Domnule Director, "Și acuma urmează lecția de civilizație democratică pe care tu, Ovidiu Nacu și încă mulți alții (ca voi) nu o pricep. Dimpotrivă, aberează cu America, economia, ecologia iar dacă mai au timp o mai dau și cu Irakul și cu ce le mai vine la gură." Va rog sa cititi mai cu atentie ce am scris eu mai sus. Ori macar sa cititi!... Pentru ca tineti lectii de dimocratie (no, acuma daca toti am locui in America, poate am fi mai informati!) fara sa fie nevoie... Eu nu tin minte sa ma fi lansat in asemenea ideograme.
Alma, mulțam. A fost voită repetiția, ca o accentuare, ca o specificare anume. De aceea am lăsat așa chiar dacă aparent deranjează sau devine prea desciptiv. Îmi permit aici această alegere. Știu că s-a scris despre timp iluzoriu, aici este o altă fațetă a lui. Și, da, e încă o căutare, de aceea Timp și iluzie. Acum înspre vis, ca o altă iluzie. :)
un text care nu reuseste sa fie mai mult decit o gluma, dupa parerea mea. probabil inspirat dintr-o intimplare adevarata dar blocat undeva inainte sa poata sa devina parte a ceva literar. inca din titlu lucrurile au tenta de parodie ieftina. ce e aia cosmar visator? chiar daca s-a intentionat un anumit tip de "metaforizare" (aici poate asztalos poate imi reimprospateaza memoria - de pe vremea cind invatam asta in liceu, pentru ca se invata asta in liceu pe vremea mea, au trecut multi ani -), deci un anumit tip de "metaforizare" a verbului "a avea un cosmar" prin sugerarea subiectului prin folosirea obiectului, totusi dimensiunea de hilar ieftin (chiar accidental), dupa parerea mea, este dezavantajoasa titlului
interesant text, aproape un scenariu, plin de imagini frumos conturate
l-am citit de mai multe ori și mărturisesc că la fiecare lectură tot descopeream câte altceva interesant
mai citesc dacă mai scrii nu mă plictisești ca alții
A
P.S. Nu mă dau în vânt după ortografie mi se pare forțată
La"vă puteţi exprima prin simpla manipulare a oamenilor minusculi
a lumii acestora
de a cărei evoluţie veţi fi direct răspunzători."
după minusculi e virgulă, doar că nu am folosit punctuaţia.Deci:simpla manipulare a oamenilor minusculi şi simpla manipulare a lumii acestora.
La:"cîştigător cel în al cărui lume minusculă", e greşit. O să corectez.
La dublul adverb, de asemenea am evitat repetiţia:"nu uitaţi".
Mulţumesc de trecere şi semn. O să mai gîndesc şi asupra remodelării propuse.
LIM.
mi-ar placea sa cred ca indiferent de cine sau ce ti-ar fi inspirat acest text, targetul lui nu este un singur om.
si
cred ca poti pune in discutie subiectul la dezbateri. patriotismul este si va fi mereu o tema de dezbateri artistice si culturale, indiferent cum e tratat.
și eu salut trecătorii Paul: mulțumesc; ai dreptate, poezia operează cu necesar sau cu suficient; dar și Virgil, de exemplu, are dreptate: un regulament operează cu "necesar și suficient"; prin urmare, să dăm poeziei ce-i al poeziei și regulamentului ce-i al regulamentului. Virgil: (no comment). Ionuț: deoarece subiectivitatea-ți autocontradictorie îmi e lămurită de mult timp, nu o să te întreb la rându-mi despre ceva de genul "musca pe căciulă" sau "gura păcătosului" (ar fi suficient să dau doar câteva exemple din încrucișările tale... de versuri, evident); dacă ai ceva de spus despre poezie, spune; dacă nu...; este adevărat, unii se nasc puternici de la natură, unii fac exerciții; ți se pare ție că e "muncită" poezia? ok; pe de o parte, părerea ta îți aparține; pe de altă parte, nu văd nimic rău în asta; crezi că îmi era greu să așez altfel textul și rima, de exemplu, să pice la jumătatea versurilor? serios, e regretabil că ai reacția asta ieftină de a pretinde altora ceea ce tu nu ești capabil; eu îți mulțumesc, totuși, că ai citit și că, în ciuda faptului că textul meu era previzibil pentru tine (oare?) ai ținut să lași un semn.
