Virgile nu te fa ca nu pricepi ce spun :) Una este sa scrii poezie de dragoste, chestiune in care si barbatii capata valente ale femininului si alta e dulceata de trandafiri.
mulţumesc Iulia :) fiecare cu părerea lui. Şi eu m-am gândit la versul acela cu indigo, dar având în vedere locul culorilor în fâşia curcubeului am preferat tendinţă. E adevărat, orice poate fi îmbunătăţit.
Eu am recomandat acest text. Procedura obisnuita de recomandare a unui text este destul de simpla si consta in faptul ca un membru al consiliului hermeneia face o propunere si are nevoie de macar o sustinere pentru a promova textul la rubrica de referinta. Nimeni nu isi permite sa promoveze un text slab ori pe alte considerente decat valoarea datorita acestui mecanism simplu de autoreglare. Personal nu vad de ce ar trebui ca editorul care recomanda un text sa aduca la cunostinta tuturor membrilor siteului faptul ca el este subiectul actional. Fiecare membru poate in mod neingradit sa isi spuna parerea, din punct de vedere literar, cu privire la text, sa-l remarce prin acordarea unei penite ori sa-i sublinieze neajunsurile etc Desigur editorul sau moderatorul pot sustine un text pentru rubrica recomandate iar in paralel sa-l evidentieze printr-o penita, demers insotit desigur de comentariul necesar. Insa recunoasterea unui text valoros si confirmarea acestei opinii de catre alt editor cred ca sunt de ajuns. A propune si a comenta sunt insa doua demersuri separate si nu vad ratiunea pentru care ar trebui unite. Eu cunosc foarte bine realitatea de la care Andrei a pornit atunci cand a problematizat pe aceasta tema insa pot spune ca in cazul hermeneia situatia este diferita in sensul bun. Pana la urma comentam texte si nu pe cei care le comenteaza/remarca/critica. Apreciez insa faptul ca sunt persoane interesate de perfectionarea mecanismelor de administrare a hermeneia, de imbunatatire a legaturilor dintre membri si invit pe cei care au alte astfel de sugestii sa le transmita pe adresa de contact a siteului.
erau imagini de departe pe care cu greu am incercat sa le maresc (de aceea, poate, aceasta calitate a fotografiei...), sa le apropii de mine ca si gandurile acelea vechi de altadata... fiecare avem un loc al nostru sub soare...eu acolo ma simt bine...dincolo de coline este St.Tropez.
Vlad, dacă vei avea chef să revii asupra acestei poezii, părerea mea este că ar începe mai potrivit cu strofa a doua, iar prima ar trebui puțin modificată, pentru a se ridica la nivelul, spun eu de excepție, al celorlalte două. Ai reușit fantastic să potrivești titlul. Cititorul aproape că își apropriază sentimentul de alienare (ciudat spus, nu?)
Spre deosebire de antecomentatorii mei, eu găsesc că poezia se manifestă exact în afara versurilor remarcate de ei, pentru că în acel spațiu exterior se decantează sensibilitatea liricii feminine de mult abuzata imagine a vinovăției exclusiv feminine vis-a-vis de păcatul originar. Adevărat spune Adriana în versurile "noi semănam tot mai mult cu niște batiste albe" subliniind că această schismă nu pare să se repare ci doar se adâncește. De aceea nu îmi par accidentale versurile "ne așezăm uneori pe aceeași bornă a întâmplării/ arătând mereu/ un cer improbabil" Am descoperit o rezonanță familiară în aceste versuri. Și dacă vreți, asta este exact ce se întâmplă când o poezie este citită de un public heterogen. Bun, o să spuneți că până aici am fost subiectivă. Adevărat. Hai să ne uităm puțin la tehnica versificației unde am de criticat trei aspecte: punctele de suspensie inutile din primul vers, această superfluă colapsare "ca-ntr-o" din penultimul vers ce probabil reflectă felul în care autoarea își recită versurile sieși, și o repetiție în poeziile sale a formulei de exprimare "cum" înlocuind "precum", "asemenea", "ca o", "ca