atâta împletire între eros și thanatos într-o scriitură rar am întâlnit. un flamenco până la ultimul pas. o tensiune în care dacă nu îți modulezi respirația te lași în vârtejul tutror simțurilor și angoaselor: de la spaima de prăbușire, la căderea la nesfârșit, la fragmentare, la aneantizare. Tensiunea aceea din mica și din marea moarte, aflate parcă simultan atunci când ceva iminent amenință existența. karenina nu este decât un motiv. ca și bovary. fiindcă nu despre asta este vorba aici: ci de trăirea la limita trăibilului. cutremurul este undeva în interior. ca o implozie. sau cel puțin așa am simțit eu, ca un "șobolan" cititor al acestui text, un text deosebit de solid, cât să reziste la toate zguduirile mele. fiindcă l-am luat și l-am zgâlțâit de câteva ori să văd fisurile în logos, în coerență, în mesaj, în dialog-monolog, în sublimări. și, atât cât îmi este mie priceperea acum, textul rămâne precum o piramidă. iar nilul îți este supus. fiindcă "poți muri de atât" scribendi, dar câtă viață este în el. :)
Un text cu niscai simboluri dosite printre cuvinte. Poezia ta în formă fixă este întotdeauna riguros elaborată, indiferent dacă este laică sau are valenţe carismatice.
Rafael, acesta este un site de literatură, nu un salon de terapie intensivă. Nu te îngrijora, all is fine; rezistăm mai bine criticilor decât laudătorilor. Ideea era că poezia lucrează cu alte mijloace în general decât proza (deși mie personal îmi place să amestec la maxim limitele, dar aceasta este altă poveste); forța sugestiei trebuie să fie mai mare, cititorul se presupune că participă și își creează, pe drumul schițat doar de autor, propria transpunere a versurilor... Dacă asta eșuează, poate să fie vina autorului, a cititorului sau, de multe ori, a diferențelor de percepție care de fapt fac tot deliciul. Te mai aștept, fără griji de acest gen și... mulțumesc, intenția a fost onorabilă.
Erika, faptul că ai hotărât varianta propusă de mine mă bucură foarte mult. voi trece pe viitor și pe la alte texte ale tale. în măsura în care pot, îți voi sugera pe ici pe colo câte ceva. acesta înțeleg că este primul poem al femeii de ploaie, îl aștept cu nerăbdare pe cel de-al doilea. multă inspirație! Madim
Bobadil, apreciez trecerea ta. Nu sint convins daca schimbarea "lumile ei" cu "camarile ei" ar avea numai avantaje. Eu vad si dezavantaje. Oricum, merci.
În același context ca și comentariile Aritmosei și autorului poemului, îmi permit să remarc pe site titlurile: mi-e frică să dormpe întunericși când mi-e somn Un zâmbet. Din partea profei. :)
cred ca e prima oara cand citesc eseul acesta...nu stiu cum de mi-o fi scapat! felicitari. P.S. e foarte bine gandita rotatia textelor in prima pagina, Virgil...iata ca poate produce surprize extrem de placute.
Am apucat să citesc și prima variantă. Cea de acum a păstrat esența și pot spune că am remarcat imaginile:
„soarele se ridică lent din piatra ponce”
„pragul de sus al secretelor”
„moartea era un balon uitat”
„îl miroseai bolnav de petunii”
Nu mai știu care era finalul, știu doar că era altul :) Acesta de acum mi se pare foarte frumos!
Am apreciat mereu atitudinea binevoitoare a autorul atunci când intră în dialog cu lectorul, când își recitește poemul cu ochii acestuia, când este receptiv și selectiv la sugestii și când își consideră creația perfectibilă. Poetul e poet și-n atitudini. Și iată cum azi am devenit brusc „profa de morală” :) (am citit dimineață un curs de etică și deontologie, de aceea :) )
ce text breaz mai e și ăsta? acu îl citesc și mă închin și scuip în sân ptiu drace!
