Dănuț, bucuros să te regăsesc și pe acest site și mulțumesc pentru semn. Tocmai am ieșit dintr-o perioadă epuizantă și sper să-mi intru cât mai repede în mână și în mental și să trec și pe la alții prin pagini. Văd că tu ai fost harnic. Am început cu acest text mai vechiuț, întrucât îl vedeam de bonton.
"si nu va mai luati gratuit de mine ca ma supar si va fac din doua miscari"
"apropo, eu zimbesc :) adica zimbeam, adica am zis-o pe un ton amicitesc" (dihania) - Matei, zâmbeşti ori prea evident, ori prea subtil :). Chiar şi când suntem puţin mai acizi ori ironici, ar trebui să ne mulăm limbajul astfel încât să nu derapeze. Altfel spus, nici în glumă să nu ne facem fiecare pe fiecare din două mişcări, că nu suntem pe maidan.
Tocmai ultima e cea care conteaza cel mai mult... e delir, ce Dumnezeu... Strofa 3 este singura pe care o voi modifica. Am o varianta, dar ma mai gandesc. Multumesc de treecer si comentariu ! ialin
Îndrăznesc să fiu profetic, o să obţii o peniţă din partea"marelui" profet. Am observat că, pe alocuri, peniţele se acordă preferenţial. Deranjant e faptul că în domeniul literar nu se dau verdicte de genul "te trimit în şantier-reparaţie"( concept eronat), am imitat comportamentul profetului. Nu-mi este caracteristic şi mi se pare deplasat, dar am vrut să trimit un mesaj răsturnat. Sper că m-ai înţeles.Referitor la propria ta creaţie, ai poezii reuşite care transmit mesaje şi stări.
alma, m-am gandit la ceea ce ai spus aici. de la inceput insa am stiut ca titlul ales e indispensabil ptr. ideea textului. in privinta ultimului vers astept sugestii :) nu am inteles insa daca ti-a placut textul.
Aşa se face că
acela care părăseşte o face-ntotdeauna
pentru binele celuilalt;
ca şi cum ar sparge o cană pentru a o scuti
de chinul setei.
Degeaba boţeşti cearşaful şi pe cealaltă parte,
degeaba ai slăbit de ţi se vede viaţa cum schiază pe oase,
goleşti de străzi drumurile dintre voi degeaba
şi degeaba a murit pisica scării...
Toate au fost făcute numai şi numai şi numai
pentru binele tău.
Adriana, traim in poveste. Numai ca ele sfarsesc prost sau nu sfarsesc niciodata. Uneori cred ca ceea ce e posibil in poezie este posibil si in viata. Deocamdata, nu e. Azi, in Vaslui, e un soare cu dinti multumesc
Am citit tot. Şi bine am făcut. S-a limpezit aproape întru totul.
Alegeri în viaţă. Planificare şi întâmplare. "Ce-ar fi fost dacă". Toate acestea redate excelent de un om lovit la cap, la propriu. Poate şi la figurat. Da, sunteţi un prozator în adevăratul sens al cuvântului.
Am să remarc acest text în două feluri, pentru a fi citit de cât mai multă lume.
Felicitări!
Katy, mai întâi îți urez bun venit pe Hermeneia! Mie îmi sună bine versurile tale, nu le găsesc nici ermetice, nici copilărești. Chestie de gusturi. O viziune a artistul plastic descriind lumea înconjurătoare printr-o proiecție în canevasul palmei. Mult succes în continuare!
Omul acesta scotocește în mine mă răsfoiește mă caută mă îmbrățișează povestea noastră încă nu a început... sau a început cu atât de mult timp în urmă, încât acum ni se amestecă fără noimă printre degete amintiri și imagini ca în oglindă. Apetenta mea pentru proza..:) Sunt insa, in asentimentul lui Vladi si eu.:) Un text al sensibilitatilor. Cu inclinare.
