alma, incurajarile voastre ma determina sa perseverez, si, eventual, sa revin asupra incadrarii acestui experiment, cand voi definitiva si ultimul slide. astept sugestii in continuare si nu numai... inca o precizare: mi-am dorit de mult timp un tablou cu tema mitul pesterii. anul trecut, dorinta mea s-a concretizat intr-un mod neasteptat de bun, cand Ala, fosta eleva de-a mea, actuala studenta la arte, mi-a facut aceasta panza. multumesc inca odata, Ala!
Virgil, sunt de acord cu tine. Cind nu sunt, spun. Marja de eroare e inca mica: este deci editor de proba - merita chiar sa ramina permanent, daca se poate. Eu imi dau deja acordul. Colaboreaza bine, altfel nu ai putea admite in echipa un ajutor de la cineva cu care nu poti colabora, Virgil. Textele slabe> se referea la toti, nu doar la mine, si nu este afirmatia mea, ci eu am fost de acord, in princpiu, fiindca la un moment dat se postau texte destul de slabe. Am constatat mai multi asta, se vede si in comentariile anterioare. Virgil, ajut la administrarea unui site care nu e literar, din 2002. Si voi mai ajuta. Stiu ce inseamna. Nu as fi spus asta aici, daca nu era cazul. Repet: din 2002, nu e site literar. Daca am gresit azi, sper sa intelegi de ce. Recitind comentariile mele, sper sa constati> - ca apreciez site/ul si activitatea pe site - ca apreciez efortul Almei, care s-a implicat intens in constructia sau gestionarea lui, chiar si de proba - ca este un efort al tau, lucru pe care ti l-am spus si personal si public si ca site-ul este bun calitativ pentru numai 100 de zile, la un moment dat il comparam cu site-uri de elita. Si ii acord credit si durabilitate. - eu nu am spus nimanui aici ca face afirmatii de prost gust. sper sa recitesti tot ce am scris, sa vezi atitudinea mea asa cum este, si sa nu mai folosesti asemenea cuvinte la adresa mea cit timp eu nu le-am folosit la adresa nimanui. - ceea ce te straduiesti sa faci merita, da, ajutorul oamenilor buni. nu am stiut niciodata daca ma incadrezi sau nu printre ei, altfel as fi spus ca pot contribui la promovare. Acum se pare ca devin de prost gust si gresesc si am atitudini necorespunzatoare. Prin urmare, sinceritatea mea nu este apreciata. Mai ales ca nu a adus nici o critica site-ului ci a incercat doar o atenuare a unui fenomen inutil Daca tu il consideri util, ok. Probabil ca acum vei sti sa il gestionezi mai departe. Eu cred ca esti un om deosebit de capabil. Am afirmat si personal si in public, pe orice coordonate, aprecierea mea fata de tine. Indiferent de erorile umane existente, care sunt in toti oricum. Si pot marturisi si acum: Hermeneia e un site reusit, elegant, de buna calitate si va dura. Asta este evident. Daca estimarea mea se va dovedi gresita, nu va fi decit o estimare gresita. Eu am certitudinea interioara, acum, ca acest site va dura. Multumesc ca imi spui ca pot posta oricind si texte si comentarii. Recunosc ca si eu, ca fiecare de aici, am si texte mai slabe, nu am tagaduit asta. Am explicat si in alte comentarii cum e cu suisurile si coborisurile actului creator. Tu, desigur, intelegi acest fapt. Multumesc, voi reveni cind voi simti ca e bine.
Tema este biblică şi nu cred că distinşii muzicieni despre care faceţi vorbire au exclusivitate.
Poate dacă au obţinut drepturi de autor de la Vasile Scărarul sau alţi teologi care au tratat problema preluată de la budişti.
Mulţumesc pentru traducere.
Remarc:
,,o mână de gânduri
care spintecă piepturi,
scoțând la lumina
lunii neomul din om,
umbra de pasăre
înalt cuvântătoare." Un poem de o acurateţe rară!
ca o portocală. :) ba nu, ca o roată de bicicletă. şi ai câteva expresii superbe. are tonus, dă o stare de bine şi mă duce cu gândul la proverbul latin: mens sana in corpore sano.
felicitări!
