Filozofie mecanicistă(povestea omului vierme)

imaginea utilizatorului dori

Soarele trasează benzi în același timp străzile sunt biciuite de săgeţi umede
care pătrund în piele ești ca o lebădă plouată intri în casă
îţi arunci balerinii din picioare și rochia în cadă
ai schimba și atitudinea cum și-o schimbă anotimpurile

te așezi pe scaunul balansoar raţiunea cu vârsta de 38 de ani
îţi spune că printre laturi defectuoase ai și laturi ok
și lași să te înghită zidurile galbene
de care stau suspendate un ceas inactiv o poză de familie și veioza stinsă

deschizi o carte îţi asculţi pianul degetelor
ai putea închina o cupă cu sânge la masă cu Isus
ai putea să înţelegi că un om cu valoarea morală la pământ
într-o zi se trezește mâncat de rugină galbenă

Comentarii

interesant

efort poetic... însă merită scuturat de detalii inutile, poezia nu e o gazetă de perete
te mai citesc