Eu unul as fi trecut "cu patru camere" pe randul doi si l-as fi scos din titlu, ca sa nu impun aceasta metafora (reusita) a miocardului chiar asa, adica sa o bag pe gatul cititorului :-) In rest, a spus Profetul foarte bine. Andu
fiecare pastram jumatate dintr-o alta dimineata printre asternuturi si amintiri imagini deosebite "ce religie amestecată ești tu copac fulgerat căutându-și mereu rădăcinile uitate în oasele mele" cred ca acest vers ar trebui putin reluat "mâinile tale-mi dăruiesc cadouri de întâlnire"
râd. virgil, atâta timp cât există astenia de primăvară, numai de bine despre noi, altfel zis, ce spuneai?
"norocul meu este că primăvara va fi lungă
și nu vom duce lipsă de femei îndrăgostite
ne-am hotărît cu toții să stăm la pîndă și să fim mai atenți data viitoare" Da. Versuri înţelepte!
există femei care primăvara fac şi curăţenie prin lista de Ym sau chiar aiurea, dar cum de muze nu ducem lipsă, nu ne rămâne decât să aşteptăm "pendula bătrână" să-şi facă tabietul dacă vrea, când o vrea, dacă nu poate să citească liniştită ziarul şi să se bucure de oamenii dragi din jur.
Ultima parte mi-a plăcut mai mult decât prima. Evident, mă refer la parodie.
Nu sunt adepta poemelor lungi, dar acesta m-a captat :) Te-am însoţit pe tot parcursul zilei printre imagini dinamice şi cromatice ( oare nu e un pic de abuz de culoare? e doar o părere ). În versul ,,în cealaltă – paharul din plastic" ţine locul verbului ,,fumegă" cu trimitere la aburii de cafea, da? :) Aici nu e clar ,,despre el, după" iar ,,să mă doară în paișpe" mi se pare nonliric.
Mi-a plăcut mult. Constatăm la finalul unei zile pline golul din noi...un gol pe care un poem ca acesta îl poate umple. Mulţumiri şi felicitări!
Right Corina și din nou ai pus, feminin, punctul pe un atemporal 'i'... eu am cântecul acela 'from a distance you look right my friend...', mi-a plăcut mereu. Spor la scris și te mai aștept cu postări care să-mi dea de gândit pe acilea pe la noi pe Hermeneia.
Margas
Îmi place ideea schimbării titlului și transformarea în ciclul "poetul", poeme distingându-se acum prin subtitlu. Suntem acum la al doilea. Se păstrează tonalitatea gravă, și e bine, manifestă aici de la început. E interesantă și, cred, originală asocierea cu acea pasăre uriașă, cu părți, ce frumos, moarte. A doua strofă imaginativă, coboară registrul tragic al receptării poetului într-un sine universal al cititorului. Strofa a treia, în schimb, prin "abluțiunea" aceea, se prea umple artificial de prețiozitate (poate că o expresie mai așezată va fi mai consonantă), iar la final "oglindă răsturnată" lângă "disprețuită alternativă" ne antrenează într-un iureș de sensuri, prea încărcat de semnificații deja redundante, căci s-a spus (s-a indus, de fapt) deja mult, și acum se risipește frumusețea dintâi. Finalul primelor două strofe e bine temperat, celei de-a treia mi se pare mai greoi (în formă, căci ideea e clară) pănă la imobilitate. E doar o părere subiectivă, poemul mi se pare bun în ansamblu. De remarcat, față de primul poem al ciclului, aici poetul e privit și din perspectiva cititorului, aplecându-și atenția asupra efectelor pe care primul le generează în celălalt. Această schimbare de perspectivă e constructivă pentru un ciclu, nu-l face să treneze. Totuși mi-a plăcut mai mult "Poetul (I)" și-mi dau seama că e dificil să susții mai departe un ciclu, mai ales dacă ai pornit cu dreptul.
m-am logat mai devreme...dar situl semana cu o zapada nou-nouta, ca mi-a fost si tema sa intru. :)
fireste ca-mi pare ciudat acum, dar sper sa ma acomodez cu noua configuratie.
felicitari, Virgil, tie si celor care au contribuit la realizarea ei! si scuze publice pentru lunga mea absenta.
"Cand un text se loveste de un cap si suna a gol" - sigur este un cap de autor! Platon este chintesența rudimentelor filozofice! Ce e atât de greu?! Parcă am putea vorbi de istorie (și finalitate, uneori) fără a admite repetabilitatea (ciclicitatea, potrivit M.D.I, fiind unul dintre principiile ce-o fundamenteză) acesteia, ca experiment "up-gradat" - în spațiu și timp! Poate că ieșirea din post-modernitate, cu toate debarasările de concepte, axiome, propoziții filozofice axiomatice, lovite de desuetitudine, va decela noi esențe, din scoriile platoniacismului, desuet și defazat, temporal!