draga Alma, iti scriu aceste randuri numai si numai pentru ca ai facut efortul de a epata putin pe pagina mea... orice argument de genul "siguranta mea rezulta in urma a vreo 25 de ani de lectura si de scris" ma face sa-mi doresc din suflet sa nu fii unul din cititorii mei. deci te-am pierdut draga Alma ps. vorbesc foarte serios chiar daca tonul e ironic
Pentru că Virgil a avut bunăvoința de a face această problemă cât de transparentă se face, (și consider aceasta o politică extrem de corectă), voi încerca să îmi expun în câteva cuvinte părerea despre această revenire. Ceea ce încearcă Virgil să facă nu este să inventeze roata și nici să se dea pe după deget, botezând lucrurile altfel ca să-i vină lui apa la moara. Nu, instituția "recursului", fie el și extraordinar, ca acesta, nu a inventat-o el, așa că până aici mi se pare fair. Oricine ar trebui să aibă dreptul (și subliniez oricine, pentru că argumentele lui Dorin nu sunt nici ele apă de ploaie, ci sunt justificate) la o revenire și eventual comutare a unei sancțiuni... atâta vreme cât au intervenit circumstanțe care justifică schimbarea de atitudine. Dar aici, cred eu, intervin cele două anomalii, dintre care una este, după părerea mea, insurmontabilă fără riscuri. În toata situațiile pe care le cunosc eu, instituția "pardonării" să-i spunem este strâns legată de ideea inexistenței oricărei legături între "instanța" care a hotărât sancțiunea inițial și aceea care admite "recursul extraordinar", cea care "revocă" hotărârea primei instanțe. Nu reușesc să văd principial rezolvarea acestei probleme, deși practic este clar că nimic nu te oprește. Numai că nenumăratele probleme la nivel de conștiință pe care ar trebui să le ridice sunt, cel puțin pentru mine, copleșitoare. Poate că singura soluție pe care aș fi văzut-o ar fi fost dacă Virgil nu ar fi votat pentru suspendare, și dacă el și-ar păstra dreptul de a ace astfel de reveniri. Desigur, există riscuri grămadă și aici, iar el este clar că dorește pe cât posibil să nu ia decizii de unul singur. Dar, repet, să votez tot eu împotriva a ceea ce am votat cu ceva timp în urmă mie mi se pare o problemă de conștiință foarte grea. Cea de-a doua anomalie este aceea remarcată și de către Dorin: aparentul discreționar în această "pardonare". Ce anume trebuie să se schimbe pentru a se reveni asupra unei astfel de decizii? Care sunt elementele care îi pot asigura pe membrii hermeneia că plagiatul este tratat cu cea mai mare seriozitate și că un astfel de gest este și rămâne în esența lui unul "extraordinar"? L-aș mai ruga pe Virgil să mai facă o precizare, din spiritul de dreptate care știu că îl caracterizează, referitor la autorul primului text de la info prin care s-a semnalat plagiatului lui Bobadil. Aceasta pentru a răspunde acestuia din urmă, desigur, care afirmă: "Si cand am spus ca reactia a fost un pic exagerata, nu m-am referit la desfiintarea contului meu (masura pe deplin justificata) ci la publicitatea inutila si daunatoare pe care mi-au facut-o cei care au publicat la sectiunea "info" primul anunt "incident de plagiat pe hermeneia" in care s-a folosit numele meu adevarat (si nu cel cu care sunt inregistrat pe site), lucru care m-a prejudiciat destul de mult . Atat si multumesc inca o data pentru intelegere." Altfel, gesturile frumoase îi onorează pe aceia care le fac, și ar trebui să se reflecte dublu în atitudinea acelora cărora le sunt adresate. Să sperăm că așa se va întâmpla și în acest caz.
Felicitări, domnule! Nu este uşor să asiguri continuitate şi periodicitate unui eveniment - "Serile Argotice" - de atât amar de vreme. Frumos! Cu amiciţie,
iata un text pe care as fi vrut sa l scriu eu. dovada ca m-a obsedat pana azi, cand acord ac penita. ce m a fermecat, dincolo de atmosfera creata, a fost relatia dintre voi. o numesc bunatate mi ar fi placut ca titlul sa fie "marea debarasare". e pana la urma, o lasare a fiintei intru fericirea celeilalte. asa ceva merita toata invidia si recunostinta. sunt cateva fragmente care m au impresionat. te las sa le ghicesti felicitari, deci
vai, vai, ce mi-i frică să stau singurică între coperțile istoriei. mai ieri parleam cu greierasu invizibil despre incomensurabilitatea paradigmelor kuhniene și mi faceam cruce cand orlau frunzulitele prin vii. vai, vai, mi-am zis: ce bunicuta sadica au, sa se ia la toartă cu moartea?! dar, uite, uite, cetitoriule, afara ninge, ninge peste castel si papusi, peste coperțile istoriei, fix in scafarlia ei. cat as vrea sa ma ascund undeva, dar, nu, nu, infinitul cuneiform al neputintei striveste crud si magar respirarea lucrușoarelor! ce bine c-am gasit acest galbenuș pe care-l pictez ca un subret bancar cu bagheta creditelor! și ce m-am bulverse cand vazui atatea ouă primordiale! și ce de-a ouă, ce de-a ouăăă!...
