Inspitația mi-a venit ascultând o melodie instrumentală la pian de Tangerine Dream ("Im Kalten Odem der Zyklopen") și am pus textul acesta pe "tapet"... Mulțumesc, Marina, pentru apreciere, nu știu nimic despre "truvanții" de la Costeștii de Vâlcea, voi căuta să găsesc ceva despre ei. Marian
pe bune că nu am înțeles nimic și nici nu am simțit nimic. autorul textului are talentul de a mînui metaforele și arta detaliului dar nu reușește să coaguleze un tablou. doar crochiuri.
Din intamplare, eu le vad. Sau... mi se pare ca le zaresc. Depinde de optica. Doar somnul profund e luminos si iti alunga teama daca reusesti sa-l "traiesti" cu luciditate. In rest, doar "vise" (iluzii optice). As putea sa incerc o intreaga hermeneutica pe text care, evident, l-ar depasi (ca intindere). Dar cred ca-l distrug. Si nu vreau. Pentru ca-mi place.
Da, asa este, Virgil. Nu e un poem propriu-zis, ci mai degraba niste ganduri asternute repede, la sfarsitul unei zile, cand mi-am dat seama ca nimeni, pe niciun site de literatura, nu scrisese despre ASTA. Apoi m-am gandit ca lumea are treaba... Multumesc pentru ca ai lasat semn aici.
în contextul strict al textului eu m-am gîndit că cele 4 camere reprezintă copilăria, tinerețea, maturitatea și bătrînețea. am și eu rezerve față de prezența lui "utilat" în același context cu "vremelnic". sună puțin kitsch. ori spui "utilat" și "provizoriu", ori spui "înzestrat" și "vremelnic". părerea mea de doi lei, grei.
Reportajul e destul de cursiv insa denota cateva carente de exprimare. Mesajul este oarecum diluat intr-o serie de repetitii inutile, drumurile proaste, mirosurile, etc, iar concluziile sunt aproape evidente, cititorului nemairamanadu-i mare lucru de facut decat sa dea asa, din cap, aprobator... Ceva cam in stilul lui Virgil care, plecat din Romania de o caruta de ani, creeaza impresia unui mare cunoscator al realitatilor de aici. Eu mai multi homeless-i si mai urati decat in San Francisco cu pleduri jegoase aruncate pe jos una langa alta in plin centru si gara aia (din San Francisco, da?) de-ti era frica sa treci pe acolo dupa apusul soarelui, zau n-am vazut... nici macar in Romania. Iar mexicani mai urati decat pe Silicon Valley in cocioabe infernale care stateau pe prispa si scrutau strada de-ti era frica si sa ii privesti in ochi, tot asa, n-am vazut nici in tiganie in Ferentari. Pe Emil cu a lui sensibilitate daca il chemi prin locurile alea de care vorbesc o sa-ti scrie, pun pariu, ceva mai ceva decat acest absurdistan, iar fotografiile vor fi mult mai graitoare. Desigur, subtitlul ar trebui schimbat in ceva de genul, america, noapte buna. Andu P.S. Mai e blocul ala in San Francisco decorat pe exterior cu paturi rupte lipite de zid si cu saltele ponosite? Poza aia regret pana azi ca n-am facut-o..
Mahmoud, ai scris un haiku bun, pe mine unul m-a convins, reuseste sa pastreze spiritul acestui tip de poezie si se apropie foarte mult de clasici. felicitari si tine-o tot asa. Haiku inseamna in primul rand exercitiu. petre
D-le Dinu, sunteţi în eroare (dar nu-i bai, nu e prima şi nici ultima dată
"nu stiu ce e de penita in articolul de mai sus! si nu inteleg daca articolelor le pot fi acordate penita, intru cat [!] penita este o recunoastere a inspiratiei unui autor si a transmiterii a ceva peste calitatea liniara a scrierilor postate. " (N. Dinu) - nimic mai fals, domnule! În primul rând, peniţele nu înseamnă recunoaştere a nici unui fapt, cu atât mai puţin a unui factor axiolog sau a unui sentiment revelat. Peniţele înseamnă doar o rezonanţă subiectivă şi o recomandare de lectură. În al doilea rând, e absurd să susţii că articolele nu au voie la peniţe@ Cum adică? Nu pricep logica. Aveţi cumva impresia că în articole nu există creativitate? Sau trăire? Aaa, consideraţi că textul este prost, că nu-şi merită îndemnul spre lectură? Ok. Polemizaţi, argumentaţi, distrugeţi. Dar faceţi-o literar, conform regulamentului. Nu veniţi cu afirmaţii de doi lei şi-o urzică! Mai treceţi spusele şi prin logica noastră cea de toate gropile, nu doar prin răutăcismele de crâşmă!
