Virgil, acest text este foarte reusit. Prima strofa face toti banii, metaforic vorbind. Daca imi permiti, dupa umila mea parere, versul cu ranile neduse la capat este in plus. Se subintelege din rani nevindecate. Probabil ai vrut sa accentuezi imaginea si asa frumoasa, dar cred ca era oricum indeajuns. Esti un autor caruia ii place detaliul. Caruia ii plac cuvintele dure. In comparatie cu celalalt text pe care ti l-am comentat, aici ai gasit un echilibru intre mesaj si cuvintele prin care exprimi mesajul, astfel incat cititorul sa fie placut impresionat de definitia data poetului. Te felicit si iti doresc texte la fel de reusite. Lerman
Da, te poate duce cumva cu gândul la Blandiana și la al ei popor vegetal, deși ea folosea această metaforă mai mult în ideea resemnării de tip mioritic aș zice, eu așa îmi amintesc 'cred că suntem un popor vegetal/ altfel de unde liniștea cu care ne așteptăm desfrunzirea?' (scuze pentru eventualele inexactități am citat strict din memorie). Djamal a postat însă aici un poem remarcabil dacă ar fi și doar pentru că aduce în discuție ideea de patrie si aceea de a aparține unei patrii... un subiect pe care iată, noi cei mai îndreptățiți să ne batem cu pumnul în piept (poetic, desigur) nu o facem.
Deci alătur și eu aprecierea mea lângă acest text.
Și iarăși da, un text matur, mulțumesc Djamal, te mai aștept.
Andu
imi placuse poemul tau si asta am si vrut sa se inteleaga din comentariu, dar cred ca s-a inteles pe dos, dupa cat de iritat pari in raspuns. sau e doar o colica? pe scurt, cam ce am vrut sa zic, avand in vedere ca m-a interesat subiectul foarte mult, am si destule texte despre simptomele tristetii, fie ca sunt date de bila, hipotalamus sau alte mecanisme umorale:
Melancholia (from Greek μελαγχολία - melancholia, "sadness", literally black bile (wikipedia)
vers sexy - vers atractiv, incitant, care sa cheme in explorarea de dincolo de aparente
akedia - vezi arsita, efectele asupra hipotalamusului
ce am mai scris...
"a se pisa" nu mi se parea ca se potriveste dpdv al limbajului initial al textului care, dincolo de intelesurile sertarelor, este cel al unui profesionist.
ai dreptate, și eu m-am luptat mult cu versul acela. l-am modificat acum cu ceva ce am vrut să pun inițial dar tot nu sînt mai fericit. nu îmi place. poate în timp va veni și cuvîntul sau cuvintele care ar trebui să fie acolo. sînt pești care nu sînt la primul năvod și poeți care nu sînt la primul început. despre alăturare, evident că nu se pune problema să merit așa ceva.
Calin, un astfel de comentariu e un impuls catre o si mai mare autoexigenta: daca tu ai avut rabdare sa te opresti asupra fiecarui vers, inseamna ca eu trebuie sa ma gandesc de zece ori inainte de a da drumul unui text in lumea larga.
multumesc pentru suprinzatoarea analiza.
« Primadonna » !!! c’est toujours avec grand plaisir que je lis ce texte magnifique, à l’écriture fluide, à la structure parfaitement rythmée. Une métaphore filée qui s’enroule depuis la fosse d’orchestre jusqu’aux étoiles, réinventant la cosmogonie d’une symphonie. Tout est maîtrisé, tout est parfait, tout est beau. A commencer par le titre, bien évidemment.
Obsedantă această temă, cel puţin pentru mine. Ani de zile mi-am pus întrebări, am căutat răspunsuri în cărţi, în oameni, în mine însumi. În ultima vreme nu mai pun întrebări, nu mai aştept răspunsuri. Vreau să înţeleg, în profunzime, şi înţelegând să accept (??!!), ca pe un dat, acest comportament – manifestare – stare de Iudă. Cred că, încă de la începuturile sale, omenirea a avut parte de trădători şi de trădare. Se pare că acest avatar i-a fost inoculat omului odată cu blestemul ancestral. De mii de ani, metoda nu s-a modificat prea mult, chiar dacă tehnicile s-au perfecţionat, strategia a rămas aceeaşi!!
