"desi s-ar parea ca sunt (..), desi nu sunt, pentru ca eu nu sunt eu, daca as fi eu as fi alt eu samd,"... nu stiu tu cum ai sa mai faci. insa eu spun sa nu te nelinistesti, dorin. nu e deloc periculos, indiferent cum ai face. la buna recitire.
Draga Oriana, spatiul comentariilor este destinat cu precadere discutiilor asupra textului si mai putin comunicarilor cu caracter personal. Sper ca iti vei gasi timp sa te apleci si asupra poeziei postate aici.
Eu știu că Barbu a zis: "o țară minerală". Și mai știu că m-am gândit la skepsis-ul în cauză. Și, până la urmă, importantă în literatură rămâne originalitatea. Ca artă a cuvântului, având ca scop, pe lângă katarsis-ul prezent în orice artă, și altele, jocul, anticiparea, crearea de utopii și antiutopii, literatura invită la depășirea formei, la o combinatorică a ideilor, a fondului, chiar și acolo unde scrierea împrumută din mecanica și rutina felului de a fi al omului modularizat. Dacă pentru celelalte domenii ale cunoașterii umane, originalitatea cade în plan secund, - în filosofie căutându-se esențele, sensurile samd, stilul având un rol minor, în majoritatea cazurilor insignifiant pentru problema dezbătută, iar în teologie importantă fiind tradiția, nu atât noul - în artă și în literatură faptul de a fi original reprezintă cheia succesului pentru orice creator. Iar a fi original e posibil în special prin ceea ce aduce nou cel care se numește pe sine scriitor sau poet, iar aceasta se face numai prin lepădarea drumului cunoscut și baterea câmpilor cu grație și entuziasm. Iar un exemplu semnificativ în acest sens este romanul, ca personaj încă viu al discursului literar, care a suferit, spre binele său, de la apariția sa prin operele lui Cervantes (după Kundera) și până la exploatarea sa minunată de către un Joyce sau Kafka. Păstrarea acestui personaj în viață, creșterea interesului și capacitatea acestuia de a concura în era electronică, se datorează, cred, tocmai înnoirii continue a acestui gen literar, "regula" fiind că orice regulă literară poate fi și trebuie, la un moment dat, depășită, în manieră hegeliană, să zicem. Ceea ce asigură, pe lângă variațiile stilului, descoperirea de noi moduri de existență autentică a ființei umane.
AAA, nu ascund ca multumesc pentru observatiile facute. Intemeiate. Aveti dreptate si cu privire la final, e ca un avion care aterizeaza prost. Va mai trebui sa lucrez acolo. Sau poate chiar sa renunt la ultimul vers.
Asta e un text vechi cred (adevarat katya?) la care am spus ce-am avut de spus atunci, repet acum insa "ne pictaseră în aceeași carte" si "aș vrea să ne îngroape pe amândoi într-o carte" la distanta de doua versuri care descriu cartile alea cu pagini decupate si care se deschid pe verticala e de .... nescris. Plus chestia cu ingropatul intr-o carte e a altcuiva. Poemul oricum e plin de balast "timpul s-a sedimentat în straturi" - cum altfel? "pietre sarind "aparent" fara nicio noima" - distrugerea unei metafore "străpungeri de lumi gamoidale" - come on ... strofa a doua e cam toata asa... Urmatoarele doua strofe mi se par insa cele mai reusite, parca autoarei i-a revenit insiratia adevarata, cele mai sincere si singurele care mi-au placut asa cum imi place atunci cand citesc poezie adevarata. Revin la parerea ca virgula Katya este o poeta care trebuie sa-si caute si sa-si regasasca izvorul cu apa vie al cuvintelor. Deocamdata cuvintele ii sunt suflate de cei cu recuzita. Parerea mea, desigur Andu
eu nici astăzi nu știu ce e aia o lemă. întotdeauna m-a dus cu gîndul undevă între ideea de lamă și limonadă. așa că nu am înțeles partea a doua și nici nu știu despre ce cuvînt se face vorbire. prima parte intrigă și te face să te gîndești la tot felul de lucruri pe care nu le-ai spune cu voce tare. dar tocmai de aia ai gîndul, ca să nu audă lumea ce lascivități ascunzi acolo. la ultima parte mi-a plăcut cel mai mult cuvîntul sumară. deși e puțin ironic de vreme ce partea aceea este cea mai mare din text. dar îmi trece zîmbetul cînd dau din nou de sînge și țipete. e ceva puțin kinky cu textul ăsta. un fel de semi-erotism gothic. din nou roșu pe alb. aș spune mai multe dar zic din nou că e mai bine să rămînă acolo, acolo unde cuvintele nu se aud.
"noatea/ taceri (căciuliţa pe "a")/ for/ poeții sihaștrii (bănuiesc că "sihaştrii" e adjectiv - nearticulat!)/.