Doamne, Domnul Dumnezeu etc... ce să mai zic... AMIN frate!
un poem desprins din seminarul teologic de la fără frecvență
E unul din cele mai bune texte pe care le-am citit in ultima perioada. Mirosul ala de pizda da autenticitate textuli. Pentru ca exista senzatii cuvinte pe care le folosesti involuntar, doar ca sa poti ajunge la cineva.
Nu stiu cine esti da bravo. Demult nu am citit asa ceva mai cu nerv mai cu provocare de simturi. Jos palaria...
Vad aici o altfel de geneza, moderna. Cel mai mult mi-a placut versul Adam mereu e verde. Are o usoara tenta ironica. Prinde foarte bine poezia, avand versuri scurte si reusind sa suprinda aproape in fiecare moment printr-o exprimare libera. Felicitari petre
Djamal, multumesc pentru rinduri. Avind in vedere studiile (tale) de specialitate, ti se vor parea poate prea dure unele expresii, dar am mizat pe asta. e doar vorba de un contraceptiv, care imi functioneaza perfect. nepotul lui rameau, am retinut exemplul (e colosal!) cu melcii care se preumbla incetisor tocindu-li-se memoria... c'est la vie! in cochilia mea ma simt insa atit de bine ca nu mai jinduiesc la cochilia altuia, si asta cu cit cochilia mea e cu vedere panoramica spre Riviera franceza ;) asa cum spuneam, memoria imediata mi se pare (in ceea ce ma priveste) contraceptivul perfect...
fara sa vreau sa ranesc vreun sentiment de tabuizare, tind sa cred ca radu incearca aici, intr-o semifronda oarecum naiva, o reconfigurare a personalitatii artistului, un fel de mitizare prin demitizare in plan uman + o popularizare a umbrelor (cele care dau credibilitatea aceea multidimensionala). fara legatura cu textul, recunosc ca si pe mine m-a ranit, cumva, emin - pe care nu-l pot desprinde de eminescu, orica m-as stradui - din cauza ca nu a fost capabil sa-si asume o iubire atat de mare ca cea a veronicai. voila ...
mi s-a spus întotdeauna că sînt un om inteligent unui om inteligent nu i se spune asta e ca și cum l-ai anunța pe dumnezeu că e brusc dumnezeu iar el ar trebui să se bucure că nu e înger sau altceva probabil m-au văzut cum arunc gunoiul sau cum mă descotorosesc de trecut și au zis asta e om mare om inteligent om care știe să aleagă între bine și rău acum îi privesc și înțeleg de ce adrenalina curge întotdeauna spre amonte otrăvind glandele salivare pînă la senzația orgasmică a unui coșmar sublim pefect lucid eu în mijlocul fraților mei și oile
daca ajungi sa stai nemiscat, cu adevarat nemiscat, pana ce intri in miezul linistii, frica de moarte iti devine straina. cel putin asa spun inteleptii. "s-ar auzi cîntecul legănat al preoților căutîndu-și un rost etern în pauzele noastre de respirație și poate fîșîitul benzii de magnetofon" mi-a placut fragmentul asta, (adica realizarea lui "tehnica", prin exploatarea efectelor auditive) desi, in context, vine sa contrazica versul anterior :"ar fi liniste".. per ansamblu, ideile mi se par contradictorii. dar e foarte probabil sa nu privim din acelasi unghi.
Lucian, Traim o viata infestata de publicitate, ai dreptate, dar acest poem nu contine publicitate, sau poate mi-a scapat tocmai mie semnificatia lui? In rest da, semnificatia dualului, a dublului, a lui "patru"... e acolo unde cine o primeste, o primeste. Dar reclama nu e, sau cel putin eu nu am dorit sa fie. Multumesc de lectura, Andu
Marina, știu că poeziile mele nu se ridică în totalitate la anumite pretenții. Dar, mai știu și că alegoriile nu se înțeleg întotdeauna cum ar trebui. O fi explicită, dar eu am vrut să se- nțeleagă altceva, dincolo de rânduri, ca și în alte poezii. Pentru mine este importantă orice părere. E un feedback și prefer să- l primesc. De- asta postez, doar, aici...nu? Mulțumesc, te mai aștept cu orice părere. Când nu lași niciun semn, e și mai trist pentru mine... Cu respect, Camelia Silea
am nevoie de ochelari, e limpede...:( in loc de Batori, citisem Bobadil. sau...cine stie ce si cum vazusem acolo. ciudat, oricum, nu mi se intampla des asa ceva. scuza-ma, Andu. si bine ca mi-ai semnalat greseala.