Se presupune că trădarea Iscarioteanului a dus la naşterea unei dogme noi. Poate fi asta o motivaţie, un argument, o scuză?? Dacă da, atunci nu acelaşi lucru putem spune despre trădătorul modern. Acesta este stăpânit de egoism, plin se sine şi incapabil de a-şi recunoaşte culpa, asemenea trădătorului biblic. Fără scrupule, închinător la “viţelul de aur” calcă în picioare tot ce-i iese în cale. Adesea se dă drept victimă. Este răzbunător, foloseşte căii oculte pentru atingerea scopului. Este total lipsit de conştiinţă. Am putea spune, că între conceptul biblic şi cel modern, privind acest tip de personaj, s-a produs o mare ruptură.
Am vaga impresie că în fiecare om trăieşte un Iuda…pentru că în epoca ipocriziei şi a falsităţii, ridicate la rang de lege, adevăraţii Iuda mişună peste tot. Ni s-a întâmplat tuturor, să fim trădaţi, măcar o dată, de cei cărora le-am oferit încrederea noastră. Din nefericire nu putem avea alături de noi numai pe cei care ne vor binele, dispuşi să ofere cel puţin tot atâta dragoste şi încredere pe cât primesc. Lumea e plină de prietenii false, de faţadă, din interes. Tragedia ni se pare uriaşă doar atunci când noi şi nu alţii suntem ţinta “lucrăturii”, atunci când simţim pe pielea noastră usturimea otrăvii. În rest, rămânem imuni la suferinţele altora!! Nu este şi asta o formă de trădare?!
Un lucru e cert: suntem trădaţi şi trădăm la rândul nostru, chiar dacă, de multe ori, nu ne dăm seama. Nu avem cum să anticipăm acest fapt. Dacă am putea să o facem, mulţi dintre noi nu s-ar mai înconjura de atâţia “prieteni”. Este trădarea o experienţă comună tuturor oamenilor???
Aceasta este întrebarea…
constat că eşti aici, Silviu, nedespărţit de poezie...
ei, toţi stăm pe nimic. probabil că tot ce construim se dărâmă. ca să facă loc şi celorlalţi. şi celorlalte lucruri!
Captivant text, până la finalul pe care îl recitesc, pentru că nu sunt sigură că poate fi real. Parcă lipsește ceva, un liant între personajul redat prin persoana I singular și femeia aceea din metrou / ulterior ceainărie. Găsește-le o legătură așa încât textul să fie complet.
Emile, imi place ritmul poemului, ma duce intr-un fel cu gandul la my all time favourite van morrison... all that blues! O singura observatie: cred ca gerunziul se scrie cu î nu cu â, dacă tot scrii după normele noi, nu ca alti editoril de aici de pe Hermeneia :-) Si un gand care-mi vine ca o amintire de la un Bobadil Siegfried uitat prin sertare: Am sa ma-nchid in umbra mea prelunga Ca intr-un sarcofag fara comori Si-am sa te-astept vaduva mea niebelunga Sa ma trezesti cu razbunarea ta in zori Andu
citesc cam pe la 0.00 trecute și mă fascinează versurile tale, Adrian. poate pentru că lângă mine cineva doarme albă, poate pentru andantele dintre noi, nu știu. am citit prima dată poemul și nu mi s-a părut excelent, am revenit cu o lectură mai la pas și îl găsesc încântător. aglomerarea aceasta de tropi are darul să deschidă drumul spre empatie. ce frumos spui:
aud în tine noaptea mânjind neaua cu lună,
şi viforul din păsări îl văd cum se coboară
în ochii tăi mişcând închisul verde,
sau cum peste o veioză un răsărit de august;
mai rece, adormito, întineresc c-un cerc
de lapte şi grisină,
și în nodul tău, sunt hanul cu scaune pe masă
şi sufletul în unghii
pentru pasajele subliniate dar și pentru o noapte liniștită care iese din poemul tău misterioasă ca o iubită cu multă imaginație,
las semnul meu de apreciere cu drag.
