Ca sa fiu absolut sincer, nu vad ce are reducerea la absurd (bine zisa de aici de autor) cu paralelele (cu trei de "le") egale sau inegale whatever. Poemul mi se pare reusit desi isi asuma un risc, acela de definire, de numire explicita. Iar cvasi-comentatoarea Ecaterina Bargan in varsta de 17 ani si o luna jumate nu cred ca a reusit sa depaseasca inca nativa ei conditie de trepadus al Elei Victoria Luca pe care o tot pupa french cu bale peste tot (inclusiv pe partile ei cele mai transpirate) pe site-ul agonia. Andu
mi-a placut "trebuia să trec apele decolorate de insomnie" si nu mi-au placut "plamanii tai" din ultima strofa. sar prea mult in evidenta, chiar dau isi au rostul lor. frumos spus:"nu pot urca mai departe mă ascund în nașteri obscure aici bântuie o răcoare neîmblânzită" si interesant "ascunsa" ideea nasterii "sange din sangele tau" exprimata in versurile:"să las din mine sângele germinând plantații nesfârșite de iasomie". este, intr-adevar, o aglomerare de imagini, dar te tin cu sufletul la gura si construiesc o poezie foarte buna
comentariile trebuiesc făcute în limba română sub textele în limba română. fac excepție scurte expresii în altă limbă dar în principiu un comentariu nu poate fi făcut exclusiv în altă limbă dacă el este sub un text scris în limba română. Matei te rog să scrii traducerea comentariului în limba română.
Călin, m-a găsit cumva aproape imaginea poemului tău, chiar dureros de familară aș spune, dar nu știu ce să spun de formă... Îmi dau seama că e elaborată, sunt legăturile aproape invizibile pe care și le țes ele singur lucrurile, și totuși, nu mă pot împaca deloc cu, de exemplu, repetiția ideii în versurile "umbre prelungi pe perete, ca privirile lor înzidite", greutatea expresiei în "Poiana unui gând despre tine înecat sub oceane de apă" (aici aș fi văzut mai degrabă poiana înecată, cu inversiunea în oglindă necesară), și oarecum lipsa de originalitate a expresiei "înfioară înserarea / cu-ntrebări". Ai să-mi spui, probabil, că am "spart" toată poezia, iar eu te voi întreba dacă nu crezi că ideea este suficient de puternică pentru a o lua de la capăt. Pentru că eu așa simt aici.
Virgil, ne-am lipi obrazul de fereastra de cristal a fiecărui viitor care ne-a fost posibil vreodată pînă cînd s-ar aburi ușor iar apoi am scrie cu degetul pe el de cine ne-am lipi obrazul? - de fereastra ce fel de fereastra? - de cristal cine se abureste? - fereastra ce fel de fereastra? - de cristal pe cine am scrie cu degetul? - pe fereastra ce fel de fereastra? - de cristal Deci, Virgil, dragul meu, esti corigent la limba romana. In loc sa tii cont de sfaturile si sugestiile mele, iti aperi punct cu punct lacunele. Cat despre credibilitate pe Hermeneia, te rog sa ma scuzi. Nu doresc sa fiu ipocrit pentru a fi credibil. Considera comentariul meu extrem de corect, daca poezia ar fi avut trecere, o apreciam asa cum am facut cu poezia lui Dorin. Nu cred ca am adus in discutie cartea dumitale. Se face ca in ultima vreme mi-au cazut pe mana cativa poeti debutanti pe care i-am prefatat, recenzat, le-am ingrijit volume, deci nu este nevoie sa te justifici. Cat despre premii, nu tin de cald la suflet, doar maresc ego-ul. Iti recomand sa fii receptiv la comentariile mele, nu am rele intentii. Cumva, stiu, ca vei tine cont. Sper sa nu te superi, sa ramai receptiv si sa nu te razbuni. Lerman
