Virgil, faptul că am utilizat verbul a circula de două ori nu înseamnă că am o fixaţie, exagerezi mult. Tocmai corectam textul şi tu te-ai grăbit cu corecturile, abia l-am postat acum câteva minute şi pe site îl văd mai bine ca în word şi laptopul meu e defect...Cu unele obiecţii ale tale sunt de acord şi tocmai le corectez. În rest, observ doar faptul că nu îţi place, este opinia ta, poate alţii văd altceva. Nu cred că există în niciun manual de literatură scris că proza trebuie neapărat să aibă o "idee" cum spui tu, sau o "miză". Este absurd. Pretenţiile tale par, din nou, exagerate. Este un portret cu inteţia de a crea o atmosferă şi o anume poezie a faptelor culese din realitate. Îmi pare rău că nu ai înţeles. Sincer. Povestirile nu trebuie să aibă intrigă şi, citind textele tale (care mie îmi plac), nici eu nu am găsit intirgă.
Silvia,
cred că poemul moartea după simion îl voi scrie pe la 150 de ani. sper să fiu mai înţelept. tu crezi?
Marga,
mă simt jignit şi îţi voi spune şi de ce:
1. nu pot să accept comparaţia cu un curcan de thanksgiving cosmopolit, puteai să alegi o orătanie reprezentativă pentru o sărbătoare tradiţională românească de pildă raţa pe varza care sînt aşa cum cu delicateţe sugerezi.
2.mă numeşti un autor respectabil - crezi că sînt pe moarte?
3.mă acuzi de blasfemie fără să mă cunoşti. păi ce vezi tu aici e smerenie în comparaţie cu alte păcate din viaţa mea.
mulţumesc pentru radiografia la măseaua de minte inimă şi literatură.
nu, nu merge adj. pe lângă ciocolată aci pentru că ai versul cu roşii suficient de încărcat."soarele sau ciocolata cu roşii rotunde şi mici" - deci ai făcut treabă bună în poezie.
iata un text pe care as fi vrut sa l scriu eu. dovada ca m-a obsedat pana azi, cand acord ac penita. ce m a fermecat, dincolo de atmosfera creata, a fost relatia dintre voi. o numesc bunatate mi ar fi placut ca titlul sa fie "marea debarasare". e pana la urma, o lasare a fiintei intru fericirea celeilalte. asa ceva merita toata invidia si recunostinta. sunt cateva fragmente care m au impresionat. te las sa le ghicesti felicitari, deci
De multe ori este mult mai fertila starea, sa-i zic, de "pre-gestatie" chiar decat gestatia propriu zisa si, cu atat mai mult, nasterea. "Ca vinovat e tot facutul/Si sfant doar nunta, inceputul". Sau "pre-gestatia" din starea de "Bardo" ( "Cartea Tibetana a Mortii") in care, daca nu reusesti sa te "eliberezi", ai inca macar posibilitatea de a-ti alege viitoarea "matrice". Asa ca, zic eu, pe unde te invarti tu in ultimul timp (ti-am urmarit textele), este tocmai o astfel de cautare. Cat priveste cartea pe care o s-o scrii (sau nu) si chiar o s-o publici (sau nu) cred ca, pentru tine, conteza mai putin. Si "prefata" mea si mai putin. Ca cititor o astept
comentariul tău este mediocru şi nu poemul; punctuaţia este pusă exact acolo unde îi este locul.
Pe lângă asta, te-aş ruga să comentezi textul şi nu comentariile ori atitudinile userilor, altfel încalci regulamentul.
Am zâmbit. Semn că mi-a plăcut joaca ta care "nu se pune", începutul abrupt, telegrafic, înmuiat apoi de tușe aproape dulcege, dar încadrate bine de tonul dubitativ ironic al poemei. Mare minune să mai folosești stele de mare, scoici, luna, perle, valuri și nisip într-o poezie și să nu devii plictisitor, "liricoid", sentimental.
interesant text, mai ales in partea a doua. o obiectie ar fi cea legata de tentatia blamarii in poezie, si e din cauza deficitului de morala si a parului din ochi, cel putin sofistic.