un", etc Mă refer la versul "cum oasele unor hulubi înghețați" Pe partea pozitivă a balanței, stă concluzia finală, un enunț filozofic de profundis, tentativă de haiku revelator (nu ma refer la număr de silabe și distribuție a versurilor în terțină ci la densitate/concizie, mesaj și metaforă), tehnică de oarecare popularitate în poezia actuală, "ne salvează înecul în somn/ ca-ntr-o moarte/ cu nuferi." Să nu ne arătăm blazați numai pentru că l-am citit pe Dostoievski și nimic nu se poate ridica la nivelul respectiv... Poezia nu se judecă cu dispreț și neîncredere, ce crimă perfectă. Poeziei i se oferă șansa de a fi cuprinsă, asimilată, rezonată. Ceea ce rămâne în urma poeziei adevărate nu este destrămare "la o simplă atingere/ cum oasele unor hulubi înghețați" ci libertatea aposteriori sentinței la estetic, pentru că iată, îmi permit să îl citez pe Dostoievski, "frumusețea va salva lumea"
bobadile,
eu nu mai stiu cum sa interpretez atitudinea asta a ta sudo-ofuscato-defensiva. dar, inainte de toate am un singur lucru pe care vreau sa ti-l cer. si anume iti cer SA INCETEZI SA MAI MINTI AICI. asta daca nu este prea mult sa cer de la un plagitor recidivist ca tine. banuiesc ca stii la ce gesturi de plagiat ma refer. si te rog sa nu te simti vexat. pentru ca, tot din batrini (daca nu mai de demult) este si recomandarea asta ca inaite sa te apuci sa scoti paiul din ochiul altuia sa binevoiesti sa te ocupi de birna din al tau. si ca sa clarificam de ce te numesc mincinos, asta este pentru ca logarea cu "Enter" dupa introducerea autentificarii FUNCTIONEAZA. asa ca, again, fa bine si inceteaza cu minciunile pentru ca este cel mult ridicol. faptul ca logarea sau dezlogarea te duce in pagina principala este decizia mea. iar daca nu iti place, sorry, tough luck. dar macar din bun simt (daca ai asa ceva) exista adresa de email pentru astfel de observatii sau intrebari. poti sa iei asta si ca avertisment. la urmatorul offtopic pe care il vei face intr-un comentariu va trebui sa iti suspendam contul pe o perioada foarte lunga probabil. este decizia consiliului Hermeneia, decizie pe care eu am taraganat-o suficient de mult cred.
in text am preferat VINE si nu VIN, si nu cred ca este neaparat incorect gramatical de vreme ce nu am pus virgula sau "presupus" virgula ci am scris "si". ca si cum as repeta propozitia LA SINGULAR cu fiecare complement in parte. pricepi sau e nevoie sa explic mai mult? e un mod in care urmaresc sa subliniez ceva. iar daca tie nu-ti place nu e nevoie sa o numesti incorect gramatical. pentru ca nu e. decit poate pentru minti inguste care cauta nod in papura. daca tot cauti o papura din asta amarita iti recomand lithera. cauta acolo noduri.
in ce masura sint sau nu eu deosebit pe bune ca nu te priveste pe tine. iar astfel de sfaturi pastreaza-le mai bine pentru cei din familia ta. nu cred ca sintem atit de familiari noi doi ca sa ajungem sa ne "sfatuim" la modul asta.
Mi se pare o imbinare destul de nereusita de elemente. Se subintelege analogia drum - viata care face legatura cu idee centrala. Imaginea babatilor de pe bordura care asteapta un chiot sau o femeie mi se pare nereusita. Da senzatia de imbatranire si nostalgie intr-un mod foarte uman si foarte sec. Fosnetul verde al femeii ? Pare mai degraba o chemare instinctiva aproape primitiva... Ialin
Inițial am greșit 'românia' trebuia să fie în titlu adică 'mama la toate țările românia' iar subtitlul 'lui virgil t' sub formă de dedicație... când am editat am mutat românia... mă rog. Oricum mersi de lectură și de păreri, nu am nicio pretenție de la acest text, doamne ferește, el este doar o joacă cu creionul pe hârtia virtuală și cu gândul la ultima polemică de tip octavian paler cu virgil, despre români el este cel mai mare expert, eu sunt doar un băgător de seamă.
