Nicholas Dinu, ma amuzi, pentru ca din lipsa de argumente te impiedici in propria ta logica. In primul rind, greselile de tastare sint cu totul altceva decit gramatica. Dar nu-i bai, asta e un argument prea cliseistic folosit de cei care nu prea au de ce sa se ia. Citind un clasic in viata, pot sa folosesc cum vreau calificativul "prost" si tu stii exact la ce m-am referit. Am dat un calificativ scrierilor tale si nu persoanei. Uita-te la primul meu comentariu! Totul a fost exclusiv pe text, chiar daca a fost dur. In schimb, raspunsul tau a fost legat exclusiv de persoana mea. Te-ai bagat in caracterizari elucubrante asupra persoanei doar ca sa aperi o sintagma aberanta. Si ca sa citez acelasi clasic in viata: ma doare in toi de avertizarile tale.
prima varianta era ... un pic cam diluata si credeam ca reusesc un poem miniaturism:) acum imi dau seama ca e o aiureala... si totusi daca m-ai auzi recitandu-l:)) de fapt daca m-ai fi auzit azi noapte, acum mi-a scazut entuziasmul... o sa incerc sa construiesc pornind de la versul pe care l-ai sesizat, si mie mi s-a parut ca rezista, pe moment nu ma pot concentra pe idee, dar o sa revin cu siguranta... ma bucur ca ai trecut, iti multumesc!
Mie îmi place mult jocul. Recunosc. Mai ales când are "miros de kvas și iurtă". Foarte mult îmi plac strofele 2 și 3, "femeia cu părul de ciută", "jungla de gânduri" și "cerul roșu aplecat într-o parte". Și ritmul ales spre a versifica. E bine temperat. Doar cu lenea aceea, te rog fă-o în joacă albastră la loc. :)
citat din asa-numita Biografie din contul meu de pe Hermeneia: <În 2002 descoperă Internetul. În 2007 își face o adresă de mail: [email protected]. > deci... nu prea inteleg de ce adresa mea de mail, pe care o folosesc de ani de zile, cu care m-am inscris pe Hermeneia si sta postata aicea de peste un an, nu este considerata <corecta> de dumitale. imi cauti nod in papura, monsere? mai sapa!... :)
Îmi cer scuze și într-adevăr ar fi trebuit să fiu mai moderat, dar m-a enervat rău acel autor imberb care a cutezat să-mi spună mie să-l pup în cur în continuare pe Virgil Titarenco.... te rog să reiei istoria comm-urilor și poate îmi ridici avertismentul... eu îmi fac mea culpa dar el m-a înjurat primul într-un mod cât se poate de grosolan iar reacția mea a fost un efect pe un text valoros al celui pe care ar fi trebuit să-l pup in cur. Păi hai să scriem bine și apoi poate ne pupăm și în cur ok? Are cineva o problemă cu asta? Andu
Mulțumesc Virgil pentru lămurirea ta de aici. Ceea ce ai scris și modul cum ai scris o să-mi rămână ca model de obiectivitate și la rându-mi uite, recunosc, mie în general nu-mi place cum scrie A.A.A. mi se pare scos din contextul poeziei actuale și de altădată, dar uneori le mai nimerește și de aceea pe viitor mă voi abține să-i descopăr toate stângăciile (ceva foarte ușor) și voi accentua mai mult partea pozitivă (ceva mult mai greu). Însă ieșirea lui de după comentariul meu (pe text așa cum ai remarcat) îmi va rămâne inacceptabilă iar dacă A.A.A. sincer nu-și ia o suspendare justă pentru agresivitate și limbajul folosit atunci eu nu mai pot avea încredere în corectitudinea Hermeneiei.
Atunci mai bine să fiu eu exclusă pentru că sunt așa cum spune A.A.A. că sunt right?
Eu mi-am ispășit ieșirile în decor pe acest site cu suspendări corecte care mi-au prins bine ca perioade de gândire dar NICIODATĂ nu am folosit chiar un asemenea limbaj de mahala la adresa nimănui.
Îmi pare rău că am provocat această reacție imorală de la un om cu un ego probabil exacerbat.