Un poem deosebit de frumos,unde ruperile voite de ritm subliniază o sensibilitate interioară intensă:totuşi,deşi ultimul vers probabil vrea să dea senzaţia că rupe vraja visului în sine,cred că scade din farmecul efectiv al poemului:distonează cumva cu restul. În rest,este excelentă!
Adriana, lui dvs. ăsta nu-i place sinteticul, la mine naturalul este în vogă.
versurile care le-ai dat la o parte nu se supără, strofa a doua se supără că n-ai scuturat-o şi pe ea un pic, să vadă din curiozitate ce-ar fi ieşit!
vioi text. iepurașii au mult umor. cât de curat râdem, are și o notă de freaky și știi de ce? îmi amintește de un iepure pe care l-am văzut în copilărie atârnat de un copac pregătit pentru a fi făcut cină. din poziția aceea mi se părea că râdea.
gânduri bune, Silviu!
O să ştiu şi asta . Îmi cer scuze , dar nu am pus nici o picătură de ironie in simpla atentionare -cui îi este adresat mesajul şi nu era o adresare . De ce vedeti in mine atata rău la capitolul Omenie_Rau scriu poezii , dar oamenii îi respect
Un text bine frazat, dar care conține cel puțin două clișee caracteristice poeziei române de prin anii 60, dar nu celei de prim-plan, ci de plan secund: "cînd ne scufundăm în cuvinte/ ca într-o junglă acidă/ și puternic mirositoare/ goi de orice gînd" sau "cîinele întrebării adulmecînd". Alături de asemenea clișee pândește alegoria, o rudă ceva mai săracă a metaforei.
Bucuroasă de întîlnire, Sapphire. Așa cum ai sesizat, îmi place să strecor, undeva în construcție, motivația lirică a acesteia, într-un mod vădit personal. Penultima strofă este voit cum îi spui tu languroasă, ea sintetizează spiritul artei orientale al cărui fundament îl constituie sufletul universal, sensibilitatea și emoțiile. Natura întreagă este pătrunsă de o esență divină, în ea se integrează și din ea se desprinde natura umană, cerească și ea. Natura și societatea alcătuiesc un întreg și omul trebuie să își conformeze comportamentul potrivit ordinei cosmice. Poezia orientală a fost la începuturile ei strîns legată de muzică, avînd în vedere că intonația însăși a cuvintelor determină sensul acestora, înțelegem de ce. Muzica reflectă armonia naturii. Arta lumii încarnează forțe care în momente de maximă concentrare dau naștere universului vizibil cu care se hrănește spiritualitatea. Leonardo da Vinci aprecia că lucrurile din Univers sînt desenate în spiritul naturii, că există o conexiune, un flux continuu care susține mișcarea și care restabilește echilibrul. Ori tocmai de echilibrul care este amenințat vorbeam. Asupra textului voi reveni, dar mai trebuie să las puțin lucrurile să se decanteze. Mulțumesc pentru apreciere și sugestii.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Ani, nimeni nu a enervat pe nimeni. Aici nu e corida. Este vorba de respectul față de ce pubicăm aici și față de cititorii noștri.
pentru textul : Sky Mirror deDomnule Director, "Și acuma urmează lecția de civilizație democratică pe care tu, Ovidiu Nacu și încă mulți alții (ca voi) nu o pricep. Dimpotrivă, aberează cu America, economia, ecologia iar dacă mai au timp o mai dau și cu Irakul și cu ce le mai vine la gură." Va rog sa cititi mai cu atentie ce am scris eu mai sus. Ori macar sa cititi!... Pentru ca tineti lectii de dimocratie (no, acuma daca toti am locui in America, poate am fi mai informati!) fara sa fie nevoie... Eu nu tin minte sa ma fi lansat in asemenea ideograme.
pentru textul : Doină deAlma, mulțam. A fost voită repetiția, ca o accentuare, ca o specificare anume. De aceea am lăsat așa chiar dacă aparent deranjează sau devine prea desciptiv. Îmi permit aici această alegere. Știu că s-a scris despre timp iluzoriu, aici este o altă fațetă a lui. Și, da, e încă o căutare, de aceea Timp și iluzie. Acum înspre vis, ca o altă iluzie. :)
pentru textul : dubito deTitlul mi se pare fortat. Si strofa aia cu mai bine... Ma asteptam la mai mult.
