Anna, deocamdata nu vad ca ati introdus nici un numar acolo. Precizez, nu este vorba de intreaga adresa URL ci doar de acel numar. Nu uitati sa apasati pe "Trimite". La a doua intrebare raspunsul este: nu dorim sa impunem nimanui un anumit format. Credem ca fiecare aici intelege ce inseamna o mica nota biografica si o exprimare de crez artistic. Nu dorim insa sa vedem pagini goale, formulari misterioase, absolut absurde, neadevarate sau ofensatoare. Englezii au un cuvint pentru chestia asta, se numeste "common sense". Intotdeauna mi-a fost greu sa traduc asta in romaneste. Oare de ce...
am senzatia ca textul asta e construit din cuvinte sau expresii luate la intimplare si lipite haotic. exemplu: "sunt bestia ce filă cu filă/ mototoleam/ și mușcam/ sunt frumoasa legată/de lacrimi de rouă".
Am scos virgulele. Am pus compasul spre sud. Am pus o ureche pe scoica si va ascult ca un vuiet de mare lasat sa scada intr-o litanie. Si cuvintele dorm uneori. Si e bine sa avem clipe fara poezie in care doar sa ne privim mainile, condeiul, foaia alba, calimara, scrumiera plina, paharul gol...
„Copilul râde: înțelepciunea și iubirea mea e jocul!” spunea Blaga precum odinioară înțeleptul și poetul Solomon.
„Taci, Matt, i-a răspuns Furnilă, taci... în cartierul ăsta se joacă alte jocuri... ”
Frumos final. M-aș fi oprit la „jocuri” :) Asta pentru că după o rostire înțeleaptă se lasă un fel de tăcere bună, o liniște pentru reflecție.
Cred că în partea mediană s-au amestecat un pic timpurile.
Corect „așază”.
Nu stiu cum reuseste Vlad sa stea departe de toate rautatile, uneori as vrea sa fiu si eu un necunoscut si sa vorbeasca doar textele in locul meu. Nu se poate, insa, pentru ca tin prea mult la identitatea mea. Sunt ceea ce sunt. textul lui Vlad are o durere a lui. O durere a pierderii tradusa in cruce rosie pe calendar. Chiar as fi vrut ca si poetii sa aiba un calendar al lor, cu cruci negre sau rosii, si chiar si zilele muzelor sa fie puse in el. Cu cruce de paianjen. Tragic si comic in acelasi timp, fara a-si trada dumnezeirea, Vlad scrie texte bune. Atata doar, ii cam lipseste curajul de a scoate capul. Batalia lui este mai mult una personala, nu se raporteaza la scara intregii planete. Poate ca asta il opreste sa fie genial.
Deși, cu riscul să mă repet, textul iar îmi sună a "lyrics" cassa locco, la bloc, finalul poemului are ceva deosebit, nu imprevizibil, ci inedit prin modul de expunere. Probabil că orice aș sugera să modifici (în afară de ligamentul licențios din strofa a treia), ar modifica stilul tău propriu.
yester, considera-te avertizat. la urmatorul atac de acest gen vei avea contul suspendat. va promit ca nu am sa mai despic firul de par in patru daca voi aveti chef de invective, hermeneia nu este si nu va fi locul.
vezi tocmai de aceea este asa de bine daca ar intelege toata lumea ca ar fi de preferat sa se respecte Principiile de funcționare ale Comunității Literare Hermeneia și ale site-ului Hermeneia.com in ceea ce priveste comentariile si sa se foloseasca numai cu scopul discutarii textului si nu aprecierilor la persoana autorului, etc. in acelasi timp sa se evite divagatiile si off topicurile care nu au nici o legatura cu textul, literatura sau macar nu sint pe aproape. si nu in ultimul rind sa nu se foloseasca pentru scopuri de comunicare personala sau pentru alte interese straine de scopul hermeneia, oricit de semnificative ni s-ar parea noua ca indivizi. nu mi-am facut niciodata iluzii cum ca acest lucru nu ar fi dificil pentru noi romanii (ca am vazut ca nici italienii, verii nostri, nu se simt confortabil sa respecte principii sau reguli) dar s-a meritat efortul si oricum alta cale de a functiona ca si comunitate literara (sau de orice fel de natura) nu prea exista.
câtă atracție pot avea unele visuri predictive sau coșmaruri; uneori empatic vom simți și starea afectivă a personajelor, ca și cum ar fi reale... textul este scris cu o pană de maestru, domnule Giurgesteanu.
