rămîne oarecum enigmatică menționarea „ultimului vers” acolo. nu se explică nimic pe parcurs. apoi textul devine destul de „activ” și pare mai degrabă o joacă. greșesc dacă așteptam mai mult?
iata un poem mic, dar bine lucrat. cititorul se afla parca in fata unui tablou intr/o expozitie sau in fata unei ferestre prin care descopera un viu peisaj. fiecare cuvant este plin de viata si construieste o atmosfera lirica aproape reala. hmmmmm... parca as renunta la "aproape ca..."
atunci bănuiesc că cel mai simplu ar fi să așteptăm câțiva zeci de ani pentru a afla dacă ceea ce se scrie astăzi mai poate fi considerat poezie sau nu. pentru că așa cum ai spus și tu, Paul, poezia curată se va distinge și alege în timp de cea care doar a urmărit factorul „faimă”, atât de stupid într-un timp în care absolut totul se reciclează sau aruncă la gunoi după prima folosire.
Ca și în Verdele studiază, Galbenul înțelege, timbrul vocii este același, atent și neiertător. Dar cu atât mai mult, se impune cititorului o nouă decodificare a realității și valorilor din spatele acesteia. Felicitări. Așez o peniță lângă această sondare și portretizare a întunecimii din inima zilei
Stefan Ciobanu, ce decizi dumneata cu privire la participarea ta te privește. Ceea ce însă nu este corect este să faci acuzații neadevărate. Absolut nimeni nu a retras sau șters penițe acordate niciunui text. Mi se pare obraznică o astfel de acuzație. Au rămas penițe chiar acordate de membri care și-au șters contul pe hermeneia. E aberant să faci o astfel de acuzație și te provoc să aduci dovezi. Dar mi se pare absolut ridicol modul în care reacționezi aruncînd această perdea de fum în loc să argumentezi de ce ai acordat aceasta peniță, evident aiurea.
titlu... plăcut??? „Intrat în cîntec”...? hai să fim serioși... mai ai și alte motive?
Consider că ar fi trebuit ca mai întâi să fi fost informat Consiliul Hermeneia într-un mail, și apoi, cu acordul acestuia și cu alte precizări necesare, să fi fost postat anunțul pentru dezbatere publică.
Un plan inversat al perspectivelor, o infatisare in gri a starii de Fiinta. Analogia dintre cele doua tablouri (padurea pustiita, alba si umanul care se anuleaza progresiv intr-un sens al pierderii simturilor) creeaza o vizualizare catre realitatea intrinseca, unde moartea si lipsa de un adapost real al gandurilor se pliaza pe gustul sarat al vietii, incat Totul devine un singur lucru. Deosebit.
acum imi mai place mult si o vad ca pe o poezie cu toate ca as renunta la "mele" si as incepe toate versurile cu litere mici, dar aceasta din urma nu are o foarte mare importanta. raman la ideea ca "pentru ca azi e ieri/ si maine tot ieri este" nu suna bine, poate incerci sa inlocuiesti cu altceva daca tii neaparat sa ramana. poezia e frumoasa acum si ar fi pacat sa mai scada ceva din valoare. mi-a placut:"o piersică/atunci când bântuie gustul tău". e foarte interesant si ne"bantuie" atat imaginatia si nu numai...parca mi-i un pic foame :) e o poezie a incertitudinii chiar daca pare destul de "optimista".e o incercare da a te apropia de tine, de a te intelege fiindca exista acel "cand ma iau in brate". nu invinovatesti, nu strigi, nu te razvratesti, dar, totusi, in poezie totul se rezuma la trecut cand era un el, care nu e prezent in poezie si se afla undeva acolo in acel "atunci" ca s-o citez pe ioana barac grigore si din cauza caruia intuiesc ai mainile prinse sub o piatra. nu te adresa cu dvs.: "m-ați convins". sunt inca pe bancile facultatii, inca... acum ar fi trebuit sa invat :)
Virgil, trebuie să le servești pe amândouă, și textul tău de "Deșteptare" e cu dulceață-n stânga și pistol în dreapta ( în loc de apă). Nu confunzi conflictele de idei cu aroganța unora care nu suportă critica negativă, nu?