Vin si eu ca si mie imi place (nu e typo) simbolurile ca magarului apa de ploaie ca nu are alcool ca el nu are nevoie de alcool ca are dimensiuni suficiente si parca si eu citind m-am trezit intr-o dimineata tare dimensiuonat atarnand de o flacara si cand m-am uitat mai bine, ce sa vezi? uitasem becul la bucatarie aprins si d-aia probabil m-a strabatut kundalini toata noaptea de m-am zvarcolit ca pestele pe uscat si am avut un vis tare ciudat, se facea ca eram shiva si nu-mi gaseam i-podul... tare ciudat, am transpirat ca un strugure dar pana la urma dimineata am dat search pe google si ce sa vezi? i-podul meu era acolo unde il lasasem, adica pe frigider. De acord deci cu Profetul, te mai citesc Maia, imi placi, zau ca imi placi, esti dulce Andu
Intrebari: De cite ori pe an se intimpla Virtualia? Cine participa? Ce se intimpla? Cine scrie feed-backul? Mi-am vazut una dintre poezii sub numele Virtualiei (11 parca!) si as vrea sa ma lamuresc (in termeni mai putin poetici) cum se desfasoara... Pina atunci un Craciun Fericit si sa ne adunam toate dorurile de decembrie in poezie! Corina
Short stories nu depășesc în general 10000 de semne, au o anume constituție în care centrele de interes și greutate de fapt se găsesc în final (acolo unde eu vorbeam de "poantă" dar nu în sens peiorativ), ca de exemplu la Ray Bradbury sau Fredric Brown. Bineînțeles că textul tău nu e sf dar dau ca exemplu acest gen convinsă fiind că multora dintre cititori le-a trecut mai degrabă texte de astea prin mână. Deși cel mai scurt text (short short stories) despre care nu mai știu dacă depășea 10 rânduri, a fost unul cu o invazie a extratereștrilor care însă nu au suportat atmosfera terriană: aterizaseră pe lamă de cuțit ce toca ceapă... Genul acesta de flash fiction nu este abandonat la ora actuală, nu poate fi numit demodat, s-a practicat și se mai practică încă de pe vremea când nu se știa (și se țineau intense dezbateri) dacă genul sf e meanstream sau nu ("prietenii știu de ce" spun asta) cel puțin în cenaclurile studențești din tinerețea lui Cristian Tudor Popescu (cel care multă vreme nu recunoștea că mediul sf a fost cel în care a debutat literar, cred eu că doar din snobism). Poate voi avea timp să prezint într-o zi un autor interesant de gen de la noi, extrem de talentat și mai ales apreciat, dar asta e altă poveste... Să revenim la textul tău! Finalul "maturizat" prin așa-zisa "poantă" (se poate citi cheia întregului text), se găsește în rândurile: "Și fotografia: jumătate din el în fața unei ceainării din Oxford, el privind undeva în dreapta; o încadrare ciudată, el și copertina roz bonbon pe care scrie „Little secrets”, în albastru aprins, te inundă culorile privind fotografia asta, știu bine că e făcută de o femeie, totul e perfect rotund, totul e perfect rotund știe bine și el, o știu și eu. Când primești fotografia cuiva te întrebi cine a făcut-o, altfel n-ai nici o șansă să deosebești subiectul. Și uite mică, sprijinită de piciorul lui, și umbrela mea. Plouă în București, iar in Oxford e soare; cineva mă prinde într-un fir nevăzut de umbră, cu mâini umede și cu obraji de ceară. Dați-mi un labirint." Pentru că întreaga ta goană prin ploaia orașului (ploaia fiind o metaforă interesantă), o goană protejată de altfel, în taxi, tipică structurii tale ("Sunt prea rațională. Mă bazez mai mult pe statistici"), din care remarci detașată existența celorlalți, precum și disperarea cronicizată de a nu avea umbrela proprie (asta e o altă metaforă frumoasă) se cristalizează într-o propoziție clară: "Și uite mică, sprijinită de piciorul lui, și umbrela mea." Mi-ar place să îți pot citi și texte de gen evitând persoana I singular și atunci sigur stilul confesiv (gen pagină de jurnal de care te-am "acuzat") ar dispare. Mai mult, având în vedere feeling-ul tău pentru engleză, mi-ar mai place să traduci propriile tale texte în engleză și să le oferi chiar magazinelor de gen (de ex. "SmokeLong Quarterly). Mai am răbdare și încredere. PS Nu m-ai păcălit în ceea ce privește Vatra și Labirintul, mă alintam și eu imaginându-mi un traseu concret, comun la amândouă, tocmai să nu dau verdictul de sf textului pentru că nu e cazul.