Îmi cer scuze încă o dată deci.
Margas
Cu ce ușurință despici realitatea și lipești împreună cioburi esențiale ca într-un vitraliu de cuvinte. Tensiunea crește spre final și acolo am răsuflat ușurată că nu s-a terminat altfel. Și de aceea...
mulţumesc doamnelor şi domnilor. d-le Cozan tre' să amintesc aici că Dumnezeu doreşte, conform Bibliei, să ne fie un Dumnezeu personal, şi e mai bine să-l avem decât să nu-l avem. Potrivit cu Apocalipsa după Isaia, El zice că e mai aproape de noi decât ne e cămaşa, apoi în altă parte sîntem îndemnaţi să-l chemăm cât încă este aproape, iar în altă parte spune că El locuieşte în noi, dacă-i dăm voie. aşa că "melancholica vestutza" a poetului poate fi o conversaţie între doi prieteni, unul Dumnezeu, celălat om, depinde de relaţie (eu am o relaţie tată-fiu). atât.
Controversa iscata de titlul pe care l-am dat acestui fragment ma bucura, cu atat mai mult cu cat face parte dintr-o carte (placheta) aparuta in 2004 si nimeni din Romania (sau din alta parte) nu s-a sesizat in privinta "greselii" expresiei. Polemica Dvs. face dovada unor minti sclipitoare si cred ca orice autor ar fi fericit sa beneficieze de o astfel de atentie. In fond, greseala ori nu, volumul intreg, cu tot cu titlu, reprezinta o aparitie editoriala de care eu sunt raspunzator. As putea spune ca "Apocalipsa dupa Dancus", asa cum a fost formulat ca titlu, e o licenta poetica si as scapa de orice responsabilitate - dar nu. Nu este neaparat o licenta poetica. Daca am scris "dupa Dancus" am facut-o dintr-un motiv care, cel putin pentru mine, e limpede. Orice dezbatere, insa, e benefica, mai ales daca este creata de oameni instruiti si culti. Va multumesc pentru atentia pe care o acordati lucrarilor mele. Cu stima pentru amandoi, Dancus
Salut reintalnirea cu poetul Costin Tanasescu in acest spatiu virtual. In aceasta forma il regasesc usor schimbat insa la fel de sentimental si de rotund in metafore cum l-am inteles eu intr-o noapte petrecuta la rosiorii de vede cand luna era un hanger infipt in inimile holdei. Eu dupa cum am mai spus, tocmai mi-am luat o vacanta lunga in caraibe :-) dar evenimentul acesta nu puteam sa-l las sa treaca asa, ca pe un tren care nu opreste in gara mea. Succes Costine pe mai departe si sa te citesc cu bine aici pe hermeneia! Andu
Interesant, dar (sunt european și) cred că singurul vers pe care îl rețin este "apa ia forma liniștii mele". Adică, ce scriam la un alt text al tău, se poate scrie simplu și deosebit. Doar să găsești calea potrivită și cuvintelor.
Bianca nu-i o virtute sa gasesti ironia acolo unde nu exista, poate cel mult sa fie o dovada de imaginatie, lucru dezirabil la un scriitor. Ai dreptate, unul dintre avantajele absentei semnelor de punctuatie este acela ca fiecare vede ce vrea si toata lumea e fericita ca deruteaza sau este derutata. Sau nu? :)
Dragul meu Actaeon, nu stiu ce as putea sa raspund eu aici pentru ca singura concluzie la care m-ai adus este ca iti place doar sa te auzi (sau citesti) vorbind (sau scriind). Aduci vorba de lucruri care n-au nici o legatura cu problema de fata, acuzi pe sirg fara sa te gindesti daca esti corect sau nu (la urma urmei ce mai conteaza, totul e sa aruncam cu oprobiu fiindca chiar daca dupa aceea scriem "doresc sa ma schimb" tot noroiul initial se vede), ca in final sa fluturi mantia a adio. As putea sa fiu malitios si sarcastic dar ma abtin. Regret doar ca nu prea am avut partener de dialog de vreme ce tie iti e atit de drag monologul. Iti doresc drum bun. Doar atit.