Voi cauta greselile. Intortocheat? Pentru cine nu cunoaste mediul, e posibil ca am intrat prea direct in el, si in gandurile unui om prins in el. Am sa revin peste el, probabil mai incolo, acum mi-e prea apropiat ca sa corectez ceva obiectiv. Oricum, multumesc de parere si comentariu. Pentru ca este vorba de interactiuni continue intre oameni care nu se cunosc, fiecare asteapta ceva-altceva de la celalalt dar comunicarea e la un nivel bazal (nu mereu, dar de multe ori). Necunoasterea naste vina, inteligenta nu este mereu apreciata (mai rar, dar cazul de sus e unul, oameni lipsiti de simt pedagogic sunt rari, dar exista, si cand intalnesti unul cum e personajul de mai sus, se infiinteaza si sentimentul de frustrare superioara, si eu zic ca in lipsa unei comunicari, e normal sa fie acolo.) Pentru mine a fost anomalia care m-a pus pe scris. Povestea etnica pe sleau? Nu este, ce am spus acolo e doar inca o realitate a omului care traieste in acest mediu. Ce-ar fi fost daca integram in text nesimtirea cu care vorbesc numai in ungureste colegii de fata cu noi, romanii, tocmai pentru ca stiu ca nu intelegem si ne izoleaza, cum unele cadre medicale fac la fel. Cum exista pepiniere de ungurime, licee cu profil unguresc care s-au creat cu directiva direct de la Bucuresti (desi elevii maghiari, culmea, nu si-au dorit asta), cum am colegi care si-au cumparat Bac-ul la romana, care nu stiu nimic mai mult decat da/nu/nu stiu, cum intalnesti pacienti care nu vor sa vorbeasca romaneste, cum intalnesti romani care nu vor sa stie ungureste, cum se fac angajari, cum se castiga interviuri, cum se deschid unele usi numai pe acest considerent, cum rar vezi prietenii interetnice. Sunt realitati care intr-o zona ca aceasta, iti irita retina zilnic. Am prieteni maghiari, si sunt departe de a fi o extremista, pe multi dintre ei ii apreciez, sunt o minoritate extrem de unita si responsabila de obicei, in orice fac. Oricat de inciudat i-as privi uneori, trebuie sa ii apreciez. Lumea aici merge inainte, cu sau fara calcari pe coada.E normalul. Asa ca.. povestea cu rîia? E light. Ai fi văzut, la sfîrșitul textului, între Csungy și personajul principal se leaga chiar o prietenie.
Fragmentul de la "o iubesc." până la "o iubesc." mi se pare patetic și textul cred că ar căpăta valoare mai mare fără el. E un text foarte bun. E o povestire, e un fragment, urmează continuarea, de unde vine, cum se termină? întrebări la care tu ai putea găsi câte un răspuns.
Laurentiu Belizan, imi pare bine sa te regasesc in pagina mea. Penita oferita, urmata de un comentariu stufos si pertinent, au reale puteri incurajatoare asupra mea. In ce priveste observatia , ma voi gandi, cum as putea subtia capastrul acelei emfaze, fara sa-l dau jos pe Quezalcoatl de pe umeri. Sa mai treci. Cu multumiri si prietenie.
Un poem frumos (chiar frumos, în asprimea lui!), bine structurat, cu ideile şi simţămintele bine ritmate. Dacă-mi permiţi o sugestie, aş zice să scoţi din prima secvenţă asta: "ei spuneau că ei sunt brutus eu că nu sunt cezar
ecce mulier!" N-am să explic de ce.
"frigul mă răzuieşte de la degete c-un cuţit ruginit
nu-mi dau seama nici cine sunt
inexplicabil
nu am graţia să pot vedea sufletul îndepărtându-se
fata cu mandolină şi-a rupt corzile de plastic
copacii freamătă spre final
fără păsări
zilele se desprind de cer ca nişte afişe lipite de stâlpi"
mi-a placut mult acest final, cu succesiunea de imagini care te smulg din platitudine.
