imperativului, e o negatie dar e prezentul indicativ... iti ofer de buna voie urechile mele, schingiuieste-le! un An Nou mai bun!
pentru textul : memento deAcel ceva este o poezie a lui Mircea Ivanescu.
Si subiectul este despre poezie, nepovestitul in poezie.
Poezia este altceva decat sa povestesti ? A povesti inseamna a face reportaj ?
A scrie defectiv de subiect si idei este poezie ?
Exista reporteri-poeti si poeti-reporteri. Tot asa cum poeti-prozatori si prozatori-poeti. Sunt azvarliti din Paradisul fericit si plictisitor ?
Dupa cum vezi parerile sunt multe si lumea este plina de intamplari.
Hai sa cautam cliseele. Tu pe ale mele eu pe ale tale.
Critica este valoroasa atunci cand scoti viermele din marul viermanos. Altfel trece si la celelate.
O precizare. Am intrat de nici doua saptamani in grupul vostru la aprobarea voastra. Am facut cerere, am prezentat 3 texte si am fost aprobata.
M-am trezit in mijlocul unei arene antice fara nici un zid in spate. Buna ziua nu mi-a spus nimeni.
Am acceptat provocarea, este chiar interesant. Zanganitul sulitelor imi starneste neuronii.
Aceasta este o poezie nereportaj ? :
Trip III
Îmi place să mă plimb fumat cu dricul
Prietenului meu Petrică
Fix pe locul mortului
Prin noapte
După o zi lungă la tribunal
În care m-am jucat cu vieţile justiţiabililor
Sub robă, în tricoul cu inscripţia
FOLLOW NO RULES
Şi să mi se şteargă din priviri străzile
În timp ce privesc
Cu gândul la acest poem
Fără de care foiţa de orez ar fi goală
Sub ochii tăi trişti
Pentru că cei ce citesc poezie sunt trişti
Şi eu sunt trist
Când mă plimb culcat cu picioarele spre uşă
În dricul lui Petrică
Şi-ţi recomand să te duci la cel mai apropiat coffe shop
Să bagi un gram în tine
Şi să reciteşti când te-ntorci
Trip III
Astept parerea cu nerabdare, si mai ales, as vrea sa imi explici fiorul poetic al acestui text. Poezia din aceasta poezie.
pentru textul : Devorah deNu de alta, dar am o parere destul de scurt conturata despre cititor si libertatile lui de re-creatie a textului.
Si se mai poate sta de vorba.
cel mai viu si firesc poem care l-am citit in ultima vreme.. felicitari, spui ca e si sincer in comentariu lasat almei. In cazul asta-mi pare rau ca e sincer.. oricum, felicitari pentru un text foarte bun, si uite, prima penita care o las pe hermeneia.
pentru textul : Poem despre mama unei vieți dePaul, I'm afraid is not fair and a bit melodramatic. N-am spus ca nu vad poezie "in ceea ce scrii". Eu ti-am criticat un text. E posibil ca observatiile mele sa fie corecte sau gresite. Dar nu am spus (si nici nu am sugerat) ceea ce ce spui tu. Concluzia ta "inductiva" e o acuzatie nefondata. In plus nu am intentionat sa te intristez. In general ma feresc de generalizari. Iata o propozitie paradoxala si poate amuzanta prin asta. In orice caz eu asteptam sa ma contrazici nu sa te intristezi.
pentru textul : girovag al maculelor deAlma, nu pot decât să spun că ceea ce există rămâne. ulțumesc. Am făcut câteva schimbări esențiale, chiar și la ultimele 2 versuri care cred eu că sunt mai bine așa construite și ca mesaj, și ca imagine, și ca ideatică.