Stilistic, de revăzut: adumbrite taceri/ cascada de lacrimi/ frunzelor înrourate/ strigătele de iubire/ a vieții scară/ prezentu-i deja amintire - clişee/expresii plate, prozaice.
De impus desigur că nu impunem nimănui nimic, doar recomandăm. Nu am contestat că acea notă avea legătură strictă cu textul, nefăcând însă parte din ea - ar fi absurd să susțin altceva; ți-am recomandat însă să nu mai folosești facilitatea comentariilor pentru a te comenta singur, pentru că nu pentru asta a fost creată. Sunt sigură că poți vedea rațiunea pentru care nu încurajăm comentariile autorului decât ca răspuns la comentariile altor membri. Altfel ne-am tot comenta singuri, în speranța că ne răspunde cineva, apărem la ultimele comentarii, sporim numărul de afișări etc. Uite că sunt câțiva oameni pe hermeneia care trebuie să se refere și la comentariile de sub text, deși ar prefera să aibă timp să citeasca un text in pace si sa se refere la el. Poate contribui și tu la rărirea necesității unor astfel de intervenții. Și sper să încheiem aici, pentru a nu intra în aceleași capcane ale off topicului. Simplu: dacă mai ai astfel de clarificări de făcut, nu este nici o problemă (eu spuneam și că poate mulți cititori ar vedea și singuri; desigur, este dreptul tău să consideri că cititorii tăi nu înțeleg dacă nu le explici). Dar te voi ruga să încerci să le introduci cumva în subsolul textului, și nu la comentarii, din motivele expuse mai sus.
"atunci" a fost unul din motivele ptr care am inceput sa scriu. textul meu reprezentativ ptr "atunci" este acesta: Mamei Urcă movila craniilor umane și contemplă nuditatea primordială și vezi care răufăcător care binefăcător țipă mai tare la Timp. Ascultă, omule, nunta cuvintelor, roată, - această tainică arcă maternă - și vezi care mâini de copil, scrijelind, îți caută Fața.
Virgil, mai întâi vreau să-ți mulțumesc pentru comentariul foarte întins care dovedește că te-ai aplecat cu toată puterea ta critică asupra lui, creându-ți volens nolens o emoție estetică fie și ea negativă. Remarc că ți-ai expus o întregă ars poetica și ai întocmit un îndrumător ad-hoc despre cum se scrie un poem bun.Mai observ - acest lucru îl faci constant în comentarii- că atunci când nu întelegi niște metafore, versuri sau idei exprimate dai sentința că nu-ți place. Virgil, când a apărut dadaismul de exemplu, era cât pe-aci să iasă lupte de stradă și acum este un curent literar onorabil. Este ciudat, vorba ta,că pui semnul egal între a cunoaște și a place.Mie îmi place Dali deși nu-l înțeleg mereu, de exemplu.Aici ai o problemă de receptare după părerea mea. Sunt totuși mulțumit că în noianul de locuri comune ai găsit câteva versuri de luat în seamă. Cu stimă, te mai aștept să polemizăm, cu ochii larg deschiși
francisc, sint nevoit sa inserez un offtopic. nu stiu la ce clonare te referi tu "pe colinele hermeneuticii" (presupun ca ai vrut sa spui "site-ului Hermeneia" sau Hermeneei). te asigur ca nu exista clone pe Hermeneia si nici nu va fi acceptat sau tolerat acest lucru. Ar fi de dorit ca atunci cind facem afirmatii si mai ales acuzatii sa stim bine despre ce vorbim
Paul, scuză-mă, eu am citit așazisul manifest, nu l-aș mai citi încă o dată. Și tu citezi tot. Nu te-aș mai urma, ai doar câteva sublinieri sarcastice. Cred că un articol este construit în cea mai mare parte din opiniile autorului. Citatele nu trebuie să se întindă prea mult. La tine rolurile sunt inversate. Citatul 90%, restul opinia ta.
Cu capra pe Hermeneia.com. Capră sau șopârlă? Cam forțat. Subtitlul sună a lyrics: "vând fân, vând fân". Interesant text, îmi amintește de Agârbiceanu. Cred că e greu să scrii despre lucrurile astea, nu?
în primul rînd nu cred că este nevoie de „chiar” în versul 5
apoi nu înțeleg de ce ai trecut de la persoana I singular la persoana I plural cam prin versul 9
îmi place titlul și nici discursul nu e de lepădat. ai unele imagini care mi-au atras atenția prin simplul fapt că se pliază pe gustul meu. nu pot fi decât subiectiv:) versul de final îmi pare acum încântător. ai ceva proaspăt, aici Laurențiu și pentru asta las și semnul meu umil de apreciere.
acest mic poem este o bijuterie. in mod deosebit, subliniez metafora palpabila pe care ai reusit sa o cizelezi in cuvinte putine, insa pline de o mare sensibilitate.
un poem balansandu-se intre idei matematice si descoperirea sinelui. un poem in devenire. titlul ma duce cu gandul la ceva intim, personal, aproape carnal.
