se pare că mai îmi scapă și din acestea. nu prea îmi dau seama decât că ascultând taylor eigsti cu una din piese (lucky to be me, între timp omu' a mai scos un album) pot să îți dau dreptate. dar semnificația întregului poem s-ar duce celui rău:). mă bucură semnul tău de lectură pe cât știu că nu ne citim din datorie:). mulțam fain, Adrian!
pai in general textele de acest gen (asa zisii psalmi) sunt mai degraba limpezi decat cu substraturi si etc., plus ca mi se pare si dificil si ciudat sa creez un poem din aceasta categorie care lase loc la enspe' mii de interpretari. multumesc pentru nota buna :D
Iată un comentariu care m-a făcut să zîmbesc. Dacă tu, nicodeme, îți imaginezi că eu îmi pun propriile texte la „remarcate” înseamnă că imaginația ta a lut-o realmente razna. Dar se mai întîmplă, nu, la poeții valoroși? Mă refer la imaginație și la razna.
În orice caz, îmi pare rău că nu citești Regulamentul Hermeneia pe care îl poți găsi aici: http://hermeneia.com/content/regulament_hermeneiacom
Dacă l-ai fi citit, așa cum ar fi bine să îl citească fiecare membru, ai fi descoperit la paragraful 25 răspunsul la întrebarea ta: 25. Editorii/moderatorii Hermeneia pot decide evidenţierea unui text prin promovarea lui la rubrica textelor remarcate.
Cu siguranță nimeni nu își propune vreodată propriile texte și, în plus, de o bucată destul de lungă de vreme, o propunere trebuie să fie însoțită de susținerea a cel puțin încă a unui membru al Consiliului. Astfel că, chiar dacă un anumit editor ar putea fi suspectat de părtinire, este greu de crezut că ar putea să coopteze (și mai ales în mod repetat) participarea altuia. Bineînțeles acesta este scenariul cel mai urît și deranjant. Și nu cred că membrii Consiliului Hermeneia sînt în stare de așa ceva. Dar, evident, dacă cineva are cea mai mică dovadă că așa ceva s-ar petrece noi sîntem deschiși oricărui scrutin.
Evident, părtinire nu este tot una cu subiectivitate. Aprecierile, ca orice apreciere umană, de la premiul întîi la recitări la grădiniță pînă la Pulitzer sau Grammy, sînt sume de aprecieri subiective. Dar valoarea și respectabilitatea unei aprecieri, evidențieri sau premieri stă în însăși valoarea, respectabilitatea și competența celor ce o fac. Și aici te rog să îmi permiți să am o convingere personală: în momentul de față Hermeneia are o echipă de editori excelentă. Atît în ce privește competența cît și deontologia. Atît de convins sînt de aceasta încît aș fi gata oricînd să plec șase luni de pe Hermeneia și sînt convins că la întoarcere aș găsi-o chiar mai bine decît atunci cînd am plecat.
Deci, expresia ta cum că „Ar trebui o mai obiectivă intervenție la "remarcate", poate opinia a doi, trei, critici literari.” este incorectă încă din start. Nu mă îndoiesc că prezența a încă „doi, trei critici literari” ar fi benefică în Consiliul Hermeneia. Deocamdată îi așteptăm să se înscrie pe Hermeneia și să își manifeste disponibilitatea. Dar prezența și activitatea lor nu ar aduce „obiectivitate”, din motivele pe care, sper că destul de logic, le-am înșirat mai sus. Ar aduce poate mai multă încredere, respectabilitate, etc. Și nu ne opunem acestui lucru. Oriunde e loc de mai bine. Dar subiectivitatea va rămîne. În ce privește măsura în care deciziile de evidențiere la „texte remarcate” ar fi cu mult mai diferite dă-mi voie să mă îndoiesc. Sînt convins că variațiile s-ar afla într-o plajă de eroare admisibilă. Probabil ar fi un text sau două la cîteva luni care ar fi diferit dar nu ar exista schimbări majore. Adică, te asigur, un text trebuie realmente să se remarce, să lase urme, să se ridice cel puțin cu un cap peste celelalte ca să „miște” exigența editorilor Hermeneia. Iar dacă faptul că un text scris de mine ajunge acolo te asigur că nu are nici o legătură cu faptul că Hermeneia îmi aparține. Ba chiar mai mult, cred că există o exigență mai mare în cazul textelor mele tocmai din grija ca nu cumva probitatea aprecierilor să fie pusă la îndoială. Te asigur că aș putea oricînd să îmi exclud textele de la acest proces dar mă tem că asta ar introduce un aer artificial, nenatural pe site. Și la urma urmei există multe texte ale mele care nu ajung acolo.