,,Este evident că nu orice fapt [...] este demn de-a fi scris." - aceasta e nuanţa.
Se observă că nu scrii (la modul serios) de mult. Aşa se explică şi inconstanţa. Eu cred că, trecând vremea, vei reuşi să compui poezia aşa cum îţi doreşti, la un nivel destul de înalt.
Cristina aberezi si am impresia ca bunul meu simt si rabdarea pe care am dovedit-o cu tine si cu iesirile tale in decor sint pierdere de vreme. tocmai ai pierdut din partea mea bunavointa de a-ti mai oferi explicatii. esti tipul de om caruia se merita sa i se taie scurt macaroana. si atit. nu mai spera sa mai primesti vreodata explicatii de la mine.
La început a fost cuvîntul... Deci logosul poate fi atribuit absolutului,ca proveniență divină Despre limbajul poetic și cel filosofic,personal pot afirma doar atît: limbajul poetic poate îmbrăca o formă de absolut în măsura în care el devine un limbaj al inimii,al contopirii cu iubirea,în sens mai larg ,cu simțirea,interferînd astfel cu divinitatea limbajul filosofic deasemenea poate fi absolut în măsura în care, ca limbaj al minții,avem cunoștință de existența divinității În ambele situații absolutul se confundă cu divinitatea.
Lucian, uite, îți spun aici că îți mulțumesc pentru toate semnele lăsate și pentru popasurile făcute pe pagina mea. Foarte drăguț din partea ta că mai treci. De ce "extaz"? Mi-ar fi plăcut să încerci să spui tu asta. Eu sunt sigură că răspunsul ți-l poți da singur. Eu nu-mi pot motiva multe din cele scrise. Vin așa, din mine, din adânc. Despre realitatea dureroasă a acestei poezii ar fi multe de spus. Dar, ce ar conta realitatea? Cu aleasă considerație, Cami
imi place stilul in care scrii, inteligent descriptiv si viu. paradoxal, avand in vedere ca poezia ta este o aglomerare, o insiruire de definitii metaforice intelectualiste si aproape ca iti lipseste verbul. este ca si cum as privi un reportaj foto cu poze de calitate. mai sunt si scapari, dar este inerent. stiu cum se intampla cand ele vin si vin si nu te mai poti opri:)
pentru ce am citit pana acum, aprecierile mele. ti-as fi pus si o penita, dar s-a schimbat configuratia pe aici si nu mai stiu de unde. cand aflu, revin:)
poate ii lipseste lipiciul...sau poate dumneata domnule Agheorghesei ti-ai format deja o „parere” la care nu vrei sa renunti...am citit si eu multe dintre versurile dv si am gasit destule care schiopata.
probabil eu inca nu am voie sa-mi expun parerea...
in rest, gand bun...
nu sunt de acord cu remarcile dv. si nu voi schimba la aceasta poezie nimic...poate la altele:) multumesc de sfaturi
Bun regăsit, Ela! Frumos poem. Mai ales finalul, îmi reamintește cum cele mai multe sunt iluzii. Nevroze. Amintiri. Griuri și praguri. Și e o alegere. Cred că verbul "amortizeze" e prea dur, în context.
Mie mi-a adus aminte de Breakfast în America al trupei Supertramp, putin.
Poemul aduce o undă de vitalitate, de vioiciune specifică vârstei căreia i se adresează :). Nota distinctivă este dată însă de ironia fină menită să marcheze lirismul adânc, ecoul acut al acestui strigăt social.
Cristina, e ca şi cum aş privi cinci mirese deodată :) ( ştii de ,,regula” că miresele nu trebuie să se întâlnească...) De asta sunt de părere că trebuie postat câte un haiku. Nu ştiu la care să mă opresc. Toate au ceva de continuat. Eu aşa cred despre haiku – este un poem neterminat pe care îl continuă cititorul. E o complicitate între cei doi.
