da, excelent finalul. "Zîmbete europene pentru alegători din chirpici." E un fel de absurdistan Romania. Intotdeauna a avut mai ales in "regat" o prapastie enorma intre urban si rural. Si se pare ca exista ceva aproape malefic (pe linga explicatiile socio-istorice) care face sa se pastreze aceasta prapastie oribila. In esenta o mare parte din Romania nu este nici macar in Asia ci mai degraba in Africa. In ciuda dificultatilor pe care le are Turcia sa intre in EU, parerea mea este ca spatiul rural turcesc merita mai mult sa fie inclus in Europa decit cel romanesc. Aici Emil a facut un reportaj de prin locurile pe unde trece drumul judetean. Nu incerc sa imi testez imaginatia ca sa vizualizez cum arata satele sau catunele pe unde nici macar acest "drum" nu trece. Un alt aspect pe care l-am observat in text si pe care mi l-am amintit despre zona rurala este disponibilitatea dezinvolta pentru cersit. E aproape ceva african in obiceiul asta. Fie barbat, fie femeie, fie tinar, fie batrin, fie copil, nu se sfiesc sa "ceara". Ii acuzam pe țigani ca ne fac de rusine si cersesc in inima Europei dar aici sint oameni, romani obisnuiti, romani de la tara, care iti cer guma, bomboane, bautura sau bani cu o usurinta cu care nu iti poti imagina ca ar fi in stare sa o faca nici beduinii din Sinai si nici copii din India. Ceva e absolut dezgustator in asta si e ca o ciroza a fiintei romanesti. Asteptarea dupa pomana. Stau uneori si ma intreb ce cauze social-istorice o fi avind aceasta self-acceptare a "onorabilitatii" cersitului. Orice popor are rezerva lui intima de mindrie, iar noi romanii ne dam de ceasul mortii cind e sa ne laudam sau sa ne credem parintii pelasgi ai Europei. Si totusi asta nu ne impiedica sa cersim, poate, poate pica ceva. Indiferent daca cel din fata noastra e un simplu turist sau in investitor strain. Un reportaj pe care il evidentiez atit pentru munca pe care a presupus-o cit si pentru efortul "emotional" de a simti acest absurdistan kafkian.
mi se pare ca ti-am mai zis ca ai prins viata in scrieri de cand il simt pe graunfels alaturi de tine. incerci imagini mai indraznete, articulezi. se simte nu o maturizare, dar o intinerire, o incercare de stil (cam aproape de, dar inca este voie). incet, vei renunta la contemplarea degetelor, te vei detasa de atatdeaproapele si vei reusi sa te privesti din exterior, altfel decat la comanda. mi se pare ca este bine. bafta.
o trecere dureroasa dintr-o ipostaza in alta, inadaptabila mediului ostil, o interventie publica pe cord deschis, intr-un one show man ce-si pierde acut ritmul interior vital: "ca niște felii de cer înghețat o scufundare a mîinii într-o tăietură de izvor pînă în carne rotundă rezonanța osului"... inevitabil acest jumping interior ce devasteaza limitele predefinite, propriul echilibru sufletesc: "știam ca trebuie să mă opresc sau poate să fiu zăgazul cuiva mereu orizontal ca o lamă" play free games...
cred ca orice poezie in care evocam figura mamei sau amintiri ale copilariei noatre are ceva deosebit de duios, atat de duios incat e aproape o blasfemie sa vii sa propui schimbari.
poezia aceasta, ca si multe altele ale tale, Paul, prin lirismul ei, prin inlantuirile firesti ale realului cu memoria afectiva, degaja un sentiment care atinge corzi subtile, iar finalul "reusit" e cel ce implineste emotia, facand-o sa vibreze!
Sincer, mi-a plăcut. Aş vrea să semnalez un typo ("mocrilă"). Sonoritatea poemului e frumoasă. Oare nu ai vrut să spui tom în loc de ton, ca să rimeze şi să însemne carte?
