viața e umbră și vis din care rămân cioburile doar acelea care ne-au intrat ireversibil în carne cu lacrimile lor cu tot. maturizarea intervine brusc obturând visele copilăriei. deosebite ca forță: "copilul meu! copilul meu! strigă mama spre trecători fericită cu părul crescut până la nori " (cred că e părul...)...parcă e o imagine din Nichita... "copilul din mine învață să doarmă e al meu! e al meu! strigă mama și brusc se transformă în pasăre" singurătatea crește prin locurile unde ai învățat să-ți adormi disperat gândurile.
Nu stiam ca superlativul e la moda, asa s-a vrut discursul, habar n-am, scriu ce imi dicteaza subconstientul. Cat despre versul acela perimat, tind sa iti dau dreptate, mai ales citindu-ti comentariul observ ca se creeaza o discrepanta intre ce e prea modern si ce e deja invechit. Ma gandesc cum sa modific. E "centrul lumei" descoperit de Gellu si Lygia Naum, am vrut sa arunc o sageata inspre acea atmosfera fractala cu tot cu praful stelar :) Multumesc pentru ajutor si parere, Alma.
Scriam despre zilele în care ascult Ennio Morricone (nu despre melodii), cum că nu îmi plac... sunt zile cu timp gri, care trece greu, lăsând urme. La Iași a nins toate zilele acestea... Îți mulțumesc pentru sideful alb al zilelor de martie.
Tu ai trecut pe drumul acesta te oglindeau pietrele și n-am îndrăznit să le-ntreb unde e capătul știu nu mai există întoarceri doar înfrângeri pe care le numim Învieri
1)Adrian, este o idee buna si generoasa... interesant interviul cu reproducerile sale. nu am inteles daca este vorba de Dan Iordache cel care scria si sf inainte de 1989, din Sibiu...poate e o simpla coincidenta.sunt citeva greseli tipo, chiar si o cacofonie, dar cauta-le tu si rectifica. am incredere. 2) Virgil, este mai mult decit necesar o sectiune "interviu", voi contribui la idee cit de curind.
colecționara de ape a sosit în oraș întreabă de sete si oameni intre noi izvorul si toti fluturii cu aripile muiate adapandu-se Mi-a placut ce ai scris motiv pentru care mi-am permis acest joc.
da, remarc i. acela m-a facut sa ma opresc. si ideea... am sentimentul ca cineva a creeat ceva aici. sau cel putin s-a straduit. si oare nu sintem inca atit de necesari pentru asta?....
nu-i nevoie sa ne explicam textele. ma incapatanez sa cred asta! :)
oricum se intelesese despre ce-i vorba. si ce nu s-a inteles clar lasa-i cititorului, sa-si construiasca propria lume.
PS: si totusi...viata privata, chit ca se reflecta poate uneori in ceea ce scriem, ramane sau ar trebui sa ramana o chestiune intre familie si prieteni...Nu cred ca suntem mamici sau tatici, nu are nimic a face asta cu textele noastre ... Suntem doar oameni care din cand in cand simt nevoia sa scrie. Uneori o fac mai bine alteori mai putin bine. Si din punctul asta de vedere suntem la fel.Suntem cuvinte, fara chip, fara genealogie Fara discriminari pozitive sau aprecieri distinctive.Zic si eu. De altfel cu toata recunoastinta ptr frumoase vorbe si urari :)
Daca se "sparie" gandul si se opreste "stumefiat", cu atat bai bine: lasa intuitia libera sa zburde. Tocmai ma pregatean să vorbesc despre un simț aparte, pe care unii îl au și alții nu.... Prin prisma lui Marsilio Ficino, marca «Culianu». Glumesc. Asta e pregătit. Dar pentru mai tȃrziu. Deocamdată, va urma altceva.
Ottilia, te miri cum dăm cu nuca-n ...cleşte, uneori. ai dat foc cernelii şi iată ce a ieşit.
