Virgil -
...
l-am întîlnit pe hristos în mall într-o zi
citea
am vrut să trec neobservat ca de-obicei
dar m-a oprit
o vreme am tăcut
apoi zîmbind ironic m-a-ntrebat
de ce ți-e frică să îmbătrînești
nehotărît i-am spus
ce-ți pasă ție
niciodată nu vei fi așa
a strîns din buze
a zîmbit din nou
și mi-a spus
bine
atunci unde vrei să bem o cafea
Poezie:
Comentarii
Virgil,e aproape de banal textul ăsta. mă rog mie nu-mi
sebi -
Virgil,e aproape de banal textul ăsta. mă rog mie nu-mi trasmite nimic. nici măcar minimalismul ăsta, aproape desuet de acum, nu reuşeşte să-mi spună decât că te-ai întîlnit cu un Hristos şi că după ce ai vrut să treci neobservat ca de obicei, ( de ce doreai să fii neobservat ? sau e doar aşa de umplutură ?), ai avut un dialog totuşi, un dialog simplu, simpatic, ca şi cu un oarecare ( de fapt am precizat mai sus că tu te-ai întâlnit cu un hristos) care, condescendent, îţi acceptă punctul de vedere, tu-supus trecerii timpului, el-neatins, în afara lui, deci în altă sferă, şi te invită la o cafea unde tu pierzi 5-10 min. din viaţă, el-nimic, dar nu aveţi ce să vă reproşaţi, ceea ce e minunat.
Virgil, sunt sute de textuleţe din acestea.
mulțumesc pentru comentariu. este regretabilă însă
Virgil -
mulțumesc pentru comentariu. este regretabilă însă patima cu care te arunci la el fără a pricepe nimic despre concepte precum eul artistic, etc. eu zic să lași încrîncenarea asta dogmatică pentru afganistan sau arabia saudită.
textul de mai sus e un cui bătut în palma Lui, cafeaua
nicodem -
textul de mai sus e un cui bătut în palma Lui, cafeaua te-a înșelat de data asta. dacă ți-ai fi răstignit eul, fie el cel artistic, ai fi văzut lacrima Lui vărsată atunci când ai postat textul. am incercat și eu să privesc conceptul, arta, am văzut doar batjocura. la mall nu poți să ințelegi dragostea lui Dumnezeu!
oh nicodeme, rîd de abia mă pot abține. doamne,
Virgil -
oh nicodeme, rîd de abia mă pot abține. doamne, scorțoși trebuie să mai fie unii. probabil că tu obții vre-un orgasm spritualo-special din gomozitatea asta. evident eu nu am pretenția că am acces la obrazul lui hristos chiar așa oricînd. ca tine. mi se pare însă puțin cam arogantă pretenția ta că știi cam cînd îi curg lacrimi pe obraz lui hristos. nu-mi pot imagina ce trece prin mintea unor oameni ca tine și ca sebi care aveți această convingere că ați avea un fel de acces special la cunoașterea lui hristos și probabil un fel de mandat la fel de special pentru a urechi pe cei despre care credeți că ar fi mai puțin sfinți decît voi. la urma urmei pot spune că textul și-a atins menirea. ca să mă exprim sudo-poetic, a funcționat ca hîrtia de turnesol. adică a scos la iveală fariseii. cam cum scoate săpunul jegul la suprafața apei. mă tem că dacă hristos ar trăi din nou printre oameni voi doi ați primii care l-ați răstigni. poate și pentru banalul motiv că își permite să bea o cafea la mall. noroc că a înviat și nu îl prea mai puteți atinge cu fanatismul și ipocrizia voastră religioasă. dar nu vă faceți probleme. cei ce beau o cafea cu el în mall astăzi au să o bea și în împărăția cerurilor. și ce cafea...!!
nu ştiu la ce încrâncenare te referi. mi-am exprimat o
sebi -
nu ştiu la ce încrâncenare te referi. mi-am exprimat o părere despre text. sigur atât cât pot eu pricepe despre ermetice concepte ca cele invocate de tine. dar de fapt tu singur ai spus că nu te consideri poet, aşa că, e inutil să-ţi mai explic că textul acesta nu are pic de poezie în el.
cum nu ai pretentia ca ai acces la obrazul Lui cand
nicodem -
cum nu ai pretentia ca ai acces la obrazul Lui cand deja te-ai tras de sireturi cu El pe la vreun mall?
esti tu constient de obraznicia cu care vii in text in ce priveste respectul si trairea adevarata cu El? daca nu, inchide computerul si mergi la culcare.
nu fi obraznic nicodeme. eu nu m-am tras de șireturi cu
Virgil -
nu fi obraznic nicodeme. eu nu m-am tras de șireturi cu nimeni. și chiar dacă aș fi făcut-o, ești tu noul ministru al promovării virtuții și combaterii viciului? tu chiar nu vezi că aberezi? dar de fapt cu tine am mai avut discuții nesfîrșite despre apucăturile tale sudo-creștine și tot n-am ajuns la nici un rezultat. nici cu binele și nici cu mai puțin binele. eu zic să îți vezi de treaba ta și să te uiți în oglindă înainte să deschizi gura. eu nu te-am hărțuit sub textele tale așa că ai măcar un minim bun simț și scutește-mă de agresivitatea ta talibană sub textele mele. ok?