Sebi, "nimicul se încordează gata să mă cuprindă" mi se pare puţintel preţios faţă de "nimicul se lărgeşte cât să mă cuprindă", care, cu posibilele sale slăbiciuni, e ceva mai firesc.
D-le Dinu, "ca un stilou de cuvinte" e o sugestie interesantă, chiar dacă, în genere, mă feresc de expresii/ metafore care au ca axă "cuvântul". Totuşi, dacă mergem cu gândul dincolo de cerneală, aflăm cuvintele, nu?
"Şi ea vine,
vine la timp, când şobolanului tocmai i-au dat aripile" - da, iniţial, fix acolo era punctul. Dar, deşi mi se întâmplă foarte rar, am păcătuit prin adaos şi am făcut-o conştient. Dacă m-aş fi oprit acolo, textul ar fi câştigat mult pe toate palierele, în special la capitolul sugestie, dar n-am rezistat finalului actual, el venind torenţial. Dacă voi publica vreodată acest text pe hârtie, cel mai probabil mă voi opri la "aripile şobolanului".
Virgil... bine ca sunt noi... leii :) Cat despre parerea ta, este intotdeauna folositoare atata timp cat reprezinta un feed-back la obiect. Intr-adevar sunt si formulari relativ comune, insa nu am tinut neaparat sa inovez in acest text. Emilian... in ce fel fortat? Sunt o multime de sensuri ale cuvantului, desi mi se pare ca tu ai utilizat o nota metaforica a acestuia. De interes pentru autor sunt tocmai cuvintele lipsa din comentariul tau, adica ceea ce ar fi trebuit sa urmeze opiniei, adica argumentele.
însă deloc original, am citit multe texte ca acesta de la alți autori să zicem de la dali încoace, dar cum eu nu-s deloc calat pe orginalitate care mi se pare vânare de vânt și nici pe plagiat care e mai mereu o glumă nesărată cum făceam când eram la școală și puneam cremă de ghete pe clanță, zic iar.. un text bun
mai poate fi totuși periat, pentru că merită
m-a atras textul vazand ca se tot comenteaza pe marginea lui. o parere. Sunt prea mult explicatii care sufoca textul. Nu sunt adepta stilului lapidar, zgarcit, dar nici a celui care indeasa pe gatul cititorului aceleasi informatii scrise in 2-3 variante, lungind fara rost...boala.
ca atare, inceputul ar fi decurs mult mai firesc si mai atractiv:
„Silabiseşti încet
the busses in London are red,
străzi ninse, alunecare uşoară,
femeia îşi aşează geanta pe umăr
înainte de a urca, stofa moale
a paltonului atinge pulpa aşa cum - „ei” e inutil, se subînțelege.as renuntța și la „a paltonului”...
genele bunului părinte ating - „catifeaua” - explicatie inutilă și un clișeu asocierea gene-catifea
mai aveți în partea mediana și o repetiție a lui „moale”, apoi „catifea - catifelată”.
și de aici înainte sunt convinsă că veți reuși să dați poemului o formă adaptată liricului secolului 21.
Adriana, Bobadil, Corina, Paul, Mariana, Mădălina, cu iertare pentru că nu am să dezvolt răspunsuri individuale, vă mulţumesc pentru timp şi semne!
Sărbători fericite!