Uite cum si din discursivitate se naste poezie! Pentru ca
"ceea ce noi
numim în mod iluzoriu dragoste
[da-mi voie sa intervin in text: ne prgateste] fiecare fibră
fiecare terminaţie nervoasă
pentru cea mai frumoasă incompatibilitate"
evident titlul promite foarte mult. textul insa nu prea satisface asteptarile. cam prea opzecist pe alocuri.
daca imi permiti, varianta mea:
cu sufletul împinge
se ţine cu pumnii încleştaţi de cer
strigă şi se zvârcoleşte a naştere
pe fiece pală de vânt
numele
îl pronunţă glorie în destinul tatălui
mamă pătrunzând secretul
oboseala e vrăşmăşia imperfecţiunilor dintre cuvinte
privirea ei în zborul unor lebede
inima arde
cu sufletul împinge
O.K. Să trecem acum la oile noastre. Privind la rece, intr-o atmosferă cu miros de tanka, viata derulează firul ,oglindindu-și mizeriile cotidiene in oglinda.Exact "nimic nou-vei spune". Cu toate acestea observăm simbolurile :- 'roata de aur"-semnifică transformarea și schimbarea spirituală. - tulpina și rădăcina lotusului, secționate, prezintă compartimente goale, simbolizând înțelepciunea faptului de a înțelege vidul. ( aflam toate aceste din: www.lumeafengshui.ro/articol.aspx?ctg=4&kArticol=131 ) -numarul de aur-dezvăluie că intreg universul este structurat, respectand fidel proporția perfectă . Concluzia ar fi ca toate au rostul lor. Numai versurile "întoarce din desișuri de vid de memorie viitorul."aduc un avertisment. mai vorbim multumesc.
cresc două păsări pe care nu le-am căsătorit niciodată
sunt curios cum se împerechează muşcate de timp - aham, spune tu ce vrei, da' bucata asta o iau cu mine in plimbarea zilnica:) plin de tot felul de lucruri poemul tau, si e bine ca e asa! zile faine iti doresc, spor la scris!
Ritmul nu stiu daca e dat neaparat de acel "imediat". Iar primăvara nu știu dacă este neapărat redată cel mai bine de "imediat", poate doar într-adevăr deschiderea spontană a mugurelui. De ce am întrebat de magnolii? Fiindcă - repet - așa pare în imaginea de mai sus, că ar fi o magnolie. și fiindcă m-aș fi bucurat să fie bună percepția mea, din simplul fapt că iubesc foarte mult magnoliile. Și nu știam că deranjează întrebările firești. Dar plec imediat, precum polenul luat de vânt. :) Mulțumesc pentru lămurirea small-caps. :)
că tot e seară, hai să mă explic pe text, deși aș fi putut să spun de la bun început: da, Adrian, nu este unul dintre cele mai frumoase poeme ale mele ori da, Adrian, e un punct de vedere. însă am vrut să văd cum gândești conjunctural pentru, de ce nu, a reține la o corectare ulterioară și deci:
în noaptea dintre ani (imagine) am să mănânc o felie de tort (imagine)
cu gândul departe (imagine)
am să mă plimb printre grupuri (imagine)
cu un pahar în mână (imagine)
în privire cu un lasă-mă blând (imagine)
le voi studia chipurile (descriere)
și voi tăcea (ton confesiv)
nimic nu-mi va decora ochii (imagine)
pentru că am multe absențe peste care nu pot trece (ton confesiv)
decât sprijinit în amintiri (ajustarea lui)
și în poze vechi (dublarea voită pentru diversificare)
unde eram tânăr lejer în frumusețea unei lumi vii (ton confesiv)
deci în noaptea dintre ani (intermezzo)
am să ies devreme afară și o să îmi spun în gând la
multi ani pentru că afară
este lumea mea (descriere și confesiune)
care se mulează pe mine mă sărută (personificare)
și mă recunoaște al ei
precum căldura unei femei pe jumătate amețită (continuarea lirică a personificării)
atunci din abis
brațele tale vor lumina un timp
pe gâtul meu rece (ton confesiv)
la multi ani draga mea îți voi spune râzând
amar(ton confesiv)
și am să mă așez pentru fotografia de grup
lângă o necunoscută (imagine)
cu un pomelo în mână (imagine)
acum, eu prin ton confesiv înțeleg trăire, în rest e ... imagine.