Adrian, de acord în parte cu ce spui în legătură cu textul, doar cu textul. Celelalte cuvinte, ţin doar de strădania ta de a jigni cu orice preţ , pe care eu am să o trec cu vederea. Lucru care, repet, nu-ţi face ţie faţă.
Dorin Cozan, liricitate, simbol şi un uşor parfun de desuetitudine stănesciană. Cred că nişte mici finisaje ar fi necesare. Ştiu şi eu... miros, butoi, câmp, am învăţat scurtături. Mi-a plăcut. Cu amiciţie,
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
poemul* merită
tu *înţelegi
îmi cer scuze, am scris dintr-o bucată, repede şi de-abia acum am văzut greşelile de scriere...
pentru textul : p.s deatâta împletire între eros și thanatos într-o scriitură rar am întâlnit. un flamenco până la ultimul pas. o tensiune în care dacă nu îți modulezi respirația te lași în vârtejul tutror simțurilor și angoaselor: de la spaima de prăbușire, la căderea la nesfârșit, la fragmentare, la aneantizare. Tensiunea aceea din mica și din marea moarte, aflate parcă simultan atunci când ceva iminent amenință existența. karenina nu este decât un motiv. ca și bovary. fiindcă nu despre asta este vorba aici: ci de trăirea la limita trăibilului. cutremurul este undeva în interior. ca o implozie. sau cel puțin așa am simțit eu, ca un "șobolan" cititor al acestui text, un text deosebit de solid, cât să reziste la toate zguduirile mele. fiindcă l-am luat și l-am zgâlțâit de câteva ori să văd fisurile în logos, în coerență, în mesaj, în dialog-monolog, în sublimări. și, atât cât îmi este mie priceperea acum, textul rămâne precum o piramidă. iar nilul îți este supus. fiindcă "poți muri de atât" scribendi, dar câtă viață este în el. :)
pentru textul : Cutremur deBun venit tuturor. Djamal
pentru textul : Îmbrățișare demulțumesc pentru semn. cred că e foarte bine că ești cârcotaș.(-half kidding.)
pentru textul : magazinul cu piane deUn text cu niscai simboluri dosite printre cuvinte. Poezia ta în formă fixă este întotdeauna riguros elaborată, indiferent dacă este laică sau are valenţe carismatice.
pentru textul : nebunul deRafael, acesta este un site de literatură, nu un salon de terapie intensivă. Nu te îngrijora, all is fine; rezistăm mai bine criticilor decât laudătorilor. Ideea era că poezia lucrează cu alte mijloace în general decât proza (deși mie personal îmi place să amestec la maxim limitele, dar aceasta este altă poveste); forța sugestiei trebuie să fie mai mare, cititorul se presupune că participă și își creează, pe drumul schițat doar de autor, propria transpunere a versurilor... Dacă asta eșuează, poate să fie vina autorului, a cititorului sau, de multe ori, a diferențelor de percepție care de fapt fac tot deliciul. Te mai aștept, fără griji de acest gen și... mulțumesc, intenția a fost onorabilă.
pentru textul : Etaj VII deCristina, ai dreptate, suna cam ciudat. Îţi mulţumesc.
pentru textul : părul meu de octombrie deDoamne, cate vorbe!...
pentru textul : Devorah deErika, faptul că ai hotărât varianta propusă de mine mă bucură foarte mult. voi trece pe viitor și pe la alte texte ale tale. în măsura în care pot, îți voi sugera pe ici pe colo câte ceva. acesta înțeleg că este primul poem al femeii de ploaie, îl aștept cu nerăbdare pe cel de-al doilea. multă inspirație! Madim
pentru textul : Femeie de ploaie deŞtiu ce înseamnă tom. Nu, am vrut "ton". Şi aşa rimează - "ton - om" e o asonanţă, iar asonanţa e o rimă acceptată.