Mi-au atras atenţia mai mult ultimele două:
copilul pe scări
în papuci de catifea -
prima ninsoare
*
vară-n cimitir -
călugăriţa verde
neclintită pe zid
Primul aduce în prim plan două tipuri de catifelări: una caldă, a catifelei, şi una rece, a fulgilor de nea. Se vede aici şi nerăbdarea copilului de a vedea zăpada, uitând să îşi ia ghetele de iarnă. Sau poate nu le avea. Explorarea poate continua.
Al doilea din cele două selectate are farmecul denumirii insectei ,,călugăriţa verde”. Verdele e în contrast cu moartea, cu putrezirea. Neclintirea din cimitir se resimte şi în insectă. Şi se mai pot spune multe...
Te felicit!
Bobadil, ai tu talentul ăsta special de a mă amuza chiar şi cînd zilele sînt blue. Chestia cu a face "textele invizibile pe perioada suspendării" e cea mai bună glumă pe care am auzit-o în ultima vreme (în româneşte). Sau cum se spune în lb. engleză, e un caz tipic de ID10T. N-am auzit de nici un forum sau comunitate online care să practice aşa ceva. Ceva ce este absolut "insane". Ca şi cum după ce că unul abuzează de un site drept recompensă să mai poată să te şi chinuie cu sonfigurări şi para-configurări pe care să le tot actualizezi numai ca să nu se supere musiu. Hai să fim serioşi, logica ta e de-andoaselea. În orice caz, dacă un membru suspendat vrea să plece de tot poate să îmi spună şi le ştergem fără problemă. Dar definitiv. Nu cred că are nimeni nici timp şi nici chef să se joace de-a vizibil-invizibil numai aşa de amoru' artei.
În ce priveşte textele pe care le-ai găsit făcute vizibile îmi cer scuze. În orice caz, probabil că e de preferat să fie aşa decît să pierzi texte definitiv. A şterge e uşor, a recupera ce ai şters nu e totdeauna simplu sau posibil. Eu am anunţat că vor mai fi probleme şi m-am oferit să le rezolv în măsura timpului disponibil. Iar dacă tu consideri că Hermeneia este "un site făcut fără respectul cuvenit celor care postează aici (autorilor) și care sunt tratați ca și cum li s-ar face un favor prin această hai să o numim publicare", mă întreb de ce nu pleci? Definitv? Că doar nu eşti masochist ca să îţi placă să fii tratat fără respect de mine, nu?. Există un buton cu care îţi poţi şterge contul. Îmi trimiţi un email şi mă anunţi că vrei să îţi şterg textele şi gata. Te asigur că o fac în două minute. Mingea e la tine dragul meu. Dar dacă nu faci decît să verşi lacrimi de crocodil şi să te plîngi pe la colţuri aruncînd acuzaţii de trei lei, pe bune că nu mai impresionezi pe nimeni.
Faptul că pe tine nu te impresionează modestia mea mă lasă absolut rece. Te asigur. Nu am pretins absolut niciodată că aş fi mare profesionalist şi nici poet. Aş vrea să îmi arăţi unde m-am lăudat eu cu aşa ceva. Nu am făcut decît să muncesc (cam pe brînci) dar de plăcere pentru chestia asta care se numeşte Hermeneia. A fost un pariu cu mine. Tu eşti absolut pe dinafara acestui lucru. Şi dacă nu îl apreciezi e ok pentru mine.
Abia acum observ cum te contrazici:
La început scrii: "... cred că te străduiești să faci ceva bun și asta e de apreciat, just."
şi apoi la sfîrşit spui:
"... Hermeneia nu este doar un site făcut pe genunchi, ci este un site făcut fără respectul cuvenit celor care postează aici".
Mie imi place aproape tot poemul, spre final sunt unele fortari, se descrie prea mult o stare si nu prea agreez gerunziul in poezie. Poemul este "excelent" pana la "uneori odihnindu-ma". Se intra minunat cu "am privit la copii"... si nu stiu ce anume ma face sa aproprii prima strofa de minunatele versete psalmice sau ecleziastice. E o parere pur subiectiva si care tine de emotia traita la lectura. O singura obiectie: "as fi vrut" mai putini de "as fi vrut" Pentru sinceritatea, sensibilitatea si mesajul spiritual al acestui poem ofer un mic simbol de lumina - o penita galbena! Deasemenea, si pentru introspectie.