poate lirism nu este... .)
curaj au și nebunii frumoșii naivi ai marilor decade istorice cred în revoluții, cred real în posibilitatea ca "homo homini lupus" să își schimbe și năravul, nu numai blana socio-politico-economică; în realitate, linia dintre idealism și prostie, așa cum bine observi, este foarte sensibilă, iar granița ce le separă foarte ușor de încălcat, tranformându-ne pe fiecare dintre noi, chiar de la primul pas mânjit pe talpă cu "libertate" (eventual și "egalitate, fraternitate"), în transfugi ai unei alte orânduiri în care dictatura (nomenclaturistă, în cazul nostru) este/ a fost înlocuită de "tirania majorității"; s-a schimbat ceva? cu siguranță, da; înainte, dacă vorbeai, ți se vâra un pumn în gură; azi, ți se recomandă sirop de tuse (dacă, evident, ai bani să îl cumperi); martirul într-o societate democratică este privit ca un stupid, idealistul ca un inadaptat; turma impune ștampilând copitatic în virtutea "dreptului la vot"; mi-aș putea paria sufletul că, dintre cei care au votat Constituția, de exemplu, 99,99 la sută nu numai că nu au citit-o, dar nici nu ar putea să se exprime asupra a ceea ce este (sau ar trebui să fie) Constituția. Cred în curajul eroilor (pseudo)revoluției, dar, în același timp, deplâng prostia lor. Dumnezeu să-i și să ne ocrotească (deși ar trebui să vedem ce facem cu "sfinții").
ce ți-e și cu genurile și speciile astea literare... eu cred că tu nu numai că nu vezi dar nici nu faci diferența între un aforism și o poezie. ceea ce nu e grav, dar e penibil, la fel ca epitetul la care făceam referire în comentariul anterior. prin urmare sistează un dialog cu mine din considerente evidente. deși cu referințe la Blaga, Nichita și Barbu din întreaga, multa, marea istorie a literaturii universale mă determini să te apreciez pentru naționalismul discursului:) iar întrebările tale: ce e penibil in poezia asta? in poezia lui Barbu exista ceva banal? cred că își aveau contextul pe băncile liceului nu pe Hermeneia, dar hey... nu te lăsa, defulează:) pese. desigur, plecând de la premiza că fiecare om e subiectiv când îți spune că acest text nu e poezie ar fi de-a dreptul generos să se ofere ca model:)
Alma, nu obisnuiesc să îmi dau textele spre corectare nimănui. te asigur de asta. nu știu despre cine vorbești, despre stilul acela de care intuiești că m-aș apropia. oricum, este destul de interesant ceea ce afirmi. poate că se obișnuiește așa sau poate nu. nu știu să-ți răspund la întrebare. ce ne facem? pe cineva tot trebuie să întrebăm, nu?:)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Dănuț, bucuros să te regăsesc și pe acest site și mulțumesc pentru semn. Tocmai am ieșit dintr-o perioadă epuizantă și sper să-mi intru cât mai repede în mână și în mental și să trec și pe la alții prin pagini. Văd că tu ai fost harnic. Am început cu acest text mai vechiuț, întrucât îl vedeam de bonton.
pentru textul : O, domnule Bartleby! de"si nu va mai luati gratuit de mine ca ma supar si va fac din doua miscari"
pentru textul : paul blaj - poetul miazănoapte - ed. Napoca Star - Cluj - 2010 de"apropo, eu zimbesc :) adica zimbeam, adica am zis-o pe un ton amicitesc" (dihania) - Matei, zâmbeşti ori prea evident, ori prea subtil :). Chiar şi când suntem puţin mai acizi ori ironici, ar trebui să ne mulăm limbajul astfel încât să nu derapeze. Altfel spus, nici în glumă să nu ne facem fiecare pe fiecare din două mişcări, că nu suntem pe maidan.