Multumesc, Paul si Maricica! Ati lecturat cu atentie. Ma bucura si incercarea de a trece dincolo de vers....pana la urma, acolo e atelierul poemului, mobilul :)
Foarte frumoasa zicerea despre titlu, insa tendintele actuale par a fi altele. Totusi ma gandesc inca de cand mi-a spus Adrian. Mai caut.
Frate Mircea, E trivial faptul ca te aud aici. Un Lucian ce vine in intampinarea a ceea ce scriu. Mai mult, scrie el ceva despre mine in scrierile lui. Oare tu de unde ma stii? Sunt foarte batran, frate Mircea, mai bine hai sa vorbim despre poezie; despre a ta: nu mai scrie asa, nu te recepteaza nimeni, infara unor "oameni vechi", precum eu. Toata lumea asteapta rima la finalul unor versuri ca ale tale - or tu nu dai aceasta satisfactie. De vrei sa ajungi mare poet (si se poate) segmenteza versurile dupa ritmul "versului alb", vei fi mult mai castigat. Desi te deplang, versurile tale au mers la inima mea (unde e a altora?) Despre mine: sunt pe ultima suta de metri, numai Dumnezeu ma poate salva - inima mea nu mai poate. Poate mor inainte de-a ne cunoaste: poemele tale sunt BUNE, in sensul ca au incarcatura bunatatii. Continua asa - oamenii n/au nevoie de neologismele anilor 80 ci de viata lor. Vei fi citit de toata strada daca vei sti ce sa spui strazii. Nu te uita la critica literara, la revistele de cultura consacrate, la "cum sa fac sa fiu celebru". Nu/ti spun rau, frate Mircea. Desigur, poti sa nu ma asculi - dar pana la urma tot acolo vei ajunge. Ca mine. Sa ai pace, Dancus
Se continuă aici drumul spre o simbolizare care tinde spre esenesenţă. Început în „respirări” din ultimul volum al Adrianei. Simbolul „ciob(ului) de oglindă/ care-ncearcă să taie cuvântul/mărunt” pertru a revela (şi reflecta) ce este dincolo de cuvinte nu face decât să transparentizeze vălul acestui simbol şi ajută să trecem dincolo de el. Iar „plânsul vestind/ alungarea (din rai) [aici, «din rai» slăbeşte polivalenţa sugestiei iar, după umila mea părere, ar fi bine să fie şters, n.m. G.M.]/m-am legat de lumină ca un prunc de părinte,/să-mi întârzii căderea către ce va urma,/ către tot ce nu știu, dar îmi mângâie gândul./eu sunt doar o chemare/înspre alt început.” spune tot ce vrea poeta să transmită.
*
Începusem să însăilez un text “despre ea niciodată”. În care, printer altele, am scris: “Despre sensibilitatea feminină a poeziei Adrianei vorbeşte, mai aplicat decât alţii, şi Tudor Cristea în prefaţa la volumul ei ultim. Dar se mai opreşte şi asupra dimensiunii metafizice a acestei poezii. Însă, cred, doar tangenţial.
Voi încerca, în cele ce urmează, să zăbovesc mai cu atenţie asupra acestui aspect mai greu de descifrat, dar cu atât mai interesant. Pentru că el se bazează pe simbol (şi nu pe un simbolism desuet).”
O dată Adriana mi-a răspuns la un comentariu al meu pe Hermeneia în legătură cu un text ce-i aparţine („năvod”, nu ştiu de ce ne inclus în volum):
”domnule Gorun, mai ca ma bate gandul sa va rog sa-mi scrieti prefata la viitoarea carte...doar ca...nu m-am decis inca daca o sa o public.”
Textul meu a rămas neterminat. Iată că poeta a publicat cartea. Şi sunt de-a dreptul supărat pe Teodor Cristea că mi-a luat-o înainte.
Singura mea scuză este că nu am găsit (deocamdată) starea de suficientă detaşare pentru a mă rupe de vraja poeziilor ei.
"Ca sa afirmi asa ceva inseamna ori necunoastere ori teribilism."