Alina... resemnarea imi pare mai degraba un concept ce implica a accepta o situatie care nu-ti place... eu am vrut sa valorizez poetic o alta nuanta... sa te predai moirei fara sa mai doresti nimic dar sa imbratisezi ceea ce vine inspre tine, bucurie sau napasta... pana la urma abia o judecata ulterioara le catalogheaza... in acest sens am utilizat fotografia. Linea... ai prins ideea insa nu e suspendare pe deplin ci si participare la clipa... nu memorie a acesteia ci traire a ei. Francisc... nu adoarme nici o umbra... trebuie citit astfel: iar atunci când adoarme/ umbra (lui) îi evadează dincolo de gratii... in versurile precedente avem "îi place" si "nu-l" care indica personajul si il delimiteaza de umbra sa. Asta cu pasul sigur e "in ape"... adica ne face placere sa credem ca este sigur dar ce te faci atunci cand sistemul tau de referinta devine relativ... cred ca suprema dovada de barbatie este sa iti accepti slabiciunile si limitele. Daca vrei arata-mi... ;) Sapphire... ai prins ideea cu Tarkovski... in fragmentul citat de tine ca si in toata aceasta poezie am vrut intentionat sa valorific aparenta ambiguitate a citirii contextuale pentru a imbogati poemul in sensuri... uite: ploaia îi șfichiuie trupul ca un șarpe muribund/ el umblă cu pași nesiguri poate fi o alternativa la cum ai citit tu. Sensul relevat de tine s-a vrut a fi ocultat, pentru ca tensiunea autentica nu este niciodata aceea care sparge coaja cochiliei ci mai degraba aceea care subzista in adanc... la fel e si in materie de culori... culoarea din culoare... Linea stie mai bine la ce ma refer :) La intrebarea ta ce nu asteapta raspuns e vorba despre om... umbra este doar un accident al omului surprins de lumina :)
Cum adica Bacovia parea simplu? Bacovia miza pe un lirism dureros si sumbru, inspirat din Baudelaire, cum adica parea simplu? Bacovia avea ritm, rima, repetitie, culoare, stare. Poezia prin definitie inseamna expresivitate, mesaj concentrat, finete, incantare, metafora, mesaj, filozofie, idee, imagine, tocmai prin aceste calitati se DEOSEBESTE de banalele versuri pe care oricine le poate asterne pe hartie. Unde e finetea in poemul se mai dus? Mama mea o sa ma inveleasca cu patura... sa fim seriosi.
EVIDENT, este FIRESC sa te exprimi cum simti, dar nu inseamna ca tot ceea ce simti trebuie sa si scrii. Ca orice fleac pe care il simti trebuie sa-l spui si altora. Aici intervine autocenzura serioasa. Aici intervin calitatile unui poet, care scoate in evidenta ceea ce simte, apeland la calitatile magice ale talentului sau. De retinut.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Anna, deocamdata nu vad ca ati introdus nici un numar acolo. Precizez, nu este vorba de intreaga adresa URL ci doar de acel numar. Nu uitati sa apasati pe "Trimite". La a doua intrebare raspunsul este: nu dorim sa impunem nimanui un anumit format. Credem ca fiecare aici intelege ce inseamna o mica nota biografica si o exprimare de crez artistic. Nu dorim insa sa vedem pagini goale, formulari misterioase, absolut absurde, neadevarate sau ofensatoare. Englezii au un cuvint pentru chestia asta, se numeste "common sense". Intotdeauna mi-a fost greu sa traduc asta in romaneste. Oare de ce...
pentru textul : Noutăți în pagina de profil deTextul mi se pare o tentativa de epatare, care, ca cele mai multe astfel de tentative, pica in capcana ermeticului.