Adevarul e ca poti zice ca e putin fortata chestia aia acolo. Dar poti sa gasesti tu alt gest simplu, pe care, cand il faci "totul se transforma intr-o secventa plana" (cum ar fi sa faci cativa pasi pe sub teii de pe dealul Copoului :-) Mersi, Andu P.S. Ecaterina, tu chiar ai 17 ani ! Stima mea, zau, dar vezi ca si Fat Frumos crestea intr-un an cat altii in zece. Din pacate, dupa vreo sapte ani a murit, saracu'. No ofense
Nicholas, păi dacă aş fi inginer agronom, mi-ar merge mai bine. dar, nici timp de poezie nu aş mai avea :). las-o "scăfârlie", că e bine. iar împărţirea aceea este pentru, nu între noi. mulţumesc pentru lectură şi opinie. te mai aştept.
e vorbeam serios. asteptam o propunere din partea ta. atunci cred ca ma sa introduc o subsectiune de poem in proza si ai sa o reincadrezi atunci. ce zici?
există două posibilități veridice atunci când accesezi un text care nu este al tău:
1. ori ești greu de cap și nu l-ai înțeles din prima;
2. ori îți place și revii, caz în care există opțiunea de a-l trece la preferate;
o a treia posibilitate este să fii cum ești tu.
toate trei sunt impredictibile de către un programator, drept pentru care ar trebui să fii fericit și nu nefericit.
si mi-a placut mult. pacat ca nu am putut ramane pana la sfarsit. si dupa sfarsit. ideea e ca mi a placut sa pipai oameni pe care ii stiam doar prin click uri. si sa vad ca exista si sunt toti frumosi. apropo de asta. stiu ca in ac poza arat asa, ca un mafiot, dar daca ne uitam atent ..foarte atent...cu cine seman?? aud?! deci... multumesc si alinei, bineinteles!
Sapphire, Profetule, mă așteptam ca fenomenul în sine să genereze polemici, din nefericire alta a fost reacția. Mi s-a părut șocant și absolut stupid să ajungi să promovezi o rubrică în care se face elogiul "necitirii" textului în sine, ci doar a tramei. Mulțumesc pentru concretețea celor semnalate de voi. Oriana, părerea mea e că exagerezi această "complicitate" dintre noi, bazându-te în principiu, probabil, pe faptul că încă aș mai purta pantofi cu șireturi. Am însă o veste proastă pentru tine. În București, în România asta foarte tristă despre care vorbești tu sunt deja zilnic 30 grade, prin urmare de câteva zile umblu încălțat cu sandale.
Alma, am inteles Perfect ceea ce ai scris. Gindeste-te ca toate poeziile tale din ultimele 6-7 luni cel putin, indiferent unde le-ai postat, seamana intre ele. La fel seamana si ale altor cunoscuti ai nostri, indiferent de nume. Acest lucru e bun, fiindca se poate recunoaste un autor dupa stilul lui, dar e si rau - in caz ca se poate spune rau - fiindca nu iese din matca, din lirica lui, ca sa folosesc tot expresia ta (desi Mihai Leoveanu, de ex., isi pastreaza lirica si stilul de mult timp). Asta e o discutie care se poate continua la nesfirsit. Pe de alta parte, am si poezii care nu seamana deloc, dar deloc intre ele. Sau nu seamana cu cele postate in ultimul timp. Apropo de volum, cind va mai fi sa fie, fii sigura ca inainte de a fi publicat se vor observa toate cele necesare inainte de aparitia lui. Si tot apropo de volum - in offtopic acum - cineva iti va aduce primul volum, zilele acestea. Sper sa poti citi poeziile, fara reprosul ca seamana intre ele si ca nu am adus nimic nou, conform necesitatii tale de nou. Nu e nevoie de mai multe explicatii din partea ta acum, fiindca am inteles destule.