Voi corecta typo-ul.
pentru textul : Rânduri bacoviene deBobadil, apreciez trecerea ta. Nu sint convins daca schimbarea "lumile ei" cu "camarile ei" ar avea numai avantaje. Eu vad si dezavantaje. Oricum, merci.
pentru textul : uneori inima mea ia forme ciudate deÎn același context ca și comentariile Aritmosei și autorului poemului, îmi permit să remarc pe site titlurile: mi-e frică să dorm pe întuneric și când mi-e somn Un zâmbet. Din partea profei. :)
pentru textul : mi-e frică să dorm decred ca e prima oara cand citesc eseul acesta...nu stiu cum de mi-o fi scapat! felicitari. P.S. e foarte bine gandita rotatia textelor in prima pagina, Virgil...iata ca poate produce surprize extrem de placute.
pentru textul : Orgasm de un anumit fel deAm apucat să citesc și prima variantă. Cea de acum a păstrat esența și pot spune că am remarcat imaginile:
„soarele se ridică lent din piatra ponce”
„pragul de sus al secretelor”
„moartea era un balon uitat”
„îl miroseai bolnav de petunii”
Nu mai știu care era finalul, știu doar că era altul :) Acesta de acum mi se pare foarte frumos!
Am apreciat mereu atitudinea binevoitoare a autorul atunci când intră în dialog cu lectorul, când își recitește poemul cu ochii acestuia, când este receptiv și selectiv la sugestii și când își consideră creația perfectibilă. Poetul e poet și-n atitudini. Și iată cum azi am devenit brusc „profa de morală” :) (am citit dimineață un curs de etică și deontologie, de aceea :) )
pentru textul : felul meu de îngropat în aer dece text breaz mai e și ăsta? acu îl citesc și mă închin și scuip în sân ptiu drace!
pentru textul : Febra deDoamne, Domnul Dumnezeu etc... ce să mai zic... AMIN frate!
un poem desprins din seminarul teologic de la fără frecvență
E unul din cele mai bune texte pe care le-am citit in ultima perioada. Mirosul ala de pizda da autenticitate textuli. Pentru ca exista senzatii cuvinte pe care le folosesti involuntar, doar ca sa poti ajunge la cineva.
pentru textul : Incienso deNu stiu cine esti da bravo. Demult nu am citit asa ceva mai cu nerv mai cu provocare de simturi. Jos palaria...
Oh, LIM, nici nu ştiam cine e... Era normal să fie bun textul şi cred că şi alţii îl vor aprecia având în vedere valoarea Dv. Cezar
pentru textul : nu vor trece multe cuvinte deVad aici o altfel de geneza, moderna. Cel mai mult mi-a placut versul Adam mereu e verde. Are o usoara tenta ironica. Prinde foarte bine poezia, avand versuri scurte si reusind sa suprinda aproape in fiecare moment printr-o exprimare libera. Felicitari petre
pentru textul : Adam si Eva denu forma trebuie sa se inchine mesajului.
scuze.
pentru textul : Deşertul indigo des-au facut ceva retuşuri, poate vor mai fi unul, două, să mă mai gândesc. mulţumesc de citire şi sfaturi.
pentru textul : dimineţile toamna deDjamal, multumesc pentru rinduri. Avind in vedere studiile (tale) de specialitate, ti se vor parea poate prea dure unele expresii, dar am mizat pe asta. e doar vorba de un contraceptiv, care imi functioneaza perfect. nepotul lui rameau, am retinut exemplul (e colosal!) cu melcii care se preumbla incetisor tocindu-li-se memoria... c'est la vie! in cochilia mea ma simt insa atit de bine ca nu mai jinduiesc la cochilia altuia, si asta cu cit cochilia mea e cu vedere panoramica spre Riviera franceza ;) asa cum spuneam, memoria imediata mi se pare (in ceea ce ma priveste) contraceptivul perfect...