De acord, vă rog să țineți socoteala.
Eu una nu mă simt amenințată prea tare, de vreme ce Dvs. scrieți atât de slab și de clișeistic folosindu-vă doar reputația în locul talentului de care nu dați dovadă.
Poate doar o minune Dumnezeiască mă va așeza la masa de călcat forever, dar nici atunci nu voi regreta.
Voi călca, voi citi din Dvs. și voi fi fericită, iar voi călca, iar voi citi, ... etc atât cât poate să fie de fericită o femeie într-o lume discriminatorie, nu-i așa?
Până una-alta Dvs călcați domnule A.A.A... peste multe lucruri... și-mi pare că nu mai e nimeni pe aici să vă cenzureze călcătura asta care face pleoshc pleoshc, câtă responsabilitate vis-a-vis de actul artistic mai este oare pe aici mă întreb? Și nu retoric...
Îmi place mult motto. În text, remarc ludicul și fragmentul despre copilărie. Bancul nu îmi place, e prelucrat. Despre "S" invariabil nu știu ce să zic.
Textul tau imi aminteste de un artist care desena in nisip. Forme care trec unele in altele cu naturaletea unor vise, lipsa aparenta a unei ordini, senzatia de lasare in vrie, toate acestea axate pe motivul vietii ca vis. Dar daca ne gandim ca apexul avea alt inteles pentru vechii persi atunci putem intelege poezia si ca privire a unui ochi lucid asupra propriei fiintari, de cautare a elementului neschimbat, pelegrin intr-o lume a formelor perisabile.
Haita de dulai aliniati. Scoate aliniati pentru ca-i o contradictie. Haita, prin definitie, este un grup neorganizat. In rest, textul pare destul de bine pronuntat.
Virgil acum eu ce să zic? Mâine dimineaţă mă aşez frumos la coadă la aprozarul din colţ...aşa să nu mă plictisesc şi cine ştie poate bagă şi nişte inspiraţie la ofertă
Virgil, din pura perspectivă a cititorului din mine, trebuie să fiu sincer cu tine şi să-ţi spun că poezia ta e mult, mult mai credibilă, mai naturală, mai curată când e scrisă în maniera aceasta "low definition", cu incursiuni lirice ne-pestriţe, cu atitudini asumate şi prelevate din adanc cu instrumente poetice mai de suprafaţa. Atunci când concentrezi simboluri in stil nipon, pierzi la acurateţe; pierzi mult şi uneori cazi în manierism descriptiv prin ambiguitate.
Textul este aproape excelent (aş mai curăţa câte ceva, dar nu zăbovesc asupra acestui aspect); foarte bine surprinsă şi adusă la nivel artistic judecarea generaţiilor şi a celui plecat la o viaţă mai bună.
mereu găsești pe cineva
care se va apropia și îți va spune despre cînd era el
sau ea de vîrsta ta
cum erau verile și toamnele cum erau oamenii vinul cărțile
îți va spune cum ar trebui să te simți
cum ar trebui să te adaptezi
să te resemnezi - foarte bun fragment.
Personal, aş mai fi licitat printr-o alegorie gen [iţi spune] "cum se muşcă din bucata de pâine" ori ceva de prin zonă, pentru o încheiere acidă a ideii.
Eu am perceput textul ca o satira nereusita la adresa autorilor care valorizeaza poetic simbolul... se poate sa ma fi inselat gandind astfel dar sper ca nu va fi prilej de suparare... am spus candva chiar unei autoare de pe site ca nu merge sa asezi trimiterile mitologice, magice, oculte etc ca pe niste cercei la gatul poemului, ca sa fie credibile trebuie sa izvorasca din sufletul celui care scrie.
m-am încruntat la începutul care îmi sugera un text "moralizator". apoi m-a impresionat forța expresiei. subiectiv fiind, e poemul care îmi place cel mai mult din ce ai scris aici în ultima vreme. câteva imagini foarte bine construite. cea care m-a impresionat - "cu deschiderea aceea a pieptului pe care o întîlnești la copiii lup după secetă". "rădăcinile ploii" sună un pic fals. final inspirat.
stii la ce as renunta? la "e drept că am fost tentat să mănânc a doua zi
ceapă". Imi pare inutil, nu aduce nimic in text e ca si cum ai face putin misto intr-un registru care nu este tocmai pe genul asta de atitudine, intelegi, sau, in fine, asa mi s-a parut la o prima citire.