"Ca sa afirmi asa ceva trebuie sa ai format propriul intelectulism fondat erudit."
Deci echivalezi "propriul intelectulism fondat erudit" cu "necunoastere ori teribilism"
Logic vorbind, nu sta in picioare ce ai spus.
Cat despre prestigiul (pierdut el) poeziei, incearca sa mai scoti, cu sinceritate, nasul afara din laboratorul creatiei!
mister J, ma bucura semnul lasat. interesant e ca si eu m'am gandit ca termenii semnalati par a iesi din peisaj. si asta pt ca am incercat sa fortez limbajul, sa pun laolalta cuvinte poetice cu cele nepoetice. desi, acum nu as baga mana in foc ce cuvant e si care nu e poetic...
Sunt curios ce sugestii mi'ati oferi.
nu am vrut să jignesc cu acel etc... poate că trebuia să mă opresc la înșiruirea de nume, care, sincer, mi-a luat ceva concentrare și pe care, din păcate, se pare că nimeni, din varii motive nu a apreciat-o... deci voi chiar știați că pe site au scris toți acești oameni?
atunci aveți o idee măcar vagă despre cât de talentați sunt acești oameni și cât avem cu toții de pierdut din cauză că aceștia nu mai publică pe site?
pentru că eu sincer, fac ceva (orice) pe bravadă!
pe mine mă interesează doar valoarea literară pe un site, iar dacă pentru că vreau neapărat să citesc literatură adevărată pe Hermeneia și o spun poate prea răspicat voi fi exclus pentru a n-șpe miia oare de pe aici... no problem brothers!
Re-citiți din Ioan Barb take it easy... ah, sorry... și din Virgil Titarenco dându-și cu părerea și din Alma dându-și cu părerea .. și din alții... dându-și cu părerea... și apoi re-citiți din Ioan Barb!
vlad, probabil ai dreptate. și nu aș vrea să crezi că intenționez să devin antagonic de dragul contrazicerii, dar cred că lucrurile merg ceva mai departe de cantitate. există și un aspect calitativ al judecării estetice. este adevărat că și în textul meu apare „să” (și nu vreau să susțin, doamne ferește, o anatemizare a acestei particule) dar probabil faptul că versurile textului tău sînt mai scurte, prezența (sau frecvența) particulei pare mai vizibilă. este deci, cu certitudine, o problemă de percepție. de fapt, dacă este să accepți întregul context, sub acel text, eu însumi am afirmat încă de atunci că este o simplă încercare și că nu merită o peniță. nu vreau să spun prin aceasta că acest text nu ar merita o peniță. ci doar am vrut să înțelegi cum am judecat eu și acel text încă de pe atunci și că nu sînt (așa cum sugerezi) inconsecvent. ba dimpotrivă. și mă și laud cu chestia asta.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Nicholas Dinu, ma amuzi, pentru ca din lipsa de argumente te impiedici in propria ta logica. In primul rind, greselile de tastare sint cu totul altceva decit gramatica. Dar nu-i bai, asta e un argument prea cliseistic folosit de cei care nu prea au de ce sa se ia. Citind un clasic in viata, pot sa folosesc cum vreau calificativul "prost" si tu stii exact la ce m-am referit. Am dat un calificativ scrierilor tale si nu persoanei. Uita-te la primul meu comentariu! Totul a fost exclusiv pe text, chiar daca a fost dur. In schimb, raspunsul tau a fost legat exclusiv de persoana mea. Te-ai bagat in caracterizari elucubrante asupra persoanei doar ca sa aperi o sintagma aberanta. Si ca sa citez acelasi clasic in viata: ma doare in toi de avertizarile tale.
pentru textul : prag între ani deGabi, multumesc pentru rabdare si descalcire
pentru textul : Din casa bunicilor deprima varianta era ... un pic cam diluata si credeam ca reusesc un poem miniaturism:) acum imi dau seama ca e o aiureala... si totusi daca m-ai auzi recitandu-l:)) de fapt daca m-ai fi auzit azi noapte, acum mi-a scazut entuziasmul... o sa incerc sa construiesc pornind de la versul pe care l-ai sesizat, si mie mi s-a parut ca rezista, pe moment nu ma pot concentra pe idee, dar o sa revin cu siguranta... ma bucur ca ai trecut, iti multumesc!