alma, nu ma lua chiar in seama, sunt novice si nu pot sa comentez...am pus si eu un ecou la titlu, acolo... aveam dreptul doar la trei cuvinte, unul e in plus :)
Andreea Iancu, Noi chiar credem in vietile astea de 2 bani? Uite, gandesc: de ce trebuie sa asist la teatrul jucat de popii nostri pe tema Invierii lui Isus? El este deja aici, este o constiinta noua, nu un individ haotic ce bate la usi inchise (conform Bibliei). Sunt credincios in sensul inteles de mine, nu de altcineva. Iarta-ma. Increderea este o "experienta personala", asa ne-am obisnuit sa spunem. Sa ai pace, Dancus
singura problemă este că ionuț caragea nu s-a prins despre ce este vorba în acest text. probabil titlul e mai greu de citit. în rest toate sînt bune și frumoase pe frontul de vest.
Cristina n-am raspuns din motive de timp. Eu dorm ziua si lucrez noaptea. In marea lor majoritate textele mele sint postate dupa miezul noptii, spre dimineata. Aici in America se lucreaza, nu se glumeste.
Despre text, pot sa spun ca e o ironie la adresa lumii. Eu imi scriu autobiografia si resume-ul in van, lumea nu e interesata in jigodii ca mine. Nu conteaza ce scriu si cat de lung e resume-ul meu, nu conteaza cate garoafe sint gata sa-i dau si cate pupaturi, lumea si eu sintem vrajmasi. Recunosc ca uneori o iubesc, pe ascuns, dar ea nu ma iubeste pe mine. Textul va ramane neschimbat.
Va multumesc pentru comentarii, curand voi trece si eu cu plugusorul de primavara pe la voi.
cred ca nici asta nu-i peretele potrivit...domnule, chiar asa de pustiu e pe le dvs., pe Versul, incat ati ajuns in pragul disperarii? mai cititi o data (sau odata...) regulamentul. desi stiti, cu siguranta, ca reclamele nu au ce cauta aici. dar nu va pasa. fireste.
... cred că am întâlnit în literatura citită până acum, universală și nu numai, puține versuri mai reușite ca forță de sugestie precum acestea: e doar simetria ferestrei în mine o mînă-ncătușată de umbră cocorii se bat în ceruri pentru un țipăt sînt colivia cu lacăt și stele mă urc pe umărul vorbelor mele descheiat la cămașă și scriu frumos. cu gânduri bune, paul
E greu de asimilat cuplul insolit Rasputin-Mata Hari. Lucrezia Borgia mi s-ar fi părut mult mai potrivită. Altfel, poezia are mare potențial, multe metafore și imagini reușite. Nu înțeleg de ce nu a mai comentat nimeni. Uite, o poezie în poezie unde îmi permit o Matrioșcă răvășită rusește: Rasputin răscolea poala Matrioșcăi cu dinții pentru ea și-ar fi dat părul cu briantină cazaca ar fi preschimbat-o cu o redignotă cu ultimii bănuți de ceară i-ar fi adus din iarmaroc un batic înflorat lung cât rusia pravoslavnică și ghete ortopedice să aibă mersul drept a venit decembrie istoria a împăturit ziarul cu țari și călugări pe sub gheață se mai aude oftatul lui rasputin cerul se chinuie să nască zăpezile iar clopotele tremură și acum de frig Frumos finalul.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
"părăsitul nimic
pentru textul : niciodată aripă denu renunță
să creadă
că poate să zboare" - aş reformula aici, din cauza ambiguităţii excesive.
Virgil, faptul că am utilizat verbul a circula de două ori nu înseamnă că am o fixaţie, exagerezi mult. Tocmai corectam textul şi tu te-ai grăbit cu corecturile, abia l-am postat acum câteva minute şi pe site îl văd mai bine ca în word şi laptopul meu e defect...Cu unele obiecţii ale tale sunt de acord şi tocmai le corectez. În rest, observ doar faptul că nu îţi place, este opinia ta, poate alţii văd altceva. Nu cred că există în niciun manual de literatură scris că proza trebuie neapărat să aibă o "idee" cum spui tu, sau o "miză". Este absurd. Pretenţiile tale par, din nou, exagerate. Este un portret cu inteţia de a crea o atmosferă şi o anume poezie a faptelor culese din realitate. Îmi pare rău că nu ai înţeles. Sincer. Povestirile nu trebuie să aibă intrigă şi, citind textele tale (care mie îmi plac), nici eu nu am găsit intirgă.
pentru textul : Portretul unei călătoare denu pot decat sa iti multumesc pentru ce esti, cu apreciere.
pentru textul : La prânzul luminii cu iarba: Paul Blaj şi „Memorialul dantelelor galbene” dediacritice puse greșit
pentru textul : Gânduri pe aceeași limbă deViorel, Paul, Ionuţ,
vă mulţumesc.