Tocmai ultima e cea care conteaza cel mai mult... e delir, ce Dumnezeu... Strofa 3 este singura pe care o voi modifica. Am o varianta, dar ma mai gandesc. Multumesc de treecer si comentariu ! ialin
pentru textul : Ison deÎndrăznesc să fiu profetic, o să obţii o peniţă din partea"marelui" profet. Am observat că, pe alocuri, peniţele se acordă preferenţial. Deranjant e faptul că în domeniul literar nu se dau verdicte de genul "te trimit în şantier-reparaţie"( concept eronat), am imitat comportamentul profetului. Nu-mi este caracteristic şi mi se pare deplasat, dar am vrut să trimit un mesaj răsturnat. Sper că m-ai înţeles.Referitor la propria ta creaţie, ai poezii reuşite care transmit mesaje şi stări.
pentru textul : despre falsele principii ale mecanismelor iubirii III dealma, m-am gandit la ceea ce ai spus aici. de la inceput insa am stiut ca titlul ales e indispensabil ptr. ideea textului. in privinta ultimului vers astept sugestii :) nu am inteles insa daca ti-a placut textul.
pentru textul : de regăsire demultumesc si eu pentru includere.
pentru textul : Virtualia 13 - ediţia ta norocoasă demi-a plăcut, iar versurile acestea în special:
Aşa se face că
acela care părăseşte o face-ntotdeauna
pentru binele celuilalt;
ca şi cum ar sparge o cană pentru a o scuti
de chinul setei.
Degeaba boţeşti cearşaful şi pe cealaltă parte,
degeaba ai slăbit de ţi se vede viaţa cum schiază pe oase,
goleşti de străzi drumurile dintre voi degeaba
şi degeaba a murit pisica scării...
Toate au fost făcute numai şi numai şi numai
pentru binele tău.
ai transmis. am empatizat. frumos!
pentru textul : Şi atunci m-am ridicat pe sufletele din spate deAdriana, traim in poveste. Numai ca ele sfarsesc prost sau nu sfarsesc niciodata. Uneori cred ca ceea ce e posibil in poezie este posibil si in viata. Deocamdata, nu e. Azi, in Vaslui, e un soare cu dinti multumesc
pentru textul : prințesa oarbă, ariciul și colivia de aur deAm citit tot. Şi bine am făcut. S-a limpezit aproape întru totul.
Alegeri în viaţă. Planificare şi întâmplare. "Ce-ar fi fost dacă". Toate acestea redate excelent de un om lovit la cap, la propriu. Poate şi la figurat. Da, sunteţi un prozator în adevăratul sens al cuvântului.
Am să remarc acest text în două feluri, pentru a fi citit de cât mai multă lume.
Felicitări!
(Aveţi ceva publicat pe hârtie? )
pentru textul : Iulian are ochi de melc deKaty, mai întâi îți urez bun venit pe Hermeneia! Mie îmi sună bine versurile tale, nu le găsesc nici ermetice, nici copilărești. Chestie de gusturi. O viziune a artistul plastic descriind lumea înconjurătoare printr-o proiecție în canevasul palmei. Mult succes în continuare!
pentru textul : port curajul deOmul acesta scotocește în mine mă răsfoiește mă caută mă îmbrățișează povestea noastră încă nu a început... sau a început cu atât de mult timp în urmă, încât acum ni se amestecă fără noimă printre degete amintiri și imagini ca în oglindă. Apetenta mea pentru proza..:) Sunt insa, in asentimentul lui Vladi si eu.:) Un text al sensibilitatilor. Cu inclinare.
pentru textul : Pânză nețesută demulțumesc pentru com/obs. Mihaela, dacă asta e dorința...