şi eu zic peniţă, deşi pe ici pe colo textul trebuie aerisit. uite un exemplu: la "eşarfe înflorate de curcubeu cu
un capăt ca o limbă de felină pândeşte să muşte violent", nu trebuia un care intre felină si pândeşte? la "tablete all view ating" asociate cu
unghiile false, nu prea înţeleg. se vrea cumva all view rating? dar textul e bun şi merită peniţă. pentru că se scrie cam rar asemenea texte.
mulțumesc membrilor H care au votat poezia „vintage collection”. de asemenea le mulțumesc celor care au pariat pe „so, anyway, by the way” și „vintage collection” la bursa pariurilor. felicitări Orianei pentru poemul „jazz ambiental”, mi-a atras atenția în mod deosebit și am simțit că o să mă războiesc cu el (amical, firește). de asemenea am luat în calcul la evaluarea șanselor mele și poeziile „cum să ierţi şi să uiţi cerul cu poame zemoşite (oriana), „anotimpul păpuşilor „ (tincuța), „muzeul din mintea mea „ (flabra).
apreciez efortul juriului, nu a fost ușor, am citit și eu toate poeziile de cîteva ori în tentativa de a-mi evalua corect șansele.
îl felicit și pe Matei Hutopilă pentru premiul I acordat de juriu.
mulțumesc conducerii H pentru suportul electronic pus la dispoziția noastră.
în final vă anunț că eu mi-am comandat deja la Bohemia acel trofeu conceput de mine.
Vlad, cred că ai fost poate prea indulgent în aprecieri, pentru mine este o pagină de jurnal, ale cărei limite le simt acut. Poate de aceea și senzația ta, că nu te poți apropia "rațional". Este mut și ascuns, pentru că de fapt nu putem revela adâncul din noi (dacă există așa ceva) celuilalt, niciodată. Virgil, nici nu m-aș fi așteptat să nu sesizezi asta. Nici nu sunt menite să conducă la aceeași imagine; dacă aș fi dorit asta, aș fi "atașat" imaginea textului, de aceea am folosit linkul. Sunt complementarități și drumuri false. Este vorba despre ceea ce te aștepți versus ceea ce găsești, într-un fel.
neaşteptată pentru mine schimbarea ta la faţă aalizeei!aşa mult seamănă cu a îngerilor cădere din ceruri.
o poveste frumoasă, auzită astă-toamnă de la un dascăl, salavoslovea: arhanghelul mihaiil ar fi spus celor vrăjiţi de cel mai frumos înger: să stăm bine, să stăm cu frică. că de nu , s ar fi prăbuşit tot cerul de îngeri.
din alt unghi, blaga punea în gura personajelor sale(multîncrezătoare în bogomilism) cugetarea: bunul dumnezeu şi crâncenul sataniil ar putea fi fraţi. se întâmplă în a sa piesa de teatru "meşterul manole", mi am amintit.
eu nu pot să diger("filosofic" vorbind) bogumilismul.după origini, culmea, chiar sunt fraţi mesia cu crâncenul sataniil.
nu am argument împotrivă. MĂ ghidez după un fragment din evanghelii: "ce e da, da! ce e nu, nu! restul nu e de la dumnezeu."
pentru labirintul sofisticat al scriiturii, o peniţă de aur!
o dau cu inima strânsă. eu iubesc mult alt gen de texte scise de tine. cum ar fi cel cu orbul care şi a deschis şcoală de caligrafie. dar nu mă mai întorc în trecut!
textul "al saptelea cer" ti-a fost inlaturat pentru incalcarea regulamentului Hermeneia. Te rog sa te consideri avertizat si la urmatoarea abarere de acest gen contul tau pe Hermeneia va fi suspendat pe o anumita perioada.
Cristina, ai dreptate in ceea ce spui. eu ma refeream, ca sa zic asa, la un anume grad al pateticului, caruia in subiectivismul meu, nu ii pot percepe intotdeauna dozajul. astfel incat rezultatul sa fie multumitor, in primul rand pentru mine. in cazul de fata, poemul mi-a creat de la inceput anumite indoieli, pt. ca m-am simtit usor nesigura cand l-am scris si nu stiam daca el isi va atinge scopul. acela de a transmite ideea, senzatia pe care am vrut s-o creez, fara sa fie prea patetic. stiu ca fiecare are alta perceptie, dar cred totusi ca este si un punct de echilibru pe care il sesisezi, atunci cand in urma citirii, nu poti sa spui ca e pe gustul tau, dar ti-a placut, sau nu te-a deranjat nimic.
si eu sunt deschisa la sugestii.. nu imi plac ochelarii de cal :) multumesc pentru bunele intentii
si pentru impresie.
In rest, poti sa stergi tot. "poate ar fi timpul să te trezești să uiți ultimul vis, să bei o cafea să asculți știrile la radio n-o să-ți spună nimeni nimic nu lăsa urme, nu precipita știu. pe malul celălalt trăiesc oameni fără gură. dimineața se strâng unul lângă altul și privesc răsăritul."