virgil, e adevarat ca asa construiesc - adica greoi, numai ca alaturarea nu-i intamplatoare, desi, probabil, este mai greu de urmarit/receptat. pauzarea nu o fac tot timpul tocmai pentru a permite lipirea, transmiterea, ruperile nu sunt definitive. primul vers e doar in acelasi stil, in care uneia dintre propozitii ii lipseste verbul, cumva incercand sa-l preia pe cel din prima. :) si dupa nimic poti sa-ti imaginezi nimic "din ce" oricum verbul e acordat corect, doar ca merg pe constructiile eliptice. poate nu-mi reusesc artificiile de fiecare data, dar nu sarbatoare este in fiecare zi. :) multumesc pentru comentariu
Vladimir, asa e , din punct de vedere spiritual, nu se poate pune problema ilegitimitatii, spiritul nu are legi, este inselata doar asteptarea a unei sotii fara cutite pe masa. Recunosc, titlul poate fi acceptat doar daca denaturam sensul cuvantului „spirituala”, in el este inclusa patima interioara, dar delimiteaza lipsa a organicului. Sigur, fara aceasta precizare, daca analizam profund, titlul nu are sens, dar se intelege unde bate, si e atractiv. Legat de "De fapt asta caută, să-și dorească ceva ce nu poate avea"... da, dorinta nu se refera la posesiune, voi incerca sa gasesc o formulare mai clara. Acum mi-e greu, trebuie sa ma distantez de text, sa iau aer. „Labilitate psihica”... m-am scuturat cititnd, suna aproape patologic. Eu nu as schimba, n-as vrea sa ofer respiratie, tocmai pentru ca e un contrast intre ratiunea initiala care ofera un anumit control si fuga, ea nu mai rezista. Iar finalul, sincera sa fiu, nu cred ca esti carcotas deloc, cred ca ai pus punctul pe „i” : „ambele personaje sunt un fel de masochisti ai simturilor...”, de fapt, de asta se tem, odata ajunsi in varf, sa nu mai simta. Cat despre o continuare, mai vad... Vladimir, sunt onorata de comentariul tau. Iti multumesc de critica... sa vedem ce iese.
Din punctul meu de vedere, poezia e un cliseu de la un capat la altul. In primul rind pentru ca scrisul despre ingeri in acest fel a fost uzitat la maxim. Ideea e mult prea comuna, ca de altfel versuri de genul "imi zimbeste/sau poate ii zimbesc". Apoi spun fara nicio miza pentru nu-mi transmite nimic nici ca simtire nici ca atmosera, cel mult un proces verbal de constatare a unor aripi in plus.
observ din partea ta si a altora o rautate si o aciditate carora eu ne le vad rostul, daca pun un comentariu la textele altora nu fac asta pentru a critica ci pentru a ajuta.
E-n regula. Sa presupunem ca eu sunt destul de naiva (naivitatea are si ea aura sa, nu-i asa?) incat sa consider ca nu-i nici umbra de intentie vindicativa in atitudinea ta. Dar ideal ar fi sa aduci si niste argumente pentru a-ti sustine opinia. Adica sa spui ce anume nu ti-a placut in text, punctual.
Ştiu că uneori ai vrea să-ţi recapeţi inocenţa
Orice atingere înseamnă greaţa aceea rece
Reprimată în pântec
Mai porţi pe genunchi semnele exuberanţei
Fiecare cicatrice are povestea ei
Ştii bine că nu te poţi întoarce acolo
Oricât de bine te-ai deghiza
Nu vei face decât să alterezi amintirile
Să modifici trecutul atât de mult
Încât să nu ne mai putem recunoaşte
Nu aş mai putea spune:
- Eşti femeia mea!
Iar tu nu ai mai reuşi să te ascunzi în mine
De mână cu un prunc
un poem foarte finuț, cum ziceam, mă miră că nu ești mai înfipt în generația actuală de poeți, poate din cauză că nu ești în bucurești, cam acolo se întîmplă totul
Ar mai fi de adăugat Matia, cel care l-a înlocuit pe Iuda, după ce acesta a trădat.
Însemnările sunt bine intenționate, bine venite și mi-a plăcut comparația de la început, aceea cu „fanii”.