Dar da, anumiți autori au texte acolo în mod frecvent în timp ce alții mai deloc. Explicația este că nu sîntem „Cîntarea României” unde fiecare județ trebuia să cîștige pe rînd premiul. Ci căutăm să evidențiem ceea ce credem că se remarcă. Și o facem cu imparțialitate. Iar unii autori postează texte remarcabile mai des în timp ce alții nu. Noi (cei din Consiliu) ne străduim să îi îndrumăm pe cei ce postează să citească mai mult, să fie exigenți cu ce scriu, etc. Dar calitatea textelor postate aici rămîne în ultimă instanță opera autorilor lor. Chiar dacă nu putem fi „obiectivi” așa cum îți dorești tu, te asigur că sîntem corecți. Cel puțin pînă la proba contrarie.
draga daniela, iti marturisesc eu nu am urmarit clipul youtube. deci sub nicio forma nu mi-am exprimat vreo parere despre asta. fiecare autor isi pune ce vrea in textul sau si asta nu ma priveste atita timp cit nu incalca regulamentul si nu strica tehnic pagina. motivul interventiei mele, probabil lapidare, a fost cuvintul "kinky". este drept, fiecare putem avea "definitiile" noastre proprii si personale pentru cuvintele din alta limba. cu riscurile de rigoare, evident. eu nu am sa iti afisez aici decit ceea ce spune dictionarul webster despre acest cuvint. dictionar care probabil acopera cam tot ce se poate numi limbaj general in america:
Definition of KINKY
1
: closely twisted or curled
2
: relating to, having, or appealing to unconventional tastes especially in sex; also : sexually deviant
3
: outlandish, far-out
evident, prima definitie exprima sensul propriu, care ma indoiesc ca l-ai folosit tu. adica o suvita de par poate fi kinky. sau un franjure, etc. in general insa, te asigur eu ca in limba engleza care se vorbeste in america foarte rar termenul kinky este folosit in loc de twisted sau curled. mai degraba este proeminent cel de-al doilea sens. sensul cu puernica semnificatie de perversiune sexuala. te asigur eu, ca daca pronunti cuvintul kinky in orice mediu american, 95% din persoane se vor gindi la perversiuni sau tot felul de preocupari sexuale neconventionale. asta este asa nu pentru ca o spun eu ci pentru ca asa functioneaza in acest moment cuvintul kinky in limba engleza.
ceva imi spune ca tu nu stiai si nici nu stii lucrul acesta. asta nu este cadere din rai si nici nu ma aseaza pe mine pe vreun piedestal. este pur si simplu un fapt. in ce ma priveste pe mine eu incerc pe cit se poate sa nu folosesc deloc cuvinte pe care nu le inteleg si carora nu le cunosc inclusiv eventualele conotatii argotice (sau care apartin unei limbi pe care nu o stapinesc). iar cind am dubii practic consultarea dictionarului. asta o fac eu pentru ca imi este permanent frica sa nu fiu penibil. este posibil ca nu fac bine ca am asteptari din acestea de la ceilalti oameni. dar am aceasta exigenta cu privire la mine, te asigur. asta nu inseamna ca nu exista si momente cind gafez. imi place insa sa cred ca ele sint doar exceptii.
Am citit aici un text destul de bun, pot sa presupun ca silviana are o varsta care o indreptateste sa se joace cu o anumita naivitate literara, fara ca aceasta sa fie neaparat apartinatoare vreunui curent literar post-modernist. As vrea sa te incurajez sa scrii in continuare, cel putin o perioada, in acest fel sincer, ingenuu. Te mai citesc. Andu
adrian, eu am rezonat cu poemul tau. e o confesiune directă, sinceră si frumoasă. de fapt, am senzatia că ratezi la limită pateticul. ceea ce e foarte greu cred, cand vorbești despre acest subiect. și muzica mi-a plăcut.
pentru că mie mi se pare un text reușit, care mi-a ajuns la inimă, voi lăsa și un semn de apreciere. toate bune, Daniela
Multă prospețime în această proză! " lăsând să cadă fuioare de ploaie nevăzută... ne-am așezat toți așteptând să plecăm într-o poveste...", scriere curată în care amintirile sunt pe jumătate fluturi, pe jumătate corăbii! Nu am înțeles de ce ai preferat litera mică la începutul propozițiilor!
Cristi, in niciun caz "eu ma fortam sa sed"... e hazliu si nu e cazul, sugereaza o crampa... neliterara. Oricum, desi plin de pretiozitati feminine la care sunt sigur ca vei renunta cand iti vei "regasi" sexul literar (pentru ca acesta exista, orice ar spune oricine), poemul curge binisor. Go on, Andu
Să nu uităm titlul! "Labirint de ceară" (iarăși e o metaforă frumoasă) e valabil doar acolo unde plouă (de trei ori pe săptămână, vorba cântecului)... Să nu uităm că "in Oxford e soare" iar soarele nu va topi aripile celui care își dorește evadarea din propriul labirint, ci însuși Labirintul creat de structura lui interioară. Ca unică șansă de supraviețuire. În plus, ceea ce este esențial e însăși experiența Labirintului strâns legată de cel "inițiat", dispus să accepte Lumina, devenirea lui proprie. Chiar și aici, în acest flash fiction, mitul Labirintului este direct proporțional cu cel al Erosului. Erosul ignorat de o persoană "prea rațională", dar nu eliminat. Pentru simplul fapt că o persoană rațională va accepta doar perfecțiunea.