Ai asezat in text simboluri de inspiratie gnostica, preluate ulterior de ordinele maconice (rozele) si trimiteri alchimice (plumbul), grefate, mai mult sau mai putin fericit pe o estetica a transparentei aparente (vitraliul - zona la limita sacrului dar mai degraba poarta)... ideea celor doua capete, a aceluia care isi depaseste dualitatea mintii prin sacrificiu (aproape samanic). "adevărata magie se naște cînd dispare orice iluzie"... o formulare relativ spectaculoasa, cat se poate de adevarata, sugerand momentul iluminarii, a trecerii de la umbra lucrurilor la privirea directa a acestora... desi aici multi autori, mai ales din perioada renascentista, te-ar putea contrazice spunandu-ti ca viata si visele sunt facute din acelasi aluat. Havuzul nu reprezinta doar un element decorativ ci mai mult el ia locul altarului, mintea se intoarce in inima, omul se afla in buricul pamantului, unde trecutul si viitorul se reintalnesc in clipa... desigur ca acum si aici totul este posibil, inclusiv calaritul pe vant, sau cum ii spui tu, "zborul fara aripi".
pentru ca e limpede si emotionant. e un text care curge frumos ca o apa lina. e un text caruia aproape ca nu i-ai putea gasi cusur. doar faptul ca se foloseste de acele elemente care creeaza emotie implicita, ca foloseste acele ingrediente clasice care il fura pe cititor. arta ar trebui sa faca o cafea amara sa ti se para dulce, si nu amara. adica poezia asta vrea sa te impresioneze cu tot dinadinsul si o face pentru ca autorul a pus in ea doza potrivita de amar cat sa-i zapaceasca pe cititori. e bine. chiar si asa e bine, fiindca se vede ca bucatarul e bun.
dar intreb si eu oare, nu ar fi fost si mai bun daca ar fi avut la indemana spalt, cuie, piulite, arcuri si ceva lemn, nu mai bine ar fi fost mai creativ sa faca Pieta, o reproducere, decat o capcana de prins soareci? nu sunt rautacios, doar obiectiv. textul e bun, dar e ostentativ. pentru ca e dezbracat, pentru ca arata din prima si oricui ceea ce vrea. emotie. daca ar fi fost mai pe sugestie, mai voalat, ar fi fost poate si mai bun.
Cezar, din câte ştiu eu, poezia lui Eminescu are o anumită structură prozodică: ritm, metru, rimă... Apoi, tu ai mari probleme cu limba română, aşa că nu înţelg ambiţia traducerilor...
Textul repetă construcția 'una din nopțile' care cred (nu mă dau mare cunoscătoare, sunt alții pe site) că ar fi corect 'una dintre nopțile'. În rest, un poem care fumează exagerat de mult chiar și pentru un poem, părerea mea.
Margas
Nu știu cum am trecut pe lângă acel mâine al tău încrustat în scrierea hieratică a timpului. Definiția sinelui are în text o rezonanță specială: "sunt aici mor aici o amprentă prinsă-n cruci de metal cu tirfon ca pe-o gamă de țipăt afon scriu în poduri deriva latentă" "Dincolo de absciză macazele" țin să cadențeze nuanțele umbrelor purtate povară în fulguirea ascetă amară a Clipelor: "trecea mâine și tăceam poate umbră n-are sens n-are cum să răstoarne alungirea de suflete sub înșirarea aceasta de cub trecând trenul pe macii de carne" Alternarea versurilor albe cu cele ritmate au un efect reușit, inserarea italică a titlurilor accentuează ritmul dorit, compoziția reușind să confere atmosfera cantabilă dintr-un cvartet în decorul spațiu-timp. Superb, Daniel!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
gata cu țopăiala, bobadilică.
pentru textul : întârzieri dealma, incurajarile voastre ma determina sa perseverez, si, eventual, sa revin asupra incadrarii acestui experiment, cand voi definitiva si ultimul slide. astept sugestii in continuare si nu numai... inca o precizare: mi-am dorit de mult timp un tablou cu tema mitul pesterii. anul trecut, dorinta mea s-a concretizat intr-un mod neasteptat de bun, cand Ala, fosta eleva de-a mea, actuala studenta la arte, mi-a facut aceasta panza. multumesc inca odata, Ala!