Voiam sa subliniez altceva acolo. Textul se axeaza pe trecator si pe dezastrul emotional in care se afla si nu pe americanii care isi exprima emotiile exuburenat sau pe faptul ca a doua zi era ziua lui de nastere. In locul americanilor putea fi oricine, in momentul acela el tot asa i-ar fi vazut. O sa modific acolo ca sa nu mai apara alte neclaritati.
Multumesc pentru sugestii si pentru incredere.
ca si amicul meu, eliad, cultiv si plivesc ambiguitatile. e credem drumul de la jocul de cuvinte la cel de limbaj. adevarul e ca mereu geniile au fost urmarite de ghinion dar stiti ce e cu adevarat ciudat? dupa ce-am scris, m-am gandit la dvs...
Pentru că începe să mă irite scuza asta cu simbolul: oameni buni, în lumea asta mare, aşa cum o ştim, totul e semn. Orice semn, ori sistem de semne, este ori poate deveni simbol. Faptul că-mi repeţi, repetaţi, că aia/ăla/aialaltă e un simbol, mai ales în cadru liric, e o tautologie cât simbolul de mare. De aia, pretenţia frustă că o sintagmă e valoroasă, ori lirică, ori posibil respirabilă doar pentru că e simbol e ghici ciupercă ce-i, adică gaura în covrig. Aaaa, forţa de a crea simboluri intertextuale proprii autorului, forţa de a le face perceptibile, intact perceptibile şi inteligibile cititorului, asta e altceva! A lua pasărea phoenix, ori ochiul lăuntric, ori pomponul lu' moş crăciun şi a-l trânti liric în indispoziţia de luni dimineaţa nu înseamnă că lucrăm cu simboluri. Înseamnă, cel mult, reproducere brută în spaţiu personal. Fie că nenea simbol are zece ani, fie că-i de pe vremea când sf. Petre îsi rupea sandalele pe pământ. Iar a avea aşteptări ca cititorii să plece în genunchi, profund "revelaţi" şi pocăiţi, asta e utopie infanţilă. În poezie poate interesa ce spui, dar, categoric, e vital cum spui.
Deci iertaţi-mă că nu tremur ca varga la orice poetizare îndulcită cu simboluri!
Mulţumesc Adrian, cred că am încercat un poem în proză, poate nu mi-a ieşit. Voi lăsa doar mânuţa, mulţumesc. Mai aştept şi alte păreri eventual. Nu e poem în proză? Şi dacă e poate rămâne la poezie? Nu ştiu sigur regulile acestea. Poate lăstarii subţiri, fiindcă oricum ceilalţi se culcă mai greu la pământ, dar acolo rămân.
Acest text incalca punctele 14.5 ai 14.6 din Regulament. Atita timp cit acest regulament este inca valabil te rog sa il respecti si sa iei masurile de rigoare
imi place cum iti canalizezi tristetea in meditatie si El intervine in cugetarea poetei. multe versuri frumoase, ba unele mai mult decat. Imi plac modificarile. Revin cu o penita, pentru ca de asta sunt facute:) Felicitari!
Îmi pare rău să spun că a avea talent şi a scrie gen Gălăţeanu e mai rău decât a nu avea talent şi a scrie gen Păunescu.
Doamnă Cristina Ştefan, mulţumesc, oricum, după toate criticile aduse de unii am ajuns la concluzia că e mai bine să renunţ la poezie dsecât să stric buna dispoziţie cu versurile mele hidoase. Dacă voi mai scrie vreodată ceva, va fi proză, dacă distinşii mei critici vor găsi ceva în ea.
Cu respect şi mulţumiri tuturor, Cezar
nu sunt de inima albastra, dar sunt la obiect. Cuvinte si fraze retinute pentru o durere atat de mare. O scriere ingrijita, motivata. Pacat ca cei care ar trebui sa citeasca asa ceva n-o fac si nici n-o s-o faca pe motiv de... va las sa alegeti: ignoranta, sau indiferenta?