pentru textul : confluențe deVoi cauta greselile. Intortocheat? Pentru cine nu cunoaste mediul, e posibil ca am intrat prea direct in el, si in gandurile unui om prins in el. Am sa revin peste el, probabil mai incolo, acum mi-e prea apropiat ca sa corectez ceva obiectiv. Oricum, multumesc de parere si comentariu. Pentru ca este vorba de interactiuni continue intre oameni care nu se cunosc, fiecare asteapta ceva-altceva de la celalalt dar comunicarea e la un nivel bazal (nu mereu, dar de multe ori). Necunoasterea naste vina, inteligenta nu este mereu apreciata (mai rar, dar cazul de sus e unul, oameni lipsiti de simt pedagogic sunt rari, dar exista, si cand intalnesti unul cum e personajul de mai sus, se infiinteaza si sentimentul de frustrare superioara, si eu zic ca in lipsa unei comunicari, e normal sa fie acolo.) Pentru mine a fost anomalia care m-a pus pe scris. Povestea etnica pe sleau? Nu este, ce am spus acolo e doar inca o realitate a omului care traieste in acest mediu. Ce-ar fi fost daca integram in text nesimtirea cu care vorbesc numai in ungureste colegii de fata cu noi, romanii, tocmai pentru ca stiu ca nu intelegem si ne izoleaza, cum unele cadre medicale fac la fel. Cum exista pepiniere de ungurime, licee cu profil unguresc care s-au creat cu directiva direct de la Bucuresti (desi elevii maghiari, culmea, nu si-au dorit asta), cum am colegi care si-au cumparat Bac-ul la romana, care nu stiu nimic mai mult decat da/nu/nu stiu, cum intalnesti pacienti care nu vor sa vorbeasca romaneste, cum intalnesti romani care nu vor sa stie ungureste, cum se fac angajari, cum se castiga interviuri, cum se deschid unele usi numai pe acest considerent, cum rar vezi prietenii interetnice. Sunt realitati care intr-o zona ca aceasta, iti irita retina zilnic. Am prieteni maghiari, si sunt departe de a fi o extremista, pe multi dintre ei ii apreciez, sunt o minoritate extrem de unita si responsabila de obicei, in orice fac. Oricat de inciudat i-as privi uneori, trebuie sa ii apreciez. Lumea aici merge inainte, cu sau fara calcari pe coada.E normalul. Asa ca.. povestea cu rîia? E light. Ai fi văzut, la sfîrșitul textului, între Csungy și personajul principal se leaga chiar o prietenie.
pentru textul : Csungy, tu știai? deer: asta o data asta de doua ori, mai ramanea asta a treia oara si era adjudecata situatia mea... noroc ca am scapat!
pentru textul : no satisfaction deFragmentul de la "o iubesc." până la "o iubesc." mi se pare patetic și textul cred că ar căpăta valoare mai mare fără el. E un text foarte bun. E o povestire, e un fragment, urmează continuarea, de unde vine, cum se termină? întrebări la care tu ai putea găsi câte un răspuns.
pentru textul : ebosa deLaurentiu Belizan, imi pare bine sa te regasesc in pagina mea. Penita oferita, urmata de un comentariu stufos si pertinent, au reale puteri incurajatoare asupra mea. In ce priveste observatia , ma voi gandi, cum as putea subtia capastrul acelei emfaze, fara sa-l dau jos pe Quezalcoatl de pe umeri. Sa mai treci. Cu multumiri si prietenie.
pentru textul : desperado deUn poem frumos (chiar frumos, în asprimea lui!), bine structurat, cu ideile şi simţămintele bine ritmate. Dacă-mi permiţi o sugestie, aş zice să scoţi din prima secvenţă asta: "ei spuneau că ei sunt brutus eu că nu sunt cezar
pentru textul : elegie 01 deecce mulier!" N-am să explic de ce.