"Ce i se perfira secular în barba
Oxigenată în fiecare secundă
Din celestul lui ceas"
pompos si inutil...
ialin
pentru textul : Lumea ca tablă de şah deam senzatia ca textul asta e construit din cuvinte sau expresii luate la intimplare si lipite haotic. exemplu: "sunt bestia ce filă cu filă/ mototoleam/ și mușcam/ sunt frumoasa legată/de lacrimi de rouă".
pentru textul : Cu aripi și poveri între coperți deAm scos virgulele. Am pus compasul spre sud. Am pus o ureche pe scoica si va ascult ca un vuiet de mare lasat sa scada intr-o litanie. Si cuvintele dorm uneori. Si e bine sa avem clipe fara poezie in care doar sa ne privim mainile, condeiul, foaia alba, calimara, scrumiera plina, paharul gol...
pentru textul : O zi fără poezie de„Copilul râde: înțelepciunea și iubirea mea e jocul!” spunea Blaga precum odinioară înțeleptul și poetul Solomon.
„Taci, Matt, i-a răspuns Furnilă, taci... în cartierul ăsta se joacă alte jocuri... ”
pentru textul : Jocuri și jucători deFrumos final. M-aș fi oprit la „jocuri” :) Asta pentru că după o rostire înțeleaptă se lasă un fel de tăcere bună, o liniște pentru reflecție.
Cred că în partea mediană s-au amestecat un pic timpurile.
Corect „așază”.
doamnelor, domnilor ma onorati cu prezenta.
pentru textul : Cu lopata- n drum spre Marte! deoricum cel mai bun catren ar fi fost imaginea cu Boc si lopata.era monumental.
Nu stiu cum reuseste Vlad sa stea departe de toate rautatile, uneori as vrea sa fiu si eu un necunoscut si sa vorbeasca doar textele in locul meu. Nu se poate, insa, pentru ca tin prea mult la identitatea mea. Sunt ceea ce sunt. textul lui Vlad are o durere a lui. O durere a pierderii tradusa in cruce rosie pe calendar. Chiar as fi vrut ca si poetii sa aiba un calendar al lor, cu cruci negre sau rosii, si chiar si zilele muzelor sa fie puse in el. Cu cruce de paianjen. Tragic si comic in acelasi timp, fara a-si trada dumnezeirea, Vlad scrie texte bune. Atata doar, ii cam lipseste curajul de a scoate capul. Batalia lui este mai mult una personala, nu se raporteaza la scara intregii planete. Poate ca asta il opreste sa fie genial.
pentru textul : iertarea după Simion deNu, cred că este o neînţelegere. Îmi place exigenţa celor ce mă citesc. Chiar dacă, de multe ori, mă irită. Ştiu că, în final, mă ajută.
pentru textul : rechinul din oceanul singurătăţii deDeși, cu riscul să mă repet, textul iar îmi sună a "lyrics" cassa locco, la bloc, finalul poemului are ceva deosebit, nu imprevizibil, ci inedit prin modul de expunere. Probabil că orice aș sugera să modifici (în afară de ligamentul licențios din strofa a treia), ar modifica stilul tău propriu.
pentru textul : floare de eroși dee un poem in proză. cum facem?
pentru textul : pescarii din nashville deiertați-mi graba, mai devreme uitasem copyright-ul. :D
pentru textul : companioni cărunți deyester, considera-te avertizat. la urmatorul atac de acest gen vei avea contul suspendat. va promit ca nu am sa mai despic firul de par in patru daca voi aveti chef de invective, hermeneia nu este si nu va fi locul.
pentru textul : acolo unde se întorc valurile devezi tocmai de aceea este asa de bine daca ar intelege toata lumea ca ar fi de preferat sa se respecte Principiile de funcționare ale Comunității Literare Hermeneia și ale site-ului Hermeneia.com in ceea ce priveste comentariile si sa se foloseasca numai cu scopul discutarii textului si nu aprecierilor la persoana autorului, etc. in acelasi timp sa se evite divagatiile si off topicurile care nu au nici o legatura cu textul, literatura sau macar nu sint pe aproape. si nu in ultimul rind sa nu se foloseasca pentru scopuri de comunicare personala sau pentru alte interese straine de scopul hermeneia, oricit de semnificative ni s-ar parea noua ca indivizi. nu mi-am facut niciodata iluzii cum ca acest lucru nu ar fi dificil pentru noi romanii (ca am vazut ca nici italienii, verii nostri, nu se simt confortabil sa respecte principii sau reguli) dar s-a meritat efortul si oricum alta cale de a functiona ca si comunitate literara (sau de orice fel de natura) nu prea exista.
pentru textul : psalm decâtă atracție pot avea unele visuri predictive sau coșmaruri; uneori empatic vom simți și starea afectivă a personajelor, ca și cum ar fi reale... textul este scris cu o pană de maestru, domnule Giurgesteanu.
pentru textul : Coșmarul lui Bariz de,,Este evident că nu orice fapt [...] este demn de-a fi scris." - aceasta e nuanţa.