Eu cred ca acela care zice ca literatura pe internet nu e valabila, inseamna ca nu a mai intrat intr-o librarie de prin '80. Pe internet sau cel putin pe site-urile de literatura - stiti voi care - se scrie 90% prost si 10% bine. Cine scrie pe internet: cei care nu au mia de euro sa isi publice o carte pe hartie. Nici eu n-am banii astia si, daca o sa ii am, sigur nu o sa ingras vreo editura cu ei. Cine scrie prost, poate scrie bine, daca are inspiratie. Toti de aici am scris si prost, si mai prost, si mai bine. Toti de aici avem cel putin un text genial sau o sa il scriem candva. Vorbeam cu scriitorul Valeriu Stancu. El m-a debutat. Zicea, citez aproximativ: poezie buna sa scrie rar si greu, pentru a scrie poezie trebuie sa ai inspiratie, "scrii cand iti vine", pentru a scrie proza buna, insa, trebuie sa muncesti; o poezie buna vine din inspiratie, o proza buna vine din lucru. Nu oricine poate fi poet, insa oricine poate fi prozator, daca munceste. Si mai trebuie ceva, sa citesti mult. Eu cred ca asta lipseste in scrisul actual: cititul. Oamenii nu mai au timp sa citeasca. Frunzaresc netul, o carte online pe care o citesc in diagonala, intre timp mai discuta pe "mess", se fragmenteaza informatia primita prin lectura. Zilnic imi spun sa imi fac timp sa ma desprind de casa, de net, de treburi, si sa ies cu o carte, intr-un parc sau la o biblioteca (apropos, in Iasi e o biblioteca in care nu a intrat niciun doritor de carte, niciodata!). Nu mai am timp decat de cateva pagini, cand sunt deja extrem de obosita de cotidian. De aceea nici nu mai apuc sa scriu, doar in mintea mea, pe drumul de acasa spre munca si inapoi. De aceea, ma bucur cand am timp sa mai citesc un text. Fie el si prost. :)
multumesc, paul.
singura problema pe care o am cu condensarea e ca de obicei duce la incriptare excesiva. sunt total de acord, cu cat mai putin balast cu atat mai bine. promit c-am sa ma gandesc ce-ar putea lipsi. stiu sigur ca sunt cateva repetitii de cuvinte, dar mi s-a parut ca dau poeziei mai mult sens. sau nu, nu stiu. sa-mi mai spui, ok?
O poezie de o sensibilitate aparte, ca o lacrimă de dor. Dar cârcotașul din mine nu mă lasă să mă bucur pe deplin că sare cu nemulțumirile. Într-o zi o să îi tai limba dar până atunci îl las de capul lui. Așa că... spun că mie mi se pare că ai fragmentat versurile astfel încât acolo unde mie mi-ar fi sunat a fluență apare o sincopă care cam taie suflul la citire. De exemplu: „acum scriu despre noi suntem uitați de zăpezi cu degetele prelungim verdele irespirabil ca un mister acvatic” Dar asta e doar o părere. Sau poate tocmai asta ai vrut, să sugerezi o respirație tăiată, ca după ce ai alergat prea mult și încerci să spui totul dintr-o suflare și nu poți.
Draga Bobadil,
E posibil să ai dreptate, doar că, având în vedere că scrii aşa: "lungiți ideile până aproape de limita răbdării eventualilor cititorilor Dvs., probabil destui de puțini", adica producând nişte amuzante greşeli de exprimare şi de gramatică, noi doi nu avem ce discuta.
O fi democraţie, inclusiv pe hermeneia, dar noi doi facem parte din clase intelectuale diferite...
A celor care stăpânesc limba română, pe de o parte, şi a celor care n-o stăpânesc, pe de alta.
Da, Virgil, cred că ai dreptate acolo... mă voi gândi într-o zi la asta, trebui să modific. Nu ai încercat niciodată să-ți imaginezi povestea unui om care stă lângă tine în metrou sau la coadă la vreun ghișeu sau mai știu eu unde? Personajul meu merge uneori mult mai departe decât noi cu imaginația, pentru că el trebui să scrie despre oameni, fără a-i cunoaște cu adevărat. Te cred pe cuvânt, referitor la remarca ta finală ;-) Și adaug: bine că nu ai pretenția că știi :-)))
absolut împreunat. Cât despre varza cu pricina... știu eu? Poate mai citim o dată... poate ne mai gândim: ”mă!... de ce-o fi pomenit ăla de Iuda, sau de iapa aia amărâtă?” Religie/trădare? Neeee... ai înțeles exact pe dos, din nefericire (era doar un exemplu de multitudine de interpretări. atât)... iar vremea definițiilor a trecut demult. Îți las plăcerea ție să le reformulezi. Eu mă voi mulțumi cu speculații, sau interpretări (eventual).
Binevenită vizita. Orgoliile ieftine sunt în șomaj.