... Ionuț, după cum bine știi, sunt titluri de cărți care se repetă. Aici nu se poate vorbi de plagiat. Uite, scria Montherlant prin intermediul unui personaj feminin al său: "suficientă mie nu mi-am fost niciodată"(Îndurare pentru femei), expresie regăsită într-una din poeziile Anei Blandiana. Să acuzăm? Nu cred. Uneori, oamenii gândesc în aceeași termeni. Iar aici, vorba Marinei, nu este deloc ce insinuezi tu elegant. Știu că ești obiectiv și sincer. La fel și eu.
paul, încântat de trecere și de vorbe. sunt conștient de suișurile și coborârile din poezia mea, îmi place să cred că sunt o amprentă personală dar sper să le rezolv lucian, cum spuneam și lui paul așa este zi bună să aveți și vă mulțumesc că ați lăsat semn la o poezie care pt. mine e speială
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Frumoasă efuziune, cucerește prin simplitate și sinceritate. Mi-a plăcut. Cu drag, /O\
pentru textul : Într-o zi deviața e umbră și vis din care rămân cioburile doar acelea care ne-au intrat ireversibil în carne cu lacrimile lor cu tot. maturizarea intervine brusc obturând visele copilăriei. deosebite ca forță: "copilul meu! copilul meu! strigă mama spre trecători fericită cu părul crescut până la nori " (cred că e părul...)...parcă e o imagine din Nichita... "copilul din mine învață să doarmă e al meu! e al meu! strigă mama și brusc se transformă în pasăre" singurătatea crește prin locurile unde ai învățat să-ți adormi disperat gândurile.
pentru textul : peronul nr. 2 decumva vroiai sa spui national tre a sure?
pentru textul : national treasure desugestiv. ce frumos apus în care ultima rază este zdrobită.
pentru textul : Haiku în vie depotrivite cuvinte pentru o astfel de imagine!
Nu stiam ca superlativul e la moda, asa s-a vrut discursul, habar n-am, scriu ce imi dicteaza subconstientul. Cat despre versul acela perimat, tind sa iti dau dreptate, mai ales citindu-ti comentariul observ ca se creeaza o discrepanta intre ce e prea modern si ce e deja invechit. Ma gandesc cum sa modific. E "centrul lumei" descoperit de Gellu si Lygia Naum, am vrut sa arunc o sageata inspre acea atmosfera fractala cu tot cu praful stelar :) Multumesc pentru ajutor si parere, Alma.
pentru textul : centrul lumei deScriam despre zilele în care ascult Ennio Morricone (nu despre melodii), cum că nu îmi plac... sunt zile cu timp gri, care trece greu, lăsând urme. La Iași a nins toate zilele acestea... Îți mulțumesc pentru sideful alb al zilelor de martie.
pentru textul : lucruri care nu-mi plac deTu ai trecut pe drumul acesta te oglindeau pietrele și n-am îndrăznit să le-ntreb unde e capătul știu nu mai există întoarceri doar înfrângeri pe care le numim Învieri
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 17 de1)Adrian, este o idee buna si generoasa... interesant interviul cu reproducerile sale. nu am inteles daca este vorba de Dan Iordache cel care scria si sf inainte de 1989, din Sibiu...poate e o simpla coincidenta.sunt citeva greseli tipo, chiar si o cacofonie, dar cauta-le tu si rectifica. am incredere. 2) Virgil, este mai mult decit necesar o sectiune "interviu", voi contribui la idee cit de curind.
pentru textul : Interviu cu pictorul Ion Danu decolecționara de ape a sosit în oraș întreabă de sete si oameni intre noi izvorul si toti fluturii cu aripile muiate adapandu-se Mi-a placut ce ai scris motiv pentru care mi-am permis acest joc.
pentru textul : Colecționara de ape deVă urez succes și îi felicit pe colegi pentru aparițiile editoriale, Cu apreciere Djamal
pentru textul : Virtualia Nouă deLA MULTI ANI, Virgil Titarenco! Decembrie sa iti deschida colindele alaturi de cei dragi!
pentru textul : apocalypto deda, remarc i. acela m-a facut sa ma opresc. si ideea... am sentimentul ca cineva a creeat ceva aici. sau cel putin s-a straduit. si oare nu sintem inca atit de necesari pentru asta?....
pentru textul : silences defrumoase, Celestin. păsări de jale. textul ăsta respiră. cred că ți-ai găsit, în sfârșit, ritmul, stilul. e mulllt mai bine. felicitări.
pentru textul : Introspecție denu-i nevoie sa ne explicam textele. ma incapatanez sa cred asta! :)
pentru textul : Devorah deoricum se intelesese despre ce-i vorba. si ce nu s-a inteles clar lasa-i cititorului, sa-si construiasca propria lume.