Se observă că nu scrii (la modul serios) de mult. Aşa se explică şi inconstanţa. Eu cred că, trecând vremea, vei reuşi să compui poezia aşa cum îţi doreşti, la un nivel destul de înalt.
pentru textul : Mai singură... deCristina aberezi si am impresia ca bunul meu simt si rabdarea pe care am dovedit-o cu tine si cu iesirile tale in decor sint pierdere de vreme. tocmai ai pierdut din partea mea bunavointa de a-ti mai oferi explicatii. esti tipul de om caruia se merita sa i se taie scurt macaroana. si atit. nu mai spera sa mai primesti vreodata explicatii de la mine.
pentru textul : Lucia Marinescu - suspendare cont deLa început a fost cuvîntul... Deci logosul poate fi atribuit absolutului,ca proveniență divină Despre limbajul poetic și cel filosofic,personal pot afirma doar atît: limbajul poetic poate îmbrăca o formă de absolut în măsura în care el devine un limbaj al inimii,al contopirii cu iubirea,în sens mai larg ,cu simțirea,interferînd astfel cu divinitatea limbajul filosofic deasemenea poate fi absolut în măsura în care, ca limbaj al minții,avem cunoștință de existența divinității În ambele situații absolutul se confundă cu divinitatea.
pentru textul : Este limbajul poetic sau cel filosofic cu adevărat limbajul absolut? deLucian, uite, îți spun aici că îți mulțumesc pentru toate semnele lăsate și pentru popasurile făcute pe pagina mea. Foarte drăguț din partea ta că mai treci. De ce "extaz"? Mi-ar fi plăcut să încerci să spui tu asta. Eu sunt sigură că răspunsul ți-l poți da singur. Eu nu-mi pot motiva multe din cele scrise. Vin așa, din mine, din adânc. Despre realitatea dureroasă a acestei poezii ar fi multe de spus. Dar, ce ar conta realitatea? Cu aleasă considerație, Cami
pentru textul : extaz deimi place stilul in care scrii, inteligent descriptiv si viu. paradoxal, avand in vedere ca poezia ta este o aglomerare, o insiruire de definitii metaforice intelectualiste si aproape ca iti lipseste verbul. este ca si cum as privi un reportaj foto cu poze de calitate. mai sunt si scapari, dar este inerent. stiu cum se intampla cand ele vin si vin si nu te mai poti opri:)
pentru textul : every / body / dies depentru ce am citit pana acum, aprecierile mele. ti-as fi pus si o penita, dar s-a schimbat configuratia pe aici si nu mai stiu de unde. cand aflu, revin:)
poate ii lipseste lipiciul...sau poate dumneata domnule Agheorghesei ti-ai format deja o „parere” la care nu vrei sa renunti...am citit si eu multe dintre versurile dv si am gasit destule care schiopata.
pentru textul : mistică deprobabil eu inca nu am voie sa-mi expun parerea...
in rest, gand bun...
nu sunt de acord cu remarcile dv. si nu voi schimba la aceasta poezie nimic...poate la altele:) multumesc de sfaturi
cu cat recitesc ac text, cu atat mi se pare mai trist.
pentru textul : invocatio deBun regăsit, Ela! Frumos poem. Mai ales finalul, îmi reamintește cum cele mai multe sunt iluzii. Nevroze. Amintiri. Griuri și praguri. Și e o alegere. Cred că verbul "amortizeze" e prea dur, în context.
pentru textul : staccato pentru o iluzie deMie mi-a adus aminte de Breakfast în America al trupei Supertramp, putin.
pentru textul : Planeta maimuțelor dePoemul aduce o undă de vitalitate, de vioiciune specifică vârstei căreia i se adresează :). Nota distinctivă este dată însă de ironia fină menită să marcheze lirismul adânc, ecoul acut al acestui strigăt social.