ASPIRANT mi se pare chiar mai demonetizant decat NOVICE. Când ți-am propus termenul de STAGIAR, m-am gândit și la faptul că, pe vremuri, prin anii 50-60, Uniunea Scriitorilor din România utiliza cuvântul acesta pentru a defini un statut intermediar: era vorba de autori care aveau anumite merite (cărți tipărite, unele ecouri criice favorabile), dar nu suficiente spre a le acorda calitatea (și drepturile aferente) de membru deplin. Perioada de stagiatură era, dacă informațiile mele sunt exacte, de 3 ani. Pe parcursul acestei perioade, în funcție de succesele literare repurtate, unii membri stagiari deveau membri deplini. La împlinirea perioadei de 3 ani, fiecare membru stagiar era discutat și se hotăra dacă devenea membru deplin sau era exclus (rămânând să depună, în funcție de eventuala schimbare a statutului său valoric, un nou dosar de primire). S-a renunțat, până la urmă, la acest statut intermediar. Au fost discuții recente privind reintroducerea acestui statut intermediar, dar nu s-a luat o decizie în acest sens. În cazul adoptării termenului de STAGIAR (care, încă o dată, nu mi se pare a avea niciun fel de conotații negative - sigur, dincolo de faptul că înseamnă ceea ce înseamnă), nu s-ar pune nicicum problema excluterii după o anume perioadă. Ci doar problema promovării. În orice caz, o să consult un dicționar de sinonime, poate găsesc și un alt cuvânt...
Mulţumesc Mariana, puteam să nu menţionez numele revistei, îmi cer scuze. Ai dreptate în ce priveşte cuvintele cheie şi sunt de acord că existe diferite cerinţe estetice şi unele persoane preferă numai haiku în sens tradiţional. Dar cel tradiţional întrutotul este rar în prezent. Nu a fost vorba de o critică, ci de expresia unui punct de vedere, a unei opţiuni stilistice. Eu îmi imaginam anotimpul toamnei şi o ploaie măruntă. Vroiam doar să spun că poemul este acceptabil ca haiku în stil modern.
pe alocuri, impresia e că e un text foarte bun. sunt câteva imagini foarte bune, textul are, cum s-a mai zis ritmicitate și este foarte filmic. Bine construit "dramaturgic", surprinde, nu plictisește etc. Dar sunt și părți care nu mi-au plăcut deloc. are un anumit aer pueril (nu naiv, cum poate se voia), poate că e din cauza "pașilor fulgilor de nea" sau din cauza citatului din arghezi? (tudor gheorghe?) :)
trăgând linie și făcând un calcul, mi-a plăcut. e un text bun.
Interesant, simt o încercare de schimbare de ton aici...
însă departe de a fi altceva decât o scriere intelectualistă, cu pagini scorojite dintre care nu plânge sau zâmbește vreo muză.
Eu mai aștept texte și mai vedem.
Corecteză 'difragmă'.
La naiba, eu port ochelari de citit
Ah, Doru, ce intrebari imi pui!...:) da, mi-ar fi placut (intr-o astfel de casa am si crescut, de altfel) dar stiu ca ceva m-ar fi alungat de acolo, inspre...aiurea. poate mai tarziu, cand voi deveni - oh! - inteleapta. dar asta n-are nicio legatura cu romanismul sau cu un anume spatiu geografic, mai degraba cu un spatiu interior. spre care tind...deocamdata. insa mare dreptate ai in ce priveste tematica textelor mele din ultima vreme.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Virgil, acest text este foarte reusit. Prima strofa face toti banii, metaforic vorbind. Daca imi permiti, dupa umila mea parere, versul cu ranile neduse la capat este in plus. Se subintelege din rani nevindecate. Probabil ai vrut sa accentuezi imaginea si asa frumoasa, dar cred ca era oricum indeajuns. Esti un autor caruia ii place detaliul. Caruia ii plac cuvintele dure. In comparatie cu celalalt text pe care ti l-am comentat, aici ai gasit un echilibru intre mesaj si cuvintele prin care exprimi mesajul, astfel incat cititorul sa fie placut impresionat de definitia data poetului. Te felicit si iti doresc texte la fel de reusite. Lerman
pentru textul : poetul I deDa, te poate duce cumva cu gândul la Blandiana și la al ei popor vegetal, deși ea folosea această metaforă mai mult în ideea resemnării de tip mioritic aș zice, eu așa îmi amintesc 'cred că suntem un popor vegetal/ altfel de unde liniștea cu care ne așteptăm desfrunzirea?' (scuze pentru eventualele inexactități am citat strict din memorie). Djamal a postat însă aici un poem remarcabil dacă ar fi și doar pentru că aduce în discuție ideea de patrie si aceea de a aparține unei patrii... un subiect pe care iată, noi cei mai îndreptățiți să ne batem cu pumnul în piept (poetic, desigur) nu o facem.
pentru textul : Mut deDeci alătur și eu aprecierea mea lângă acest text.