Oricum ar fi, imi revine in memorie: "prostul nu e prost destul, pana nu e si fudul".
Cu drag,
Penița este pentru strofa a treia ce repreyint[ o poezie în sine si pentru care ai toată admirația mea: "fiecare din noi se naște cu un coș al iubirii în brațe, uneori vedem că e gol și nu mai atingem pamantul riscant - până la rai e purgatoriul fricii de tine și-atunci culegem oameni îi aruncam de-a valma în coș "
Mi-am imaginat lupi în blugi și tuxedo, făcând tot felul de chestii descrise mai sus, în Piața Revoluției. Eu cred că desenele animate sunt făcute după fapte reale, dovadă poemul de față.
Mie nu mi se pare un poem bătrâncios, așa cum spune hialin. Eu cred că e destul de tineresc, să luăm doar ultima strofă, nu întâmplător desigur, ea conținând sensul ascuns al virilității masculine în versurile 'cu truPUL Aşchii/
mă apropii' această strofă fiind plină și de... stropi. Desigur imaginea mamei pe aici este un pic incestuoasă dar întreg poemul are ceva oedipian în el, nimic nou sub soare.
Parerea mea.
vezi ca ai o greseala aici: "oricum cuvintele lui nu le-a putut pricepe nimeni" text savuros si elegant. ce e al lui aalizeei e al lui aalizeei. ( hai ca era sa imi scrintesc limba..)
poemul mi se pare forțat da cappo al fine ca să zic așa
câteva idei bune, imagini, însă forțate
dacă e ceva de apreciat aici
e o gândire nu prea profundă
poezia însă lipsește aproape cu desăvârșire
am senzatia ca cine raspunde aici, daca tot raspunde vis a vis de comentariul meu nu inteleg de ce nu il citeste in intregime. am spus continui sa consider ca forma e gresita daca s-a intentionat diateza pasiva Cu alte cuvinte autorul trebuie sa ne spuna deschis ce diateza a intentionat si asta va clarifica lucrurile. P.S. si elementele de gramatica fac parte din continut, cel putin intr-un anumit sens
Multumesc, Adriana. Recunosc ca teza aceasta, dezvoltata printre altii de Jung, m-a fascinat. Există/exista cel putin un dialog cu sine, benefic desi riscant si solicitant. Pentru aceasta, am scris. Si pentru eternitatea acestui zeu care ne face viata mai buna.
Un an bun si luminos si tie!
... pentru nostalgia reținută a versurilor, pentru îmbinarea ideilor cu imaginea de ansamblu, în special pentru versurile: să nu regreți ne repetăm complice din cînd în cînd războaiele ca și ploile sau revoluțiile au ceva frumos ca un fel de pandant pe haina ternă a vîrstelor noastre mature ... și...aștept rama:)! (nu ar putea fi copilăria... de altă culoare, una caldă?)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
da, excelent finalul. "Zîmbete europene pentru alegători din chirpici." E un fel de absurdistan Romania. Intotdeauna a avut mai ales in "regat" o prapastie enorma intre urban si rural. Si se pare ca exista ceva aproape malefic (pe linga explicatiile socio-istorice) care face sa se pastreze aceasta prapastie oribila. In esenta o mare parte din Romania nu este nici macar in Asia ci mai degraba in Africa. In ciuda dificultatilor pe care le are Turcia sa intre in EU, parerea mea este ca spatiul rural turcesc merita mai mult sa fie inclus in Europa decit cel romanesc. Aici Emil a facut un reportaj de prin locurile pe unde trece drumul judetean. Nu incerc sa imi testez imaginatia ca sa vizualizez cum arata satele sau catunele pe unde nici macar acest "drum" nu trece. Un alt aspect pe care l-am observat in text si pe care mi l-am amintit despre zona rurala este disponibilitatea dezinvolta pentru