Silvia,
cred că poemul moartea după simion îl voi scrie pe la 150 de ani. sper să fiu mai înţelept. tu crezi?
Marga,
mă simt jignit şi îţi voi spune şi de ce:
1. nu pot să accept comparaţia cu un curcan de thanksgiving cosmopolit, puteai să alegi o orătanie reprezentativă pentru o sărbătoare tradiţională românească de pildă raţa pe varza care sînt aşa cum cu delicateţe sugerezi.
2.mă numeşti un autor respectabil - crezi că sînt pe moarte?
3.mă acuzi de blasfemie fără să mă cunoşti. păi ce vezi tu aici e smerenie în comparaţie cu alte păcate din viaţa mea.
mulţumesc pentru radiografia la măseaua de minte inimă şi literatură.
pentru textul : aşteptarea după Simion deei, ca sa vezi ce este in stare sa faca un an dintr-un om...
pentru textul : mi-e dor de femeia care scrie despre străzi denu, nu merge adj. pe lângă ciocolată aci pentru că ai versul cu roşii suficient de încărcat."soarele sau ciocolata cu roşii rotunde şi mici" - deci ai făcut treabă bună în poezie.
pentru textul : ciocolată cu roşii deMaia, mersi.
pentru textul : some rule rules some rules deiata un text pe care as fi vrut sa l scriu eu. dovada ca m-a obsedat pana azi, cand acord ac penita. ce m a fermecat, dincolo de atmosfera creata, a fost relatia dintre voi. o numesc bunatate mi ar fi placut ca titlul sa fie "marea debarasare". e pana la urma, o lasare a fiintei intru fericirea celeilalte. asa ceva merita toata invidia si recunostinta. sunt cateva fragmente care m au impresionat. te las sa le ghicesti felicitari, deci
pentru textul : cu plata la destinație deDe multe ori este mult mai fertila starea, sa-i zic, de "pre-gestatie" chiar decat gestatia propriu zisa si, cu atat mai mult, nasterea. "Ca vinovat e tot facutul/Si sfant doar nunta, inceputul". Sau "pre-gestatia" din starea de "Bardo" ( "Cartea Tibetana a Mortii") in care, daca nu reusesti sa te "eliberezi", ai inca macar posibilitatea de a-ti alege viitoarea "matrice". Asa ca, zic eu, pe unde te invarti tu in ultimul timp (ti-am urmarit textele), este tocmai o astfel de cautare. Cat priveste cartea pe care o s-o scrii (sau nu) si chiar o s-o publici (sau nu) cred ca, pentru tine, conteza mai putin. Si "prefata" mea si mai putin. Ca cititor o astept
pentru textul : năvod decomentariul tău este mediocru şi nu poemul; punctuaţia este pusă exact acolo unde îi este locul.
Pe lângă asta, te-aş ruga să comentezi textul şi nu comentariile ori atitudinile userilor, altfel încalci regulamentul.
Eugen
pentru textul : Conul de umbră de02.06.2012;
11:39
domnule Dancus m-ati convins de logoreea dumneavoastra care sincer, nu ma impresioneaza. luati-va penita inapoi, va rog.
pentru textul : A toi deAm zâmbit. Semn că mi-a plăcut joaca ta care "nu se pune", începutul abrupt, telegrafic, înmuiat apoi de tușe aproape dulcege, dar încadrate bine de tonul dubitativ ironic al poemei. Mare minune să mai folosești stele de mare, scoici, luna, perle, valuri și nisip într-o poezie și să nu devii plictisitor, "liricoid", sentimental.
pentru textul : mic poem deinteresant text, mai ales in partea a doua. o obiectie ar fi cea legata de tentatia blamarii in poezie, si e din cauza deficitului de morala si a parului din ochi, cel putin sofistic.