Pentru Matei special de la Adi de la Vâlcea, dragule tu scrii la textele mele numai la jucărele, oare așa zici tu că merită? Te face asta să te simți mai mărișor oleacă sau de ce? Nu cred că e nevoie, după socotelile mele acum ar trebui să ai și tu vreo douăzeci de anișori plus o prietenă ceva acolo care să-ți fi șters coșulețele de pe față, right?
Andu
Există păreri că suntem prea mulți pe planetă și unii chiar se tem că nu mai au loc. Din fericire cineva s-a răstignit pe cruce, să-ncăpem cu toții și există și promisiunea că dacă nu mai avem loc, ni se va mai face. Poemul cuprinde metafore de mare sensibilitate și ceea ce este, cel mai important în poezie, în poem ai curajul să te afli și tu și alături de tine să fie și alții. Am reținut:
după drum lung
m-am oprit sub o ploaie de cuţite
tăcerea ca un anestezic incolor
infuzat în măduvă
întorc capul pe spate
să îmi plouă în ochi
să nu mai doară lipsa de durere
golul din viscere
la ora siestei celorlalţi
pe strada aceasta înfundată
”parerea mea e ca ar trebui sa mai urci nitel treptele literaturii cu vreo suta de ani (sau poate chiar mai mult)” Ca să ajung unde Domnule Niculescu? la ”balade maniacale” ? Hai să fim serioși dacă tot pierdem vremea scriindu-ne.
multumesc, ecaterina barga, ma onoreaza vizita dumneavoastra. am facut unele modificarii la text, referitoare la obervatii, aveti dreptate .multumesc pentru observatiile constructive. cu deosebita stima, adelina
Raluca, Adrian, merci pentru sfaturi, am ţinut cont, chiar şi am făcut modificări pe undeva.
deci la final e piedica, bine.. poate din motiv că am tăiat din el, mă gândeam să-l afişez cum a fost întreg, dar не стоит.
vladut. si nu uita, orice s-ar spune, orice s-ar intampla - toti oamenii sunt buni, undeva in adancul lor, asa ca "menirea" noastra, a celor mai norocosi, e sa-i privim cu blandete.
Cami, nici o poezie nu o consider (ma refer la ceea ce scriu eu) definitiva. cu atit mai putin rotunda, perfecta. poate ca de aici imi explic aceasta permanenta neliniste in a cauta perfectiunea. stiu doar ca automultumirea duce la mediocritate. si poate ca nu sint singura, citeodata acest lucru, numai acest lucru, imi da puterea sa ma autodepasesc. ceea ce iti recomand, sincer.
si-am fost in situatii asemanatoare in care adevarul semana mai mult cu o constructie decat cu el insusi numai pentru ca era teribil sau mai dezgolit decat putea indura simtul estetic. - oho, cât de cunoscut îmi sună.
Cristina, aş putea să scriu o teză exhaustivă despre un miez de pâine întărit si trei guri. Asta spus în treacăt. La fel de bine, aş putea scoate trei volume de texte, probabil nu tocmai ratate, numai pe axa unei copilăriei... ciuntite, ca să fiu blând. Asta spus pe scurt. Cert e că, sunt unele lucruri care trebuie să rămână doar în noi. Aici, intervine autocenzura fiecăruia. Sunt momente care nu se împartăşesc nici măcar în poezie. Nu ştiu dacă textul de mai sus ar fi trebuit înclus aici. Dar e aproape.
Mulţumesc foarte pentru apreciere!
uneori ma pastrezi in tine viata-moarte uneori ma arunci din tine-moarte viata .Dar mereu sint fericita ca traiesc undeva intre voi doua inconjurata de pasari rosii, copii albi si-o mare albastru violeta de dragoste ce-o io si ce-o dau.Si mereu vor fi Michaeli care sa priviasca prin vitraliile mele viata-moartea...