"frigul mă răzuieşte de la degete c-un cuţit ruginit
nu-mi dau seama nici cine sunt
inexplicabil
nu am graţia să pot vedea sufletul îndepărtându-se
fata cu mandolină şi-a rupt corzile de plastic
copacii freamătă spre final
fără păsări
zilele se desprind de cer ca nişte afişe lipite de stâlpi"
mi-a placut mult acest final, cu succesiunea de imagini care te smulg din platitudine.
pentru textul : Tăcere cu părul prins în cozi deUite cum si din discursivitate se naste poezie! Pentru ca
"ceea ce noi
numim în mod iluzoriu dragoste
[da-mi voie sa intervin in text: ne prgateste] fiecare fibră
fiecare terminaţie nervoasă
pentru cea mai frumoasă incompatibilitate"
Poate ca "din toate" n-ar mai trebui.
pentru textul : iluzia că dragostea deevident titlul promite foarte mult. textul insa nu prea satisface asteptarile. cam prea opzecist pe alocuri.
daca imi permiti, varianta mea:
cu sufletul împinge
se ţine cu pumnii încleştaţi de cer
strigă şi se zvârcoleşte a naştere
pe fiece pală de vânt
numele
îl pronunţă glorie în destinul tatălui
mamă pătrunzând secretul
oboseala e vrăşmăşia imperfecţiunilor dintre cuvinte
pentru textul : poem falus deprivirea ei în zborul unor lebede
inima arde
cu sufletul împinge
O.K. Să trecem acum la oile noastre. Privind la rece, intr-o atmosferă cu miros de tanka, viata derulează firul ,oglindindu-și mizeriile cotidiene in oglinda.Exact "nimic nou-vei spune". Cu toate acestea observăm simbolurile :- 'roata de aur"-semnifică transformarea și schimbarea spirituală. - tulpina și rădăcina lotusului, secționate, prezintă compartimente goale, simbolizând înțelepciunea faptului de a înțelege vidul. ( aflam toate aceste din: www.lumeafengshui.ro/articol.aspx?ctg=4&kArticol=131 ) -numarul de aur-dezvăluie că intreg universul este structurat, respectand fidel proporția perfectă . Concluzia ar fi ca toate au rostul lor. Numai versurile "întoarce din desișuri de vid de memorie viitorul."aduc un avertisment. mai vorbim multumesc.
pentru textul : Sky Mirror demulţumesc pentru variantă, cred că aş mai putea ajusta puţin poemul :)
pentru textul : primăvara neagră decresc două păsări pe care nu le-am căsătorit niciodată
pentru textul : începutul de care este bine să ştii desunt curios cum se împerechează muşcate de timp - aham, spune tu ce vrei, da' bucata asta o iau cu mine in plimbarea zilnica:) plin de tot felul de lucruri poemul tau, si e bine ca e asa! zile faine iti doresc, spor la scris!
mersi, bătrânetrăgător. are el ceva textul ăsta, probabil. o amintire profundă însă nu. o senzație se pare că da. ne mai citim.
pentru textul : epistolă pentru iarnă deRitmul nu stiu daca e dat neaparat de acel "imediat". Iar primăvara nu știu dacă este neapărat redată cel mai bine de "imediat", poate doar într-adevăr deschiderea spontană a mugurelui. De ce am întrebat de magnolii? Fiindcă - repet - așa pare în imaginea de mai sus, că ar fi o magnolie. și fiindcă m-aș fi bucurat să fie bună percepția mea, din simplul fapt că iubesc foarte mult magnoliile. Și nu știam că deranjează întrebările firești. Dar plec imediat, precum polenul luat de vânt. :) Mulțumesc pentru lămurirea small-caps. :)
pentru textul : no memory decă tot e seară, hai să mă explic pe text, deși aș fi putut să spun de la bun început: da, Adrian, nu este unul dintre cele mai frumoase poeme ale mele ori da, Adrian, e un punct de vedere. însă am vrut să văd cum gândești conjunctural pentru, de ce nu, a reține la o corectare ulterioară și deci:
în noaptea dintre ani (imagine) am să mănânc o felie de tort (imagine)
cu gândul departe (imagine)
am să mă plimb printre grupuri (imagine)
cu un pahar în mână (imagine)
în privire cu un lasă-mă blând (imagine)
le voi studia chipurile (descriere)
și voi tăcea (ton confesiv)
nimic nu-mi va decora ochii (imagine)
pentru că am multe absențe peste care nu pot trece (ton confesiv)
decât sprijinit în amintiri (ajustarea lui)
și în poze vechi (dublarea voită pentru diversificare)
unde eram tânăr lejer în frumusețea unei lumi vii (ton confesiv)
deci în noaptea dintre ani (intermezzo)
am să ies devreme afară și o să îmi spun în gând la
multi ani pentru că afară
este lumea mea (descriere și confesiune)
care se mulează pe mine mă sărută (personificare)
și mă recunoaște al ei
precum căldura unei femei pe jumătate amețită (continuarea lirică a personificării)
atunci din abis
brațele tale vor lumina un timp
pe gâtul meu rece (ton confesiv)
la multi ani draga mea îți voi spune râzând
amar(ton confesiv)
și am să mă așez pentru fotografia de grup
lângă o necunoscută (imagine)
cu un pomelo în mână (imagine)
acum, eu prin ton confesiv înțeleg trăire, în rest e ... imagine.