Acesta este un experiment audio vizual. Îmi pare rău că nu pot reda și fundalul sonor. Din program lipsesc diacriticele ș și ț astfel încît a trebuit să renunț la ele cu totul. Dacă aș accentua contrastul dintre text și imagine s-ar pierde din ceea ce exprimă imaginea, dar al clipei (un dar "furat" cu telefonul mobil ), în favoarea textului care s-a dorit a fi doar umbra unui gînd. Titlul face corp comun cu textul. Mulțumesc Aranca. Mulțumesc mult că ai revenit prin paginile mele, Paul. Aranca are dreptate, ești unul dintre cei mai sensibili și mai delicați poeți din lumea aceasta care pare că a luat-o razna. Cum prea bine știi, unul dintre riscurile cele mai mari pe care le comportă internetul este acela că nu putem vizualiza interlocutorul și nu ne putem face întotdeauna o impresie corectă în privința intențiilor acestuia. Astfel putem greși, cu prea multă ușurință uneori. Îți mulțumesc încă o dată și îți doresc o iarnă la fel de frumoasă și de bogată precum sufletul tău. Cu drag pentru amîndoi, Naan Lea
in sfarsit am citit-o si eu. :o)
si pe mine ma captiveaza bilele in poezie, nu stiu de ce, au ceva, te pun pe ganduri cum spunea si silvia. si poezia asta a facut-o fara sa-ti creeze vreo frustrare. imi place cum curge lin si-mi mai place fiindca poezia trebuie sa poata fi traita iar pe-asta pot.
nu-mi place "cu o cafea sub nas" pentru ca sunt lunatica si perfectionista (ce imbinare, cam si cum visul ar fi perfectibil!) dar e un amanunt insignifiant si categoric foarte personal. cred ca fara bucata asta, partea cu pijamaua n-ar mai da impresia aceea de nepotrivire pe care o remarca raluca. mie chiar mi-a placut pijamaua din ea, creeaza o stare usor de recunoscut si-un moment de respiro in ciuda a ceea ce exprima. :o)
si probabil ca eu acum ar trebui sa ma simt in offside si sa joc la levată. iata genul de comentarii care se vor neinspirat culpabilizatoare. daca era dedicat textul puteai sa o spui de la inceput si probabil ca "intelegeam" ca nu e literatura de criticat ci altceva. oricum, e si asta un fel de a raspunde la critica. in ce priveste sarcasmul ma tem ca atunci cind se repeta incepe sa demonstreze penurie de imaginatie
Hanny, - nu știu la ce te referi cu dispariția, poate îmi explici. - nu înțeleg nici ce spui de 79 și 54, poate îmi explici - la a treia intrebare, apare eroare ptr ca paginile de autor nu sint gata inca. nu inteleg espresia "sterge-le pe toate", poate imi explici, matur
M-am hotărât să nu mai scriu poezie, decât despre gesturi măreţe. Voi evita volutele de mică amploare, ploile reci de toamnă, şi despărţirile... Voi omite sentimentalismele, durerea, singurătatea, lipsa poftei de mâncare, sufletul, suferinţa, melancolia şi alte prostii care nu interesează pe nimeni - voi scoate din vocabular, eu, împreună cu mine şi mie.
Despre eroi promit că voi scrie tomuri întregi. Cu cât vor fi mai puţini, cu atât mai lungi, epopei, voi scrie la apocalipsă sau, măcar, la un tsunami mai mare (poate la un cutremur de peste 9 grade richter).
Într-o metropolă aglomerată, cu victime sigure şi zgârie-nori, voi scrie un reportaj poetic de pulitzer împănat cu poze alb-negru, pentru ca sângele să se scurgă liniştit, ca măduva prin oasele metroului.
Voi scrie despre lebedele negre, despre pasărea de cenuşă, despre prăbuşirea piramidelor în groapa marianelor; voi descrie ce va rămâne după ce plăcile tectonice îşi vor freca şoldurile într-o măreaţă, copleşitoare iubire - îmi voi căuta printre ruine prietenii, câinii lor, jocurile lor preferate... Le voi număra cicatricile, organele, visurile, speranţele...
Despre ei voi scrie. Au fost şi sunt mărunţi, fac greşeli mari, şi gesturi de mică amploare; voi scrie despre experienţa lor exotică, despre marea mirare a acelui moment în care au înţeles că au trăit în miracol atât amar de vreme fără să ştie; voi scrie despre marea trecere, marea apă, marea lăcomie, şi mica întâmplare a naşterii unei lumi intrată în cartea recordurilor ca fiind cea mai bună dintre lumile posibile.
Pentru mine şi sufletul meu chinuit în care eu trăiesc alături de ei gesturi mărunte...
e un poem in parte autobiografic. ideea cu reportajele am preluat-o din niste proze scurte - o sa public una-doua din ele si aici. tot de acolo vine si batrana care apare ca un leit-motiv. verbele la persoana I singular - dedublarea eu-lui: eu cu mine realizam acest „reportaj” . multumesc de trecere si urari. La multi ani si toate bune in 2010!
da, Rafael, tocmai aceste abuzuri despre care faci referire mă deranjează în poem. am să încerc o altă variantă a poemului, ținând cont de părerea ta, care mă ajută nespus de mult. mulțumesc, Madim
părerea mea:
- a spune că vîntul e un fîlfîit este și de prisos dar și penibil poeticește. mai ales dacă o faci așa doar de amoru' artei. iar a începe un text cu o astfel de remarcă e putin cam buzz-killer.