Un poem ca un accident de circulatie, un meci de box...am remarcat dedicatia acestui bilet pe care il agati intr-o usa... Si iata traducerea in franceza: (avec un clin d'oeil de ma part à Beniamin) Je n’existe plus Au bord de la ville, mes pas se sont effacés. Lorsque tu es passé par ici Mon sang a frissonné En de longs cahots prolongés, Toutes les syllabes sont tombées Diffuses autour de moi Impuissantes elles griffaient le parquet Elles se traînaient à peine Vers les milliers d’années nécessaires Pour revenir ensuite Dans des mots.
pentru mine, un aer, un look poate sa fie kinky. am consultat si eu dictionarul inainte de a posta. am inteles ca sensul lui predominant e cel din def. 2.
eu l-am folosit in sensul de bizar, ciudat, excentric, da cu trimiteri imaginative catre neconventional/ accente de kitch .
daca ai sa urmaresti cumva videoclipul, ( desi nu-mi fac iluzii :)), pe mine totul m-a dus cu gandul la acest cuvant /kinky./.
s-ar putea chiar sa-ti placa, dar asta deja, iar nu mai e treaba mea :)
Eu as indrazni sa mai adaug la cele spuse de Gorun ca "realul", "actualul" nu exista in cuvantul scris, totul, dar absolut totul, in momentul cand este asternut pe hartie (fie ea si virtuala :-) devine fictiune. De aceea e bine sa lasam imaginatia sa zburde chiar si atunci cand, zicem noi, facem o exegeza sau chiar cand ne scriem memoriile :-) Iar post-modernismul este o contradictie logica, nu Gorune? Iar Homer a fost un mare post-modernist... Replica pe masura, multumirile de rigoare pentru penita de la "Jester" le adresez aici, unde isi gasesc mai bine locul, Bobadil.
Poem al apelor interioare, trecute prin cuvinte cu mâinile arcuind între noroc și nebunie, balansând talerele într-un liric feminin, descătușat din șuierul vinei. Autoportret în guașă de-albastru cobalt, al inimii poetei spre miezul poemului: "eu nu port gena aceasta/nu știu să îți smulg inima din încălceala de vise/nu port bocanci nu fac focul nu am nici un cântec/și nici mări adormite în piept". Despre naștere, reflectarea iubirilor și doiul cel făcut pod peste lumi, despre re-cunoaștere de sine în sine ("atunci când mă uit la mine iubind") și despre sfâșierea de a fi. Limpede scriere. Ușoare disonanțe între unele versuri, care păstrează totuși firul cuvintelor.
probabil ca ar fi util daca s-ar mentiona si datele (macar aroximative) cind au fost facute aceste fotografii sau ce epoci reprezinta, si eventual localitatile. altfel se risca un text relativ incert si neprofesionist.
as scoate din text "eram mare da nu mai eram/(însă nu mai contează ce nu mai eram)" si "noi ne uzăm la dracu noi ne uzăm nu ele" si as face o traducere conotativa a titlului, de ex "camera buruienii" or else. as mai insisita putin pe atmosfera de lene-spleen (e sau nu e, oricum nu conteaza in context...) si cam atat. jazz si fum.
Daca este vorba despre o experienta asemanatoare si increzator fiind ca nu era faza cu zmeul care-l baga in pamant pana la brau pe fat-frumos as fi interesat sa aflu care-i sursa. Multam de feed-back.
Imi place ca din jocul de cuvinte apar ironiile (inclusiv din titlu) ceea ce ma amuza. Inceputul e cam aiurea. E ok totusi finalul strofei "ai deschide ceva să-ți inunde soarele Întunecimea Ta". Interesant, te mai citesc... Ialin
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Virgile nu te fa ca nu pricepi ce spun :) Una este sa scrii poezie de dragoste, chestiune in care si barbatii capata valente ale femininului si alta e dulceata de trandafiri.
pentru textul : parcul revoluțiilor de absint I demulţumesc Iulia :) fiecare cu părerea lui. Şi eu m-am gândit la versul acela cu indigo, dar având în vedere locul culorilor în fâşia curcubeului am preferat tendinţă. E adevărat, orice poate fi îmbunătăţit.