Dar, in rest, uite, exact genul asta de lejeritate a discusului, de normalitate cumva a imaginii care insa nu este banala, usurinta de a Spune imi par demne de admiratie in cazul textelor tale, Paul. Pe scurt si simplu spus mi-a placut.
ai dreptate, și eu m-am luptat mult cu versul acela. l-am modificat acum cu ceva ce am vrut să pun inițial dar tot nu sînt mai fericit. nu îmi place. poate în timp va veni și cuvîntul sau cuvintele care ar trebui să fie acolo. sînt pești care nu sînt la primul năvod și poeți care nu sînt la primul început. despre alăturare, evident că nu se pune problema să merit așa ceva.
Oooo, Alina, perfect, deci se poate și asta? Consideră, te rog, cererea făcută. Dacă ai putea să mă ocolești m-aș simți mult mai confortabil fără zurgălăi după mine. Nădăjduiesc să nu-ți fie prea greu, mai ales că acum ai și titlul de editor pe care îl meriți cu prisosință. Altfel, reciproca e valabilă, eu o fac de mult. Dacă te vei ține de cuvânt, îți mulțumesc. Rămâi cu bine.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Inspitația mi-a venit ascultând o melodie instrumentală la pian de Tangerine Dream ("Im Kalten Odem der Zyklopen") și am pus textul acesta pe "tapet"... Mulțumesc, Marina, pentru apreciere, nu știu nimic despre "truvanții" de la Costeștii de Vâlcea, voi căuta să găsesc ceva despre ei. Marian
pentru textul : Pe urmele ciclopilor defain. mi-ar fi plăcut să particip. vă doresc o petrecere frumoasă. și cred că va fi frumoasă. am să reîncadrez textul.
pentru textul : Virtualia XV dede preţuire şi lectură
pentru textul : Ziua când am semănat cu toamna deMulțumesc pentru semnul tău generos! Chiar aveam ceva dubii în privința textului, dubii pe care le-ai alungat!
pentru textul : trăiesc cu 5 minute în urmă degând bun! om bun!
pe bune că nu am înțeles nimic și nici nu am simțit nimic. autorul textului are talentul de a mînui metaforele și arta detaliului dar nu reușește să coaguleze un tablou. doar crochiuri.
pentru textul : Sonet 159 deDin intamplare, eu le vad. Sau... mi se pare ca le zaresc. Depinde de optica. Doar somnul profund e luminos si iti alunga teama daca reusesti sa-l "traiesti" cu luciditate. In rest, doar "vise" (iluzii optice). As putea sa incerc o intreaga hermeneutica pe text care, evident, l-ar depasi (ca intindere). Dar cred ca-l distrug. Si nu vreau. Pentru ca-mi place.
pentru textul : între două capete de întuneric deDa, asa este, Virgil. Nu e un poem propriu-zis, ci mai degraba niste ganduri asternute repede, la sfarsitul unei zile, cand mi-am dat seama ca nimeni, pe niciun site de literatura, nu scrisese despre ASTA. Apoi m-am gandit ca lumea are treaba... Multumesc pentru ca ai lasat semn aici.
pentru textul : azi e 15... depoemul acesta are o muzicalitate ascunsa. Aproape ca as putea compune o melodie folk pe versurile de fata. Dancus
pentru textul : amalia deîn contextul strict al textului eu m-am gîndit că cele 4 camere reprezintă copilăria, tinerețea, maturitatea și bătrînețea. am și eu rezerve față de prezența lui "utilat" în același context cu "vremelnic". sună puțin kitsch. ori spui "utilat" și "provizoriu", ori spui "înzestrat" și "vremelnic". părerea mea de doi lei, grei.
pentru textul : apartament cu 4 camere deReportajul e destul de cursiv insa denota cateva carente de exprimare. Mesajul este oarecum diluat intr-o serie de repetitii inutile, drumurile proaste, mirosurile, etc, iar concluziile sunt aproape evidente, cititorului nemairamanadu-i mare lucru de facut decat sa dea asa, din cap, aprobator... Ceva cam in stilul lui Virgil care, plecat din Romania de o caruta de ani, creeaza impresia unui mare cunoscator al realitatilor de aici. Eu mai multi homeless-i si mai urati decat in San Francisco cu pleduri jegoase aruncate pe jos una langa alta in plin centru si gara aia (din San Francisco, da?) de-ti era frica sa treci pe acolo dupa apusul soarelui, zau n-am vazut... nici macar in Romania. Iar mexicani mai urati decat pe Silicon Valley in cocioabe infernale care stateau pe prispa si scrutau strada de-ti era frica si sa ii privesti in ochi, tot asa, n-am vazut nici in tiganie in Ferentari. Pe Emil cu a lui sensibilitate daca il chemi prin locurile alea de care vorbesc o sa-ti scrie, pun pariu, ceva mai ceva decat acest absurdistan, iar fotografiile vor fi mult mai graitoare. Desigur, subtitlul ar trebui schimbat in ceva de genul, america, noapte buna. Andu P.S. Mai e blocul ala in San Francisco decorat pe exterior cu paturi rupte lipite de zid si cu saltele ponosite? Poza aia regret pana azi ca n-am facut-o..