daca anul acesta va mai fi virtualia, atunci voi veni si la Iasi cu acest superb roman. fireste, daca voi fi invitat...de fapt, vin si daca nu ma inviti:p
Nu e nicio bătaie de joc, domnule autor! Textul dvs e dulceag şi, cum să-i zic, şcolăresc. Precizaţi-vă, eventual, anul naşterii în profil, cel puţin să ştim şi noi, cei care vă citim şi vă comentăm, dacă sunteţi...şcolar; şi să avem o atitudine mai tolerantă. Deşi nici în cazul şcolarilor o asemenea atitudine nu e recomandabilă...
Dacă modificați ceva la poemul acesta mă supăr pe dvs.!:) Acum am țipat "albastru" dar cu nuanțe deschise, ca întotdeauna. Îmi place fluiditatea și tropul "câtec orb" atașat de personificarea triteții. Ca medalion melodios dar fără să aibă împlinirea scopului, fiind doar ghidat pentru aceasta. Și totuși... verbul a naște de la sârșit e ...un pic prea folosit în poezia română. Eu aș găsi un substitut pentru această "apariție dureroasă și miraculoasă" , nașterea. Dar nu sunt decât eu. cu sympatheia, yester
Poate puțin prea didactic... deși cred că senzația aceasta vine tocmai din detașarea remarcabilă cu care ai reușit să scrii poezia aceasta. Oarecum imagine așteptată aceea cu aripile amputate de porțelan, îndrăzneață alăturarea "verdele vertebrelor", iar restul... ce-aș putea spune cînd ai pus în antiteză culorile mele preferate, oranj și albastru, diluînd pînă la dispariție contrastele? Nu plec înainte de a spune că mi-a plăcut și ambiguitatea din "sîntem albaștri / și nimeni nu vede / că ne-am vopsit unghiile în roșu".
Petre, incearca te rog sa faci in alta parte pe Big Foot-ul literaturii. Daca ai ceva de spus cu privire la textul de fata, ceva care sa ajute, esti binevenit, ca de altfel pe oricare text de pe acest site. Aici nu filosofam cu privire la scopul nostru in viata. Anka nu cred ca sunt necesare atitea reveniri si explicatii pe un text. Emil a explicat foarte clar sensul titlului, mie mi-a fost evident ca se refera la muzica. Greseli in titlul se mai intimpla. Am sa rog toti comentatorii sa se refere exclusiv la texte, daca au ceva de spus care sa ajute in evolutie, sunt bineveniti sa o faca, fara trimite la comentarii anterioare, fara vendete si fara infatuare. E greu de inghitit critica negativa, dar fara ea nu se poate evolua. Emil, imi cer scuze pentru interventie.
Din primele propozitii textul m-a prins prin candoarea povestii rostite de un copil. Personajul Pierrot din commedia del arte se intalneste cu micutul Pierrot de la portile raiului in candoarea lor nemarginita (repet candoare pentru ca mi se pare ca acest cuvant reprezinta textul) o fiinta pura care atinge experienta a lui "a fi viu" prin culoare, care poarta in sine o teama de necunoscutul vietii dar care-si doreste cu forta sa fie, sa traiasca. Incurabila tristete a personajului e provocata de faptul ca nu reuseste sa se "murdareasca" si e sugerata teatral de fata extrem de alba, gura foarte rosie ( el nu o constientizeaza accentuindu-i astfel tragismul) si o lacrima sau doua, desenate. Mi-a placut mult. Cred ca am sa revin asupra lui. "Eu nu cânt. Oamenii însă mă aud cântând.(...)Eu nu sunt alb, sunt Pierrot, și raiul e-al meu printr-un zâmbet." Candid!
mă amuzi sebi. dacă tu îți imaginezi că nu știu ce înseamnă expresia „nebun după (sau pentru) hristos”. în rest îmi dau seama că îți dorești oameni care să citească ce scrii și să te aplaude. cei ce nu o fac sînt infatuați. thanks but no, thanks.