- a spune că ploaia e plînset sună e poezioară de clasa a cincea, trimestrul doi, cam pe la sfîrșitul lui martie.
- a spune că amintirile sînt premature decese ale gândurilor este o metodă foarte bună de a face blocaj la creier. cam cum faci blocajul unei încheieturi dacă îți dai tendoanele peste cap. sau capul peste tendoane. înțelegi tu. iar dacă nu înțelegi e din cauză de blocaj.
- a spune că moartea (e) strictă taxă forfetară pe viaţă începe să convingă pe toată lumea că ai o fixație cu înlănțuirea genitivelor. și cu vorbele mari. precum moartea, amitirile și viața. pe bune că nici dostoievski nu sună așa de tragic.
- dar cu siguranță că rămînea tortul fără cireașă dacă nu ne ziceai una și despre dragoste. de-acuma începe să miroase a manea. noroc cu reminiscența asta de fluture... care mi-a dat așa o senzație dezagreabilă că a trebuit să mă scutur. mi-a amintit de un insectar de prin clasa a patra. l-am descoperit după mai mulți ani și unele gîngănii erau uscate și bucățite pe acolo. un adevărat holocaust entomologic. whatever...
- iar finalul:
poetul
prelungire onirică a poeziei
(pasăre phoenix a frumuseţii)
m-a făcut așa, să rîd necontrolat. nu mă mai pot opri. dom'le, de ce nu te apuci să scrii parodie? pe bune, ar fi nemaipomenit. chestia asta cu prelungirea onirică ... rîd de mă scutur. imaginația mi-a luat-o razna de tot. phoenix zici?... e teribilă imaginea...
elian, nu cred ca esti tu in masura sa justifici sau nu cantitatea de virulenta din comentariile mele iar in ce priveste lipsa de politete sau comportament civilizat cred ca am manifestat-o de mult prea multe ori si mi-a fost intimpinata de comportamente jalnice precum cel al Elei ela, nu draga mea, gresesti. tu ai "acostat" anuntul de mai sus ca sa ne spui vrute si nevrute. acestea sint faptele si sint de o nepolitete si un tupeu care baleiaza intre ridicol si jalnic. dar asta nu este treaba mea. nu ma intereseaza in ce masura te faci tu de ris atita timp cit faci chestiile astea in alta parte. apoi prin recidiva ai continuat sa imi raspunzi ignorind atentionarea mea. mi se pare de prost gust sa "justifici" continuarea comportamentului tau datorita interventiei mele. ai calcat flagrant regulamentul de mai multe ori si continui sa sfidezi. pur si simpli ma oboseste sa fac educatie unui om care nu o are si acuza pe celalalt ca jigneste. eu zic sa te uiti in oglinda si sa vezi mai bine cum arati inainte de a ma acuza. sint prea multi cei care mi-au spus ca nu stii sa te comporti intr-o comunitate. pe Hemeneia noi cautam ca oamenii sa fie respectati, relaxati si responsabili. oricine abuzeaza acest cadru nu il merita.
Andu, nu cred că incipitul ar trebui să fie neapărat altfel. După mine, acesta e un incipit ex abrupto și nici nu cred că e o noutate. Oricum, mă bucur că zici că ai mers mai departe cu cititul și ai lăsat și un semn. Apoi, mă mai bucur că spui că poemul nu e rău deloc. Mulțumesc.
că toți avem în noi treceri de persoane care nu lasă decât un "zgomot sec" în urmă. trist și frumos poemul. pentru cei obișnuiți să poarte și pietrele - o eliberare. benefice modificările. atâta cât îmi dau eu seama.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Mi-a plăcut partea mediană şi tenta de repetabilitate ezoterică, o karma înainte de vreme.
Aş face câte ceva cu banalul "pietre de moară".
pentru textul : kamalateză dese pare că mai îmi scapă și din acestea. nu prea îmi dau seama decât că ascultând taylor eigsti cu una din piese (lucky to be me, între timp omu' a mai scos un album) pot să îți dau dreptate. dar semnificația întregului poem s-ar duce celui rău:). mă bucură semnul tău de lectură pe cât știu că nu ne citim din datorie:). mulțam fain, Adrian!
pentru textul : se pare că sunt psalm depai in general textele de acest gen (asa zisii psalmi) sunt mai degraba limpezi decat cu substraturi si etc., plus ca mi se pare si dificil si ciudat sa creez un poem din aceasta categorie care lase loc la enspe' mii de interpretari. multumesc pentru nota buna :D
pentru textul : memento deIată un comentariu care m-a făcut să zîmbesc. Dacă tu, nicodeme, îți imaginezi că eu îmi pun propriile texte la „remarcate” înseamnă că imaginația ta a lut-o realmente razna. Dar se mai întîmplă, nu, la poeții valoroși? Mă refer la imaginație și la razna.