cersit. E aproape ceva african in obiceiul asta. Fie barbat, fie femeie, fie tinar, fie batrin, fie copil, nu se sfiesc sa "ceara". Ii acuzam pe țigani ca ne fac de rusine si cersesc in inima Europei dar aici sint oameni, romani obisnuiti, romani de la tara, care iti cer guma, bomboane, bautura sau bani cu o usurinta cu care nu iti poti imagina ca ar fi in stare sa o faca nici beduinii din Sinai si nici copii din India. Ceva e absolut dezgustator in asta si e ca o ciroza a fiintei romanesti. Asteptarea dupa pomana. Stau uneori si ma intreb ce cauze social-istorice o fi avind aceasta self-acceptare a "onorabilitatii" cersitului. Orice popor are rezerva lui intima de mindrie, iar noi romanii ne dam de ceasul mortii cind e sa ne laudam sau sa ne credem parintii pelasgi ai Europei. Si totusi asta nu ne impiedica sa cersim, poate, poate pica ceva. Indiferent daca cel din fata noastra e un simplu turist sau in investitor strain. Un reportaj pe care il evidentiez atit pentru munca pe care a presupus-o cit si pentru efortul "emotional" de a simti acest absurdistan kafkian.
pentru textul : reporter în războiul din absurdistan demi se pare ca ti-am mai zis ca ai prins viata in scrieri de cand il simt pe graunfels alaturi de tine. incerci imagini mai indraznete, articulezi. se simte nu o maturizare, dar o intinerire, o incercare de stil (cam aproape de, dar inca este voie). incet, vei renunta la contemplarea degetelor, te vei detasa de atatdeaproapele si vei reusi sa te privesti din exterior, altfel decat la comanda. mi se pare ca este bine. bafta.
pentru textul : Salina din compotieră deo trecere dureroasa dintr-o ipostaza in alta, inadaptabila mediului ostil, o interventie publica pe cord deschis, intr-un one show man ce-si pierde acut ritmul interior vital: "ca niște felii de cer înghețat o scufundare a mîinii într-o tăietură de izvor pînă în carne rotundă rezonanța osului"... inevitabil acest jumping interior ce devasteaza limitele predefinite, propriul echilibru sufletesc: "știam ca trebuie să mă opresc sau poate să fiu zăgazul cuiva mereu orizontal ca o lamă" play free games...
pentru textul : aritmie decred ca orice poezie in care evocam figura mamei sau amintiri ale copilariei noatre are ceva deosebit de duios, atat de duios incat e aproape o blasfemie sa vii sa propui schimbari.
pentru textul : plecat să aduc înapoi căldura iarna depoezia aceasta, ca si multe altele ale tale, Paul, prin lirismul ei, prin inlantuirile firesti ale realului cu memoria afectiva, degaja un sentiment care atinge corzi subtile, iar finalul "reusit" e cel ce implineste emotia, facand-o sa vibreze!
Sincer, mi-a plăcut. Aş vrea să semnalez un typo ("mocrilă"). Sonoritatea poemului e frumoasă. Oare nu ai vrut să spui tom în loc de ton, ca să rimeze şi să însemne carte?
pentru textul : Rânduri bacoviene demi se pare...facila.
pentru textul : primăvara deun text care place fără să fii sigur că te-ai apropiat suficient de el.
pentru textul : aria unui îndrăgostit deVoiam sa subliniez altceva acolo. Textul se axeaza pe trecator si pe dezastrul emotional in care se afla si nu pe americanii care isi exprima emotiile exuburenat sau pe faptul ca a doua zi era ziua lui de nastere. In locul americanilor putea fi oricine, in momentul acela el tot asa i-ar fi vazut. O sa modific acolo ca sa nu mai apara alte neclaritati.
pentru textul : Between the bars deMultumesc pentru sugestii si pentru incredere.
