Adrian,
regret să spun asta - chiar am o stare de disconfort - dar tu ca editor nu trebuie sa alimentezi conflictele, dimpotrivă. ai răspunsuri tot mai acide. puteai să eviţi conflictul cu Dorin Cozan şi puteai să răspunzi cu eleganţă doamnei Deminescu nu să o trimiţi la borcanul cu murături. eşti într-o poziţie de lider aici, trebuie să te porti ca atare. îmi pare sincer rău, nu am puterea să mă pronunţ pentru avertisment şi suspendare dar poate ai tu.

bobadil, si eu care ma gindeam la bucuresti...

Alina, onorat! Site-ul ți l-am lăsat pe mess, ca să nu facem reclamă.

Multumesc, Marina. Da, cochetez cu ideea de a strange - cat mai repede - vreo 38 de astfel de poezii intr-un volum. Ca pe urma sa le pot oferi fetitelor mele atentia - intreaga - de care au nevoie. Doar asa vor ramane cum sunt: minunate, intr-adevar.:)

nelu jorz, multumesc frumos pentru a doua interventie si pentru penita. cu prietenie, kranich

Mariana, mulţumesc şi eu pentru gândurile tale şi mă bucur că acest scurt fragment şi-a atins scopul, de a da o stare de linişte cititorului.

Vă mulţumesc mult pentru oprire!
Profetul: Da, e simpluţ. Dar e aşa pentru că spune ceva simplu, banal chiar. Sigur, nu e o scuză..:))
Zapata: Mulţumesc pentru sugestii, mă mai gândesc.

Vă mai aştept!

Dle, mie nu mi-a placut! In primul rind nici nu stiu ce este asta. Poezie ? Nu e. Proza? Nu e. Colaj? Nu e. Cu telenovela, aaar semana asa, de departe, chiar daca nu este nici tele nici novela. Seamana in masura in care asemenea telenovelelor iti ajunge direct la inima, ocolind mintea si da, in privinta finalurilor propuse. Ca in orice telenovela, finalurile nu pot fi decit doua: protagonistii se amo si se casar. Mai bine ma uitam la televizor, acolo ai actiune, ai actori, ai peisaje si decoruri. Sincer, ma asteptam la altceva pe un site cu pretentii, cum este Hermeneia si chiar ma astept la altfel de initiative, cit de cit constructive. /

in lb. română nu există partea I-a ci doar partea I

Mariana, frumoasa prezentare a "evenimentului virtualian". Multumesc pe aceasta cale, in mod special lui Serban, Alinei si mai cu seama, si mai cu mot, Marianei, adica tie, Mariana, cea cu gura de aur, cea cu gura venita din desert, cea care mi-a facut o asa surpriza, o asa bucurie de sarbatori. Celorlalti prezenti acolo, ca au stiut sa vina, sa o asculte pe "mama Virtualia", pe Alina Manole, la ea acasa.
Felicit Virtualia an de an "mai crescuta".
Mariana, multumim!

domnule Gorun. Numai cu dorinţa dumneavoastră mi-aş permite să preiau texte de aici şi să le infiltrez pe modestul meu blog. www.ioanbistriteanul.ro. Ar fi onorant pentru mine. Dacă doriţi acest lucru, o fac. Bineînţeles, cu specificaţia autorului.

Ioana, ai început destul de sobru, cu o definiție, dar interesantă a amintirii ca film cu final "incert", sigur, nu știi niciodată până unde-l vei desfășura, continui cu o imagine delicată:" între două iluzii de înger"și termini prima secvență descendent, cu o imagine mai puțin inspirată:"și cealaltă față a materiei îmbrăcând fantome" care mi se pare forțată puțin.Apoi portretul Anei, expresiv, fascinant "mergând încet printre morții din tablouri", la fel și-n ultima secvență în care prinde rădăcini, se leagă de materie ca-ntr- un desen suprarealist

mi se pare mie sau domnul Virgil incearca un gen de silogism in poezie? cu siguranta, prin perfectionare, se poate ajunge si la un asemenea gen de scriere, fara sa fie doar un experiment

Mulțumesc mult, Luminița, pentru comentariu. Neluându-mă pe mine însumi prea în serios cu versurile, îmi vin frecvent și idei umoristice... La primul text, cu scoica, m-am gândit la apa din băltoacă și mi s-a părut normal să las termenul la singular... Legat de ultimul haiku (adică senryu) părerile celor care l-au văzut sunt împărțite. La unii nu le-a plăcut că pomenesc cuvântul vacă, altcvineva l-a apreciat tocmai din cauza subiectului ales (am fost mai demult certat de cineva și pentru cuvântul "oase" folosit într-un haiku, exact un haiku care altui amic i-a plăcut cel mai mult exact din cauza prezenței acelui cuvânt). Dacă am reușit măcar să stârnesc un zâmbet, mă declar mulțumit de încercarea de mai sus.