Acest text este o catastrofa. Nu se poate numi poezie. Ia sa vedem ce se intelege prin poezie, conform banalului dictionar: mesaj artistic - nu avem imagini expresive - nu avem limbaj concentrat - nu avem afectivitate - nu avem ritm - nu avem rima -nu avem In schimb avem limbaj de strada - i se scoala, tu esti vaca domnului, ugerul tau, picioare paroase Consider ca textul este o bataie de joc la adresa poeziei si la adresa cititorilor. Comentariul este pe masura. Sa epatam prin imagistica, prin ideatica, prin expresivitate, nu prin banalitati de strada pe care pana si Parazitii le scriu mai bine si cu mesaj. O gluma de prost gust. In schimb, critica mea negativa, la modul f dur, este cat se poate de sincera si corecta.
exista un final 3: consuelo fuge cu Electra pe o insula populata cu artisti si politicieni, capata un job de expert in profetii care nu se implinesc si e happy pina la un putch prost organizat de opozitie. in schimb Medea, dezamagita de cursul lucrurilor se deda matamaticii , incercind sa calculeze citi iubiti au avut femeeile de la Eva incoace . Necapatand un raspuns pertinent sparge oglinda, se aseaza ca o cariatida cu un expresso in mana sub santal asteptind cu Oedip, inflorirea..
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Ca sa fiu absolut sincer, nu vad ce are reducerea la absurd (bine zisa de aici de autor) cu paralelele (cu trei de "le") egale sau inegale whatever. Poemul mi se pare reusit desi isi asuma un risc, acela de definire, de numire explicita. Iar cvasi-comentatoarea Ecaterina Bargan in varsta de 17 ani si o luna jumate nu cred ca a reusit sa depaseasca inca nativa ei conditie de trepadus al Elei Victoria Luca pe care o tot pupa french cu bale peste tot (inclusiv pe partile ei cele mai transpirate) pe site-ul agonia. Andu
pentru textul : poetul I demi-a placut "trebuia să trec apele decolorate de insomnie" si nu mi-au placut "plamanii tai" din ultima strofa. sar prea mult in evidenta, chiar dau isi au rostul lor. frumos spus:"nu pot urca mai departe mă ascund în nașteri obscure aici bântuie o răcoare neîmblânzită" si interesant "ascunsa" ideea nasterii "sange din sangele tau" exprimata in versurile:"să las din mine sângele germinând plantații nesfârșite de iasomie". este, intr-adevar, o aglomerare de imagini, dar te tin cu sufletul la gura si construiesc o poezie foarte buna
pentru textul : negru ascuns demulțam fain de lectură și aplecare pe text, petre!
pentru textul : liquor store blues decomentariile trebuiesc făcute în limba română sub textele în limba română. fac excepție scurte expresii în altă limbă dar în principiu un comentariu nu poate fi făcut exclusiv în altă limbă dacă el este sub un text scris în limba română. Matei te rog să scrii traducerea comentariului în limba română.
pentru textul : Renașterea împușcata deCălin, m-a găsit cumva aproape imaginea poemului tău, chiar dureros de familară aș spune, dar nu știu ce să spun de formă... Îmi dau seama că e elaborată, sunt legăturile aproape invizibile pe care și le țes ele singur lucrurile, și totuși, nu mă pot împaca deloc cu, de exemplu, repetiția ideii în versurile "umbre prelungi pe perete, ca privirile lor înzidite", greutatea expresiei în "Poiana unui gând despre tine înecat sub oceane de apă" (aici aș fi văzut mai degrabă poiana înecată, cu inversiunea în oglindă necesară), și oarecum lipsa de originalitate a expresiei "înfioară înserarea / cu-ntrebări". Ai să-mi spui, probabil, că am "spart" toată poezia, iar eu te voi întreba dacă nu crezi că ideea este suficient de puternică pentru a o lua de la capăt. Pentru că eu așa simt aici.