Și iarăși da, un text matur, mulțumesc Djamal, te mai aștept.
Andu
eu as fi lasat doar primele doua strofe si as fi scos "clopot de plins" care nu se potriveste de nici un fel
pentru textul : I live in a yellow water-lily deparerea mea este ca textul vrea sa faca ceva dar nu reuseste. pur si simplu nu trece de un fel de contemplare prozodica.
pentru textul : Elegie ermetică V deimi placuse poemul tau si asta am si vrut sa se inteleaga din comentariu, dar cred ca s-a inteles pe dos, dupa cat de iritat pari in raspuns. sau e doar o colica? pe scurt, cam ce am vrut sa zic, avand in vedere ca m-a interesat subiectul foarte mult, am si destule texte despre simptomele tristetii, fie ca sunt date de bila, hipotalamus sau alte mecanisme umorale:
Melancholia (from Greek μελαγχολία - melancholia, "sadness", literally black bile (wikipedia)
vers sexy - vers atractiv, incitant, care sa cheme in explorarea de dincolo de aparente
akedia - vezi arsita, efectele asupra hipotalamusului
ce am mai scris...
"a se pisa" nu mi se parea ca se potriveste dpdv al limbajului initial al textului care, dincolo de intelesurile sertarelor, este cel al unui profesionist.
sa ne fie de bine
pentru textul : Ultrasonografie dePaul, cred ca faptul ca esti imprevizibil este un avantaj al tau Paul am sa te citesc cu mai multa atentie de acum incolo
pentru textul : girovag al maculelor deai dreptate, și eu m-am luptat mult cu versul acela. l-am modificat acum cu ceva ce am vrut să pun inițial dar tot nu sînt mai fericit. nu îmi place. poate în timp va veni și cuvîntul sau cuvintele care ar trebui să fie acolo. sînt pești care nu sînt la primul năvod și poeți care nu sînt la primul început. despre alăturare, evident că nu se pune problema să merit așa ceva.
pentru textul : poetul I deCalin, un astfel de comentariu e un impuls catre o si mai mare autoexigenta: daca tu ai avut rabdare sa te opresti asupra fiecarui vers, inseamna ca eu trebuie sa ma gandesc de zece ori inainte de a da drumul unui text in lumea larga.
pentru textul : între două ferestre demultumesc pentru suprinzatoarea analiza.
« Primadonna » !!! c’est toujours avec grand plaisir que je lis ce texte magnifique, à l’écriture fluide, à la structure parfaitement rythmée. Une métaphore filée qui s’enroule depuis la fosse d’orchestre jusqu’aux étoiles, réinventant la cosmogonie d’une symphonie. Tout est maîtrisé, tout est parfait, tout est beau. A commencer par le titre, bien évidemment.
pentru textul : Primadonna deSorin, multumesc pentru trecere. Adriana, bucuroasa sa stiu ca aceasta "picatura" a ajuns, cu toata forta! multumesc.
pentru textul : sim detotuşi aş renunţa la: "tu nu ştii cum e să mori din afară spre înăuntru" - spre înăuntru, aş lăsa doar: "tu nu ştii cum e să mori din afară"
pentru textul : îmi imaginez că eşti peter pan deObsedantă această temă, cel puţin pentru mine. Ani de zile mi-am pus întrebări, am căutat răspunsuri în cărţi, în oameni, în mine însumi. În ultima vreme nu mai pun întrebări, nu mai aştept răspunsuri. Vreau să înţeleg, în profunzime, şi înţelegând să accept (??!!), ca pe un dat, acest comportament – manifestare – stare de Iudă. Cred că, încă de la începuturile sale, omenirea a avut parte de trădători şi de trădare. Se pare că acest avatar i-a fost inoculat omului odată cu blestemul ancestral. De mii de ani, metoda nu s-a modificat prea mult, chiar dacă tehnicile s-au perfecţionat, strategia a rămas aceeaşi!!