pentru textul : elegie 011 deEu am recomandat acest text. Procedura obisnuita de recomandare a unui text este destul de simpla si consta in faptul ca un membru al consiliului hermeneia face o propunere si are nevoie de macar o sustinere pentru a promova textul la rubrica de referinta. Nimeni nu isi permite sa promoveze un text slab ori pe alte considerente decat valoarea datorita acestui mecanism simplu de autoreglare. Personal nu vad de ce ar trebui ca editorul care recomanda un text sa aduca la cunostinta tuturor membrilor siteului faptul ca el este subiectul actional. Fiecare membru poate in mod neingradit sa isi spuna parerea, din punct de vedere literar, cu privire la text, sa-l remarce prin acordarea unei penite ori sa-i sublinieze neajunsurile etc Desigur editorul sau moderatorul pot sustine un text pentru rubrica recomandate iar in paralel sa-l evidentieze printr-o penita, demers insotit desigur de comentariul necesar. Insa recunoasterea unui text valoros si confirmarea acestei opinii de catre alt editor cred ca sunt de ajuns. A propune si a comenta sunt insa doua demersuri separate si nu vad ratiunea pentru care ar trebui unite. Eu cunosc foarte bine realitatea de la care Andrei a pornit atunci cand a problematizat pe aceasta tema insa pot spune ca in cazul hermeneia situatia este diferita in sensul bun. Pana la urma comentam texte si nu pe cei care le comenteaza/remarca/critica. Apreciez insa faptul ca sunt persoane interesate de perfectionarea mecanismelor de administrare a hermeneia, de imbunatatire a legaturilor dintre membri si invit pe cei care au alte astfel de sugestii sa le transmita pe adresa de contact a siteului.
pentru textul : puterea mea e în tine deerau imagini de departe pe care cu greu am incercat sa le maresc (de aceea, poate, aceasta calitate a fotografiei...), sa le apropii de mine ca si gandurile acelea vechi de altadata... fiecare avem un loc al nostru sub soare...eu acolo ma simt bine...dincolo de coline este St.Tropez.
pentru textul : La Méditerranée deVlad, dacă vei avea chef să revii asupra acestei poezii, părerea mea este că ar începe mai potrivit cu strofa a doua, iar prima ar trebui puțin modificată, pentru a se ridica la nivelul, spun eu de excepție, al celorlalte două. Ai reușit fantastic să potrivești titlul. Cititorul aproape că își apropriază sentimentul de alienare (ciudat spus, nu?)
pentru textul : Exil deSpre deosebire de antecomentatorii mei, eu găsesc că poezia se manifestă exact în afara versurilor remarcate de ei, pentru că în acel spațiu exterior se decantează sensibilitatea liricii feminine de mult abuzata imagine a vinovăției exclusiv feminine vis-a-vis de păcatul originar. Adevărat spune Adriana în versurile "noi semănam tot mai mult cu niște batiste albe" subliniind că această schismă nu pare să se repare ci doar se adâncește. De aceea nu îmi par accidentale versurile "ne așezăm uneori pe aceeași bornă a întâmplării/ arătând mereu/ un cer improbabil" Am descoperit o rezonanță familiară în aceste versuri. Și dacă vreți, asta este exact ce se întâmplă când o poezie este citită de un public heterogen. Bun, o să spuneți că până aici am fost subiectivă. Adevărat. Hai să ne uităm puțin la tehnica versificației unde am de criticat trei aspecte: punctele de suspensie inutile din primul vers, această superfluă colapsare "ca-ntr-o" din penultimul vers ce probabil reflectă felul în care autoarea își recită versurile sieși, și o repetiție în poeziile sale a formulei de exprimare "cum" înlocuind "precum", "asemenea", "ca o", "ca un", etc Mă refer la versul "cum oasele unor hulubi înghețați" Pe partea pozitivă a balanței, stă concluzia finală, un enunț filozofic de profundis, tentativă de haiku revelator (nu ma refer la număr de silabe și distribuție a versurilor în terțină ci la densitate/concizie, mesaj și metaforă), tehnică de oarecare popularitate în poezia actuală, "ne salvează înecul în somn/ ca-ntr-o moarte/ cu nuferi." Să nu ne arătăm blazați numai pentru că l-am citit pe Dostoievski și nimic nu se poate ridica la nivelul respectiv... Poezia nu se judecă cu dispreț și neîncredere, ce crimă perfectă. Poeziei i se oferă șansa de a fi cuprinsă, asimilată, rezonată. Ceea ce rămâne în urma poeziei adevărate nu este destrămare "la o simplă atingere/ cum oasele unor hulubi înghețați" ci libertatea aposteriori sentinței la estetic, pentru că iată, îmi permit să îl citez pe Dostoievski, "frumusețea va salva lumea"