pentru textul : Balada despărțirii deVin si eu ca si mie imi place (nu e typo) simbolurile ca magarului apa de ploaie ca nu are alcool ca el nu are nevoie de alcool ca are dimensiuni suficiente si parca si eu citind m-am trezit intr-o dimineata tare dimensiuonat atarnand de o flacara si cand m-am uitat mai bine, ce sa vezi? uitasem becul la bucatarie aprins si d-aia probabil m-a strabatut kundalini toata noaptea de m-am zvarcolit ca pestele pe uscat si am avut un vis tare ciudat, se facea ca eram shiva si nu-mi gaseam i-podul... tare ciudat, am transpirat ca un strugure dar pana la urma dimineata am dat search pe google si ce sa vezi? i-podul meu era acolo unde il lasasem, adica pe frigider. De acord deci cu Profetul, te mai citesc Maia, imi placi, zau ca imi placi, esti dulce Andu
pentru textul : vis finit nedeterminist deTextul... e mai bine scris ca de obicei.
pentru textul : închisoare de săpun deIntrebari: De cite ori pe an se intimpla Virtualia? Cine participa? Ce se intimpla? Cine scrie feed-backul? Mi-am vazut una dintre poezii sub numele Virtualiei (11 parca!) si as vrea sa ma lamuresc (in termeni mai putin poetici) cum se desfasoara... Pina atunci un Craciun Fericit si sa ne adunam toate dorurile de decembrie in poezie! Corina
pentru textul : Virtualia deShort stories nu depășesc în general 10000 de semne, au o anume constituție în care centrele de interes și greutate de fapt se găsesc în final (acolo unde eu vorbeam de "poantă" dar nu în sens peiorativ), ca de exemplu la Ray Bradbury sau Fredric Brown. Bineînțeles că textul tău nu e sf dar dau ca exemplu acest gen convinsă fiind că multora dintre cititori le-a trecut mai degrabă texte de astea prin mână. Deși cel mai scurt text (short short stories) despre care nu mai știu dacă depășea 10 rânduri, a fost unul cu o invazie a extratereștrilor care însă nu au suportat atmosfera terriană: aterizaseră pe lamă de cuțit ce toca ceapă... Genul acesta de flash fiction nu este abandonat la ora actuală, nu poate fi numit demodat, s-a practicat și se mai practică încă de pe vremea când nu se știa (și se țineau intense dezbateri) dacă genul sf e meanstream sau nu ("prietenii știu de ce" spun asta) cel puțin în cenaclurile studențești din tinerețea lui Cristian Tudor Popescu (cel care multă vreme nu recunoștea că mediul sf a fost cel în care a debutat literar, cred eu că doar din snobism). Poate voi avea timp să prezint într-o zi un autor interesant de gen de la noi, extrem de talentat și mai ales apreciat, dar asta e altă poveste... Să revenim la textul tău! Finalul "maturizat" prin așa-zisa "poantă" (se poate citi cheia întregului text), se găsește în rândurile: "Și fotografia: jumătate din el în fața unei ceainării din Oxford, el privind undeva în dreapta; o încadrare ciudată, el și copertina roz bonbon pe care scrie „Little secrets”, în albastru aprins, te inundă culorile privind fotografia asta, știu bine că e făcută de o femeie, totul e perfect rotund, totul e perfect rotund știe bine și el, o știu și eu. Când primești fotografia cuiva te întrebi cine a făcut-o, altfel n-ai nici o șansă să deosebești subiectul. Și uite mică, sprijinită de piciorul lui, și umbrela mea. Plouă în București, iar in Oxford e soare; cineva mă prinde într-un fir nevăzut de umbră, cu mâini umede și cu obraji de ceară. Dați-mi un labirint." Pentru că întreaga ta goană prin ploaia orașului (ploaia fiind o metaforă interesantă), o goană protejată de altfel, în taxi, tipică structurii tale ("Sunt prea rațională. Mă bazez mai mult pe statistici"), din care remarci detașată existența celorlalți, precum și disperarea cronicizată de a nu avea umbrela proprie (asta e o altă metaforă frumoasă) se cristalizează într-o propoziție clară: "Și uite mică, sprijinită de piciorul lui, și umbrela mea." Mi-ar place să îți pot citi și texte de gen evitând persoana I singular și atunci sigur stilul confesiv (gen pagină de jurnal de care te-am "acuzat") ar dispare. Mai mult, având în vedere feeling-ul tău pentru engleză, mi-ar mai place să traduci propriile tale texte în engleză și să le oferi chiar magazinelor de gen (de ex. "SmokeLong Quarterly). Mai am răbdare și încredere. PS Nu m-ai păcălit în ceea ce privește Vatra și Labirintul, mă alintam și eu imaginându-mi un traseu concret, comun la amândouă, tocmai să nu dau verdictul de sf textului pentru că nu e cazul.