Un text emblematic care ridică tot atâtea întrebări
bobadil -
Un text emblematic care ridică tot atâtea întrebări câte avem noi răspunsuri dinainte pregătite (vezi comentariile) dar și una în plus. Textul nu este novator, dar este foarte bine scris și exploatează liric foarte bine această pluralitate de sensuri care vine odată cu imaginea Mântuitorului, adusă în contemporan fără însă a o banaliza.
Pentru această idee 100% și pentru realizare 50% o peniță literară.
îmi place în primul rând că aici Iisus nu este relevat
yester -
îmi place în primul rând că aici Iisus nu este relevat patetic ci foarte natural. apoi familiaritatea pe care Dumnezeu o doreşte de la noi în relaţionare este, cum m-a obişnuit Virgil în textele sale religioase, evidentă. nu pot să nu remarc acel moment de tăcere care îmi transmite atât modestia omului cât şi răbdarea Domnului său. un poem care m-a cucerit la prima lectură, ceea ce nu mi se întâmplă des. şi da, pot spune că mi-aş fi dorit să fie printre ale mele. este atât de plăcut când îl întâlneşti pe Creatorul tău oriunde... este o întreagă istorie această întâlnire... aş asemăna-o în rând cu cele biblice, zacheu, nicodim, pavel. bref, un poem ce intră fără sfială în contemporaneitate (substantiv nu adjectiv) unde merită să fie apreciat la adevărata lui valoare. ceea ce şi fac. frumos!
p.s. cred că ştiu privirea ironică şi eu, Virgil.
"lucruri" care nu se întâmplă oricând şi oriunde, ci
kalipeto -
"lucruri" care nu se întâmplă oricând şi oriunde, ci atunci când hotărăşte El, chiar dacă pentru noi sunt "de obicei", un Isus atât de uman, că e în stare să zâmbească ironic (nu batjocoritor!) şi să stea să citească într-un mall. şi mai ales un Isus pe care nu îl enervează atitudinea de egalitate cu omul (aşa cum îi sâcâie pe unii "creştini"), care e gata să discute chestiuni complicate, cum e cea a unui Mântuitor ucis de oameni cândva în tinereţe... şi asta într-o atmosferă excelentă (care o fi termenul ăla englezesc...) de cafenea! mi-a plăcut de-a binelea! Mulţam!
mulțumesc pentru aprecierile critice și mă bucură
Virgil -
mulțumesc pentru aprecierile critice și mă bucură entuzismul cu care se pare că a rezonat textul în unii cititori. și fiindcă tot vorbirăm de eul poetic (o chestie pe care e clar că unii nu o înțeleg), puțini sînt cei care știu că eu nu beau cafea. asta nu că i-aș refuza una lui hristos.
M-a bucurat acest poem fiindcă prezintă un hristos
Maria - Doina -
M-a bucurat acest poem fiindcă prezintă un hristos omniprezent şi, mai mult de atât, un hristos ce locuieşte în om (purtătorul de Hristos). Şi eu l-am întâlnit într-o zi în parc...mânca nişte firimituri dintr-o batistă. M-a privit. L-am recunoscut.
În poemul tău e un hristos căruia îi pasă de noi, care ştie de orice fir de păr, când cade sau albeşte. Şi ce e mai minunat, e invitaţia aceea la a sta de vorbă, de a fi disponilbil să asculte ca un adevărat prieten. Îmi aminteşte de ,,voi intra la el şi voi cina cu el". Ce e mai minunat ca starea de la cină? Ai surprins esenţialul creştinismului, al religiei iubirii, într-un context în care aproape totul e instituţionalizat şi rece. Aici e multă căldură în hristosul acela de la mall.
tuturor comentatorilor cu penițe: eu cred puternic că
nicodem -
tuturor comentatorilor cu penițe: eu cred puternic că Virgil s-a întâlnit în mall cu Maitreya, presupusul world teacher, propagat prin publicațiile New Age, despre care discibolii săi spun că a apărut și se dezvăluie pe sine după cum îi dă ghes inima. doar el poate zâmbi ironic și dacă ai noroc te-ar putea invita eventual la o cafea sau la o bere, depinde de preferință. Hristosul Scripturilor niciodată nu zâmbește ironic, mai ales acum, că este singurul mijlocitor între om și Dumnezeu. nu vă lăsati înșelați. Hai să fim serioși, și să nu mai luăm Numele Domnului în deșert. Virgil poate pretinde că s-a întâlnit cu Hristos, și s-a întâlnit, no doubt, dar nu așa cum minte el în poem. În ce priveste poemul, e slab și nu merită să-l comentez.
Unbilievable!
mulțumesc Maria, în general nu prea las să mă
Virgil -
mulțumesc Maria, în general nu prea las să mă impresioneze comentariile nimănui, nici cele de un fel și nici cele de altul. dar nu pot să nu spun de data aceasta că am descoperit bunăvoință și inteligență în comentariul tău. și dorința de a citi dincolo de cuvinte. ceea ce în umila mea părere cred că ar trebui de fapt să fie încercarea poetică.