pentru textul : rosario deVirgil, sunt de acord cu tine. Cind nu sunt, spun. Marja de eroare e inca mica: este deci editor de proba - merita chiar sa ramina permanent, daca se poate. Eu imi dau deja acordul. Colaboreaza bine, altfel nu ai putea admite in echipa un ajutor de la cineva cu care nu poti colabora, Virgil. Textele slabe> se referea la toti, nu doar la mine, si nu este afirmatia mea, ci eu am fost de acord, in princpiu, fiindca la un moment dat se postau texte destul de slabe. Am constatat mai multi asta, se vede si in comentariile anterioare. Virgil, ajut la administrarea unui site care nu e literar, din 2002. Si voi mai ajuta. Stiu ce inseamna. Nu as fi spus asta aici, daca nu era cazul. Repet: din 2002, nu e site literar. Daca am gresit azi, sper sa intelegi de ce. Recitind comentariile mele, sper sa constati> - ca apreciez site/ul si activitatea pe site - ca apreciez efortul Almei, care s-a implicat intens in constructia sau gestionarea lui, chiar si de proba - ca este un efort al tau, lucru pe care ti l-am spus si personal si public si ca site-ul este bun calitativ pentru numai 100 de zile, la un moment dat il comparam cu site-uri de elita. Si ii acord credit si durabilitate. - eu nu am spus nimanui aici ca face afirmatii de prost gust. sper sa recitesti tot ce am scris, sa vezi atitudinea mea asa cum este, si sa nu mai folosesti asemenea cuvinte la adresa mea cit timp eu nu le-am folosit la adresa nimanui. - ceea ce te straduiesti sa faci merita, da, ajutorul oamenilor buni. nu am stiut niciodata daca ma incadrezi sau nu printre ei, altfel as fi spus ca pot contribui la promovare. Acum se pare ca devin de prost gust si gresesc si am atitudini necorespunzatoare. Prin urmare, sinceritatea mea nu este apreciata. Mai ales ca nu a adus nici o critica site-ului ci a incercat doar o atenuare a unui fenomen inutil Daca tu il consideri util, ok. Probabil ca acum vei sti sa il gestionezi mai departe. Eu cred ca esti un om deosebit de capabil. Am afirmat si personal si in public, pe orice coordonate, aprecierea mea fata de tine. Indiferent de erorile umane existente, care sunt in toti oricum. Si pot marturisi si acum: Hermeneia e un site reusit, elegant, de buna calitate si va dura. Asta este evident. Daca estimarea mea se va dovedi gresita, nu va fi decit o estimare gresita. Eu am certitudinea interioara, acum, ca acest site va dura. Multumesc ca imi spui ca pot posta oricind si texte si comentarii. Recunosc ca si eu, ca fiecare de aici, am si texte mai slabe, nu am tagaduit asta. Am explicat si in alte comentarii cum e cu suisurile si coborisurile actului creator. Tu, desigur, intelegi acest fapt. Multumesc, voi reveni cind voi simti ca e bine.
pentru textul : Cel mai, Cea mai deTema este biblică şi nu cred că distinşii muzicieni despre care faceţi vorbire au exclusivitate.
pentru textul : om! dePoate dacă au obţinut drepturi de autor de la Vasile Scărarul sau alţi teologi care au tratat problema preluată de la budişti.
Mulţumesc pentru traducere.
mersi,matei.am corectat, intr-adevar suna mai bine
pentru textul : Poem cu mult balast deok, multumesc am modificat... nu stiam aceaata preveere a regulamentului. multumesc
pentru textul : confesión deRemarc:
pentru textul : Abecedar al melancoliei, de,,o mână de gânduri
care spintecă piepturi,
scoțând la lumina
lunii neomul din om,
umbra de pasăre
înalt cuvântătoare." Un poem de o acurateţe rară!
ca o portocală. :) ba nu, ca o roată de bicicletă. şi ai câteva expresii superbe. are tonus, dă o stare de bine şi mă duce cu gândul la proverbul latin: mens sana in corpore sano.
pentru textul : de mers cu bicicleta defelicitări!
draga Alma, iti scriu aceste randuri numai si numai pentru ca ai facut efortul de a epata putin pe pagina mea... orice argument de genul "siguranta mea rezulta in urma a vreo 25 de ani de lectura si de scris" ma face sa-mi doresc din suflet sa nu fii unul din cititorii mei. deci te-am pierdut draga Alma ps. vorbesc foarte serios chiar daca tonul e ironic
pentru textul : să nu declari iubire înghițitorului de suflete deMariana, mulţumesc şi eu pentru gândurile tale şi mă bucur că acest scurt fragment şi-a atins scopul, de a da o stare de linişte cititorului.