pentru textul : negru ascuns denu dragul meu. ionuț caragea nu este nici mare și nici nu îl ironizez. interpretezi greșit. iar in ce privește „mărimea” cred că, vorba proverbului, lauda de sine are un miros suspect. but anyway, unii folosesc deodorantul ca să nu se simtă. cît privește cuvîntul cruce, cu siguranță că depinde de modul cum o înțelegi. și există multiple moduri în care inclusiv biblia o privește. și nu neaparat pozitive. în orice caz diferite una de cealaltă. așa că dacă tu vrei să te oprești numai la o anumită perspectivă te privește. în orice caz, convingerea mea este că „crucea” din acest text nu s-a vrut a fi nici chestia pe care o pui la căpătîiul unei gropi și nici la gît. după cum nu cred că este nici intrumentul de tortură pe care îl foloseau romanii. și nu cred că este nici conceptul teologic folosit de pavel în anumite texte din epistole. după cum sînt înclinat să cred că este mai degrabă înrudit cu ideea teologică sugerată de pavel în alte texte. iar în contextul acela imaginea de curvă mi se pare chiar potrivită. dar cu siguranță că mă opresc aici pentru că, așa cum spuneai tu în altă parte, e cam aiurea să tot dai mură în gură altora. poate nu ar strica să mai pui mîna și să citești. bănuiec că și oamenii „mari” mai citesc, măcar așa, cîteodată, nu?
pentru textul : Umbra. deCe să spun, Mădălina, nu vreau să mint frumos... Bineînţeles că, acum, personajul e ceva mai bine conturat, cititorul rezonează cu el ceva mai mult, dar tot nu se întâmplă nimic. S-a întâmplat ceva, evident, un transplant de inimă, dar la noi, cititorii, nu a ajuns decât informaţia succintă, şi, concret, nimic altceva. Iar despre modul în care este scris textul - se vede foarte clar mâna nesigură, care tremură de multe ori, care scoate în evidenţă lucruri ce i se par importante cu ajutorul expresiilor prozaice, plate şi lungite. Cred, aproape ştiu, că vei scrie cândva credibil, dar, până atunci, vei trece prin destul de multă maculatură. Improtatn e să ai răbdare şi să munceşti.
Cred c-am să revin cu unele tuşe care vizează, clar, textul.
pentru textul : Mâncând ciocolată la masă cu Chirurgul depaul, nu ai dreptate, mi-ar fi fost ușor să tac, dar nu o fac pentru că sper din tot sufletul să înveți ceva din când în când și să fii mai respectuos cu cei mai în vârstă ca tine, e un reflex bun. Tu îți respecți părinții sau crezi că aparțin și ei unei lumi 'babodilice' și coboară așa ușor turul 'pantalonlor'?
pentru textul : călătorii.cioburi.zile dePentru că, de exemplu, mie mi se pare că tu nu aparții deocamdată nicunei lumi și stai așa, agățat ca o sfoară de întins rufe între un cui pe care l-ai bătut tu într-un perete și altul pe care l-a bătut agheorghesei, împrăștiat de felul lui.
Iar opinia mea este că dacă agheorghesei n-ar fi consilier pe H pentru lumea aia babodilică ți s-ar fi suspendat contul instant... mie mi s-a suspendat pentru mult mai puțin... dar tu beneficiezi de un context favorabil pe H și știi asta, dar nu te baza... ursul se va trezi într-o bună zi iar agheorghesei nu va mai fi consilier ce ai să faci atunci?
Mi-au placut reactiile cititorului. Dar ar fi existat daca textul (asa cum e el textul care este) nu exista?
pentru textul : Vis cu giugiuca și portocali de"Mircea Ivanescu - Dar sunt si amintiri adevarate
Si eu am umblat odata cu o amintire
în mâini, strângând-o atent, sa nu-mi scape.
(îmi alunecase odata – si se rostogolise de-a dura
pe jos. am sters-o frumos, cu mâneca hainei
nu mi-a fost frica. amintirile mele sunt mingi –
nu se sparg niciodata. numai ca daca-mi scapa,
din mâini, se pot rostogoli foarte departe –
si mi-e lene sa mai alerg dupa ele, sau chiar
sa ma întind la marginea mea, sa-mi las mâna
din ce în ce mai lunga în jos, sa fugaresc amintirea.
îmi iau mai bine o alta. si asta poate fi falsa.)
si eu am umblat, deci, odata cu o amintire
în brate – (si ma gândeam, cu un rânjet
rau, ca într-o carte celebra, nu mai stiu cine
umbla cu propriul sau cap prin infern, luminându-si
drumul). si parca nu e tot una?"
Evident, Ivanescu e... Ivanescu. Dar si Boba e, in felul sau, mai "sec"
pentru textul : două minute în reluare din viața poetului dePagini