treceam dintr-un tren ca dintr-o poezie într-alta

imaginea utilizatorului yester

dacă m-ai întreba ce sunt
aș spune
fiu de candelabru
iar dacă răspunsul meu te va ocoli ca un câine flămând
vei ști că nu toate nuanțele ierbii
țin cu mine
dar tu pleci înainte să se adune doctorii
de sticlă
unul îmi pune stetoscopul în talpa piciorului
și îmi spune că sursa luminii
poate fi frumusețea unei zile
retrase în rinichiul bolnav
sau într-un spital zugrăvit în galben
halatele au o singură culoare
purpuriu șters
iar eu trebuie să tac în această călătorie
cum tace inima unui leu bătrân dintr-o junglă
zoologică

***

vagoanele sunt ultima șansă a șinelor
spunea 'trânu
plec la un banchet
unde voi uita toate tunelurile de hârtie
și nu s-a mai întors

Comentarii

unul îmi pune stetoscopul în talpa piciorului

unul îmi pune stetoscopul în talpa piciorului drept
apoi stâng - aş fi formulat fără "stând/drept. Ceva de genul, la un piciaor, apoi la celălalt.

"vagoanele sunt ultima șansă a șinelor
spunea 'trânu
plec la un banchet
unde voi uita toate tunelurile de hârtie
și nu s-a mai întors" - partea asta e memorabilă. Păcat câ prima unitate nu se ridică la înălţimea ei.

Cu sinceritate, al d-voastră etc :).