nu stiu de ce tine cuvantul "murim', dar e prea puternic pentru continutul si intinderea poemului. totul se concentreaza si se duce pe acolo. cu siguranta sunt subiectiva, poate imi e mie mai frica de moarte ca altora si ma blochez cand il citesc:)

Virgile, o spun, am mai spus-o, respect efortul tau de a mentine Hermeneia la un nivel ridicat al calitatii textelor si comentariilor postate. Insa, dupa cum stim cu totii "drumul pana la iad este pavat cu bune intentii" iar opinia lui Mircea mi se pare deosebit de pertinenta in acest sens. Opinia mea este ca activitatea ca editor a Marinei Nicolaev, ca promotor al valorii literare pe site este cvasi-inexistenta, domnia-sa rezumandu-se la atacuri la persoana si la comentarii fugitive fara referire la text, pline insa de etichetari si catalogari nejustificate, domnia-sa fiind de fapt un poet aproape ridicol, lipsita de sentiment. Eu am exagerat intr-adevar reactia la acest text pentru ca am urmarit tocmai punerea in evidenta a unei astfel de atitudini negativiste, lipsita de orice valoare. Nu cred ca la un astfel de text (despre care nu am citit decat un singur comentariu pertinent, al lui younger sister), simpla postare a unei glume (banc) ca raspuns la un comentariu bascalios al unui vladimir umflat in pene putea sa justifice o avertizare de genul celei primite din partea Arancai. Cred ca sunt inca lucruri de imbunatatit pe Hermeneia, iar eu doresc sa fiu aici cand Hermeneia va fi un site de refererinta pentru cuvantul scris in limba romana. Textele mele sunt care mai bune, care mai proaste, dar nu pot sa admit sa mi se arunce in fata o imagine de individ bun doar la bancuri spuse la o bere pe o terasa (ca tot e vara), care se cauta indescifrabil prin deserturi de cenusa. Cu drag de voi toti, Andu

Vlad, Matei, vă doresc sărbători frumoase! Împodobite ca semnele voastre sub acest poem...
Matei, văd că vrei să dai greutate penițelor tale, am un sfat: nu le număra:) Altfel se face schema... dar tu ești băiat deștept și te prinzi. Vă mulțumesc cu drag!
gânduri bune!

Un reportaj minuţios realizat. Mulţumiri, Sebi. ( şi partea cu mămicile a fost superbă :) )
Felicitări tuturor premianţilor! Mă bucur mult că printre ei se află şi poeţi pe care îi ştiu şi pe care îi preţuiesc foarte mult.

citind textul de fata, in timp ce mancam pufuleti si o coca, mi-am amintit de o perioada in care, postand aceleasi texte pe mai multe site uri, aproape de fiecare data, cele mai putine laude si ridicari la cer le primeam aici. banuiesc ca nu mi se intampla numai mie. asa ca, daca aici nimeni nu cade pe spate cand ne citeste, e firesc sa avem resentimente si ofuri. insa, m-am intrebat apoi care e avantajul ca pe Hermeneia altfel stau lucrurile. cred ca este unul, cel putin, si destul de mare: te face mereu sa fii mai bun, te tine in priza. pentru ca daca ai standarde greu de atins, atunci cand o faci, cu siguranta e un progres si o multumire pe masura. de aceea, imi permit sa spun ca, poate, nici nu importa critica (sau laudele) celorlalti membri Hermeneia. cat timp stii ca aici e greu, te pui pe treaba si lupti cu tine si cu scrisul tau. nu e vorba asadar de meritele celor din consiliu sau de o negativitate si respingere. este, imi place sa cred asta, o exigenta. Hermeneia este o exigenta. sa multumim pentru asta

Eu nu i-am vazut pe Daniel Corbu, Marius Chelaru, Cassian Maria Spiridon, Cezar Ivanescu si ceilalti mari poeti folosind astfel de arhaisme in opera lor. Si nici pe cei de generatie veche, Vieru, Zilieru etc. Tu nu faci o demonstratie de forta cu arhaisme si regionalisme cum incerca obositul de Cartarescu in Levantul sau nea Ispirescu in basmele sale. Am obosit, este ultimul meu comm. Baftaaa!

Reușit poem după modelul haiku-senzorial, este o contemplare a nemișcarii aici specifică artei haiku-ului. Am regretat lipsa simțului văzului, dar asta e doar o emoție cât se poate de personală. Mi-aș dori să mai citesc astfel de texte, încărcate de sentiment. Îmi fac bine, ca un panaceu greu de găsit nowadays altndeva decât în vers. Bobadil. P.S. Desigur, așa cum ne-a obișnuit, Vladimir face exercițiul artei spagyrice, pe nivelele superioare găsesc mereu la el ceva care mă duce cu gândul la "amicul" Hermes :-) Sau e doar o obsesie de-a mea?