pentru textul : memoria imediatã defara sa vreau sa ranesc vreun sentiment de tabuizare, tind sa cred ca radu incearca aici, intr-o semifronda oarecum naiva, o reconfigurare a personalitatii artistului, un fel de mitizare prin demitizare in plan uman + o popularizare a umbrelor (cele care dau credibilitatea aceea multidimensionala). fara legatura cu textul, recunosc ca si pe mine m-a ranit, cumva, emin - pe care nu-l pot desprinde de eminescu, orica m-as stradui - din cauza ca nu a fost capabil sa-si asume o iubire atat de mare ca cea a veronicai. voila ...
pentru textul : Povestiri de la Borta Rece demi s-a spus întotdeauna că sînt un om inteligent unui om inteligent nu i se spune asta e ca și cum l-ai anunța pe dumnezeu că e brusc dumnezeu iar el ar trebui să se bucure că nu e înger sau altceva probabil m-au văzut cum arunc gunoiul sau cum mă descotorosesc de trecut și au zis asta e om mare om inteligent om care știe să aleagă între bine și rău acum îi privesc și înțeleg de ce adrenalina curge întotdeauna spre amonte otrăvind glandele salivare pînă la senzația orgasmică a unui coșmar sublim pefect lucid eu în mijlocul fraților mei și oile
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 10 dedaca ajungi sa stai nemiscat, cu adevarat nemiscat, pana ce intri in miezul linistii, frica de moarte iti devine straina. cel putin asa spun inteleptii. "s-ar auzi cîntecul legănat al preoților căutîndu-și un rost etern în pauzele noastre de respirație și poate fîșîitul benzii de magnetofon" mi-a placut fragmentul asta, (adica realizarea lui "tehnica", prin exploatarea efectelor auditive) desi, in context, vine sa contrazica versul anterior :"ar fi liniste".. per ansamblu, ideile mi se par contradictorii. dar e foarte probabil sa nu privim din acelasi unghi.
pentru textul : eroare. pentru deLucian, Traim o viata infestata de publicitate, ai dreptate, dar acest poem nu contine publicitate, sau poate mi-a scapat tocmai mie semnificatia lui? In rest da, semnificatia dualului, a dublului, a lui "patru"... e acolo unde cine o primeste, o primeste. Dar reclama nu e, sau cel putin eu nu am dorit sa fie. Multumesc de lectura, Andu
pentru textul : avon cosmetics deun poem in care jocul cuvintelor, bine cunoscute si stapanite, construieste cu experienta o tainca lume ipotetica.
pentru textul : antiplatonice VI deMarina, știu că poeziile mele nu se ridică în totalitate la anumite pretenții. Dar, mai știu și că alegoriile nu se înțeleg întotdeauna cum ar trebui. O fi explicită, dar eu am vrut să se- nțeleagă altceva, dincolo de rânduri, ca și în alte poezii. Pentru mine este importantă orice părere. E un feedback și prefer să- l primesc. De- asta postez, doar, aici...nu? Mulțumesc, te mai aștept cu orice părere. Când nu lași niciun semn, e și mai trist pentru mine... Cu respect, Camelia Silea
pentru textul : unei cărți deam nevoie de ochelari, e limpede...:( in loc de Batori, citisem Bobadil. sau...cine stie ce si cum vazusem acolo. ciudat, oricum, nu mi se intampla des asa ceva. scuza-ma, Andu. si bine ca mi-ai semnalat greseala.
pentru textul : emanație deAdrian, de acord în parte cu ce spui în legătură cu textul, doar cu textul. Celelalte cuvinte, ţin doar de strădania ta de a jigni cu orice preţ , pe care eu am să o trec cu vederea. Lucru care, repet, nu-ţi face ţie faţă.
Eugen.
pentru textul : Constelaţia de ticăloşi deDorin Cozan, liricitate, simbol şi un uşor parfun de desuetitudine stănesciană. Cred că nişte mici finisaje ar fi necesare. Ştiu şi eu... miros, butoi, câmp, am învăţat scurtături. Mi-a plăcut. Cu amiciţie,
Ioan J
pentru textul : Ai grijă, urmează-mă dePagini