pentru textul : Irina dePentru că Virgil a avut bunăvoința de a face această problemă cât de transparentă se face, (și consider aceasta o politică extrem de corectă), voi încerca să îmi expun în câteva cuvinte părerea despre această revenire. Ceea ce încearcă Virgil să facă nu este să inventeze roata și nici să se dea pe după deget, botezând lucrurile altfel ca să-i vină lui apa la moara. Nu, instituția "recursului", fie el și extraordinar, ca acesta, nu a inventat-o el, așa că până aici mi se pare fair. Oricine ar trebui să aibă dreptul (și subliniez oricine, pentru că argumentele lui Dorin nu sunt nici ele apă de ploaie, ci sunt justificate) la o revenire și eventual comutare a unei sancțiuni... atâta vreme cât au intervenit circumstanțe care justifică schimbarea de atitudine. Dar aici, cred eu, intervin cele două anomalii, dintre care una este, după părerea mea, insurmontabilă fără riscuri. În toata situațiile pe care le cunosc eu, instituția "pardonării" să-i spunem este strâns legată de ideea inexistenței oricărei legături între "instanța" care a hotărât sancțiunea inițial și aceea care admite "recursul extraordinar", cea care "revocă" hotărârea primei instanțe. Nu reușesc să văd principial rezolvarea acestei probleme, deși practic este clar că nimic nu te oprește. Numai că nenumăratele probleme la nivel de conștiință pe care ar trebui să le ridice sunt, cel puțin pentru mine, copleșitoare. Poate că singura soluție pe care aș fi văzut-o ar fi fost dacă Virgil nu ar fi votat pentru suspendare, și dacă el și-ar păstra dreptul de a ace astfel de reveniri. Desigur, există riscuri grămadă și aici, iar el este clar că dorește pe cât posibil să nu ia decizii de unul singur. Dar, repet, să votez tot eu împotriva a ceea ce am votat cu ceva timp în urmă mie mi se pare o problemă de conștiință foarte grea. Cea de-a doua anomalie este aceea remarcată și de către Dorin: aparentul discreționar în această "pardonare". Ce anume trebuie să se schimbe pentru a se reveni asupra unei astfel de decizii? Care sunt elementele care îi pot asigura pe membrii hermeneia că plagiatul este tratat cu cea mai mare seriozitate și că un astfel de gest este și rămâne în esența lui unul "extraordinar"? L-aș mai ruga pe Virgil să mai facă o precizare, din spiritul de dreptate care știu că îl caracterizează, referitor la autorul primului text de la info prin care s-a semnalat plagiatului lui Bobadil. Aceasta pentru a răspunde acestuia din urmă, desigur, care afirmă: "Si cand am spus ca reactia a fost un pic exagerata, nu m-am referit la desfiintarea contului meu (masura pe deplin justificata) ci la publicitatea inutila si daunatoare pe care mi-au facut-o cei care au publicat la sectiunea "info" primul anunt "incident de plagiat pe hermeneia" in care s-a folosit numele meu adevarat (si nu cel cu care sunt inregistrat pe site), lucru care m-a prejudiciat destul de mult . Atat si multumesc inca o data pentru intelegere." Altfel, gesturile frumoase îi onorează pe aceia care le fac, și ar trebui să se reflecte dublu în atitudinea acelora cărora le sunt adresate. Să sperăm că așa se va întâmpla și în acest caz.
pentru textul : incident de plagiat pe hermeneia.com deFelicitări, domnule! Nu este uşor să asiguri continuitate şi periodicitate unui eveniment - "Serile Argotice" - de atât amar de vreme. Frumos! Cu amiciţie,
Ioan J
pentru textul : Serile Artgotice - fotocronica deiata un text pe care as fi vrut sa l scriu eu. dovada ca m-a obsedat pana azi, cand acord ac penita. ce m a fermecat, dincolo de atmosfera creata, a fost relatia dintre voi. o numesc bunatate mi ar fi placut ca titlul sa fie "marea debarasare". e pana la urma, o lasare a fiintei intru fericirea celeilalte. asa ceva merita toata invidia si recunostinta. sunt cateva fragmente care m au impresionat. te las sa le ghicesti felicitari, deci
pentru textul : cu plata la destinație devai, vai, ce mi-i frică să stau singurică între coperțile istoriei. mai ieri parleam cu greierasu invizibil despre incomensurabilitatea paradigmelor kuhniene și mi faceam cruce cand orlau frunzulitele prin vii. vai, vai, mi-am zis: ce bunicuta sadica au, sa se ia la toartă cu moartea?! dar, uite, uite, cetitoriule, afara ninge, ninge peste castel si papusi, peste coperțile istoriei, fix in scafarlia ei. cat as vrea sa ma ascund undeva, dar, nu, nu, infinitul cuneiform al neputintei striveste crud si magar respirarea lucrușoarelor! ce bine c-am gasit acest galbenuș pe care-l pictez ca un subret bancar cu bagheta creditelor! și ce m-am bulverse cand vazui atatea ouă primordiale! și ce de-a ouă, ce de-a ouăăă!...