Dincolo de titlu (voit bombastic, demodat, „modernist”), aud pe toate drumurile astăzi că poezia este într-o criză profundă. Aud într-atât de frecvent discuţii despre „moartea poeziei”, încât mi-e greu să nu accept, cel puţin la nivelul percepţiei majorităţii, că se poate vorbi despre o criză majoră de identitate a poeziei. Acele „invenţii secrete”, „conspiraţii” şi „vrăjitorii pseudo-ştiinţifice” nu se referă la metafizică, ci se referă la prejudecăţile simple ale omului comun, care în cinci minute din momentul în care te aşezi la o bere cu el, îţi împoaie capul cu tot felul de „conpiraţii” (ba guvernul ne nenoroceşte, ba UE ne fură, ba SUA ne folosesc în nu mai ştiu ce scop meschin, ba evreii conduc lumea etc.). Tocmai că pledez pentru „metafizică” şi „mister” atunci când aduc în discuţie ideea lui Vianu: poezia are o putere de penetrare mai mare decât filozofia. Asta este poate şi datorită unui accent special pus pe „cum”, aşa cum s-a discutat mai sus.
Nu putem nega, oricât de vetust ar suna, că lumea noastră nu este “o societate dominată de ştiinţă şi tehnică, cu o religie aproape apusă”. Ştiinţa şi tehnologiile mănâncă o mare parte a efortului nostru intelectual şi financiar, iar religia aproape că nu mai există decât în acte! Ne învârtim într-o lume de cercetări şi „gadget-uri”, din care, efectiv, l-am cam expediat pe „Dumnezeu”. Nu este nimic naiv aici, este o observaţie seacă, de bun simţ.
Cât despre îndoielile dumneavoastră relativ la cunoştinţele mele asupra poeziei, nu este „corect politic” şi faceţi astfel de supoziţii.
Despre discuţiile de mai sus relative la „ce” vs „cum”, trebuie să spun că eu cred într-un „,mesaj” al poeziei, un mesaj demn, cu valoare intelectuală, însă, în acelaşi timp, cred şi în „cum” (chiar în „tehnica literară”). Probabil „cum” este mai important în literatură faţă de „ce”, în sensul formulat de Adrian. În acest mic „manifest” am vrut să mă pledez împotriva autorilor care-l elimină total pe „ce”, rezumând poezia doar la o problemă de „cum”, reducând actul creator la un spot publicitar (unde, ştim foarte bine, nu contează ceea ce spui, important e să ai efect, iar oamenii să-ţi cumpere produsul).
A se ţine cont ca aici este o tabletă, nu un articol. Iniţial l-am scris ca un mic discurs pe care sâ-l prezint cu ocazia unei lansări de carte.

mi-a plăcut poemul acesta, ioan. mi-a plăcut mult prima strofă dar fără "vieții mele", doar "m-am blocat între etaje". finalul, deosebit, percutant. și după " mi-a spus duios ea" aș tăia restul strofei, parcă devine prea explicativ.
dar, oricum frumos exprimate sentimentele pentru toamna din viața ta. Daniela

Hanny, te avertizez pentru ultima dată. Ultimul tău comentariu, ca și multe altele de pînă acum, încalcă în mod flagrant Regulamentul site-ului Hermeneia.com, la care de bună voie ai subscris, precum și anumite norme, să le zicem elemetare, de comentariu literar. Am ajuns la concluzia că este de acum vorba de reavoință. Am vrut ca aceste comentarii să îmbine analiza literară (regula) cu conversația intrumană (excepția). Ți-am tolerat destul de multe abateri. Am primit numeroase reclamații de la alți membri ai Hermeneia vis a vis de comportarea ta pe site. Am spus și o repet, nu am nici intenția, nici timpul și nici cheful să fac educație nimănui. Deja îngăduința acordată ție a creat un precedent extrem de periculos. Toate acestea se coagulează în acest ultim avertisment. Am mai anulat un cont ieri și n-am acordat nici pe departe atîta îngăduință. La prima abatere din partea ta contul tău pe Hermeneia va fi anulat pe o perioadă nedeterminată. Îmi pare rău că sînt nevoit să ajung aici dar consider că am epuizat toate celelalte căi de rezolvare a acestei probleme.

într-o poezie ca asta totuși expresia "despre cât de simplu ar fi tragem amândoi din aceeași țigară" e ca și cum aș adăuga grafifti la Mona Lisa, nu știu dacă înțelegi...

Mulțumesc pentru observații și comentariu, Cailean. Sărbători Fericite.

Silviu, da, parcă aş vorbi despre un capăt rămas în urmă...

Dorine , tată, ai grijă cu gropițele, ca s-au legalizat căsătoriile...:)) Multumesc pentru bunavoința de-a mă citi. Amice, mă cunoști, altfel nu te jucai cu limba franceză! Curând!