pentru textul : reporter în războiul din absurdistan deMahmoud, ai scris un haiku bun, pe mine unul m-a convins, reuseste sa pastreze spiritul acestui tip de poezie si se apropie foarte mult de clasici. felicitari si tine-o tot asa. Haiku inseamna in primul rand exercitiu. petre
pentru textul : Haiku deD-le Dinu, sunteţi în eroare (dar nu-i bai, nu e prima şi nici ultima dată
"nu stiu ce e de penita in articolul de mai sus! si nu inteleg daca articolelor le pot fi acordate penita, intru cat [!] penita este o recunoastere a inspiratiei unui autor si a transmiterii a ceva peste calitatea liniara a scrierilor postate. " (N. Dinu) - nimic mai fals, domnule! În primul rând, peniţele nu înseamnă recunoaştere a nici unui fapt, cu atât mai puţin a unui factor axiolog sau a unui sentiment revelat. Peniţele înseamnă doar o rezonanţă subiectivă şi o recomandare de lectură. În al doilea rând, e absurd să susţii că articolele nu au voie la peniţe@ Cum adică? Nu pricep logica. Aveţi cumva impresia că în articole nu există creativitate? Sau trăire? Aaa, consideraţi că textul este prost, că nu-şi merită îndemnul spre lectură? Ok. Polemizaţi, argumentaţi, distrugeţi. Dar faceţi-o literar, conform regulamentului. Nu veniţi cu afirmaţii de doi lei şi-o urzică! Mai treceţi spusele şi prin logica noastră cea de toate gropile, nu doar prin răutăcismele de crâşmă!
Scuze de intervenţie, Paul!
pentru textul : Calistrat Costin în galaxia mea! deo parere despre text?
pentru textul : Vechi revelaţii dema interezeaza opinia ta.
Mda, se cam poticnește. Ambiguă, poate chiar narcotică.
pentru textul : Narcoză deOrana, mulțumesc pentru observațiile făcute, am și încercat să remediez. Acesta e un text recent, pe care o să tot intervin.
pentru textul : cine mă visează deMatei, Raluca, multumesc de timpul vostru! Distracţie plăcută!
pentru textul : Maricico,-n dumnecatu' mă-tii, ai închis câinele afară deActaeon, multumesc pentru apreciere. Eu mai degraba as zice ca sint tributar simturilor.
pentru textul : Inside deDe acord, vă rog să țineți socoteala.
pentru textul : Noapte bună, copii deEu una nu mă simt amenințată prea tare, de vreme ce Dvs. scrieți atât de slab și de clișeistic folosindu-vă doar reputația în locul talentului de care nu dați dovadă.
Poate doar o minune Dumnezeiască mă va așeza la masa de călcat forever, dar nici atunci nu voi regreta.
Voi călca, voi citi din Dvs. și voi fi fericită, iar voi călca, iar voi citi, ... etc atât cât poate să fie de fericită o femeie într-o lume discriminatorie, nu-i așa?
Până una-alta Dvs călcați domnule A.A.A... peste multe lucruri... și-mi pare că nu mai e nimeni pe aici să vă cenzureze călcătura asta care face pleoshc pleoshc, câtă responsabilitate vis-a-vis de actul artistic mai este oare pe aici mă întreb? Și nu retoric...
Îmi place mult motto. În text, remarc ludicul și fragmentul despre copilărie. Bancul nu îmi place, e prelucrat. Despre "S" invariabil nu știu ce să zic.
pentru textul : pornind de la tandretea ideilor deTextul tau imi aminteste de un artist care desena in nisip. Forme care trec unele in altele cu naturaletea unor vise, lipsa aparenta a unei ordini, senzatia de lasare in vrie, toate acestea axate pe motivul vietii ca vis. Dar daca ne gandim ca apexul avea alt inteles pentru vechii persi atunci putem intelege poezia si ca privire a unui ochi lucid asupra propriei fiintari, de cautare a elementului neschimbat, pelegrin intr-o lume a formelor perisabile.