Atac la persoană?! Nu înţelegi că referirea mea era la autorul Cezar?!
Încă ceva: în acest moment (ceea ce înseamnă că nu cunosc viitorul), din punctul meu de vedere, ca "autor" de poezie, eşti un nimeni. Ce poţi să faci este să pui mâna pe-un manual de gramatică, de clasa a V-a, apoi multe, multe lecturi, şi abia apoi să dai cu pixu-n foaie. Dar toate astea numai după ce-ţi scoţi din cap că vârsta este un argument al competitivităţii în vreun domeniu, în afara obţinerii unui loc în tramvai. Şi nici măcar ăla de fiecare dată.
daca frumos ai spus "ea iesise din mine asa curgator", cred ca versul "prin piele-mi iesise" reduce din sugestia oferita initial. la fel, e dificil sa gandesti si sa cataloghezi privirea unui nou-nascut, fie el si poem, ca mustrare.... de ce nu "mainile ei priveau/mainile mele priveau"?
Mariana nici nu mai stiu ce sa spun, esti una dintre persoanele care m-au sustinut sincer pana acum si iti multumesc. As vrea sa stii ca apreciez simtul tau acut de perceptie si faptul ca mereu am avut cate ceva de invatat de la tine. Oamenii frumosi nu se gasesc peste tot, iar eu parca dintr-o data sunt prea binecuvantata!
Raluca, e prea devreme de spus felicitari. Un poem remarcat nu asigura o evolutie buna, si poate ca sunt prea tanara deocamdata, insa iti multumesc. In poezie s-a scris pana acum si se va mai scrie, important este sa ramai punct de reper. Daca reusesc asta, poate am sa merit.:)
Virgil, am corectat textul, deocamdată ultima variantă e aceasta: s p e c i i aer torid/ obiectele se scufundă ca o înghețată căzută din cornet trece repede vânzătorul de linguri/meșteșugar în lemn din alt veac fața lui are timp să zâmbească/gura lui să spună nu vrei o lingură/ draaaagă trece prin foc și lasă în urmă o lume turnată: blocuri turtite de-o parte și alta a străzii în scuar porumbei nemișcați pictor în fața șevaletului trupuri colorate-mprejur pe bănci pe bordură descărcate de-a valma în galben, ocru, mov, roșu, verde trecători rămași în poziții diverse tu-mi faci semn să tac să nu mă mișc așa în stație sudată de trotuar tu te miști tu întregistrezi stăm în stație visez un pahar cu apă chioară și-un cerc de lămâie unghiile mele date cu ojă îmi transmit sclipiri prietenoase de pe trotuar o omidă verde iese din plasa cu piersici pe care de mult am aruncat-o jos lângă mine și merge și merge și merge zâmbim complice-eu și tu- la singura tipă din stație cu noi de mult timp/ așteaptă autobuzul zâmbim/ știi poezia e o vietate din asta/o specie vie /ne caută/ne ia cu asalt/ ne ocupă forțat și merge și merge și merge omidă verde- cărnoasă nu vorbim nu mișcăm până la sandala tipei/ de-a stânga/și urcă și urcă/urmărim urmărim urmărim pe pulpa sinuoasă pe sub fusta mulată/ femeia începe să miște discret din picior bate nervoasă/o-ncearcă plânsul/am impresia că urmăresc o scenă / -ntr-un film/mai e puțin și uit că e o convenție/că trebuie să tac/ porumbeii țâșnesc/ zigurează aerul în zbor/pictorul se ridică de pe scaun mâna mea cu arătătorul întins se prăbușește mașina face vvvvvvvvvvuuuuuuuum
"La 17 octombrie, in jurul orei 16:30, Vladut Tudor, de 4 ani si 8 luni, dispare din vecinatatea Manastirii Cocos, judetul Tulcea. Venise aici, pentru prima oara in viata lui, cu mama, unchiul si cu fratele sau mai mic. La ora 18:00 este anuntata familia. Operatiunile de cautare ale politiei incep la ora 21:00.
17 OCTOMBRIE. Incep cautarile, cu 16 politisti, 30 de jandarmi (militari in termen), plus un caine de urma al CJ Tulcea. La ora 2:30 se incheie primele scotociri. In nota de caz intocmita de IJP Tulcea se precizeaza ca scotocirile s-au efectuat pe o raza de aproximativ 2 km, avand punct de plecare locul disparitiei.
[...]
23 OCTOMBRIE. La ora 9:00, echipele de investigatii se deplaseaza in doua comune din apropiere, Niculitel si Nifon. La ora 12:00, o echipa de voluntari de la Protguard Constanta gaseste copilul intr-o rapa. Conform Hartii de lucru intocmite de IJP Tulcea, la mai putin de 3 km liniari de locul in care disparuse. Conform Notei de caz, intocmita de acelasi IJP Tulcea, voluntarii "au gasit copilul la cca. 5,6 km lineari de locul in care a disparut"... Desi voluntarii sustin ca l-au gasit in viata, copilul nu a mai putut fi salvat. Cauza mortii: deshidratare si hipotermie.