PS: si totusi...viata privata, chit ca se reflecta poate uneori in ceea ce scriem, ramane sau ar trebui sa ramana o chestiune intre familie si prieteni...Nu cred ca suntem mamici sau tatici, nu are nimic a face asta cu textele noastre ... Suntem doar oameni care din cand in cand simt nevoia sa scrie. Uneori o fac mai bine alteori mai putin bine. Si din punctul asta de vedere suntem la fel.Suntem cuvinte, fara chip, fara genealogie Fara discriminari pozitive sau aprecieri distinctive.Zic si eu. De altfel cu toata recunoastinta ptr frumoase vorbe si urari :)
pentru textul : Concursul Internaţional “Toamna bacoviană-130” şi-a desemnat câştigătorii deDaca se "sparie" gandul si se opreste "stumefiat", cu atat bai bine: lasa intuitia libera sa zburde. Tocmai ma pregatean să vorbesc despre un simț aparte, pe care unii îl au și alții nu.... Prin prisma lui Marsilio Ficino, marca «Culianu». Glumesc. Asta e pregătit. Dar pentru mai tȃrziu. Deocamdată, va urma altceva.
pentru textul : Așteptȃnd (în nici un caz să vină Godot) deOttilia, te miri cum dăm cu nuca-n ...cleşte, uneori. ai dat foc cernelii şi iată ce a ieşit.
pentru textul : femeile de pe la noi deşi eu zic peniţă, deşi pe ici pe colo textul trebuie aerisit. uite un exemplu: la "eşarfe înflorate de curcubeu cu
un capăt ca o limbă de felină pândeşte să muşte violent", nu trebuia un care intre felină si pândeşte? la "tablete all view ating" asociate cu
unghiile false, nu prea înţeleg. se vrea cumva all view rating? dar textul e bun şi merită peniţă. pentru că se scrie cam rar asemenea texte.
Mulțumesc pentru sinceritate! Dar aici limba engleză este un fel de viciu comun tuturor. tincuta
pentru textul : Statuia de nisip demulțumesc membrilor H care au votat poezia „vintage collection”. de asemenea le mulțumesc celor care au pariat pe „so, anyway, by the way” și „vintage collection” la bursa pariurilor. felicitări Orianei pentru poemul „jazz ambiental”, mi-a atras atenția în mod deosebit și am simțit că o să mă războiesc cu el (amical, firește). de asemenea am luat în calcul la evaluarea șanselor mele și poeziile „cum să ierţi şi să uiţi cerul cu poame zemoşite (oriana), „anotimpul păpuşilor „ (tincuța), „muzeul din mintea mea „ (flabra).
pentru textul : Premiul de popularitate al concursului de poezie „Astenie de primăvară Hermeneia 2010” deapreciez efortul juriului, nu a fost ușor, am citit și eu toate poeziile de cîteva ori în tentativa de a-mi evalua corect șansele.
îl felicit și pe Matei Hutopilă pentru premiul I acordat de juriu.
mulțumesc conducerii H pentru suportul electronic pus la dispoziția noastră.
în final vă anunț că eu mi-am comandat deja la Bohemia acel trofeu conceput de mine.
Deloc, nu e nicio greseala! Am zambit, mi-a placut... ironia!
pentru textul : meandropauză deVlad, cred că ai fost poate prea indulgent în aprecieri, pentru mine este o pagină de jurnal, ale cărei limite le simt acut. Poate de aceea și senzația ta, că nu te poți apropia "rațional". Este mut și ascuns, pentru că de fapt nu putem revela adâncul din noi (dacă există așa ceva) celuilalt, niciodată. Virgil, nici nu m-aș fi așteptat să nu sesizezi asta. Nici nu sunt menite să conducă la aceeași imagine; dacă aș fi dorit asta, aș fi "atașat" imaginea textului, de aceea am folosit linkul. Sunt complementarități și drumuri false. Este vorba despre ceea ce te aștepți versus ceea ce găsești, într-un fel.