pentru textul : Ce este Hermeneia.com? deÎn orice caz, îmi pare rău că nu citești Regulamentul Hermeneia pe care îl poți găsi aici: http://hermeneia.com/content/regulament_hermeneiacom
Dacă l-ai fi citit, așa cum ar fi bine să îl citească fiecare membru, ai fi descoperit la paragraful 25 răspunsul la întrebarea ta:
25. Editorii/moderatorii Hermeneia pot decide evidenţierea unui text prin promovarea lui la rubrica textelor remarcate.
Cu siguranță nimeni nu își propune vreodată propriile texte și, în plus, de o bucată destul de lungă de vreme, o propunere trebuie să fie însoțită de susținerea a cel puțin încă a unui membru al Consiliului. Astfel că, chiar dacă un anumit editor ar putea fi suspectat de părtinire, este greu de crezut că ar putea să coopteze (și mai ales în mod repetat) participarea altuia. Bineînțeles acesta este scenariul cel mai urît și deranjant. Și nu cred că membrii Consiliului Hermeneia sînt în stare de așa ceva. Dar, evident, dacă cineva are cea mai mică dovadă că așa ceva s-ar petrece noi sîntem deschiși oricărui scrutin.
Evident, părtinire nu este tot una cu subiectivitate. Aprecierile, ca orice apreciere umană, de la premiul întîi la recitări la grădiniță pînă la Pulitzer sau Grammy, sînt sume de aprecieri subiective. Dar valoarea și respectabilitatea unei aprecieri, evidențieri sau premieri stă în însăși valoarea, respectabilitatea și competența celor ce o fac. Și aici te rog să îmi permiți să am o convingere personală: în momentul de față Hermeneia are o echipă de editori excelentă. Atît în ce privește competența cît și deontologia. Atît de convins sînt de aceasta încît aș fi gata oricînd să plec șase luni de pe Hermeneia și sînt convins că la întoarcere aș găsi-o chiar mai bine decît atunci cînd am plecat.
Deci, expresia ta cum că „Ar trebui o mai obiectivă intervenție la "remarcate", poate opinia a doi, trei, critici literari.” este incorectă încă din start. Nu mă îndoiesc că prezența a încă „doi, trei critici literari” ar fi benefică în Consiliul Hermeneia. Deocamdată îi așteptăm să se înscrie pe Hermeneia și să își manifeste disponibilitatea. Dar prezența și activitatea lor nu ar aduce „obiectivitate”, din motivele pe care, sper că destul de logic, le-am înșirat mai sus. Ar aduce poate mai multă încredere, respectabilitate, etc. Și nu ne opunem acestui lucru. Oriunde e loc de mai bine. Dar subiectivitatea va rămîne. În ce privește măsura în care deciziile de evidențiere la „texte remarcate” ar fi cu mult mai diferite dă-mi voie să mă îndoiesc. Sînt convins că variațiile s-ar afla într-o plajă de eroare admisibilă. Probabil ar fi un text sau două la cîteva luni care ar fi diferit dar nu ar exista schimbări majore. Adică, te asigur, un text trebuie realmente să se remarce, să lase urme, să se ridice cel puțin cu un cap peste celelalte ca să „miște” exigența editorilor Hermeneia. Iar dacă faptul că un text scris de mine ajunge acolo te asigur că nu are nici o legătură cu faptul că Hermeneia îmi aparține. Ba chiar mai mult, cred că există o exigență mai mare în cazul textelor mele tocmai din grija ca nu cumva probitatea aprecierilor să fie pusă la îndoială. Te asigur că aș putea oricînd să îmi exclud textele de la acest proces dar mă tem că asta ar introduce un aer artificial, nenatural pe site. Și la urma urmei există multe texte ale mele care nu ajung acolo.
Dar da, anumiți autori au texte acolo în mod frecvent în timp ce alții mai deloc. Explicația este că nu sîntem „Cîntarea României” unde fiecare județ trebuia să cîștige pe rînd premiul. Ci căutăm să evidențiem ceea ce credem că se remarcă. Și o facem cu imparțialitate. Iar unii autori postează texte remarcabile mai des în timp ce alții nu. Noi (cei din Consiliu) ne străduim să îi îndrumăm pe cei ce postează să citească mai mult, să fie exigenți cu ce scriu, etc. Dar calitatea textelor postate aici rămîne în ultimă instanță opera autorilor lor. Chiar dacă nu putem fi „obiectivi” așa cum îți dorești tu, te asigur că sîntem corecți. Cel puțin pînă la proba contrarie.
Un text despre amăgirea de tip conspiraţional vs autoamăgirea conştientă.