pentru textul : nisipul ca stare de zbor deMie îmi place mult jocul. Recunosc. Mai ales când are "miros de kvas și iurtă". Foarte mult îmi plac strofele 2 și 3, "femeia cu părul de ciută", "jungla de gânduri" și "cerul roșu aplecat într-o parte". Și ritmul ales spre a versifica. E bine temperat. Doar cu lenea aceea, te rog fă-o în joacă albastră la loc. :)
pentru textul : din lumile mele decitat din asa-numita Biografie din contul meu de pe Hermeneia: <În 2002 descoperă Internetul. În 2007 își face o adresă de mail: [email protected]. > deci... nu prea inteleg de ce adresa mea de mail, pe care o folosesc de ani de zile, cu care m-am inscris pe Hermeneia si sta postata aicea de peste un an, nu este considerata <corecta> de dumitale. imi cauti nod in papura, monsere? mai sapa!... :)
pentru textul : hermeneia 2.0 deasa ca nu conta prea mult pe mine. da' nu-i nimic...tu scandezi, eu bat tobele. :)
pentru textul : pijamaua albastră a domnului Nae deeugen, nu am vrut sa lungesc ceva ce mi-a aparut clar
pentru textul : a început să miroasă a lavandă pe răni deionut, cu acel sus, ai dreptate. acum ii vad inutilitatea.
sebi, multumesc de trecere
Îmi cer scuze și într-adevăr ar fi trebuit să fiu mai moderat, dar m-a enervat rău acel autor imberb care a cutezat să-mi spună mie să-l pup în cur în continuare pe Virgil Titarenco.... te rog să reiei istoria comm-urilor și poate îmi ridici avertismentul... eu îmi fac mea culpa dar el m-a înjurat primul într-un mod cât se poate de grosolan iar reacția mea a fost un efect pe un text valoros al celui pe care ar fi trebuit să-l pup in cur. Păi hai să scriem bine și apoi poate ne pupăm și în cur ok? Are cineva o problemă cu asta? Andu
pentru textul : preludiu în roșu de"Frumos subiect insă..."
pentru textul : Amintiri cu miros de sânziene deMulţumesc pentru acel "însă"! E important pentru mine să ştiu ce nu e bine în textele mele.
Cu prietenie,
Vali
Mulțumesc Virgil pentru lămurirea ta de aici. Ceea ce ai scris și modul cum ai scris o să-mi rămână ca model de obiectivitate și la rându-mi uite, recunosc, mie în general nu-mi place cum scrie A.A.A. mi se pare scos din contextul poeziei actuale și de altădată, dar uneori le mai nimerește și de aceea pe viitor mă voi abține să-i descopăr toate stângăciile (ceva foarte ușor) și voi accentua mai mult partea pozitivă (ceva mult mai greu). Însă ieșirea lui de după comentariul meu (pe text așa cum ai remarcat) îmi va rămâne inacceptabilă iar dacă A.A.A. sincer nu-și ia o suspendare justă pentru agresivitate și limbajul folosit atunci eu nu mai pot avea încredere în corectitudinea Hermeneiei.
pentru textul : Viraj mult prea strâns deAtunci mai bine să fiu eu exclusă pentru că sunt așa cum spune A.A.A. că sunt right?
Eu mi-am ispășit ieșirile în decor pe acest site cu suspendări corecte care mi-au prins bine ca perioade de gândire dar NICIODATĂ nu am folosit chiar un asemenea limbaj de mahala la adresa nimănui.
Îmi pare rău că am provocat această reacție imorală de la un om cu un ego probabil exacerbat.
Îmi cer scuze încă o dată deci.