pentru textul : apex deMulți ani de Grație, Poezie și Înțelepciune, Hermeneia. Să primim Cuvântul ca atunci când Domnul ne primește în palmele sale. Ela
pentru textul : Răboj deHaita de dulai aliniati. Scoate aliniati pentru ca-i o contradictie. Haita, prin definitie, este un grup neorganizat. In rest, textul pare destul de bine pronuntat.
pentru textul : Frizerul, dictatorul și lasoul deVirgil acum eu ce să zic? Mâine dimineaţă mă aşez frumos la coadă la aprozarul din colţ...aşa să nu mă plictisesc şi cine ştie poate bagă şi nişte inspiraţie la ofertă
pentru textul : Poem cu cinci ascunzători şi câteva culori deVirgil, din pura perspectivă a cititorului din mine, trebuie să fiu sincer cu tine şi să-ţi spun că poezia ta e mult, mult mai credibilă, mai naturală, mai curată când e scrisă în maniera aceasta "low definition", cu incursiuni lirice ne-pestriţe, cu atitudini asumate şi prelevate din adanc cu instrumente poetice mai de suprafaţa. Atunci când concentrezi simboluri in stil nipon, pierzi la acurateţe; pierzi mult şi uneori cazi în manierism descriptiv prin ambiguitate.
Textul este aproape excelent (aş mai curăţa câte ceva, dar nu zăbovesc asupra acestui aspect); foarte bine surprinsă şi adusă la nivel artistic judecarea generaţiilor şi a celui plecat la o viaţă mai bună.
mereu găsești pe cineva
care se va apropia și îți va spune despre cînd era el
sau ea de vîrsta ta
cum erau verile și toamnele cum erau oamenii vinul cărțile
îți va spune cum ar trebui să te simți
cum ar trebui să te adaptezi
să te resemnezi - foarte bun fragment.
Personal, aş mai fi licitat printr-o alegorie gen [iţi spune] "cum se muşcă din bucata de pâine" ori ceva de prin zonă, pentru o încheiere acidă a ideii.
pentru textul : stare de emigrant dela acest poem nu avem opinii asemănătoare. poate la următorul...
pentru textul : fata care scrie pe boabe de orez demulțumesc frumos!
Eu am perceput textul ca o satira nereusita la adresa autorilor care valorizeaza poetic simbolul... se poate sa ma fi inselat gandind astfel dar sper ca nu va fi prilej de suparare... am spus candva chiar unei autoare de pe site ca nu merge sa asezi trimiterile mitologice, magice, oculte etc ca pe niste cercei la gatul poemului, ca sa fie credibile trebuie sa izvorasca din sufletul celui care scrie.
pentru textul : cuvintele sfori ale unghiului drept dem-am încruntat la începutul care îmi sugera un text "moralizator". apoi m-a impresionat forța expresiei. subiectiv fiind, e poemul care îmi place cel mai mult din ce ai scris aici în ultima vreme. câteva imagini foarte bine construite. cea care m-a impresionat - "cu deschiderea aceea a pieptului pe care o întîlnești la copiii lup după secetă". "rădăcinile ploii" sună un pic fals. final inspirat.
pentru textul : dușmanii de:)
stii la ce as renunta? la "e drept că am fost tentat să mănânc a doua zi
ceapă". Imi pare inutil, nu aduce nimic in text e ca si cum ai face putin misto intr-un registru care nu este tocmai pe genul asta de atitudine, intelegi, sau, in fine, asa mi s-a parut la o prima citire.
Dar, in rest, uite, exact genul asta de lejeritate a discusului, de normalitate cumva a imaginii care insa nu este banala, usurinta de a Spune imi par demne de admiratie in cazul textelor tale, Paul. Pe scurt si simplu spus mi-a placut.
pentru textul : monocaligrafie deai dreptate, și eu m-am luptat mult cu versul acela. l-am modificat acum cu ceva ce am vrut să pun inițial dar tot nu sînt mai fericit. nu îmi place. poate în timp va veni și cuvîntul sau cuvintele care ar trebui să fie acolo. sînt pești care nu sînt la primul năvod și poeți care nu sînt la primul început. despre alăturare, evident că nu se pune problema să merit așa ceva.
pentru textul : poetul I deOooo, Alina, perfect, deci se poate și asta? Consideră, te rog, cererea făcută. Dacă ai putea să mă ocolești m-aș simți mult mai confortabil fără zurgălăi după mine. Nădăjduiesc să nu-ți fie prea greu, mai ales că acum ai și titlul de editor pe care îl meriți cu prisosință. Altfel, reciproca e valabilă, eu o fac de mult. Dacă te vei ține de cuvânt, îți mulțumesc. Rămâi cu bine.
pentru textul : Drum interior dePagini