"o ploaie îşi trece degetele uscate prin păru-mi" - nu-i înţeleg rostul cratimei (în afara poetizării). "...prin părul meu" ar fi atât de firesc...
pentru textul : în aşteptarea trecutului deşi eu am o oarecare reţinere cu privire la "prelingîndu-se". Am să încerc să găsesc altceva.
pentru textul : în căutarea pietrei albe II dedraga daniela, iti marturisesc eu nu am urmarit clipul youtube. deci sub nicio forma nu mi-am exprimat vreo parere despre asta. fiecare autor isi pune ce vrea in textul sau si asta nu ma priveste atita timp cit nu incalca regulamentul si nu strica tehnic pagina. motivul interventiei mele, probabil lapidare, a fost cuvintul "kinky". este drept, fiecare putem avea "definitiile" noastre proprii si personale pentru cuvintele din alta limba. cu riscurile de rigoare, evident. eu nu am sa iti afisez aici decit ceea ce spune dictionarul webster despre acest cuvint. dictionar care probabil acopera cam tot ce se poate numi limbaj general in america:
Definition of KINKY
1
: closely twisted or curled
2
: relating to, having, or appealing to unconventional tastes especially in sex; also : sexually deviant
3
: outlandish, far-out
evident, prima definitie exprima sensul propriu, care ma indoiesc ca l-ai folosit tu. adica o suvita de par poate fi kinky. sau un franjure, etc. in general insa, te asigur eu ca in limba engleza care se vorbeste in america foarte rar termenul kinky este folosit in loc de twisted sau curled. mai degraba este proeminent cel de-al doilea sens. sensul cu puernica semnificatie de perversiune sexuala. te asigur eu, ca daca pronunti cuvintul kinky in orice mediu american, 95% din persoane se vor gindi la perversiuni sau tot felul de preocupari sexuale neconventionale. asta este asa nu pentru ca o spun eu ci pentru ca asa functioneaza in acest moment cuvintul kinky in limba engleza.
pentru textul : eine kleine musik deceva imi spune ca tu nu stiai si nici nu stii lucrul acesta. asta nu este cadere din rai si nici nu ma aseaza pe mine pe vreun piedestal. este pur si simplu un fapt. in ce ma priveste pe mine eu incerc pe cit se poate sa nu folosesc deloc cuvinte pe care nu le inteleg si carora nu le cunosc inclusiv eventualele conotatii argotice (sau care apartin unei limbi pe care nu o stapinesc). iar cind am dubii practic consultarea dictionarului. asta o fac eu pentru ca imi este permanent frica sa nu fiu penibil. este posibil ca nu fac bine ca am asteptari din acestea de la ceilalti oameni. dar am aceasta exigenta cu privire la mine, te asigur. asta nu inseamna ca nu exista si momente cind gafez. imi place insa sa cred ca ele sint doar exceptii.
Bine, doamnă. Astea-s părerile d-voastră, pot să trăiesc cu ele. Sănătate!
pentru textul : De vorbă cu tata deAm citit aici un text destul de bun, pot sa presupun ca silviana are o varsta care o indreptateste sa se joace cu o anumita naivitate literara, fara ca aceasta sa fie neaparat apartinatoare vreunui curent literar post-modernist. As vrea sa te incurajez sa scrii in continuare, cel putin o perioada, in acest fel sincer, ingenuu. Te mai citesc. Andu
pentru textul : Mic deadrian, eu am rezonat cu poemul tau. e o confesiune directă, sinceră si frumoasă. de fapt, am senzatia că ratezi la limită pateticul. ceea ce e foarte greu cred, cand vorbești despre acest subiect. și muzica mi-a plăcut.
pentru textul : De vorbă cu tata depentru că mie mi se pare un text reușit, care mi-a ajuns la inimă, voi lăsa și un semn de apreciere. toate bune, Daniela
dragii mei, norocul acestui text este sa aiba cititori ca si voi. are cu cine dialoga.
pentru textul : gustul alcalin al zilei de luni I de1) titlul este sequoia? se poate accepta si secvoia. 2) plata ca idee si exprimare.
pentru textul : sequoia deMultă prospețime în această proză! " lăsând să cadă fuioare de ploaie nevăzută... ne-am așezat toți așteptând să plecăm într-o poveste...", scriere curată în care amintirile sunt pe jumătate fluturi, pe jumătate corăbii! Nu am înțeles de ce ai preferat litera mică la începutul propozițiilor!
pentru textul : vârtelnița de aur deerata: ma duc cu gandul in loc de ma duce cu gandul si, bineinteles, penița
pentru textul : Secvență haiku deCristi, in niciun caz "eu ma fortam sa sed"... e hazliu si nu e cazul, sugereaza o crampa... neliterara. Oricum, desi plin de pretiozitati feminine la care sunt sigur ca vei renunta cand iti vei "regasi" sexul literar (pentru ca acesta exista, orice ar spune oricine), poemul curge binisor. Go on, Andu
pentru textul : De-a dreapta ei am învățat tăcerea deSă nu uităm titlul! "Labirint de ceară" (iarăși e o metaforă frumoasă) e valabil doar acolo unde plouă (de trei ori pe săptămână, vorba cântecului)... Să nu uităm că "in Oxford e soare" iar soarele nu va topi aripile celui care își dorește evadarea din propriul labirint, ci însuși Labirintul creat de structura lui interioară. Ca unică șansă de supraviețuire. În plus, ceea ce este esențial e însăși experiența Labirintului strâns legată de cel "inițiat", dispus să accepte Lumina, devenirea lui proprie. Chiar și aici, în acest flash fiction, mitul Labirintului este direct proporțional cu cel al Erosului. Erosul ignorat de o persoană "prea rațională", dar nu eliminat. Pentru simplul fapt că o persoană rațională va accepta doar perfecțiunea.