pentru textul : Tăcere cu umeri rotunzi deun text care nu reuseste sa fie mai mult decit o gluma, dupa parerea mea. probabil inspirat dintr-o intimplare adevarata dar blocat undeva inainte sa poata sa devina parte a ceva literar. inca din titlu lucrurile au tenta de parodie ieftina. ce e aia cosmar visator? chiar daca s-a intentionat un anumit tip de "metaforizare" (aici poate asztalos poate imi reimprospateaza memoria - de pe vremea cind invatam asta in liceu, pentru ca se invata asta in liceu pe vremea mea, au trecut multi ani -), deci un anumit tip de "metaforizare" a verbului "a avea un cosmar" prin sugerarea subiectului prin folosirea obiectului, totusi dimensiunea de hilar ieftin (chiar accidental), dupa parerea mea, este dezavantajoasa titlului
pentru textul : Îndrăgostit noctambul deinteresant text, aproape un scenariu, plin de imagini frumos conturate
pentru textul : lessons from the book of violin classics del-am citit de mai multe ori și mărturisesc că la fiecare lectură tot descopeream câte altceva interesant
mai citesc dacă mai scrii nu mă plictisești ca alții
A
P.S. Nu mă dau în vânt după ortografie mi se pare forțată
La"vă puteţi exprima prin simpla manipulare a oamenilor minusculi
pentru textul : intraţi pe forum aici dea lumii acestora
de a cărei evoluţie veţi fi direct răspunzători."
după minusculi e virgulă, doar că nu am folosit punctuaţia.Deci:simpla manipulare a oamenilor minusculi şi simpla manipulare a lumii acestora.
La:"cîştigător cel în al cărui lume minusculă", e greşit. O să corectez.
La dublul adverb, de asemenea am evitat repetiţia:"nu uitaţi".
Mulţumesc de trecere şi semn. O să mai gîndesc şi asupra remodelării propuse.
LIM.
Merçi beaucoup, Nicole. « Architectes de l’Urgence - Emergency Architects » a été en Roumanie aussi en 2002: tornade sur Făcăieni.
pentru textul : “L’engagement humanitaire des architectes/Humanitarian Commitment of Architects” - Architectes de l’urgence/Emergency Architects demi-ar placea sa cred ca indiferent de cine sau ce ti-ar fi inspirat acest text, targetul lui nu este un singur om.
pentru textul : românia lui virgil t -V- desi
cred ca poti pune in discutie subiectul la dezbateri. patriotismul este si va fi mereu o tema de dezbateri artistice si culturale, indiferent cum e tratat.
și eu salut trecătorii Paul: mulțumesc; ai dreptate, poezia operează cu necesar sau cu suficient; dar și Virgil, de exemplu, are dreptate: un regulament operează cu "necesar și suficient"; prin urmare, să dăm poeziei ce-i al poeziei și regulamentului ce-i al regulamentului. Virgil: (no comment). Ionuț: deoarece subiectivitatea-ți autocontradictorie îmi e lămurită de mult timp, nu o să te întreb la rându-mi despre ceva de genul "musca pe căciulă" sau "gura păcătosului" (ar fi suficient să dau doar câteva exemple din încrucișările tale... de versuri, evident); dacă ai ceva de spus despre poezie, spune; dacă nu...; este adevărat, unii se nasc puternici de la natură, unii fac exerciții; ți se pare ție că e "muncită" poezia? ok; pe de o parte, părerea ta îți aparține; pe de altă parte, nu văd nimic rău în asta; crezi că îmi era greu să așez altfel textul și rima, de exemplu, să pice la jumătatea versurilor? serios, e regretabil că ai reacția asta ieftină de a pretinde altora ceea ce tu nu ești capabil; eu îți mulțumesc, totuși, că ai citit și că, în ciuda faptului că textul meu era previzibil pentru tine (oare?) ai ținut să lași un semn.
pentru textul : delirum hristum deEu unul as fi trecut "cu patru camere" pe randul doi si l-as fi scos din titlu, ca sa nu impun aceasta metafora (reusita) a miocardului chiar asa, adica sa o bag pe gatul cititorului :-) In rest, a spus Profetul foarte bine. Andu
pentru textul : apartament cu 4 camere defiecare pastram jumatate dintr-o alta dimineata printre asternuturi si amintiri imagini deosebite "ce religie amestecată ești tu copac fulgerat căutându-și mereu rădăcinile uitate în oasele mele" cred ca acest vers ar trebui putin reluat "mâinile tale-mi dăruiesc cadouri de întâlnire"
pentru textul : jumătatea unei dimineți derâd. virgil, atâta timp cât există astenia de primăvară, numai de bine despre noi, altfel zis, ce spuneai?