pentru textul : Labirint de ceară dealma, nu ma lua chiar in seama, sunt novice si nu pot sa comentez...am pus si eu un ecou la titlu, acolo... aveam dreptul doar la trei cuvinte, unul e in plus :)
pentru textul : și eu te iubesc deAndreea Iancu, Noi chiar credem in vietile astea de 2 bani? Uite, gandesc: de ce trebuie sa asist la teatrul jucat de popii nostri pe tema Invierii lui Isus? El este deja aici, este o constiinta noua, nu un individ haotic ce bate la usi inchise (conform Bibliei). Sunt credincios in sensul inteles de mine, nu de altcineva. Iarta-ma. Increderea este o "experienta personala", asa ne-am obisnuit sa spunem. Sa ai pace, Dancus
pentru textul : Durerea până la capăt desingura problemă este că ionuț caragea nu s-a prins despre ce este vorba în acest text. probabil titlul e mai greu de citit. în rest toate sînt bune și frumoase pe frontul de vest.
pentru textul : Umbra. deCristina n-am raspuns din motive de timp. Eu dorm ziua si lucrez noaptea. In marea lor majoritate textele mele sint postate dupa miezul noptii, spre dimineata. Aici in America se lucreaza, nu se glumeste.
pentru textul : capitulare deDespre text, pot sa spun ca e o ironie la adresa lumii. Eu imi scriu autobiografia si resume-ul in van, lumea nu e interesata in jigodii ca mine. Nu conteaza ce scriu si cat de lung e resume-ul meu, nu conteaza cate garoafe sint gata sa-i dau si cate pupaturi, lumea si eu sintem vrajmasi. Recunosc ca uneori o iubesc, pe ascuns, dar ea nu ma iubeste pe mine. Textul va ramane neschimbat.
Va multumesc pentru comentarii, curand voi trece si eu cu plugusorul de primavara pe la voi.
cred ca nici asta nu-i peretele potrivit...domnule, chiar asa de pustiu e pe le dvs., pe Versul, incat ati ajuns in pragul disperarii? mai cititi o data (sau odata...) regulamentul. desi stiti, cu siguranta, ca reclamele nu au ce cauta aici. dar nu va pasa. fireste.
pentru textul : e bine de... cred că am întâlnit în literatura citită până acum, universală și nu numai, puține versuri mai reușite ca forță de sugestie precum acestea: e doar simetria ferestrei în mine o mînă-ncătușată de umbră cocorii se bat în ceruri pentru un țipăt sînt colivia cu lacăt și stele mă urc pe umărul vorbelor mele descheiat la cămașă și scriu frumos. cu gânduri bune, paul
pentru textul : eu nu sînt poet deMulţumesc, Robert. Toate cele bune!
pentru textul : Concursul de Debut Literar UniCredit 2011 demulțumesc!
pentru textul : încep să smulg crini din televizor deda, îmi place, ecaterina. deși l-ai comprimat la maxim
pentru textul : Spune-i deE greu de asimilat cuplul insolit Rasputin-Mata Hari. Lucrezia Borgia mi s-ar fi părut mult mai potrivită. Altfel, poezia are mare potențial, multe metafore și imagini reușite. Nu înțeleg de ce nu a mai comentat nimeni. Uite, o poezie în poezie unde îmi permit o Matrioșcă răvășită rusește: Rasputin răscolea poala Matrioșcăi cu dinții pentru ea și-ar fi dat părul cu briantină cazaca ar fi preschimbat-o cu o redignotă cu ultimii bănuți de ceară i-ar fi adus din iarmaroc un batic înflorat lung cât rusia pravoslavnică și ghete ortopedice să aibă mersul drept a venit decembrie istoria a împăturit ziarul cu țari și călugări pe sub gheață se mai aude oftatul lui rasputin cerul se chinuie să nască zăpezile iar clopotele tremură și acum de frig Frumos finalul.
pentru textul : poem de migdale amare desi in plus, ai citit punctul 16.6 din Regulamentul Hermeneia?
pentru textul : Concursul National de Poezie ,,ProVERS", editia a II-a deglumă? eu nu glumeam deloc. dar putem glumi, dacă vrei. :)
pentru textul : de ce nu mai scriu poeme lungi dePagini