OBSERVATII JURNALUL NATIONAL: cautarea lui Vladut a fost haotica, in timpul ei nu s-au hasurat pe harta de lucru zonele deja scotocite. Documentele prin care IJP Tulcea isi justifica activitatea in acele zile sunt contradictorii... Difera orele, difera distantele acoperite... Teoretic, in a doua zi de la disparitiei se scotocise pe o raza de doi-trei kilometri in jurul manastirii. Asa sustine Politia Tulcea si e un argument, printre multe altele, ca Vladut, daca ar fi fost ratacit, putea fi gasit la timp!" http://www.jurnalul.ro/special/special/balbaiala-unor-procurori-cadou-po...
***
"Maicuta torturata a murit asfixiata - soc hipovolemic, consecutiv unui mecanism complex tanatogenerator avand contentie mecanica, lipsa aportului nutritiv si a celui hidric, in conditiile unei agitatii psihomotorii severe si alterarea metabolismului, toate acestea determinand un cerc vicios din care s-ar fi putut iesi doar printr-o interventie medicala de specialitate aplicata in timp", acesta este rezultatul necropsiei facute de legistii de la Vaslui asupra cadavrului maicutei ucise prin asa-zisul procedeu de exorcizare. Contactat, un medic legist a explicat pentru ziarul Libertatea, in termeni obisnuiti, care au fost cauzele mortii maicii Irina Cornici. "E clar, femeia a murit lent, in chinuri groaznice. A fost vorba de o asfixie mecanica, dar nu provocata direct, ca la spanzurare sau strangulare. Calusul care i-a fost bagat in gura a redus substantial nivelul de oxigen pe care l-a respirat. Fiind si in spasme, avand in vedere boala de care se spune ca suferea, probabil si cu laringele inundat de anumite secretii, femeia a fortat respiratia si plamanii s-au strans, treptat, ca o punga sparta. Sangele nu s-a mai oxigenat, si-a schimbat structura, s-a "otravit" si nu a mai putut ajuta inima pentru ca nu a mai ajuns la ea. A suferit intai o insuficienta cardiocirculara. S-a prabusit circulatia sangelui. Apoi, in lant, au fost afectate toate organele, in special rinichii, dupa care s-a instalat moartea. Faptul ca a murit de foame si de sete in trei zile poate fi explicat si prin existenta altor factori: expunerea la temperaturi prea ridicate sau prea scazute, o transpiratie foarte abundenta, care ar fi putut cauza un soc de deshidratare sau anumite tulburari de metabolism. Putea fi salvata doar cu o transfuzie de sange urmata de o oxigenare directa, cu masca pe nas si gura si de administrarea unei alimentatii intravenoase". http://ortodox.net/article.php?story=viata_calugaritei
îmi scapă din postarea ta. Nu cer lămuriri. Te citesc de multă vreme şi nu numai aici. Cred că nu contează dacă sunt de mai puţin sau de mai mult timp pe acest site. Mi-am spus doar o părere, cu scuze anticipate, cum am făcut şi prin alte "locaţii". Cu bine
incercand sa respect mult citatul regulament insusi, presupun prudent ca nu am voie sa comentez faptul ca expunerea motivelor personale de a face una sau alta frizeaza chiar regulamentul clamat. oricum nu e problema mea, it's a free conutry (e SINGURUL concept care poate face, imHo, situl sa functioneze), fiecare e liber sa ignore comentarile care i se par ne la locul lor. nu-i insa la fel cu intrebarile, aici intervin reguli generale. mi-ai ramasa datoare cu raspunsul la intrebarea: ce intelegi prin "stare acrilica". datoria unui comentariu e sa ajute textul sa se autoperfectioneze. e evident cazul intrerbarii mele, nu am nici un motov sa ma aflu in treaba. multumesc. astept raspunsul tau. rim
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
"desi s-ar parea ca sunt (..), desi nu sunt, pentru ca eu nu sunt eu, daca as fi eu as fi alt eu samd,"... nu stiu tu cum ai sa mai faci. insa eu spun sa nu te nelinistesti, dorin. nu e deloc periculos, indiferent cum ai face. la buna recitire.
pentru textul : cheile deDraga Oriana, spatiul comentariilor este destinat cu precadere discutiilor asupra textului si mai putin comunicarilor cu caracter personal. Sper ca iti vei gasi timp sa te apleci si asupra poeziei postate aici.