poate lirism nu este... .)
seară faină și ție, Adrian!
pentru textul : animalul de pradă al resemnării decuraj au și nebunii frumoșii naivi ai marilor decade istorice cred în revoluții, cred real în posibilitatea ca "homo homini lupus" să își schimbe și năravul, nu numai blana socio-politico-economică; în realitate, linia dintre idealism și prostie, așa cum bine observi, este foarte sensibilă, iar granița ce le separă foarte ușor de încălcat, tranformându-ne pe fiecare dintre noi, chiar de la primul pas mânjit pe talpă cu "libertate" (eventual și "egalitate, fraternitate"), în transfugi ai unei alte orânduiri în care dictatura (nomenclaturistă, în cazul nostru) este/ a fost înlocuită de "tirania majorității"; s-a schimbat ceva? cu siguranță, da; înainte, dacă vorbeai, ți se vâra un pumn în gură; azi, ți se recomandă sirop de tuse (dacă, evident, ai bani să îl cumperi); martirul într-o societate democratică este privit ca un stupid, idealistul ca un inadaptat; turma impune ștampilând copitatic în virtutea "dreptului la vot"; mi-aș putea paria sufletul că, dintre cei care au votat Constituția, de exemplu, 99,99 la sută nu numai că nu au citit-o, dar nici nu ar putea să se exprime asupra a ceea ce este (sau ar trebui să fie) Constituția. Cred în curajul eroilor (pseudo)revoluției, dar, în același timp, deplâng prostia lor. Dumnezeu să-i și să ne ocrotească (deși ar trebui să vedem ce facem cu "sfinții").
pentru textul : cu Nimănui dece ți-e și cu genurile și speciile astea literare... eu cred că tu nu numai că nu vezi dar nici nu faci diferența între un aforism și o poezie. ceea ce nu e grav, dar e penibil, la fel ca epitetul la care făceam referire în comentariul anterior. prin urmare sistează un dialog cu mine din considerente evidente. deși cu referințe la Blaga, Nichita și Barbu din întreaga, multa, marea istorie a literaturii universale mă determini să te apreciez pentru naționalismul discursului:) iar întrebările tale: ce e penibil in poezia asta? in poezia lui Barbu exista ceva banal? cred că își aveau contextul pe băncile liceului nu pe Hermeneia, dar hey... nu te lăsa, defulează:) pese. desigur, plecând de la premiza că fiecare om e subiectiv când îți spune că acest text nu e poezie ar fi de-a dreptul generos să se ofere ca model:)
pentru textul : aforism deeu nu port ranchiuna. au fost acceptate
pentru textul : despre dragoste numai de bine deAlma, nu obisnuiesc să îmi dau textele spre corectare nimănui. te asigur de asta. nu știu despre cine vorbești, despre stilul acela de care intuiești că m-aș apropia. oricum, este destul de interesant ceea ce afirmi. poate că se obișnuiește așa sau poate nu. nu știu să-ți răspund la întrebare. ce ne facem? pe cineva tot trebuie să întrebăm, nu?:)
pentru textul : Liane și umbre dePagini