pentru textul : Atâta abis deVirgil, ne-am lipi obrazul de fereastra de cristal a fiecărui viitor care ne-a fost posibil vreodată pînă cînd s-ar aburi ușor iar apoi am scrie cu degetul pe el de cine ne-am lipi obrazul? - de fereastra ce fel de fereastra? - de cristal cine se abureste? - fereastra ce fel de fereastra? - de cristal pe cine am scrie cu degetul? - pe fereastra ce fel de fereastra? - de cristal Deci, Virgil, dragul meu, esti corigent la limba romana. In loc sa tii cont de sfaturile si sugestiile mele, iti aperi punct cu punct lacunele. Cat despre credibilitate pe Hermeneia, te rog sa ma scuzi. Nu doresc sa fiu ipocrit pentru a fi credibil. Considera comentariul meu extrem de corect, daca poezia ar fi avut trecere, o apreciam asa cum am facut cu poezia lui Dorin. Nu cred ca am adus in discutie cartea dumitale. Se face ca in ultima vreme mi-au cazut pe mana cativa poeti debutanti pe care i-am prefatat, recenzat, le-am ingrijit volume, deci nu este nevoie sa te justifici. Cat despre premii, nu tin de cald la suflet, doar maresc ego-ul. Iti recomand sa fii receptiv la comentariile mele, nu am rele intentii. Cumva, stiu, ca vei tine cont. Sper sa nu te superi, sa ramai receptiv si sa nu te razbuni. Lerman
pentru textul : memento II devirgil, e adevarat ca asa construiesc - adica greoi, numai ca alaturarea nu-i intamplatoare, desi, probabil, este mai greu de urmarit/receptat. pauzarea nu o fac tot timpul tocmai pentru a permite lipirea, transmiterea, ruperile nu sunt definitive. primul vers e doar in acelasi stil, in care uneia dintre propozitii ii lipseste verbul, cumva incercand sa-l preia pe cel din prima. :) si dupa nimic poti sa-ti imaginezi nimic "din ce" oricum verbul e acordat corect, doar ca merg pe constructiile eliptice. poate nu-mi reusesc artificiile de fiecare data, dar nu sarbatoare este in fiecare zi. :) multumesc pentru comentariu
pentru textul : limbile ceasului au rămas înțepenite între bătăile inimii deVladimir, asa e , din punct de vedere spiritual, nu se poate pune problema ilegitimitatii, spiritul nu are legi, este inselata doar asteptarea a unei sotii fara cutite pe masa. Recunosc, titlul poate fi acceptat doar daca denaturam sensul cuvantului „spirituala”, in el este inclusa patima interioara, dar delimiteaza lipsa a organicului. Sigur, fara aceasta precizare, daca analizam profund, titlul nu are sens, dar se intelege unde bate, si e atractiv. Legat de "De fapt asta caută, să-și dorească ceva ce nu poate avea"... da, dorinta nu se refera la posesiune, voi incerca sa gasesc o formulare mai clara. Acum mi-e greu, trebuie sa ma distantez de text, sa iau aer. „Labilitate psihica”... m-am scuturat cititnd, suna aproape patologic. Eu nu as schimba, n-as vrea sa ofer respiratie, tocmai pentru ca e un contrast intre ratiunea initiala care ofera un anumit control si fuga, ea nu mai rezista. Iar finalul, sincera sa fiu, nu cred ca esti carcotas deloc, cred ca ai pus punctul pe „i” : „ambele personaje sunt un fel de masochisti ai simturilor...”, de fapt, de asta se tem, odata ajunsi in varf, sa nu mai simta. Cat despre o continuare, mai vad... Vladimir, sunt onorata de comentariul tau. Iti multumesc de critica... sa vedem ce iese.
pentru textul : Amantă spirituală departea a doua pare a fi mai reusita, mai conturata
pentru textul : înțelege-mă greșit demultumesc pentru lectura si comentariu. te mai astept.
pentru textul : candelabrele deDin punctul meu de vedere, poezia e un cliseu de la un capat la altul. In primul rind pentru ca scrisul despre ingeri in acest fel a fost uzitat la maxim. Ideea e mult prea comuna, ca de altfel versuri de genul "imi zimbeste/sau poate ii zimbesc". Apoi spun fara nicio miza pentru nu-mi transmite nimic nici ca simtire nici ca atmosera, cel mult un proces verbal de constatare a unor aripi in plus.
pentru textul : Eu și îngerul meu deSa fie într-un ceas bun. Succes!
pentru textul : Lansare de carte. Ioan Barb - Babilon, ed. Brumar 2011 şi Sabatul Interior, ed. Limes, 2011. deobserv din partea ta si a altora o rautate si o aciditate carora eu ne le vad rostul, daca pun un comentariu la textele altora nu fac asta pentru a critica ci pentru a ajuta.
pentru textul : A cappella deE-n regula. Sa presupunem ca eu sunt destul de naiva (naivitatea are si ea aura sa, nu-i asa?) incat sa consider ca nu-i nici umbra de intentie vindicativa in atitudinea ta. Dar ideal ar fi sa aduci si niste argumente pentru a-ti sustine opinia. Adica sa spui ce anume nu ti-a placut in text, punctual.