pentru textul : tăceri deAdevarul e ca poti zice ca e putin fortata chestia aia acolo. Dar poti sa gasesti tu alt gest simplu, pe care, cand il faci "totul se transforma intr-o secventa plana" (cum ar fi sa faci cativa pasi pe sub teii de pe dealul Copoului :-) Mersi, Andu P.S. Ecaterina, tu chiar ai 17 ani ! Stima mea, zau, dar vezi ca si Fat Frumos crestea intr-un an cat altii in zece. Din pacate, dupa vreo sapte ani a murit, saracu'. No ofense
pentru textul : bandajul meu alb deNicholas, păi dacă aş fi inginer agronom, mi-ar merge mai bine. dar, nici timp de poezie nu aş mai avea :). las-o "scăfârlie", că e bine. iar împărţirea aceea este pentru, nu între noi. mulţumesc pentru lectură şi opinie. te mai aştept.
pentru textul : când mă ţii de mână pe potecă se face că dem-ai cucerit cu mainile ei care pansau armate. apoi, buzele ei, lovitura de gratie.
avand in vedere faptul ca poezia asta creeaza o stare pe care aproape c-am atins-o, penita de la mine :)
pentru textul : Cântecul ei trist dee vorbeam serios. asteptam o propunere din partea ta. atunci cred ca ma sa introduc o subsectiune de poem in proza si ai sa o reincadrezi atunci. ce zici?
pentru textul : pescarii din nashville detraiasca Hermeneia! :p
o membra de patru ani si o luna
pentru textul : Șapte ani deexistă două posibilități veridice atunci când accesezi un text care nu este al tău:
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - V – de1. ori ești greu de cap și nu l-ai înțeles din prima;
2. ori îți place și revii, caz în care există opțiunea de a-l trece la preferate;
o a treia posibilitate este să fii cum ești tu.
toate trei sunt impredictibile de către un programator, drept pentru care ar trebui să fii fericit și nu nefericit.
prima parte, pana la "Ah, această lumină...", mi se pare un bun intro pentru un eseu.
pentru textul : Viermii şi El Dorado desi mi-a placut mult. pacat ca nu am putut ramane pana la sfarsit. si dupa sfarsit. ideea e ca mi a placut sa pipai oameni pe care ii stiam doar prin click uri. si sa vad ca exista si sunt toti frumosi. apropo de asta. stiu ca in ac poza arat asa, ca un mafiot, dar daca ne uitam atent ..foarte atent...cu cine seman?? aud?! deci... multumesc si alinei, bineinteles!
pentru textul : Virtualia XI. Dragoste cu stele verzi. deSapphire, Profetule, mă așteptam ca fenomenul în sine să genereze polemici, din nefericire alta a fost reacția. Mi s-a părut șocant și absolut stupid să ajungi să promovezi o rubrică în care se face elogiul "necitirii" textului în sine, ci doar a tramei. Mulțumesc pentru concretețea celor semnalate de voi. Oriana, părerea mea e că exagerezi această "complicitate" dintre noi, bazându-te în principiu, probabil, pe faptul că încă aș mai purta pantofi cu șireturi. Am însă o veste proastă pentru tine. În București, în România asta foarte tristă despre care vorbești tu sunt deja zilnic 30 grade, prin urmare de câteva zile umblu încălțat cu sandale.
pentru textul : O sută de cărți pentru dislexicii români deEla, thank you. You catched a thread :)
pentru textul : disease deAlma, am inteles Perfect ceea ce ai scris. Gindeste-te ca toate poeziile tale din ultimele 6-7 luni cel putin, indiferent unde le-ai postat, seamana intre ele. La fel seamana si ale altor cunoscuti ai nostri, indiferent de nume. Acest lucru e bun, fiindca se poate recunoaste un autor dupa stilul lui, dar e si rau - in caz ca se poate spune rau - fiindca nu iese din matca, din lirica lui, ca sa folosesc tot expresia ta (desi Mihai Leoveanu, de ex., isi pastreaza lirica si stilul de mult timp). Asta e o discutie care se poate continua la nesfirsit. Pe de alta parte, am si poezii care nu seamana deloc, dar deloc intre ele. Sau nu seamana cu cele postate in ultimul timp. Apropo de volum, cind va mai fi sa fie, fii sigura ca inainte de a fi publicat se vor observa toate cele necesare inainte de aparitia lui. Si tot apropo de volum - in offtopic acum - cineva iti va aduce primul volum, zilele acestea. Sper sa poti citi poeziile, fara reprosul ca seamana intre ele si ca nu am adus nimic nou, conform necesitatii tale de nou. Nu e nevoie de mai multe explicatii din partea ta acum, fiindca am inteles destule.