pentru textul : S-au despărțit, marea de nisip deEu știu că Barbu a zis: "o țară minerală". Și mai știu că m-am gândit la skepsis-ul în cauză. Și, până la urmă, importantă în literatură rămâne originalitatea. Ca artă a cuvântului, având ca scop, pe lângă katarsis-ul prezent în orice artă, și altele, jocul, anticiparea, crearea de utopii și antiutopii, literatura invită la depășirea formei, la o combinatorică a ideilor, a fondului, chiar și acolo unde scrierea împrumută din mecanica și rutina felului de a fi al omului modularizat. Dacă pentru celelalte domenii ale cunoașterii umane, originalitatea cade în plan secund, - în filosofie căutându-se esențele, sensurile samd, stilul având un rol minor, în majoritatea cazurilor insignifiant pentru problema dezbătută, iar în teologie importantă fiind tradiția, nu atât noul - în artă și în literatură faptul de a fi original reprezintă cheia succesului pentru orice creator. Iar a fi original e posibil în special prin ceea ce aduce nou cel care se numește pe sine scriitor sau poet, iar aceasta se face numai prin lepădarea drumului cunoscut și baterea câmpilor cu grație și entuziasm. Iar un exemplu semnificativ în acest sens este romanul, ca personaj încă viu al discursului literar, care a suferit, spre binele său, de la apariția sa prin operele lui Cervantes (după Kundera) și până la exploatarea sa minunată de către un Joyce sau Kafka. Păstrarea acestui personaj în viață, creșterea interesului și capacitatea acestuia de a concura în era electronică, se datorează, cred, tocmai înnoirii continue a acestui gen literar, "regula" fiind că orice regulă literară poate fi și trebuie, la un moment dat, depășită, în manieră hegeliană, să zicem. Ceea ce asigură, pe lângă variațiile stilului, descoperirea de noi moduri de existență autentică a ființei umane.
pentru textul : some rule rules some rules deAAA, nu ascund ca multumesc pentru observatiile facute. Intemeiate. Aveti dreptate si cu privire la final, e ca un avion care aterizeaza prost. Va mai trebui sa lucrez acolo. Sau poate chiar sa renunt la ultimul vers.
pentru textul : incomod deAsta e un text vechi cred (adevarat katya?) la care am spus ce-am avut de spus atunci, repet acum insa "ne pictaseră în aceeași carte" si "aș vrea să ne îngroape pe amândoi într-o carte" la distanta de doua versuri care descriu cartile alea cu pagini decupate si care se deschid pe verticala e de .... nescris. Plus chestia cu ingropatul intr-o carte e a altcuiva. Poemul oricum e plin de balast "timpul s-a sedimentat în straturi" - cum altfel? "pietre sarind "aparent" fara nicio noima" - distrugerea unei metafore "străpungeri de lumi gamoidale" - come on ... strofa a doua e cam toata asa... Urmatoarele doua strofe mi se par insa cele mai reusite, parca autoarei i-a revenit insiratia adevarata, cele mai sincere si singurele care mi-au placut asa cum imi place atunci cand citesc poezie adevarata. Revin la parerea ca virgula Katya este o poeta care trebuie sa-si caute si sa-si regasasca izvorul cu apa vie al cuvintelor. Deocamdata cuvintele ii sunt suflate de cei cu recuzita. Parerea mea, desigur Andu
pentru textul : inaplicabil deeu nici astăzi nu știu ce e aia o lemă. întotdeauna m-a dus cu gîndul undevă între ideea de lamă și limonadă. așa că nu am înțeles partea a doua și nici nu știu despre ce cuvînt se face vorbire. prima parte intrigă și te face să te gîndești la tot felul de lucruri pe care nu le-ai spune cu voce tare. dar tocmai de aia ai gîndul, ca să nu audă lumea ce lascivități ascunzi acolo. la ultima parte mi-a plăcut cel mai mult cuvîntul sumară. deși e puțin ironic de vreme ce partea aceea este cea mai mare din text. dar îmi trece zîmbetul cînd dau din nou de sînge și țipete. e ceva puțin kinky cu textul ăsta. un fel de semi-erotism gothic. din nou roșu pe alb. aș spune mai multe dar zic din nou că e mai bine să rămînă acolo, acolo unde cuvintele nu se aud.
pentru textul : Cuvinte inventate. Hemoglife de"noatea/ taceri (căciuliţa pe "a")/ for/ poeții sihaștrii (bănuiesc că "sihaştrii" e adjectiv - nearticulat!)/.
Stilistic, de revăzut: adumbrite taceri/ cascada de lacrimi/ frunzelor înrourate/ strigătele de iubire/ a vieții scară/ prezentu-i deja amintire - clişee/expresii plate, prozaice.