Se presupune că trădarea Iscarioteanului a dus la naşterea unei dogme noi. Poate fi asta o motivaţie, un argument, o scuză?? Dacă da, atunci nu acelaşi lucru putem spune despre trădătorul modern. Acesta este stăpânit de egoism, plin se sine şi incapabil de a-şi recunoaşte culpa, asemenea trădătorului biblic. Fără scrupule, închinător la “viţelul de aur” calcă în picioare tot ce-i iese în cale. Adesea se dă drept victimă. Este răzbunător, foloseşte căii oculte pentru atingerea scopului. Este total lipsit de conştiinţă. Am putea spune, că între conceptul biblic şi cel modern, privind acest tip de personaj, s-a produs o mare ruptură.
Am vaga impresie că în fiecare om trăieşte un Iuda…pentru că în epoca ipocriziei şi a falsităţii, ridicate la rang de lege, adevăraţii Iuda mişună peste tot. Ni s-a întâmplat tuturor, să fim trădaţi, măcar o dată, de cei cărora le-am oferit încrederea noastră. Din nefericire nu putem avea alături de noi numai pe cei care ne vor binele, dispuşi să ofere cel puţin tot atâta dragoste şi încredere pe cât primesc. Lumea e plină de prietenii false, de faţadă, din interes. Tragedia ni se pare uriaşă doar atunci când noi şi nu alţii suntem ţinta “lucrăturii”, atunci când simţim pe pielea noastră usturimea otrăvii. În rest, rămânem imuni la suferinţele altora!! Nu este şi asta o formă de trădare?!
Un lucru e cert: suntem trădaţi şi trădăm la rândul nostru, chiar dacă, de multe ori, nu ne dăm seama. Nu avem cum să anticipăm acest fapt. Dacă am putea să o facem, mulţi dintre noi nu s-ar mai înconjura de atâţia “prieteni”. Este trădarea o experienţă comună tuturor oamenilor???
Aceasta este întrebarea…
Cu stimă, I:P.V.
pentru textul : Despre trădare deconstat că eşti aici, Silviu, nedespărţit de poezie...
pentru textul : ești aici deei, toţi stăm pe nimic. probabil că tot ce construim se dărâmă. ca să facă loc şi celorlalţi. şi celorlalte lucruri!
ca limbaj pare altceva. in partea a adoua reusesti sa treci dincolo și sa arati frumosul. cel putin unele imagini merita
pentru textul : trăiesc în suburbii deCaptivant text, până la finalul pe care îl recitesc, pentru că nu sunt sigură că poate fi real. Parcă lipsește ceva, un liant între personajul redat prin persoana I singular și femeia aceea din metrou / ulterior ceainărie. Găsește-le o legătură așa încât textul să fie complet.
pentru textul : Cariño, me dice deCe bine ca nu dai lectii. In cercul strimt exista si poezie. Aici nu.
pentru textul : o clipă din viața lui Mathnawi deEmile, imi place ritmul poemului, ma duce intr-un fel cu gandul la my all time favourite van morrison... all that blues! O singura observatie: cred ca gerunziul se scrie cu î nu cu â, dacă tot scrii după normele noi, nu ca alti editoril de aici de pe Hermeneia :-) Si un gand care-mi vine ca o amintire de la un Bobadil Siegfried uitat prin sertare: Am sa ma-nchid in umbra mea prelunga Ca intr-un sarcofag fara comori Si-am sa te-astept vaduva mea niebelunga Sa ma trezesti cu razbunarea ta in zori Andu
pentru textul : Contuzii denu-o - nu-i
pentru textul : Şi atunci m-am ridicat pe sufletele din spate decitesc cam pe la 0.00 trecute și mă fascinează versurile tale, Adrian. poate pentru că lângă mine cineva doarme albă, poate pentru andantele dintre noi, nu știu. am citit prima dată poemul și nu mi s-a părut excelent, am revenit cu o lectură mai la pas și îl găsesc încântător. aglomerarea aceasta de tropi are darul să deschidă drumul spre empatie. ce frumos spui:
aud în tine noaptea mânjind neaua cu lună,
şi viforul din păsări îl văd cum se coboară
în ochii tăi mişcând închisul verde,
sau cum peste o veioză un răsărit de august;
mai rece, adormito, întineresc c-un cerc
de lapte şi grisină,
și în nodul tău, sunt hanul cu scaune pe masă
şi sufletul în unghii
pentru pasajele subliniate dar și pentru o noapte liniștită care iese din poemul tău misterioasă ca o iubită cu multă imaginație,
pentru textul : Andante delas semnul meu de apreciere cu drag.