pentru textul : downtown deAi asezat in text simboluri de inspiratie gnostica, preluate ulterior de ordinele maconice (rozele) si trimiteri alchimice (plumbul), grefate, mai mult sau mai putin fericit pe o estetica a transparentei aparente (vitraliul - zona la limita sacrului dar mai degraba poarta)... ideea celor doua capete, a aceluia care isi depaseste dualitatea mintii prin sacrificiu (aproape samanic). "adevărata magie se naște cînd dispare orice iluzie"... o formulare relativ spectaculoasa, cat se poate de adevarata, sugerand momentul iluminarii, a trecerii de la umbra lucrurilor la privirea directa a acestora... desi aici multi autori, mai ales din perioada renascentista, te-ar putea contrazice spunandu-ti ca viata si visele sunt facute din acelasi aluat. Havuzul nu reprezinta doar un element decorativ ci mai mult el ia locul altarului, mintea se intoarce in inima, omul se afla in buricul pamantului, unde trecutul si viitorul se reintalnesc in clipa... desigur ca acum si aici totul este posibil, inclusiv calaritul pe vant, sau cum ii spui tu, "zborul fara aripi".
pentru textul : Transeptul depentru ca e limpede si emotionant. e un text care curge frumos ca o apa lina. e un text caruia aproape ca nu i-ai putea gasi cusur. doar faptul ca se foloseste de acele elemente care creeaza emotie implicita, ca foloseste acele ingrediente clasice care il fura pe cititor. arta ar trebui sa faca o cafea amara sa ti se para dulce, si nu amara. adica poezia asta vrea sa te impresioneze cu tot dinadinsul si o face pentru ca autorul a pus in ea doza potrivita de amar cat sa-i zapaceasca pe cititori. e bine. chiar si asa e bine, fiindca se vede ca bucatarul e bun.
pentru textul : nuculița dedar intreb si eu oare, nu ar fi fost si mai bun daca ar fi avut la indemana spalt, cuie, piulite, arcuri si ceva lemn, nu mai bine ar fi fost mai creativ sa faca Pieta, o reproducere, decat o capcana de prins soareci? nu sunt rautacios, doar obiectiv. textul e bun, dar e ostentativ. pentru ca e dezbracat, pentru ca arata din prima si oricui ceea ce vrea. emotie. daca ar fi fost mai pe sugestie, mai voalat, ar fi fost poate si mai bun.
Cezar, din câte ştiu eu, poezia lui Eminescu are o anumită structură prozodică: ritm, metru, rimă... Apoi, tu ai mari probleme cu limba română, aşa că nu înţelg ambiţia traducerilor...
pentru textul : Traducere din Eminescu în spaniolă deTextul repetă construcția 'una din nopțile' care cred (nu mă dau mare cunoscătoare, sunt alții pe site) că ar fi corect 'una dintre nopțile'. În rest, un poem care fumează exagerat de mult chiar și pentru un poem, părerea mea.
pentru textul : Mica țigariadă deMargas
Nu știu cum am trecut pe lângă acel mâine al tău încrustat în scrierea hieratică a timpului. Definiția sinelui are în text o rezonanță specială: "sunt aici mor aici o amprentă prinsă-n cruci de metal cu tirfon ca pe-o gamă de țipăt afon scriu în poduri deriva latentă" "Dincolo de absciză macazele" țin să cadențeze nuanțele umbrelor purtate povară în fulguirea ascetă amară a Clipelor: "trecea mâine și tăceam poate umbră n-are sens n-are cum să răstoarne alungirea de suflete sub înșirarea aceasta de cub trecând trenul pe macii de carne" Alternarea versurilor albe cu cele ritmate au un efect reușit, inserarea italică a titlurilor accentuează ritmul dorit, compoziția reușind să confere atmosfera cantabilă dintr-un cvartet în decorul spațiu-timp. Superb, Daniel!
pentru textul : ne-ajunge mâine, ca un tren dePagini