pentru textul : despre falsele principii ale mecanismelor iubirii III deŞtiu că uneori ai vrea să-ţi recapeţi inocenţa
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 22 deOrice atingere înseamnă greaţa aceea rece
Reprimată în pântec
Mai porţi pe genunchi semnele exuberanţei
Fiecare cicatrice are povestea ei
Ştii bine că nu te poţi întoarce acolo
Oricât de bine te-ai deghiza
Nu vei face decât să alterezi amintirile
Să modifici trecutul atât de mult
Încât să nu ne mai putem recunoaşte
Nu aş mai putea spune:
- Eşti femeia mea!
Iar tu nu ai mai reuşi să te ascunzi în mine
De mână cu un prunc
un poem foarte finuț, cum ziceam, mă miră că nu ești mai înfipt în generația actuală de poeți, poate din cauză că nu ești în bucurești, cam acolo se întîmplă totul
pentru textul : după cum nu știu să păstrez aerul deAr mai fi de adăugat Matia, cel care l-a înlocuit pe Iuda, după ce acesta a trădat.
pentru textul : Fanii lui Cristos deÎnsemnările sunt bine intenționate, bine venite și mi-a plăcut comparația de la început, aceea cu „fanii”.
Eu cred ca acela care zice ca literatura pe internet nu e valabila, inseamna ca nu a mai intrat intr-o librarie de prin '80. Pe internet sau cel putin pe site-urile de literatura - stiti voi care - se scrie 90% prost si 10% bine. Cine scrie pe internet: cei care nu au mia de euro sa isi publice o carte pe hartie. Nici eu n-am banii astia si, daca o sa ii am, sigur nu o sa ingras vreo editura cu ei. Cine scrie prost, poate scrie bine, daca are inspiratie. Toti de aici am scris si prost, si mai prost, si mai bine. Toti de aici avem cel putin un text genial sau o sa il scriem candva. Vorbeam cu scriitorul Valeriu Stancu. El m-a debutat. Zicea, citez aproximativ: poezie buna sa scrie rar si greu, pentru a scrie poezie trebuie sa ai inspiratie, "scrii cand iti vine", pentru a scrie proza buna, insa, trebuie sa muncesti; o poezie buna vine din inspiratie, o proza buna vine din lucru. Nu oricine poate fi poet, insa oricine poate fi prozator, daca munceste. Si mai trebuie ceva, sa citesti mult. Eu cred ca asta lipseste in scrisul actual: cititul. Oamenii nu mai au timp sa citeasca. Frunzaresc netul, o carte online pe care o citesc in diagonala, intre timp mai discuta pe "mess", se fragmenteaza informatia primita prin lectura. Zilnic imi spun sa imi fac timp sa ma desprind de casa, de net, de treburi, si sa ies cu o carte, intr-un parc sau la o biblioteca (apropos, in Iasi e o biblioteca in care nu a intrat niciun doritor de carte, niciodata!). Nu mai am timp decat de cateva pagini, cand sunt deja extrem de obosita de cotidian. De aceea nici nu mai apuc sa scriu, doar in mintea mea, pe drumul de acasa spre munca si inapoi. De aceea, ma bucur cand am timp sa mai citesc un text. Fie el si prost. :)
pentru textul : Cine scrie prost, scrie prost deNoroc de comentariul lui Paul: de fapt, si mie tot haikul ăla mi-a plăcut, dar am scris 2, în loc de 3.
Aşadar, ăsta:
"alb până în zări –
pentru textul : Haiku ( 8 ) - poeme troienite deo pată de culoare
doar pe derdeluș".
eu zic ca textul nu e chiar prost, ba e chiar interesant, doar ca pe alocuri devine prea patimas sau prea tehnic
pentru textul : căpățâni de porc în automobile de lux demultumesc, paul.
pentru textul : Formidabilul Domn şi-un canar desingura problema pe care o am cu condensarea e ca de obicei duce la incriptare excesiva. sunt total de acord, cu cat mai putin balast cu atat mai bine. promit c-am sa ma gandesc ce-ar putea lipsi. stiu sigur ca sunt cateva repetitii de cuvinte, dar mi s-a parut ca dau poeziei mai mult sens. sau nu, nu stiu. sa-mi mai spui, ok?
e putin cam incarcata. am sa modific un pic. multumesc!