pentru textul : imagini în oglinda retrovizoare deDe impus desigur că nu impunem nimănui nimic, doar recomandăm. Nu am contestat că acea notă avea legătură strictă cu textul, nefăcând însă parte din ea - ar fi absurd să susțin altceva; ți-am recomandat însă să nu mai folosești facilitatea comentariilor pentru a te comenta singur, pentru că nu pentru asta a fost creată. Sunt sigură că poți vedea rațiunea pentru care nu încurajăm comentariile autorului decât ca răspuns la comentariile altor membri. Altfel ne-am tot comenta singuri, în speranța că ne răspunde cineva, apărem la ultimele comentarii, sporim numărul de afișări etc. Uite că sunt câțiva oameni pe hermeneia care trebuie să se refere și la comentariile de sub text, deși ar prefera să aibă timp să citeasca un text in pace si sa se refere la el. Poate contribui și tu la rărirea necesității unor astfel de intervenții. Și sper să încheiem aici, pentru a nu intra în aceleași capcane ale off topicului. Simplu: dacă mai ai astfel de clarificări de făcut, nu este nici o problemă (eu spuneam și că poate mulți cititori ar vedea și singuri; desigur, este dreptul tău să consideri că cititorii tăi nu înțeleg dacă nu le explici). Dar te voi ruga să încerci să le introduci cumva în subsolul textului, și nu la comentarii, din motivele expuse mai sus.
pentru textul : vreau să dansez pe lame de cuțite de"atunci" a fost unul din motivele ptr care am inceput sa scriu. textul meu reprezentativ ptr "atunci" este acesta: Mamei Urcă movila craniilor umane și contemplă nuditatea primordială și vezi care răufăcător care binefăcător țipă mai tare la Timp. Ascultă, omule, nunta cuvintelor, roată, - această tainică arcă maternă - și vezi care mâini de copil, scrijelind, îți caută Fața.
pentru textul : ce am scris "atunci" deVirgil, mai întâi vreau să-ți mulțumesc pentru comentariul foarte întins care dovedește că te-ai aplecat cu toată puterea ta critică asupra lui, creându-ți volens nolens o emoție estetică fie și ea negativă. Remarc că ți-ai expus o întregă ars poetica și ai întocmit un îndrumător ad-hoc despre cum se scrie un poem bun.Mai observ - acest lucru îl faci constant în comentarii- că atunci când nu întelegi niște metafore, versuri sau idei exprimate dai sentința că nu-ți place. Virgil, când a apărut dadaismul de exemplu, era cât pe-aci să iasă lupte de stradă și acum este un curent literar onorabil. Este ciudat, vorba ta,că pui semnul egal între a cunoaște și a place.Mie îmi place Dali deși nu-l înțeleg mereu, de exemplu.Aici ai o problemă de receptare după părerea mea. Sunt totuși mulțumit că în noianul de locuri comune ai găsit câteva versuri de luat în seamă. Cu stimă, te mai aștept să polemizăm, cu ochii larg deschiși
pentru textul : imposibilitatea de a descrie inevitabilul iubirii deIII simpatic text! constiincios! imi place!
pentru textul : arhitectul de eșecuri defrancisc, sint nevoit sa inserez un offtopic. nu stiu la ce clonare te referi tu "pe colinele hermeneuticii" (presupun ca ai vrut sa spui "site-ului Hermeneia" sau Hermeneei). te asigur ca nu exista clone pe Hermeneia si nici nu va fi acceptat sau tolerat acest lucru. Ar fi de dorit ca atunci cind facem afirmatii si mai ales acuzatii sa stim bine despre ce vorbim
pentru textul : și zeii plîng dePaul, scuză-mă, eu am citit așazisul manifest, nu l-aș mai citi încă o dată. Și tu citezi tot. Nu te-aș mai urma, ai doar câteva sublinieri sarcastice. Cred că un articol este construit în cea mai mare parte din opiniile autorului. Citatele nu trebuie să se întindă prea mult. La tine rolurile sunt inversate. Citatul 90%, restul opinia ta.
pentru textul : Boierismul - necenzurat ludic deCu capra pe Hermeneia.com. Capră sau șopârlă? Cam forțat. Subtitlul sună a lyrics: "vând fân, vând fân". Interesant text, îmi amintește de Agârbiceanu. Cred că e greu să scrii despre lucrurile astea, nu?
pentru textul : Cassa-Blanca (rurala) deîn primul rînd nu cred că este nevoie de „chiar” în versul 5
pentru textul : Pact deapoi nu înțeleg de ce ai trecut de la persoana I singular la persoana I plural cam prin versul 9
îmi place titlul și nici discursul nu e de lepădat. ai unele imagini care mi-au atras atenția prin simplul fapt că se pliază pe gustul meu. nu pot fi decât subiectiv:) versul de final îmi pare acum încântător. ai ceva proaspăt, aici Laurențiu și pentru asta las și semnul meu umil de apreciere.
pentru textul : între noi golul ca o măduvă a unei coloane fără sfârșit deNu înțeleg nici eu, Andule: ce te face să crezi că așteptam din partea ta vreun răspuns.