Daniela, revezi textul, fiindcă sunt niște greșeli!
pentru textul : auto - market deca si amicul meu, eliad, cultiv si plivesc ambiguitatile. e credem drumul de la jocul de cuvinte la cel de limbaj. adevarul e ca mereu geniile au fost urmarite de ghinion dar stiti ce e cu adevarat ciudat? dupa ce-am scris, m-am gandit la dvs...
pentru textul : în căutarea acului pierdut dePentru că începe să mă irite scuza asta cu simbolul: oameni buni, în lumea asta mare, aşa cum o ştim, totul e semn. Orice semn, ori sistem de semne, este ori poate deveni simbol. Faptul că-mi repeţi, repetaţi, că aia/ăla/aialaltă e un simbol, mai ales în cadru liric, e o tautologie cât simbolul de mare. De aia, pretenţia frustă că o sintagmă e valoroasă, ori lirică, ori posibil respirabilă doar pentru că e simbol e ghici ciupercă ce-i, adică gaura în covrig. Aaaa, forţa de a crea simboluri intertextuale proprii autorului, forţa de a le face perceptibile, intact perceptibile şi inteligibile cititorului, asta e altceva! A lua pasărea phoenix, ori ochiul lăuntric, ori pomponul lu' moş crăciun şi a-l trânti liric în indispoziţia de luni dimineaţa nu înseamnă că lucrăm cu simboluri. Înseamnă, cel mult, reproducere brută în spaţiu personal. Fie că nenea simbol are zece ani, fie că-i de pe vremea când sf. Petre îsi rupea sandalele pe pământ. Iar a avea aşteptări ca cititorii să plece în genunchi, profund "revelaţi" şi pocăiţi, asta e utopie infanţilă. În poezie poate interesa ce spui, dar, categoric, e vital cum spui.
Deci iertaţi-mă că nu tremur ca varga la orice poetizare îndulcită cu simboluri!
pentru textul : Adoriana minus zece deMulţumesc Adrian, cred că am încercat un poem în proză, poate nu mi-a ieşit. Voi lăsa doar mânuţa, mulţumesc. Mai aştept şi alte păreri eventual. Nu e poem în proză? Şi dacă e poate rămâne la poezie? Nu ştiu sigur regulile acestea. Poate lăstarii subţiri, fiindcă oricum ceilalţi se culcă mai greu la pământ, dar acolo rămân.
pentru textul : După ce-i calci, lăstarii fragezi zvâcnesc din nou spre cer deNicholas. mă bucur pentru lectură şi semn. ne citim.
pentru textul : Întrebări cu răspunsul înăuntru depoate e un obicei stravechi...
pentru textul : iarna îmi vine să-mi rod părul deAcest text incalca punctele 14.5 ai 14.6 din Regulament. Atita timp cit acest regulament este inca valabil te rog sa il respecti si sa iei masurile de rigoare
pentru textul : oberlicht deAmen!
pentru textul : Pour Homme deimi place cum iti canalizezi tristetea in meditatie si El intervine in cugetarea poetei. multe versuri frumoase, ba unele mai mult decat. Imi plac modificarile. Revin cu o penita, pentru ca de asta sunt facute:) Felicitari!
pentru textul : Ţin telefonul în palme ca pe o piersică deÎmi pare rău să spun că a avea talent şi a scrie gen Gălăţeanu e mai rău decât a nu avea talent şi a scrie gen Păunescu.
pentru textul : iarna deDoamnă Cristina Ştefan, mulţumesc, oricum, după toate criticile aduse de unii am ajuns la concluzia că e mai bine să renunţ la poezie dsecât să stric buna dispoziţie cu versurile mele hidoase. Dacă voi mai scrie vreodată ceva, va fi proză, dacă distinşii mei critici vor găsi ceva în ea.