pentru textul : Labirint de ceară deAcesta este un experiment audio vizual. Îmi pare rău că nu pot reda și fundalul sonor. Din program lipsesc diacriticele ș și ț astfel încît a trebuit să renunț la ele cu totul. Dacă aș accentua contrastul dintre text și imagine s-ar pierde din ceea ce exprimă imaginea, dar al clipei (un dar "furat" cu telefonul mobil ), în favoarea textului care s-a dorit a fi doar umbra unui gînd. Titlul face corp comun cu textul. Mulțumesc Aranca. Mulțumesc mult că ai revenit prin paginile mele, Paul. Aranca are dreptate, ești unul dintre cei mai sensibili și mai delicați poeți din lumea aceasta care pare că a luat-o razna. Cum prea bine știi, unul dintre riscurile cele mai mari pe care le comportă internetul este acela că nu putem vizualiza interlocutorul și nu ne putem face întotdeauna o impresie corectă în privința intențiilor acestuia. Astfel putem greși, cu prea multă ușurință uneori. Îți mulțumesc încă o dată și îți doresc o iarnă la fel de frumoasă și de bogată precum sufletul tău. Cu drag pentru amîndoi, Naan Lea
pentru textul : Japan Rose, Sunset deAm fost contactat de cenaclul RefleXos. Te rog caută-mă pentru detalii la adresa de mail din profil.
Se pare că adresa ta nu e validă.
Toate cele bune!
pentru textul : Premiile "RefleXos" dein sfarsit am citit-o si eu. :o)
si pe mine ma captiveaza bilele in poezie, nu stiu de ce, au ceva, te pun pe ganduri cum spunea si silvia. si poezia asta a facut-o fara sa-ti creeze vreo frustrare. imi place cum curge lin si-mi mai place fiindca poezia trebuie sa poata fi traita iar pe-asta pot.
nu-mi place "cu o cafea sub nas" pentru ca sunt lunatica si perfectionista (ce imbinare, cam si cum visul ar fi perfectibil!) dar e un amanunt insignifiant si categoric foarte personal. cred ca fara bucata asta, partea cu pijamaua n-ar mai da impresia aceea de nepotrivire pe care o remarca raluca. mie chiar mi-a placut pijamaua din ea, creeaza o stare usor de recunoscut si-un moment de respiro in ciuda a ceea ce exprima. :o)
pentru textul : În loc să dorm, scriu deVersul ăsta e memorabil, dar din considerente comice:
"Bunicii care mamei îi e mamă"
"Sandalele le-a-" - lelelelelele
etc
pentru textul : de ce? desi probabil ca eu acum ar trebui sa ma simt in offside si sa joc la levată. iata genul de comentarii care se vor neinspirat culpabilizatoare. daca era dedicat textul puteai sa o spui de la inceput si probabil ca "intelegeam" ca nu e literatura de criticat ci altceva. oricum, e si asta un fel de a raspunde la critica. in ce priveste sarcasmul ma tem ca atunci cind se repeta incepe sa demonstreze penurie de imaginatie
pentru textul : crucile deHanny, - nu știu la ce te referi cu dispariția, poate îmi explici. - nu înțeleg nici ce spui de 79 și 54, poate îmi explici - la a treia intrebare, apare eroare ptr ca paginile de autor nu sint gata inca. nu inteleg espresia "sterge-le pe toate", poate imi explici, matur
pentru textul : jurnal de nesomn III deM-am hotărât să nu mai scriu poezie, decât despre gesturi măreţe. Voi evita volutele de mică amploare, ploile reci de toamnă, şi despărţirile... Voi omite sentimentalismele, durerea, singurătatea, lipsa poftei de mâncare, sufletul, suferinţa, melancolia şi alte prostii care nu interesează pe nimeni - voi scoate din vocabular, eu, împreună cu mine şi mie.
pentru textul : cea mai bună dintre poeziile posibile deDespre eroi promit că voi scrie tomuri întregi. Cu cât vor fi mai puţini, cu atât mai lungi, epopei, voi scrie la apocalipsă sau, măcar, la un tsunami mai mare (poate la un cutremur de peste 9 grade richter).
Într-o metropolă aglomerată, cu victime sigure şi zgârie-nori, voi scrie un reportaj poetic de pulitzer împănat cu poze alb-negru, pentru ca sângele să se scurgă liniştit, ca măduva prin oasele metroului.
Voi scrie despre lebedele negre, despre pasărea de cenuşă, despre prăbuşirea piramidelor în groapa marianelor; voi descrie ce va rămâne după ce plăcile tectonice îşi vor freca şoldurile într-o măreaţă, copleşitoare iubire - îmi voi căuta printre ruine prietenii, câinii lor, jocurile lor preferate... Le voi număra cicatricile, organele, visurile, speranţele...
Despre ei voi scrie. Au fost şi sunt mărunţi, fac greşeli mari, şi gesturi de mică amploare; voi scrie despre experienţa lor exotică, despre marea mirare a acelui moment în care au înţeles că au trăit în miracol atât amar de vreme fără să ştie; voi scrie despre marea trecere, marea apă, marea lăcomie, şi mica întâmplare a naşterii unei lumi intrată în cartea recordurilor ca fiind cea mai bună dintre lumile posibile.