Eugen.
pentru textul : Poemul-blestem deacest mic poem este o bijuterie. in mod deosebit, subliniez metafora palpabila pe care ai reusit sa o cizelezi in cuvinte putine, insa pline de o mare sensibilitate.
pentru textul : Noaptea deun poem balansandu-se intre idei matematice si descoperirea sinelui. un poem in devenire. titlul ma duce cu gandul la ceva intim, personal, aproape carnal.
pentru textul : câmpia dintre două unghiuri deimi cer scuze, mie imaginea nu mi se pare prea inspirata. Mih.
pentru textul : albastru deAtac la persoană?! Nu înţelegi că referirea mea era la autorul Cezar?!
pentru textul : iarna deÎncă ceva: în acest moment (ceea ce înseamnă că nu cunosc viitorul), din punctul meu de vedere, ca "autor" de poezie, eşti un nimeni. Ce poţi să faci este să pui mâna pe-un manual de gramatică, de clasa a V-a, apoi multe, multe lecturi, şi abia apoi să dai cu pixu-n foaie. Dar toate astea numai după ce-ţi scoţi din cap că vârsta este un argument al competitivităţii în vreun domeniu, în afara obţinerii unui loc în tramvai. Şi nici măcar ăla de fiecare dată.
daca frumos ai spus "ea iesise din mine asa curgator", cred ca versul "prin piele-mi iesise" reduce din sugestia oferita initial. la fel, e dificil sa gandesti si sa cataloghezi privirea unui nou-nascut, fie el si poem, ca mustrare.... de ce nu "mainile ei priveau/mainile mele priveau"?
pentru textul : apoi lumina a-nceput să cânte dede ce parodie? chiar mi a placut povestea, fie ca e sau nu pe bune.... as scoate subtitlul si precizarea din final
pentru textul : Povești pseudo-Zen (2) deMariana nici nu mai stiu ce sa spun, esti una dintre persoanele care m-au sustinut sincer pana acum si iti multumesc. As vrea sa stii ca apreciez simtul tau acut de perceptie si faptul ca mereu am avut cate ceva de invatat de la tine. Oamenii frumosi nu se gasesc peste tot, iar eu parca dintr-o data sunt prea binecuvantata!
pentru textul : l’absente deRaluca, e prea devreme de spus felicitari. Un poem remarcat nu asigura o evolutie buna, si poate ca sunt prea tanara deocamdata, insa iti multumesc. In poezie s-a scris pana acum si se va mai scrie, important este sa ramai punct de reper. Daca reusesc asta, poate am sa merit.:)
Andrei, I hope you rest your case și îți vezi de treabă. sper că îți dai seama că nu mai dă nimeni prea mult pe calomniile tale.
pentru textul : Carpe Diem deVirgil, am corectat textul, deocamdată ultima variantă e aceasta: s p e c i i aer torid/ obiectele se scufundă ca o înghețată căzută din cornet trece repede vânzătorul de linguri/meșteșugar în lemn din alt veac fața lui are timp să zâmbească/gura lui să spună nu vrei o lingură/ draaaagă trece prin foc și lasă în urmă o lume turnată: blocuri turtite de-o parte și alta a străzii în scuar porumbei nemișcați pictor în fața șevaletului trupuri colorate-mprejur pe bănci pe bordură descărcate de-a valma în galben, ocru, mov, roșu, verde trecători rămași în poziții diverse tu-mi faci semn să tac să nu mă mișc așa în stație sudată de trotuar tu te miști tu întregistrezi stăm în stație visez un pahar cu apă chioară și-un cerc de lămâie unghiile mele date cu ojă îmi transmit sclipiri prietenoase de pe trotuar o omidă verde iese din plasa cu piersici pe care de mult am aruncat-o jos lângă mine și merge și merge și merge zâmbim complice-eu și tu- la singura tipă din stație cu noi de mult timp/ așteaptă autobuzul zâmbim/ știi poezia e o vietate din asta/o specie vie /ne caută/ne ia cu asalt/ ne ocupă forțat și merge și merge și merge omidă verde- cărnoasă nu vorbim nu mișcăm până la sandala tipei/ de-a stânga/și urcă și urcă/urmărim urmărim urmărim pe pulpa sinuoasă pe sub fusta mulată/ femeia începe să miște discret din picior bate nervoasă/o-ncearcă plânsul/am impresia că urmăresc o scenă / -ntr-un film/mai e puțin și uit că e o convenție/că trebuie să tac/ porumbeii țâșnesc/ zigurează aerul în zbor/pictorul se ridică de pe scaun mâna mea cu arătătorul întins se prăbușește mașina face vvvvvvvvvvuuuuuuuum
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 7 deva multumesc.
"La 17 octombrie, in jurul orei 16:30, Vladut Tudor, de 4 ani si 8 luni, dispare din vecinatatea Manastirii Cocos, judetul Tulcea. Venise aici, pentru prima oara in viata lui, cu mama, unchiul si cu fratele sau mai mic. La ora 18:00 este anuntata familia. Operatiunile de cautare ale politiei incep la ora 21:00.
17 OCTOMBRIE. Incep cautarile, cu 16 politisti, 30 de jandarmi (militari in termen), plus un caine de urma al CJ Tulcea. La ora 2:30 se incheie primele scotociri. In nota de caz intocmita de IJP Tulcea se precizeaza ca scotocirile s-au efectuat pe o raza de aproximativ 2 km, avand punct de plecare locul disparitiei.