pentru textul : studiul femeii îndrăgostite de"norocul meu este că primăvara va fi lungă
și nu vom duce lipsă de femei îndrăgostite
ne-am hotărît cu toții să stăm la pîndă și să fim mai atenți data viitoare" Da. Versuri înţelepte!
există femei care primăvara fac şi curăţenie prin lista de Ym sau chiar aiurea, dar cum de muze nu ducem lipsă, nu ne rămâne decât să aşteptăm "pendula bătrână" să-şi facă tabietul dacă vrea, când o vrea, dacă nu poate să citească liniştită ziarul şi să se bucure de oamenii dragi din jur.
Ultima parte mi-a plăcut mai mult decât prima. Evident, mă refer la parodie.
Nu sunt adepta poemelor lungi, dar acesta m-a captat :) Te-am însoţit pe tot parcursul zilei printre imagini dinamice şi cromatice ( oare nu e un pic de abuz de culoare? e doar o părere ). În versul ,,în cealaltă – paharul din plastic" ţine locul verbului ,,fumegă" cu trimitere la aburii de cafea, da? :) Aici nu e clar ,,despre el, după" iar ,,să mă doară în paișpe" mi se pare nonliric.
pentru textul : Ultrasonografie(II) - varianta a doua deMi-a plăcut mult. Constatăm la finalul unei zile pline golul din noi...un gol pe care un poem ca acesta îl poate umple. Mulţumiri şi felicitări!
Right Corina și din nou ai pus, feminin, punctul pe un atemporal 'i'... eu am cântecul acela 'from a distance you look right my friend...', mi-a plăcut mereu. Spor la scris și te mai aștept cu postări care să-mi dea de gândit pe acilea pe la noi pe Hermeneia.
pentru textul : Shhhh... deMargas
Îmi place ideea schimbării titlului și transformarea în ciclul "poetul", poeme distingându-se acum prin subtitlu. Suntem acum la al doilea. Se păstrează tonalitatea gravă, și e bine, manifestă aici de la început. E interesantă și, cred, originală asocierea cu acea pasăre uriașă, cu părți, ce frumos, moarte. A doua strofă imaginativă, coboară registrul tragic al receptării poetului într-un sine universal al cititorului. Strofa a treia, în schimb, prin "abluțiunea" aceea, se prea umple artificial de prețiozitate (poate că o expresie mai așezată va fi mai consonantă), iar la final "oglindă răsturnată" lângă "disprețuită alternativă" ne antrenează într-un iureș de sensuri, prea încărcat de semnificații deja redundante, căci s-a spus (s-a indus, de fapt) deja mult, și acum se risipește frumusețea dintâi. Finalul primelor două strofe e bine temperat, celei de-a treia mi se pare mai greoi (în formă, căci ideea e clară) pănă la imobilitate. E doar o părere subiectivă, poemul mi se pare bun în ansamblu. De remarcat, față de primul poem al ciclului, aici poetul e privit și din perspectiva cititorului, aplecându-și atenția asupra efectelor pe care primul le generează în celălalt. Această schimbare de perspectivă e constructivă pentru un ciclu, nu-l face să treneze. Totuși mi-a plăcut mai mult "Poetul (I)" și-mi dau seama că e dificil să susții mai departe un ciclu, mai ales dacă ai pornit cu dreptul.
pentru textul : poetul II dede trei ori peste cap, alehap! vorba cântecului :)
pentru textul : schit dem-am logat mai devreme...dar situl semana cu o zapada nou-nouta, ca mi-a fost si tema sa intru. :)
fireste ca-mi pare ciudat acum, dar sper sa ma acomodez cu noua configuratie.
felicitari, Virgil, tie si celor care au contribuit la realizarea ei! si scuze publice pentru lunga mea absenta.
La multi ani!