Margas
Cu ce ușurință despici realitatea și lipești împreună cioburi esențiale ca într-un vitraliu de cuvinte. Tensiunea crește spre final și acolo am răsuflat ușurată că nu s-a terminat altfel. Și de aceea...
pentru textul : coming soon demulţumesc doamnelor şi domnilor. d-le Cozan tre' să amintesc aici că Dumnezeu doreşte, conform Bibliei, să ne fie un Dumnezeu personal, şi e mai bine să-l avem decât să nu-l avem. Potrivit cu Apocalipsa după Isaia, El zice că e mai aproape de noi decât ne e cămaşa, apoi în altă parte sîntem îndemnaţi să-l chemăm cât încă este aproape, iar în altă parte spune că El locuieşte în noi, dacă-i dăm voie. aşa că "melancholica vestutza" a poetului poate fi o conversaţie între doi prieteni, unul Dumnezeu, celălat om, depinde de relaţie (eu am o relaţie tată-fiu). atât.
pentru textul : zile anotimpuri şi vieţi deControversa iscata de titlul pe care l-am dat acestui fragment ma bucura, cu atat mai mult cu cat face parte dintr-o carte (placheta) aparuta in 2004 si nimeni din Romania (sau din alta parte) nu s-a sesizat in privinta "greselii" expresiei. Polemica Dvs. face dovada unor minti sclipitoare si cred ca orice autor ar fi fericit sa beneficieze de o astfel de atentie. In fond, greseala ori nu, volumul intreg, cu tot cu titlu, reprezinta o aparitie editoriala de care eu sunt raspunzator. As putea spune ca "Apocalipsa dupa Dancus", asa cum a fost formulat ca titlu, e o licenta poetica si as scapa de orice responsabilitate - dar nu. Nu este neaparat o licenta poetica. Daca am scris "dupa Dancus" am facut-o dintr-un motiv care, cel putin pentru mine, e limpede. Orice dezbatere, insa, e benefica, mai ales daca este creata de oameni instruiti si culti. Va multumesc pentru atentia pe care o acordati lucrarilor mele. Cu stima pentru amandoi, Dancus
pentru textul : Apocalipsa dupa Dancus deda, mi-a placut si mie. ideea, sentimentul transmis, legarea cuvintelor perfect justificata, nici mai mult nici mai putin decat trebuie. felicitari!
pentru textul : cuvintelepecarevreausățilespun deSalut reintalnirea cu poetul Costin Tanasescu in acest spatiu virtual. In aceasta forma il regasesc usor schimbat insa la fel de sentimental si de rotund in metafore cum l-am inteles eu intr-o noapte petrecuta la rosiorii de vede cand luna era un hanger infipt in inimile holdei. Eu dupa cum am mai spus, tocmai mi-am luat o vacanta lunga in caraibe :-) dar evenimentul acesta nu puteam sa-l las sa treaca asa, ca pe un tren care nu opreste in gara mea. Succes Costine pe mai departe si sa te citesc cu bine aici pe hermeneia! Andu
pentru textul : nais tu mit iu deInteresant, dar (sunt european și) cred că singurul vers pe care îl rețin este "apa ia forma liniștii mele". Adică, ce scriam la un alt text al tău, se poate scrie simplu și deosebit. Doar să găsești calea potrivită și cuvintelor.
pentru textul : Huluxiao - flautul din tigvă deBianca nu-i o virtute sa gasesti ironia acolo unde nu exista, poate cel mult sa fie o dovada de imaginatie, lucru dezirabil la un scriitor. Ai dreptate, unul dintre avantajele absentei semnelor de punctuatie este acela ca fiecare vede ce vrea si toata lumea e fericita ca deruteaza sau este derutata. Sau nu? :)
pentru textul : Piața norilor depentru că e cel mai acid text stilistic postat până acum pe Hermeneia.
pentru textul : Eminescu azi deappassionata
pentru textul : stropi de iubire deDragul meu Actaeon, nu stiu ce as putea sa raspund eu aici pentru ca singura concluzie la care m-ai adus este ca iti place doar sa te auzi (sau citesti) vorbind (sau scriind). Aduci vorba de lucruri care n-au nici o legatura cu problema de fata, acuzi pe sirg fara sa te gindesti daca esti corect sau nu (la urma urmei ce mai conteaza, totul e sa aruncam cu oprobiu fiindca chiar daca dupa aceea scriem "doresc sa ma schimb" tot noroiul initial se vede), ca in final sa fluturi mantia a adio. As putea sa fiu malitios si sarcastic dar ma abtin. Regret doar ca nu prea am avut partener de dialog de vreme ce tie iti e atit de drag monologul. Iti doresc drum bun. Doar atit.