[...]
23 OCTOMBRIE. La ora 9:00, echipele de investigatii se deplaseaza in doua comune din apropiere, Niculitel si Nifon. La ora 12:00, o echipa de voluntari de la Protguard Constanta gaseste copilul intr-o rapa. Conform Hartii de lucru intocmite de IJP Tulcea, la mai putin de 3 km liniari de locul in care disparuse. Conform Notei de caz, intocmita de acelasi IJP Tulcea, voluntarii "au gasit copilul la cca. 5,6 km lineari de locul in care a disparut"... Desi voluntarii sustin ca l-au gasit in viata, copilul nu a mai putut fi salvat. Cauza mortii: deshidratare si hipotermie.
OBSERVATII JURNALUL NATIONAL: cautarea lui Vladut a fost haotica, in timpul ei nu s-au hasurat pe harta de lucru zonele deja scotocite. Documentele prin care IJP Tulcea isi justifica activitatea in acele zile sunt contradictorii... Difera orele, difera distantele acoperite... Teoretic, in a doua zi de la disparitiei se scotocise pe o raza de doi-trei kilometri in jurul manastirii. Asa sustine Politia Tulcea si e un argument, printre multe altele, ca Vladut, daca ar fi fost ratacit, putea fi gasit la timp!" http://www.jurnalul.ro/special/special/balbaiala-unor-procurori-cadou-po...
***
"Maicuta torturata a murit asfixiata - soc hipovolemic, consecutiv unui mecanism complex tanatogenerator avand contentie mecanica, lipsa aportului nutritiv si a celui hidric, in conditiile unei agitatii psihomotorii severe si alterarea metabolismului, toate acestea determinand un cerc vicios din care s-ar fi putut iesi doar printr-o interventie medicala de specialitate aplicata in timp", acesta este rezultatul necropsiei facute de legistii de la Vaslui asupra cadavrului maicutei ucise prin asa-zisul procedeu de exorcizare. Contactat, un medic legist a explicat pentru ziarul Libertatea, in termeni obisnuiti, care au fost cauzele mortii maicii Irina Cornici. "E clar, femeia a murit lent, in chinuri groaznice. A fost vorba de o asfixie mecanica, dar nu provocata direct, ca la spanzurare sau strangulare. Calusul care i-a fost bagat in gura a redus substantial nivelul de oxigen pe care l-a respirat. Fiind si in spasme, avand in vedere boala de care se spune ca suferea, probabil si cu laringele inundat de anumite secretii, femeia a fortat respiratia si plamanii s-au strans, treptat, ca o punga sparta. Sangele nu s-a mai oxigenat, si-a schimbat structura, s-a "otravit" si nu a mai putut ajuta inima pentru ca nu a mai ajuns la ea. A suferit intai o insuficienta cardiocirculara. S-a prabusit circulatia sangelui. Apoi, in lant, au fost afectate toate organele, in special rinichii, dupa care s-a instalat moartea. Faptul ca a murit de foame si de sete in trei zile poate fi explicat si prin existenta altor factori: expunerea la temperaturi prea ridicate sau prea scazute, o transpiratie foarte abundenta, care ar fi putut cauza un soc de deshidratare sau anumite tulburari de metabolism. Putea fi salvata doar cu o transfuzie de sange urmata de o oxigenare directa, cu masca pe nas si gura si de administrarea unei alimentatii intravenoase".
pentru textul : măsurarea inteligenţei emoţionale dehttp://ortodox.net/article.php?story=viata_calugaritei
îmi scapă din postarea ta. Nu cer lămuriri. Te citesc de multă vreme şi nu numai aici. Cred că nu contează dacă sunt de mai puţin sau de mai mult timp pe acest site. Mi-am spus doar o părere, cu scuze anticipate, cum am făcut şi prin alte "locaţii". Cu bine
pentru textul : pierdut deincercand sa respect mult citatul regulament insusi, presupun prudent ca nu am voie sa comentez faptul ca expunerea motivelor personale de a face una sau alta frizeaza chiar regulamentul clamat. oricum nu e problema mea, it's a free conutry (e SINGURUL concept care poate face, imHo, situl sa functioneze), fiecare e liber sa ignore comentarile care i se par ne la locul lor. nu-i insa la fel cu intrebarile, aici intervin reguli generale. mi-ai ramasa datoare cu raspunsul la intrebarea: ce intelegi prin "stare acrilica". datoria unui comentariu e sa ajute textul sa se autoperfectioneze. e evident cazul intrerbarii mele, nu am nici un motov sa ma aflu in treaba. multumesc. astept raspunsul tau. rim
pentru textul : deuteronomia de"Mulți plâng, dar nu tuturor le iese"
pentru textul : Scurtmetraj în aer liber dePagini