pentru textul : poveste cu nuferi debobadile,
pentru textul : despre o femeie goală deeu nu mai stiu cum sa interpretez atitudinea asta a ta sudo-ofuscato-defensiva. dar, inainte de toate am un singur lucru pe care vreau sa ti-l cer. si anume iti cer SA INCETEZI SA MAI MINTI AICI. asta daca nu este prea mult sa cer de la un plagitor recidivist ca tine. banuiesc ca stii la ce gesturi de plagiat ma refer. si te rog sa nu te simti vexat. pentru ca, tot din batrini (daca nu mai de demult) este si recomandarea asta ca inaite sa te apuci sa scoti paiul din ochiul altuia sa binevoiesti sa te ocupi de birna din al tau. si ca sa clarificam de ce te numesc mincinos, asta este pentru ca logarea cu "Enter" dupa introducerea autentificarii FUNCTIONEAZA. asa ca, again, fa bine si inceteaza cu minciunile pentru ca este cel mult ridicol. faptul ca logarea sau dezlogarea te duce in pagina principala este decizia mea. iar daca nu iti place, sorry, tough luck. dar macar din bun simt (daca ai asa ceva) exista adresa de email pentru astfel de observatii sau intrebari. poti sa iei asta si ca avertisment. la urmatorul offtopic pe care il vei face intr-un comentariu va trebui sa iti suspendam contul pe o perioada foarte lunga probabil. este decizia consiliului Hermeneia, decizie pe care eu am taraganat-o suficient de mult cred.
in text am preferat VINE si nu VIN, si nu cred ca este neaparat incorect gramatical de vreme ce nu am pus virgula sau "presupus" virgula ci am scris "si". ca si cum as repeta propozitia LA SINGULAR cu fiecare complement in parte. pricepi sau e nevoie sa explic mai mult? e un mod in care urmaresc sa subliniez ceva. iar daca tie nu-ti place nu e nevoie sa o numesti incorect gramatical. pentru ca nu e. decit poate pentru minti inguste care cauta nod in papura. daca tot cauti o papura din asta amarita iti recomand lithera. cauta acolo noduri.
in ce masura sint sau nu eu deosebit pe bune ca nu te priveste pe tine. iar astfel de sfaturi pastreaza-le mai bine pentru cei din familia ta. nu cred ca sintem atit de familiari noi doi ca sa ajungem sa ne "sfatuim" la modul asta.
Mi se pare o imbinare destul de nereusita de elemente. Se subintelege analogia drum - viata care face legatura cu idee centrala. Imaginea babatilor de pe bordura care asteapta un chiot sau o femeie mi se pare nereusita. Da senzatia de imbatranire si nostalgie intr-un mod foarte uman si foarte sec. Fosnetul verde al femeii ? Pare mai degraba o chemare instinctiva aproape primitiva... Ialin
pentru textul : paseo campeon deInițial am greșit 'românia' trebuia să fie în titlu adică 'mama la toate țările românia' iar subtitlul 'lui virgil t' sub formă de dedicație... când am editat am mutat românia... mă rog. Oricum mersi de lectură și de păreri, nu am nicio pretenție de la acest text, doamne ferește, el este doar o joacă cu creionul pe hârtia virtuală și cu gândul la ultima polemică de tip octavian paler cu virgil, despre români el este cel mai mare expert, eu sunt doar un băgător de seamă.
pentru textul : mama la toate țările dePentru Matei special de la Adi de la Vâlcea, dragule tu scrii la textele mele numai la jucărele, oare așa zici tu că merită? Te face asta să te simți mai mărișor oleacă sau de ce? Nu cred că e nevoie, după socotelile mele acum ar trebui să ai și tu vreo douăzeci de anișori plus o prietenă ceva acolo care să-ți fi șters coșulețele de pe față, right?