pentru textul : nu suport vara asta verde-gălbui deMultumesc, Paul si Maricica! Ati lecturat cu atentie. Ma bucura si incercarea de a trece dincolo de vers....pana la urma, acolo e atelierul poemului, mobilul :)
pentru textul : Ţin telefonul în palme ca pe o piersică deFoarte frumoasa zicerea despre titlu, insa tendintele actuale par a fi altele. Totusi ma gandesc inca de cand mi-a spus Adrian. Mai caut.
Frate Mircea, E trivial faptul ca te aud aici. Un Lucian ce vine in intampinarea a ceea ce scriu. Mai mult, scrie el ceva despre mine in scrierile lui. Oare tu de unde ma stii? Sunt foarte batran, frate Mircea, mai bine hai sa vorbim despre poezie; despre a ta: nu mai scrie asa, nu te recepteaza nimeni, infara unor "oameni vechi", precum eu. Toata lumea asteapta rima la finalul unor versuri ca ale tale - or tu nu dai aceasta satisfactie. De vrei sa ajungi mare poet (si se poate) segmenteza versurile dupa ritmul "versului alb", vei fi mult mai castigat. Desi te deplang, versurile tale au mers la inima mea (unde e a altora?) Despre mine: sunt pe ultima suta de metri, numai Dumnezeu ma poate salva - inima mea nu mai poate. Poate mor inainte de-a ne cunoaste: poemele tale sunt BUNE, in sensul ca au incarcatura bunatatii. Continua asa - oamenii n/au nevoie de neologismele anilor 80 ci de viata lor. Vei fi citit de toata strada daca vei sti ce sa spui strazii. Nu te uita la critica literara, la revistele de cultura consacrate, la "cum sa fac sa fiu celebru". Nu/ti spun rau, frate Mircea. Desigur, poti sa nu ma asculi - dar pana la urma tot acolo vei ajunge. Ca mine. Sa ai pace, Dancus
pentru textul : O incercare de raspuns Dlui Doru Stefan Dancus pt. Scrum 7 deSe continuă aici drumul spre o simbolizare care tinde spre esenesenţă. Început în „respirări” din ultimul volum al Adrianei. Simbolul „ciob(ului) de oglindă/ care-ncearcă să taie cuvântul/mărunt” pertru a revela (şi reflecta) ce este dincolo de cuvinte nu face decât să transparentizeze vălul acestui simbol şi ajută să trecem dincolo de el. Iar „plânsul vestind/ alungarea (din rai) [aici, «din rai» slăbeşte polivalenţa sugestiei iar, după umila mea părere, ar fi bine să fie şters, n.m. G.M.]/m-am legat de lumină ca un prunc de părinte,/să-mi întârzii căderea către ce va urma,/ către tot ce nu știu, dar îmi mângâie gândul./eu sunt doar o chemare/înspre alt început.” spune tot ce vrea poeta să transmită.
*
Începusem să însăilez un text “despre ea niciodată”. În care, printer altele, am scris: “Despre sensibilitatea feminină a poeziei Adrianei vorbeşte, mai aplicat decât alţii, şi Tudor Cristea în prefaţa la volumul ei ultim. Dar se mai opreşte şi asupra dimensiunii metafizice a acestei poezii. Însă, cred, doar tangenţial.
Voi încerca, în cele ce urmează, să zăbovesc mai cu atenţie asupra acestui aspect mai greu de descifrat, dar cu atât mai interesant. Pentru că el se bazează pe simbol (şi nu pe un simbolism desuet).”
O dată Adriana mi-a răspuns la un comentariu al meu pe Hermeneia în legătură cu un text ce-i aparţine („năvod”, nu ştiu de ce ne inclus în volum):
”domnule Gorun, mai ca ma bate gandul sa va rog sa-mi scrieti prefata la viitoarea carte...doar ca...nu m-am decis inca daca o sa o public.”