Pentru mine şi sufletul meu chinuit în care eu trăiesc alături de ei gesturi mărunte...
e un poem in parte autobiografic. ideea cu reportajele am preluat-o din niste proze scurte - o sa public una-doua din ele si aici. tot de acolo vine si batrana care apare ca un leit-motiv. verbele la persoana I singular - dedublarea eu-lui: eu cu mine realizam acest „reportaj” . multumesc de trecere si urari. La multi ani si toate bune in 2010!
pentru textul : Filmări ratate deda, Rafael, tocmai aceste abuzuri despre care faci referire mă deranjează în poem. am să încerc o altă variantă a poemului, ținând cont de părerea ta, care mă ajută nespus de mult. mulțumesc, Madim
pentru textul : Punctul sălbatic depărerea mea:
- a spune că vîntul e un fîlfîit este și de prisos dar și penibil poeticește. mai ales dacă o faci așa doar de amoru' artei. iar a începe un text cu o astfel de remarcă e putin cam buzz-killer.
- a spune că ploaia e plînset sună e poezioară de clasa a cincea, trimestrul doi, cam pe la sfîrșitul lui martie.
- a spune că amintirile sînt premature decese ale gândurilor este o metodă foarte bună de a face blocaj la creier. cam cum faci blocajul unei încheieturi dacă îți dai tendoanele peste cap. sau capul peste tendoane. înțelegi tu. iar dacă nu înțelegi e din cauză de blocaj.
- a spune că moartea (e) strictă taxă forfetară pe viaţă începe să convingă pe toată lumea că ai o fixație cu înlănțuirea genitivelor. și cu vorbele mari. precum moartea, amitirile și viața. pe bune că nici dostoievski nu sună așa de tragic.
- dar cu siguranță că rămînea tortul fără cireașă dacă nu ne ziceai una și despre dragoste. de-acuma începe să miroase a manea. noroc cu reminiscența asta de fluture... care mi-a dat așa o senzație dezagreabilă că a trebuit să mă scutur. mi-a amintit de un insectar de prin clasa a patra. l-am descoperit după mai mulți ani și unele gîngănii erau uscate și bucățite pe acolo. un adevărat holocaust entomologic. whatever...
- iar finalul:
poetul
prelungire onirică a poeziei
(pasăre phoenix a frumuseţii)
m-a făcut așa, să rîd necontrolat. nu mă mai pot opri. dom'le, de ce nu te apuci să scrii parodie? pe bune, ar fi nemaipomenit. chestia asta cu prelungirea onirică ... rîd de mă scutur. imaginația mi-a luat-o razna de tot. phoenix zici?... e teribilă imaginea...
pentru textul : poezia care nu se scrie singură deelian, nu cred ca esti tu in masura sa justifici sau nu cantitatea de virulenta din comentariile mele iar in ce priveste lipsa de politete sau comportament civilizat cred ca am manifestat-o de mult prea multe ori si mi-a fost intimpinata de comportamente jalnice precum cel al Elei ela, nu draga mea, gresesti. tu ai "acostat" anuntul de mai sus ca sa ne spui vrute si nevrute. acestea sint faptele si sint de o nepolitete si un tupeu care baleiaza intre ridicol si jalnic. dar asta nu este treaba mea. nu ma intereseaza in ce masura te faci tu de ris atita timp cit faci chestiile astea in alta parte. apoi prin recidiva ai continuat sa imi raspunzi ignorind atentionarea mea. mi se pare de prost gust sa "justifici" continuarea comportamentului tau datorita interventiei mele. ai calcat flagrant regulamentul de mai multe ori si continui sa sfidezi. pur si simpli ma oboseste sa fac educatie unui om care nu o are si acuza pe celalalt ca jigneste. eu zic sa te uiti in oglinda si sa vezi mai bine cum arati inainte de a ma acuza. sint prea multi cei care mi-au spus ca nu stii sa te comporti intr-o comunitate. pe Hemeneia noi cautam ca oamenii sa fie respectati, relaxati si responsabili. oricine abuzeaza acest cadru nu il merita.
pentru textul : Cenaclul Virtualia - la a VII-a ediție deAndu, nu cred că incipitul ar trebui să fie neapărat altfel. După mine, acesta e un incipit ex abrupto și nici nu cred că e o noutate. Oricum, mă bucur că zici că ai mers mai departe cu cititul și ai lăsat și un semn. Apoi, mă mai bucur că spui că poemul nu e rău deloc. Mulțumesc.
pentru textul : relax deCa membru oarecare al site-ului Hermeneia, doresc să cunosc motivul pentru care acest cont a fost suspendat. Mulțumesc anticipat.
pentru textul : Despre noi și Anca Florian decă toți avem în noi treceri de persoane care nu lasă decât un "zgomot sec" în urmă. trist și frumos poemul. pentru cei obișnuiți să poarte și pietrele - o eliberare. benefice modificările. atâta cât îmi dau eu seama.
pentru textul : oameni și pietre dePagini