pentru textul : Teama tăcerii deneaşteptată pentru mine schimbarea ta la faţă aalizeei!aşa mult seamănă cu a îngerilor cădere din ceruri.
o poveste frumoasă, auzită astă-toamnă de la un dascăl, salavoslovea: arhanghelul mihaiil ar fi spus celor vrăjiţi de cel mai frumos înger: să stăm bine, să stăm cu frică. că de nu , s ar fi prăbuşit tot cerul de îngeri.
din alt unghi, blaga punea în gura personajelor sale(multîncrezătoare în bogomilism) cugetarea: bunul dumnezeu şi crâncenul sataniil ar putea fi fraţi. se întâmplă în a sa piesa de teatru "meşterul manole", mi am amintit.
eu nu pot să diger("filosofic" vorbind) bogumilismul.după origini, culmea, chiar sunt fraţi mesia cu crâncenul sataniil.
nu am argument împotrivă. MĂ ghidez după un fragment din evanghelii: "ce e da, da! ce e nu, nu! restul nu e de la dumnezeu."
pentru labirintul sofisticat al scriiturii, o peniţă de aur!
pentru textul : ziua schimbării mele la faţă deo dau cu inima strânsă. eu iubesc mult alt gen de texte scise de tine. cum ar fi cel cu orbul care şi a deschis şcoală de caligrafie. dar nu mă mai întorc în trecut!
textul "al saptelea cer" ti-a fost inlaturat pentru incalcarea regulamentului Hermeneia. Te rog sa te consideri avertizat si la urmatoarea abarere de acest gen contul tau pe Hermeneia va fi suspendat pe o anumita perioada.
pentru textul : PRINTUL FERICIRII deCristina, ai dreptate in ceea ce spui. eu ma refeream, ca sa zic asa, la un anume grad al pateticului, caruia in subiectivismul meu, nu ii pot percepe intotdeauna dozajul. astfel incat rezultatul sa fie multumitor, in primul rand pentru mine. in cazul de fata, poemul mi-a creat de la inceput anumite indoieli, pt. ca m-am simtit usor nesigura cand l-am scris si nu stiam daca el isi va atinge scopul. acela de a transmite ideea, senzatia pe care am vrut s-o creez, fara sa fie prea patetic. stiu ca fiecare are alta perceptie, dar cred totusi ca este si un punct de echilibru pe care il sesisezi, atunci cand in urma citirii, nu poti sa spui ca e pe gustul tau, dar ti-a placut, sau nu te-a deranjat nimic.
pentru textul : despre inima mea desi eu sunt deschisa la sugestii.. nu imi plac ochelarii de cal :) multumesc pentru bunele intentii
si pentru impresie.
e o greșeală typo în titlu?
pentru textul : anotimp interzis deIn rest, poti sa stergi tot. "poate ar fi timpul să te trezești să uiți ultimul vis, să bei o cafea să asculți știrile la radio n-o să-ți spună nimeni nimic nu lăsa urme, nu precipita știu. pe malul celălalt trăiesc oameni fără gură. dimineața se strâng unul lângă altul și privesc răsăritul."
pentru textul : să nu declari iubire înghițitorului de suflete deMulţumesc pentru sfat, am să ţin cont de el, cu respect M. T.
pentru textul : Nunta lui Opanas Krokva de... Ionuț, după cum bine știi, sunt titluri de cărți care se repetă. Aici nu se poate vorbi de plagiat. Uite, scria Montherlant prin intermediul unui personaj feminin al său: "suficientă mie nu mi-am fost niciodată"(Îndurare pentru femei), expresie regăsită într-una din poeziile Anei Blandiana. Să acuzăm? Nu cred. Uneori, oamenii gândesc în aceeași termeni. Iar aici, vorba Marinei, nu este deloc ce insinuezi tu elegant. Știu că ești obiectiv și sincer. La fel și eu.
pentru textul : până la marginea lumii e doar o grădină depaul, încântat de trecere și de vorbe. sunt conștient de suișurile și coborârile din poezia mea, îmi place să cred că sunt o amprentă personală dar sper să le rezolv lucian, cum spuneam și lui paul așa este zi bună să aveți și vă mulțumesc că ați lăsat semn la o poezie care pt. mine e speială
pentru textul : scara aceasta nu are trepte deîntre simplu şi simplist.
pentru textul : Frigul detextul nu este prost. poate puţin prea lapidar. e o artă şi asta să poţi păstra echilibrul între simplu şi simplist
Pagini