mai treceti, ras sau nu, domnule!
pentru textul : barba iubitului meu deSebi, "nimicul se încordează gata să mă cuprindă" mi se pare puţintel preţios faţă de "nimicul se lărgeşte cât să mă cuprindă", care, cu posibilele sale slăbiciuni, e ceva mai firesc.
D-le Dinu, "ca un stilou de cuvinte" e o sugestie interesantă, chiar dacă, în genere, mă feresc de expresii/ metafore care au ca axă "cuvântul". Totuşi, dacă mergem cu gândul dincolo de cerneală, aflăm cuvintele, nu?
"Şi ea vine,
pentru textul : p.s devine la timp, când şobolanului tocmai i-au dat aripile" - da, iniţial, fix acolo era punctul. Dar, deşi mi se întâmplă foarte rar, am păcătuit prin adaos şi am făcut-o conştient. Dacă m-aş fi oprit acolo, textul ar fi câştigat mult pe toate palierele, în special la capitolul sugestie, dar n-am rezistat finalului actual, el venind torenţial. Dacă voi publica vreodată acest text pe hârtie, cel mai probabil mă voi opri la "aripile şobolanului".
Virgil... bine ca sunt noi... leii :) Cat despre parerea ta, este intotdeauna folositoare atata timp cat reprezinta un feed-back la obiect. Intr-adevar sunt si formulari relativ comune, insa nu am tinut neaparat sa inovez in acest text. Emilian... in ce fel fortat? Sunt o multime de sensuri ale cuvantului, desi mi se pare ca tu ai utilizat o nota metaforica a acestuia. De interes pentru autor sunt tocmai cuvintele lipsa din comentariul tau, adica ceea ce ar fi trebuit sa urmeze opiniei, adica argumentele.
pentru textul : fado curvo deînsă deloc original, am citit multe texte ca acesta de la alți autori să zicem de la dali încoace, dar cum eu nu-s deloc calat pe orginalitate care mi se pare vânare de vânt și nici pe plagiat care e mai mereu o glumă nesărată cum făceam când eram la școală și puneam cremă de ghete pe clanță, zic iar.. un text bun
pentru textul : în iunie nu ne-am văzut niciodată demai poate fi totuși periat, pentru că merită
m-a atras textul vazand ca se tot comenteaza pe marginea lui. o parere. Sunt prea mult explicatii care sufoca textul. Nu sunt adepta stilului lapidar, zgarcit, dar nici a celui care indeasa pe gatul cititorului aceleasi informatii scrise in 2-3 variante, lungind fara rost...boala.
ca atare, inceputul ar fi decurs mult mai firesc si mai atractiv:
„Silabiseşti încet
the busses in London are red,
străzi ninse, alunecare uşoară,
femeia îşi aşează geanta pe umăr
înainte de a urca, stofa moale
a paltonului atinge pulpa aşa cum - „ei” e inutil, se subînțelege.as renuntța și la „a paltonului”...
genele bunului părinte ating - „catifeaua” - explicatie inutilă și un clișeu asocierea gene-catifea
mai aveți în partea mediana și o repetiție a lui „moale”, apoi „catifea - catifelată”.