Cristina, e ca şi cum aş privi cinci mirese deodată :) ( ştii de ,,regula” că miresele nu trebuie să se întâlnească...) De asta sunt de părere că trebuie postat câte un haiku. Nu ştiu la care să mă opresc. Toate au ceva de continuat. Eu aşa cred despre haiku – este un poem neterminat pe care îl continuă cititorul. E o complicitate între cei doi.
Mi-au atras atenţia mai mult ultimele două:
copilul pe scări
în papuci de catifea -
prima ninsoare
*
vară-n cimitir -
călugăriţa verde
neclintită pe zid
Primul aduce în prim plan două tipuri de catifelări: una caldă, a catifelei, şi una rece, a fulgilor de nea. Se vede aici şi nerăbdarea copilului de a vedea zăpada, uitând să îşi ia ghetele de iarnă. Sau poate nu le avea. Explorarea poate continua.
pentru textul : Haiku deAl doilea din cele două selectate are farmecul denumirii insectei ,,călugăriţa verde”. Verdele e în contrast cu moartea, cu putrezirea. Neclintirea din cimitir se resimte şi în insectă. Şi se mai pot spune multe...
Te felicit!
Sunt două variante: ori tu eşti genial ori eu sunt prost din cale-afară, n-am înţeles nimic.
pentru textul : Katia i Kostea deBobadil, ai tu talentul ăsta special de a mă amuza chiar şi cînd zilele sînt blue. Chestia cu a face "textele invizibile pe perioada suspendării" e cea mai bună glumă pe care am auzit-o în ultima vreme (în româneşte). Sau cum se spune în lb. engleză, e un caz tipic de ID10T. N-am auzit de nici un forum sau comunitate online care să practice aşa ceva. Ceva ce este absolut "insane". Ca şi cum după ce că unul abuzează de un site drept recompensă să mai poată să te şi chinuie cu sonfigurări şi para-configurări pe care să le tot actualizezi numai ca să nu se supere musiu. Hai să fim serioşi, logica ta e de-andoaselea. În orice caz, dacă un membru suspendat vrea să plece de tot poate să îmi spună şi le ştergem fără problemă. Dar definitiv. Nu cred că are nimeni nici timp şi nici chef să se joace de-a vizibil-invizibil numai aşa de amoru' artei.
În ce priveşte textele pe care le-ai găsit făcute vizibile îmi cer scuze. În orice caz, probabil că e de preferat să fie aşa decît să pierzi texte definitiv. A şterge e uşor, a recupera ce ai şters nu e totdeauna simplu sau posibil. Eu am anunţat că vor mai fi probleme şi m-am oferit să le rezolv în măsura timpului disponibil. Iar dacă tu consideri că Hermeneia este "un site făcut fără respectul cuvenit celor care postează aici (autorilor) și care sunt tratați ca și cum li s-ar face un favor prin această hai să o numim publicare", mă întreb de ce nu pleci? Definitv? Că doar nu eşti masochist ca să îţi placă să fii tratat fără respect de mine, nu?. Există un buton cu care îţi poţi şterge contul. Îmi trimiţi un email şi mă anunţi că vrei să îţi şterg textele şi gata. Te asigur că o fac în două minute. Mingea e la tine dragul meu. Dar dacă nu faci decît să verşi lacrimi de crocodil şi să te plîngi pe la colţuri aruncînd acuzaţii de trei lei, pe bune că nu mai impresionezi pe nimeni.
Faptul că pe tine nu te impresionează modestia mea mă lasă absolut rece. Te asigur. Nu am pretins absolut niciodată că aş fi mare profesionalist şi nici poet. Aş vrea să îmi arăţi unde m-am lăudat eu cu aşa ceva. Nu am făcut decît să muncesc (cam pe brînci) dar de plăcere pentru chestia asta care se numeşte Hermeneia. A fost un pariu cu mine. Tu eşti absolut pe dinafara acestui lucru. Şi dacă nu îl apreciezi e ok pentru mine.
Abia acum observ cum te contrazici:
La început scrii: "... cred că te străduiești să faci ceva bun și asta e de apreciat, just."