Textul meu a rămas neterminat. Iată că poeta a publicat cartea. Şi sunt de-a dreptul supărat pe Teodor Cristea că mi-a luat-o înainte.
Singura mea scuză este că nu am găsit (deocamdată) starea de suficientă detaşare pentru a mă rupe de vraja poeziilor ei.
pentru textul : lumina dinaintea vederii demerci Bobadil. ai adus niste observatii valide. am sa incerc sa schimb. merci de trecere. nu ca nu m-as fi asteptat sa treci. care idila?
pentru textul : ars poetica II dePai, atunci sa punem punct. :-)
pentru textul : Dependențe de sânge detext foarte slab
pentru textul : Îmi lipseşte atitudinea supremă deculmea nepoeziei: „n-am puterea să pot ” --- ție chiar nu îți sună prost?
"Ca sa afirmi asa ceva inseamna ori necunoastere ori teribilism."
pentru textul : Despre cum poate fi recâştigat prestigiul poeziei de"Ca sa afirmi asa ceva trebuie sa ai format propriul intelectulism fondat erudit."
Deci echivalezi "propriul intelectulism fondat erudit" cu "necunoastere ori teribilism"
Logic vorbind, nu sta in picioare ce ai spus.
Cat despre prestigiul (pierdut el) poeziei, incearca sa mai scoti, cu sinceritate, nasul afara din laboratorul creatiei!
mister J, ma bucura semnul lasat. interesant e ca si eu m'am gandit ca termenii semnalati par a iesi din peisaj. si asta pt ca am incercat sa fortez limbajul, sa pun laolalta cuvinte poetice cu cele nepoetice. desi, acum nu as baga mana in foc ce cuvant e si care nu e poetic...
Sunt curios ce sugestii mi'ati oferi.
Cu amicitie,
pentru textul : Ai grijă, urmează-mă demister K
nu am vrut să jignesc cu acel etc... poate că trebuia să mă opresc la înșiruirea de nume, care, sincer, mi-a luat ceva concentrare și pe care, din păcate, se pare că nimeni, din varii motive nu a apreciat-o... deci voi chiar știați că pe site au scris toți acești oameni?
pentru textul : Hermeneia obituary deatunci aveți o idee măcar vagă despre cât de talentați sunt acești oameni și cât avem cu toții de pierdut din cauză că aceștia nu mai publică pe site?
pentru că eu sincer, fac ceva (orice) pe bravadă!
pe mine mă interesează doar valoarea literară pe un site, iar dacă pentru că vreau neapărat să citesc literatură adevărată pe Hermeneia și o spun poate prea răspicat voi fi exclus pentru a n-șpe miia oare de pe aici... no problem brothers!
Re-citiți din Ioan Barb take it easy... ah, sorry... și din Virgil Titarenco dându-și cu părerea și din Alma dându-și cu părerea .. și din alții... dându-și cu părerea... și apoi re-citiți din Ioan Barb!
vlad, probabil ai dreptate. și nu aș vrea să crezi că intenționez să devin antagonic de dragul contrazicerii, dar cred că lucrurile merg ceva mai departe de cantitate. există și un aspect calitativ al judecării estetice. este adevărat că și în textul meu apare „să” (și nu vreau să susțin, doamne ferește, o anatemizare a acestei particule) dar probabil faptul că versurile textului tău sînt mai scurte, prezența (sau frecvența) particulei pare mai vizibilă. este deci, cu certitudine, o problemă de percepție. de fapt, dacă este să accepți întregul context, sub acel text, eu însumi am afirmat încă de atunci că este o simplă încercare și că nu merită o peniță. nu vreau să spun prin aceasta că acest text nu ar merita o peniță. ci doar am vrut să înțelegi cum am judecat eu și acel text încă de pe atunci și că nu sînt (așa cum sugerezi) inconsecvent. ba dimpotrivă. și mă și laud cu chestia asta.
pentru textul : tablou domestic cu înger dePagini