și de aici înainte sunt convinsă că veți reuși să dați poemului o formă adaptată liricului secolului 21.
la buna recitire,
pentru textul : Anotimp demarynna
Adriana, Bobadil, Corina, Paul, Mariana, Mădălina, cu iertare pentru că nu am să dezvolt răspunsuri individuale, vă mulţumesc pentru timp şi semne!
pentru textul : Perpetuum robia deSărbători fericite!
ASPIRANT mi se pare chiar mai demonetizant decat NOVICE. Când ți-am propus termenul de STAGIAR, m-am gândit și la faptul că, pe vremuri, prin anii 50-60, Uniunea Scriitorilor din România utiliza cuvântul acesta pentru a defini un statut intermediar: era vorba de autori care aveau anumite merite (cărți tipărite, unele ecouri criice favorabile), dar nu suficiente spre a le acorda calitatea (și drepturile aferente) de membru deplin. Perioada de stagiatură era, dacă informațiile mele sunt exacte, de 3 ani. Pe parcursul acestei perioade, în funcție de succesele literare repurtate, unii membri stagiari deveau membri deplini. La împlinirea perioadei de 3 ani, fiecare membru stagiar era discutat și se hotăra dacă devenea membru deplin sau era exclus (rămânând să depună, în funcție de eventuala schimbare a statutului său valoric, un nou dosar de primire). S-a renunțat, până la urmă, la acest statut intermediar. Au fost discuții recente privind reintroducerea acestui statut intermediar, dar nu s-a luat o decizie în acest sens. În cazul adoptării termenului de STAGIAR (care, încă o dată, nu mi se pare a avea niciun fel de conotații negative - sigur, dincolo de faptul că înseamnă ceea ce înseamnă), nu s-ar pune nicicum problema excluterii după o anume perioadă. Ci doar problema promovării. În orice caz, o să consult un dicționar de sinonime, poate găsesc și un alt cuvânt...
pentru textul : hermeneia 2.0 deMulţumesc Mariana, puteam să nu menţionez numele revistei, îmi cer scuze. Ai dreptate în ce priveşte cuvintele cheie şi sunt de acord că existe diferite cerinţe estetice şi unele persoane preferă numai haiku în sens tradiţional. Dar cel tradiţional întrutotul este rar în prezent. Nu a fost vorba de o critică, ci de expresia unui punct de vedere, a unei opţiuni stilistice. Eu îmi imaginam anotimpul toamnei şi o ploaie măruntă. Vroiam doar să spun că poemul este acceptabil ca haiku în stil modern.
pentru textul : Haiku depe alocuri, impresia e că e un text foarte bun. sunt câteva imagini foarte bune, textul are, cum s-a mai zis ritmicitate și este foarte filmic. Bine construit "dramaturgic", surprinde, nu plictisește etc. Dar sunt și părți care nu mi-au plăcut deloc. are un anumit aer pueril (nu naiv, cum poate se voia), poate că e din cauza "pașilor fulgilor de nea" sau din cauza citatului din arghezi? (tudor gheorghe?) :)
pentru textul : iarna întârzie la un film detrăgând linie și făcând un calcul, mi-a plăcut. e un text bun.
Interesant, simt o încercare de schimbare de ton aici...
pentru textul : uitarea, constanta balansului deînsă departe de a fi altceva decât o scriere intelectualistă, cu pagini scorojite dintre care nu plânge sau zâmbește vreo muză.
Eu mai aștept texte și mai vedem.
Corecteză 'difragmă'.
La naiba, eu port ochelari de citit
Ah, Doru, ce intrebari imi pui!...:) da, mi-ar fi placut (intr-o astfel de casa am si crescut, de altfel) dar stiu ca ceva m-ar fi alungat de acolo, inspre...aiurea. poate mai tarziu, cand voi deveni - oh! - inteleapta. dar asta n-are nicio legatura cu romanismul sau cu un anume spatiu geografic, mai degraba cu un spatiu interior. spre care tind...deocamdata. insa mare dreptate ai in ce priveste tematica textelor mele din ultima vreme.
pentru textul : lin dePagini