Andu
Există păreri că suntem prea mulți pe planetă și unii chiar se tem că nu mai au loc. Din fericire cineva s-a răstignit pe cruce, să-ncăpem cu toții și există și promisiunea că dacă nu mai avem loc, ni se va mai face. Poemul cuprinde metafore de mare sensibilitate și ceea ce este, cel mai important în poezie, în poem ai curajul să te afli și tu și alături de tine să fie și alții. Am reținut:
după drum lung
m-am oprit sub o ploaie de cuţite
tăcerea ca un anestezic incolor
infuzat în măduvă
întorc capul pe spate
pentru textul : Lacăt greu oxidabil desă îmi plouă în ochi
să nu mai doară lipsa de durere
golul din viscere
la ora siestei celorlalţi
pe strada aceasta înfundată
”parerea mea e ca ar trebui sa mai urci nitel treptele literaturii cu vreo suta de ani (sau poate chiar mai mult)” Ca să ajung unde Domnule Niculescu? la ”balade maniacale” ? Hai să fim serioși dacă tot pierdem vremea scriindu-ne.
pentru textul : ... și au numit-o carte demultumesc, ecaterina barga, ma onoreaza vizita dumneavoastra. am facut unele modificarii la text, referitoare la obervatii, aveti dreptate .multumesc pentru observatiile constructive. cu deosebita stima, adelina
pentru textul : Confesiune deRaluca, Adrian, merci pentru sfaturi, am ţinut cont, chiar şi am făcut modificări pe undeva.
pentru textul : penitenciarul nr.11 dedeci la final e piedica, bine.. poate din motiv că am tăiat din el, mă gândeam să-l afişez cum a fost întreg, dar не стоит.
vladut. si nu uita, orice s-ar spune, orice s-ar intampla - toti oamenii sunt buni, undeva in adancul lor, asa ca "menirea" noastra, a celor mai norocosi, e sa-i privim cu blandete.
pentru textul : trei crai de la răsărit deCami, nici o poezie nu o consider (ma refer la ceea ce scriu eu) definitiva. cu atit mai putin rotunda, perfecta. poate ca de aici imi explic aceasta permanenta neliniste in a cauta perfectiunea. stiu doar ca automultumirea duce la mediocritate. si poate ca nu sint singura, citeodata acest lucru, numai acest lucru, imi da puterea sa ma autodepasesc. ceea ce iti recomand, sincer.
pentru textul : Glasul tăcerilor deExcelenta strofa a doua.
pentru textul : Rara avis in aeris. Iubirectomie desi-am fost in situatii asemanatoare in care adevarul semana mai mult cu o constructie decat cu el insusi numai pentru ca era teribil sau mai dezgolit decat putea indura simtul estetic. - oho, cât de cunoscut îmi sună.
Cristina, aş putea să scriu o teză exhaustivă despre un miez de pâine întărit si trei guri. Asta spus în treacăt. La fel de bine, aş putea scoate trei volume de texte, probabil nu tocmai ratate, numai pe axa unei copilăriei... ciuntite, ca să fiu blând. Asta spus pe scurt. Cert e că, sunt unele lucruri care trebuie să rămână doar în noi. Aici, intervine autocenzura fiecăruia. Sunt momente care nu se împartăşesc nici măcar în poezie. Nu ştiu dacă textul de mai sus ar fi trebuit înclus aici. Dar e aproape.
pentru textul : Noapte bună, copii deMulţumesc foarte pentru apreciere!
mulțumesc Mariana pentru trecere și comentariu o să țin cont de sfaturile tale,o zi frumoasă
pentru textul : Viața pe linie neagră deuneori ma pastrezi in tine viata-moarte uneori ma arunci din tine-moarte viata .Dar mereu sint fericita ca traiesc undeva intre voi doua inconjurata de pasari rosii, copii albi si-o mare albastru violeta de dragoste ce-o io si ce-o dau.Si mereu vor fi Michaeli care sa priviasca prin vitraliile mele viata-moartea...
pentru textul : cerc închis deÎmi pare un text social, urban, o satiră trasă la prima mână. Remarc şi eu primele două versuri - poem în sine.