pentru textul : Mechanics II deYoungest :-) Sister Multumesc pentru comm-ul tau scris din suflet. Bianca, fii si tu mai ingaduitoare uneori, desi e bine ca esti asa cum esti. Andu
pentru textul : avon cosmetics deO poezie de o sensibilitate aparte, ca o lacrimă de dor. Dar cârcotașul din mine nu mă lasă să mă bucur pe deplin că sare cu nemulțumirile. Într-o zi o să îi tai limba dar până atunci îl las de capul lui. Așa că... spun că mie mi se pare că ai fragmentat versurile astfel încât acolo unde mie mi-ar fi sunat a fluență apare o sincopă care cam taie suflul la citire. De exemplu: „acum scriu despre noi suntem uitați de zăpezi cu degetele prelungim verdele irespirabil ca un mister acvatic” Dar asta e doar o părere. Sau poate tocmai asta ai vrut, să sugerezi o respirație tăiată, ca după ce ai alergat prea mult și încerci să spui totul dintr-o suflare și nu poți.
pentru textul : magnolii în iarnă deDraga Bobadil,
pentru textul : Între Orfeu şi Euridice deE posibil să ai dreptate, doar că, având în vedere că scrii aşa: "lungiți ideile până aproape de limita răbdării eventualilor cititorilor Dvs., probabil destui de puțini", adica producând nişte amuzante greşeli de exprimare şi de gramatică, noi doi nu avem ce discuta.
O fi democraţie, inclusiv pe hermeneia, dar noi doi facem parte din clase intelectuale diferite...
A celor care stăpânesc limba română, pe de o parte, şi a celor care n-o stăpânesc, pe de alta.
Cristina, Matei, Liviu-Ioan,
Mulţumesc pentru aprecieri.
tincuţa
pentru textul : Anotimpul păpuşilor deDa, Virgil, cred că ai dreptate acolo... mă voi gândi într-o zi la asta, trebui să modific. Nu ai încercat niciodată să-ți imaginezi povestea unui om care stă lângă tine în metrou sau la coadă la vreun ghișeu sau mai știu eu unde? Personajul meu merge uneori mult mai departe decât noi cu imaginația, pentru că el trebui să scrie despre oameni, fără a-i cunoaște cu adevărat. Te cred pe cuvânt, referitor la remarca ta finală ;-) Și adaug: bine că nu ai pretenția că știi :-)))
pentru textul : La Pedrera deabsolut împreunat. Cât despre varza cu pricina... știu eu? Poate mai citim o dată... poate ne mai gândim: ”mă!... de ce-o fi pomenit ăla de Iuda, sau de iapa aia amărâtă?” Religie/trădare? Neeee... ai înțeles exact pe dos, din nefericire (era doar un exemplu de multitudine de interpretări. atât)... iar vremea definițiilor a trecut demult. Îți las plăcerea ție să le reformulezi. Eu mă voi mulțumi cu speculații, sau interpretări (eventual).
pentru textul : Despre trădare deBinevenită vizita. Orgoliile ieftine sunt în șomaj.
Acest text este o catastrofa. Nu se poate numi poezie. Ia sa vedem ce se intelege prin poezie, conform banalului dictionar: mesaj artistic - nu avem imagini expresive - nu avem limbaj concentrat - nu avem afectivitate - nu avem ritm - nu avem rima -nu avem In schimb avem limbaj de strada - i se scoala, tu esti vaca domnului, ugerul tau, picioare paroase Consider ca textul este o bataie de joc la adresa poeziei si la adresa cititorilor. Comentariul este pe masura. Sa epatam prin imagistica, prin ideatica, prin expresivitate, nu prin banalitati de strada pe care pana si Parazitii le scriu mai bine si cu mesaj. O gluma de prost gust. In schimb, critica mea negativa, la modul f dur, este cat se poate de sincera si corecta.
pentru textul : capetown deexista un final 3: consuelo fuge cu Electra pe o insula populata cu artisti si politicieni, capata un job de expert in profetii care nu se implinesc si e happy pina la un putch prost organizat de opozitie. in schimb Medea, dezamagita de cursul lucrurilor se deda matamaticii , incercind sa calculeze citi iubiti au avut femeeile de la Eva incoace . Necapatand un raspuns pertinent sparge oglinda, se aseaza ca o cariatida cu un expresso in mana sub santal asteptind cu Oedip, inflorirea..
pentru textul : consuelo si medea dePagini