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 deDa, e simplut ca asta am vrut sa fie. N-aveam pretentii. Dar o fi citit cineva ok my god they killed keny? Toata seria.
pentru textul : lonesome deMoto: Dimov sau Brumaru? Inclin sa cred, Brumaru. Pe langa el, textul e palid
pentru textul : Plăci vinil peste ospicii de"Cand un text se loveste de un cap si suna a gol" - sigur este un cap de autor! Platon este chintesența rudimentelor filozofice! Ce e atât de greu?! Parcă am putea vorbi de istorie (și finalitate, uneori) fără a admite repetabilitatea (ciclicitatea, potrivit M.D.I, fiind unul dintre principiile ce-o fundamenteză) acesteia, ca experiment "up-gradat" - în spațiu și timp! Poate că ieșirea din post-modernitate, cu toate debarasările de concepte, axiome, propoziții filozofice axiomatice, lovite de desuetitudine, va decela noi esențe, din scoriile platoniacismului, desuet și defazat, temporal!
pentru textul : Câte ceva despre simțul intern deUn poem deosebit de frumos,unde ruperile voite de ritm subliniază o sensibilitate interioară intensă:totuşi,deşi ultimul vers probabil vrea să dea senzaţia că rupe vraja visului în sine,cred că scade din farmecul efectiv al poemului:distonează cumva cu restul. În rest,este excelentă!
pentru textul : nopţi de aur vechi deAdriana, lui dvs. ăsta nu-i place sinteticul, la mine naturalul este în vogă.
pentru textul : agnozie deversurile care le-ai dat la o parte nu se supără, strofa a doua se supără că n-ai scuturat-o şi pe ea un pic, să vadă din curiozitate ce-ar fi ieşit!
vioi text. iepurașii au mult umor. cât de curat râdem, are și o notă de freaky și știi de ce? îmi amintește de un iepure pe care l-am văzut în copilărie atârnat de un copac pregătit pentru a fi făcut cină. din poziția aceea mi se părea că râdea.
pentru textul : din jurnalul unui iepure alb degânduri bune, Silviu!
Asemenea, Vlad!
pentru textul : Sărbători fericite! deAsemenea oricui trece pe aici!
O să ştiu şi asta . Îmi cer scuze , dar nu am pus nici o picătură de ironie in simpla atentionare -cui îi este adresat mesajul şi nu era o adresare . De ce vedeti in mine atata rău la capitolul Omenie_Rau scriu poezii , dar oamenii îi respect
pentru textul : nebunul se priveşte în oglindă deFrumos insa parca e neterminat, lipseste explicatia de final pentru titlu. Crezi ca incerci sa dezvaluiesti ceva mai mult intr-un text?
pentru textul : marți se iubește mai mult deUn text bine frazat, dar care conține cel puțin două clișee caracteristice poeziei române de prin anii 60, dar nu celei de prim-plan, ci de plan secund: "cînd ne scufundăm în cuvinte/ ca într-o junglă acidă/ și puternic mirositoare/ goi de orice gînd" sau "cîinele întrebării adulmecînd". Alături de asemenea clișee pândește alegoria, o rudă ceva mai săracă a metaforei.
pentru textul : ambiguu pentru ruperi de ritm și tăcere dePăcat mare să nu adaugi corect diacriticele la un text așa reușit. Parol.
pentru textul : Vin Sărbătorile de Paști. Până la Inchiziție ne mănâncă popii (de cartier). deBucuroasă de întîlnire, Sapphire. Așa cum ai sesizat, îmi place să strecor, undeva în construcție, motivația lirică a acesteia, într-un mod vădit personal. Penultima strofă este voit cum îi spui tu languroasă, ea sintetizează spiritul artei orientale al cărui fundament îl constituie sufletul universal, sensibilitatea și emoțiile. Natura întreagă este pătrunsă de o esență divină, în ea se integrează și din ea se desprinde natura umană, cerească și ea. Natura și societatea alcătuiesc un întreg și omul trebuie să își conformeze comportamentul potrivit ordinei cosmice. Poezia orientală a fost la începuturile ei strîns legată de muzică, avînd în vedere că intonația însăși a cuvintelor determină sensul acestora, înțelegem de ce. Muzica reflectă armonia naturii. Arta lumii încarnează forțe care în momente de maximă concentrare dau naștere universului vizibil cu care se hrănește spiritualitatea. Leonardo da Vinci aprecia că lucrurile din Univers sînt desenate în spiritul naturii, că există o conexiune, un flux continuu care susține mișcarea și care restabilește echilibrul. Ori tocmai de echilibrul care este amenințat vorbeam. Asupra textului voi reveni, dar mai trebuie să las puțin lucrurile să se decanteze. Mulțumesc pentru apreciere și sugestii.
pentru textul : Copilul Li - Bo dePagini