Cu respect şi mulţumiri tuturor, Cezar
nu sunt de inima albastra, dar sunt la obiect. Cuvinte si fraze retinute pentru o durere atat de mare. O scriere ingrijita, motivata. Pacat ca cei care ar trebui sa citeasca asa ceva n-o fac si nici n-o s-o faca pe motiv de... va las sa alegeti: ignoranta, sau indiferenta?
pentru textul : Nici prostia nu mai e ce-a fost odată! deOricum ar fi, imi revine in memorie: "prostul nu e prost destul, pana nu e si fudul".
Cu drag,
Penița este pentru strofa a treia ce repreyint[ o poezie în sine si pentru care ai toată admirația mea: "fiecare din noi se naște cu un coș al iubirii în brațe, uneori vedem că e gol și nu mai atingem pamantul riscant - până la rai e purgatoriul fricii de tine și-atunci culegem oameni îi aruncam de-a valma în coș "
pentru textul : fals jurnal de duminică deMi-am imaginat lupi în blugi și tuxedo, făcând tot felul de chestii descrise mai sus, în Piața Revoluției. Eu cred că desenele animate sunt făcute după fapte reale, dovadă poemul de față.
pentru textul : parcul revoluțiilor de absint II deMie nu mi se pare un poem bătrâncios, așa cum spune hialin. Eu cred că e destul de tineresc, să luăm doar ultima strofă, nu întâmplător desigur, ea conținând sensul ascuns al virilității masculine în versurile 'cu truPUL Aşchii/
pentru textul : temeri grizate demă apropii' această strofă fiind plină și de... stropi. Desigur imaginea mamei pe aici este un pic incestuoasă dar întreg poemul are ceva oedipian în el, nimic nou sub soare.
Parerea mea.
vezi ca ai o greseala aici: "oricum cuvintele lui nu le-a putut pricepe nimeni" text savuros si elegant. ce e al lui aalizeei e al lui aalizeei. ( hai ca era sa imi scrintesc limba..)
pentru textul : feng shui în lucernă depoemul mi se pare forțat da cappo al fine ca să zic așa
pentru textul : femeie în costum de iepure decâteva idei bune, imagini, însă forțate
dacă e ceva de apreciat aici
e o gândire nu prea profundă
poezia însă lipsește aproape cu desăvârșire
am senzatia ca cine raspunde aici, daca tot raspunde vis a vis de comentariul meu nu inteleg de ce nu il citeste in intregime. am spus continui sa consider ca forma e gresita daca s-a intentionat diateza pasiva Cu alte cuvinte autorul trebuie sa ne spuna deschis ce diateza a intentionat si asta va clarifica lucrurile. P.S. si elementele de gramatica fac parte din continut, cel putin intr-un anumit sens
pentru textul : în medalionul din piept defelicitări pentru tot efortul depus. și pentru frumusețea tradiției. chiar dacă „istoria literaturii” este o vorbă puțin cam prea mare. :)
p.s. ți-am modificat eu încadrarea textului
pentru textul : A zecea antologie de cenaclu - Virtualia deMultumesc, Adriana. Recunosc ca teza aceasta, dezvoltata printre altii de Jung, m-a fascinat. Există/exista cel putin un dialog cu sine, benefic desi riscant si solicitant. Pentru aceasta, am scris. Si pentru eternitatea acestui zeu care ne face viata mai buna.
pentru textul : Ah deUn an bun si luminos si tie!
erata: "texte remarcate"... ma rog, ways of speach, working around :-))
pentru textul : puterea mea e în tine deeste un text interesant, în multe privințe, pe gustul meu. remarc "decorată cu iguane de cultură" - o metaforă care mă va urmări
pentru textul : vizită de... pentru nostalgia reținută a versurilor, pentru îmbinarea ideilor cu imaginea de ansamblu, în special pentru versurile: să nu regreți ne repetăm complice din cînd în cînd războaiele ca și ploile sau revoluțiile au ceva frumos ca un fel de pandant pe haina ternă a vîrstelor noastre mature ... și...aștept rama:)! (nu ar putea fi copilăria... de altă culoare, una caldă?)
pentru textul : antiplatonice VI dePagini