şi apoi la sfîrşit spui:
"... Hermeneia nu este doar un site făcut pe genunchi, ci este un site făcut fără respectul cuvenit celor care postează aici".
Bobadile, las-o moartă că ai ameţit-o.
pentru textul : despre o femeie goală dea fost o zi faină. acest text este mai bătrânel. a luat acum o formă aproape finală. m-a bucurat semnul tău gentil, Mariana! O seară frumoasă vouă!
pentru textul : mi s-ar lumina ochii de indiferență deMie imi place aproape tot poemul, spre final sunt unele fortari, se descrie prea mult o stare si nu prea agreez gerunziul in poezie. Poemul este "excelent" pana la "uneori odihnindu-ma". Se intra minunat cu "am privit la copii"... si nu stiu ce anume ma face sa aproprii prima strofa de minunatele versete psalmice sau ecleziastice. E o parere pur subiectiva si care tine de emotia traita la lectura. O singura obiectie: "as fi vrut" mai putini de "as fi vrut" Pentru sinceritatea, sensibilitatea si mesajul spiritual al acestui poem ofer un mic simbol de lumina - o penita galbena! Deasemenea, si pentru introspectie.
pentru textul : futility I deAlina... resemnarea imi pare mai degraba un concept ce implica a accepta o situatie care nu-ti place... eu am vrut sa valorizez poetic o alta nuanta... sa te predai moirei fara sa mai doresti nimic dar sa imbratisezi ceea ce vine inspre tine, bucurie sau napasta... pana la urma abia o judecata ulterioara le catalogheaza... in acest sens am utilizat fotografia. Linea... ai prins ideea insa nu e suspendare pe deplin ci si participare la clipa... nu memorie a acesteia ci traire a ei. Francisc... nu adoarme nici o umbra... trebuie citit astfel: iar atunci când adoarme/ umbra (lui) îi evadează dincolo de gratii... in versurile precedente avem "îi place" si "nu-l" care indica personajul si il delimiteaza de umbra sa. Asta cu pasul sigur e "in ape"... adica ne face placere sa credem ca este sigur dar ce te faci atunci cand sistemul tau de referinta devine relativ... cred ca suprema dovada de barbatie este sa iti accepti slabiciunile si limitele. Daca vrei arata-mi... ;) Sapphire... ai prins ideea cu Tarkovski... in fragmentul citat de tine ca si in toata aceasta poezie am vrut intentionat sa valorific aparenta ambiguitate a citirii contextuale pentru a imbogati poemul in sensuri... uite: ploaia îi șfichiuie trupul ca un șarpe muribund/ el umblă cu pași nesiguri poate fi o alternativa la cum ai citit tu. Sensul relevat de tine s-a vrut a fi ocultat, pentru ca tensiunea autentica nu este niciodata aceea care sparge coaja cochiliei ci mai degraba aceea care subzista in adanc... la fel e si in materie de culori... culoarea din culoare... Linea stie mai bine la ce ma refer :) La intrebarea ta ce nu asteapta raspuns e vorba despre om... umbra este doar un accident al omului surprins de lumina :)
pentru textul : Culori deCum adica Bacovia parea simplu? Bacovia miza pe un lirism dureros si sumbru, inspirat din Baudelaire, cum adica parea simplu? Bacovia avea ritm, rima, repetitie, culoare, stare. Poezia prin definitie inseamna expresivitate, mesaj concentrat, finete, incantare, metafora, mesaj, filozofie, idee, imagine, tocmai prin aceste calitati se DEOSEBESTE de banalele versuri pe care oricine le poate asterne pe hartie. Unde e finetea in poemul se mai dus? Mama mea o sa ma inveleasca cu patura... sa fim seriosi.
EVIDENT, este FIRESC sa te exprimi cum simti, dar nu inseamna ca tot ceea ce simti trebuie sa si scrii. Ca orice fleac pe care il simti trebuie sa-l spui si altora. Aici intervine autocenzura serioasa. Aici intervin calitatile unui poet, care scoate in evidenta ceea ce simte, apeland la calitatile magice ale talentului sau. De retinut.
pentru textul : niciodatănuamfostsingură dePagini