pentru textul : lumea e o pisică jigărită deUn poem ca un accident de circulatie, un meci de box...am remarcat dedicatia acestui bilet pe care il agati intr-o usa... Si iata traducerea in franceza: (avec un clin d'oeil de ma part à Beniamin) Je n’existe plus Au bord de la ville, mes pas se sont effacés. Lorsque tu es passé par ici Mon sang a frissonné En de longs cahots prolongés, Toutes les syllabes sont tombées Diffuses autour de moi Impuissantes elles griffaient le parquet Elles se traînaient à peine Vers les milliers d’années nécessaires Pour revenir ensuite Dans des mots.
pentru textul : Bilet în ușă depentru mine, un aer, un look poate sa fie kinky. am consultat si eu dictionarul inainte de a posta. am inteles ca sensul lui predominant e cel din def. 2.
pentru textul : eine kleine musik deeu l-am folosit in sensul de bizar, ciudat, excentric, da cu trimiteri imaginative catre neconventional/ accente de kitch .
daca ai sa urmaresti cumva videoclipul, ( desi nu-mi fac iluzii :)), pe mine totul m-a dus cu gandul la acest cuvant /kinky./.
s-ar putea chiar sa-ti placa, dar asta deja, iar nu mai e treaba mea :)
Eu as indrazni sa mai adaug la cele spuse de Gorun ca "realul", "actualul" nu exista in cuvantul scris, totul, dar absolut totul, in momentul cand este asternut pe hartie (fie ea si virtuala :-) devine fictiune. De aceea e bine sa lasam imaginatia sa zburde chiar si atunci cand, zicem noi, facem o exegeza sau chiar cand ne scriem memoriile :-) Iar post-modernismul este o contradictie logica, nu Gorune? Iar Homer a fost un mare post-modernist... Replica pe masura, multumirile de rigoare pentru penita de la "Jester" le adresez aici, unde isi gasesc mai bine locul, Bobadil.
pentru textul : Oglinda deAş reformula "predestinată durerii" şi aş scoate, totuşi, "fără număr"-ul final.
pentru textul : Amurgul deschide o fereastră înlăuntru dePoem al apelor interioare, trecute prin cuvinte cu mâinile arcuind între noroc și nebunie, balansând talerele într-un liric feminin, descătușat din șuierul vinei. Autoportret în guașă de-albastru cobalt, al inimii poetei spre miezul poemului: "eu nu port gena aceasta/nu știu să îți smulg inima din încălceala de vise/nu port bocanci nu fac focul nu am nici un cântec/și nici mări adormite în piept". Despre naștere, reflectarea iubirilor și doiul cel făcut pod peste lumi, despre re-cunoaștere de sine în sine ("atunci când mă uit la mine iubind") și despre sfâșierea de a fi. Limpede scriere. Ușoare disonanțe între unele versuri, care păstrează totuși firul cuvintelor.
pentru textul : Gena balanței deprobabil ca ar fi util daca s-ar mentiona si datele (macar aroximative) cind au fost facute aceste fotografii sau ce epoci reprezinta, si eventual localitatile. altfel se risca un text relativ incert si neprofesionist.
pentru textul : Mineritul Văii Jiului în alb şi negru deas scoate din text "eram mare da nu mai eram/(însă nu mai contează ce nu mai eram)" si "noi ne uzăm la dracu noi ne uzăm nu ele" si as face o traducere conotativa a titlului, de ex "camera buruienii" or else. as mai insisita putin pe atmosfera de lene-spleen (e sau nu e, oricum nu conteaza in context...) si cam atat. jazz si fum.
pentru textul : weed room dechiar dacă am citit în grabă acest text trebuie să îl remarc.
pentru textul : O. M. deDaca este vorba despre o experienta asemanatoare si increzator fiind ca nu era faza cu zmeul care-l baga in pamant pana la brau pe fat-frumos as fi interesat sa aflu care-i sursa. Multam de feed-back.
pentru textul : schiță deImi place ca din jocul de cuvinte apar ironiile (inclusiv din titlu) ceea ce ma amuza. Inceputul e cam aiurea. E ok totusi finalul strofei "ai deschide ceva să-ți inunde soarele Întunecimea Ta". Interesant, te mai citesc... Ialin
pentru textul : joy to the sword dePagini