In curand voi pune diacritice, stiu ca e greu de citit, dar nu am cum altfel. Acolo e "se digeră" Este aceeasi stare in toate strofele si de aceea nu tin neaparat ca ele sa se lege perfect. Voi mai ajusta pe ici pe colo, sper sa nu fac mai rau. Multumesc de trecere Alma.
ma vad nevoit sa comentez acest text apreciat de majoritatea comentatorilor, exprimandu mi nedumerirea, cel putin. am citit si recitit, si tot nu pot inghiti ceea ce se vrea un poem despre recesivitate si, posibil, renuntare de sine. intai titlul. a folosi termeni de genul "apnee recesiva" deja respinge cititorul, asteptandu se la un text despre agonia autorului, o confesiune cu lamentari si pseudofilosofari banale. primele 2 versuri deschid aceasta profetie cu o apoftegma, un nonsens sau cel mult o aporie. altfel spus, ce ma mentine pe linia de plutire, ce mi face bine, imi face rau. nu pricep cum ceva care pozitiv este, in sine, negativ. iar o logica speculativa, de tip hegelian, nu functioneaza aici, cat timp cele 2 versuri nu formeaza triada, fiind cel mult un posibil pol al acesteia. apoi strofa a doua. doar versul 3 de aici functioneaza ok. cum sangele isi trece nisipul prin inima nu pricep. cum greierii innebunesc nici atat. in plus, sunt expresii uzitate, a caror amortizare nu e realizata de niciun element poetic care ar putea face acceptabile respectivele sintagme. si partea cea mai inacceptabila urmeaza. ultima data cand singura data nu se intampla ca prima data. pe langa efortul care tb facut pt intelegere e un truism, daca nu frizeaza absurdul. adica, pana acum, s a intamplat ca prima data? ce? cand? de ce? samd la final, apocalipsa. frangerea lui vreodata. prea multe deschideri, prea logic. dinafara, acum dinautru. lipseste stilul, limbajul poetic, lirismul si starea de poezie. cat despre barbu sau blaga, e mult prea in urma acest text, fie si pt a i aminti aici.
un poem diurn al omului închis în om, al lucrurilor simple. clar, scris cu mână sigură și neîncorsetat nici unei nevoi estetice. tocmai asta îmi place.
și eu citesc poemele cu voce tare, Erika, este un lucru minunat. astfel, simt starea aceea care a facut posibilă scrierea, transpunera în cuvinte. la fel fac și cu poemele mele. acolo e o luptă, pentru că, cum bine stii, nu reușim tot timpul să scriem ceea ce simțim, ceea ce gândim... este destul de complicat, dar, cu siguranță scriind "despre suflet", simțim alte suflete aproape. te-am simțit aproape... mulțumesc. Madim
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
rămîne oarecum enigmatică menționarea „ultimului vers” acolo. nu se explică nimic pe parcurs. apoi textul devine destul de „activ” și pare mai degrabă o joacă. greșesc dacă așteptam mai mult?
pentru textul : en garde deMi se pare un text interesant, cu idee și „feeling”, fără prețiozități inutile. Cel puțin mie finalul îmi inspiră cumva dezamăgire și resemnare.
pentru textul : femeia care trăieşte între două drumuri deMarina, mulțumesc pentru că ai trecut pe aici, cred că acum e mai potrivita imaginea.
pentru textul : Plânsul de rouă/Rosée pleurante de... haiku-urile nu merg pentru limba română. Acestea de aici nu sunt decât nişte cuvinte fără miez.
pentru textul : Haiku ( 1 ) dedecât cu textul în sine. Mulțumesc, Maria !
pentru textul : în oraș nu sunt mansarde de închiriat (I) deiata un poem mic, dar bine lucrat. cititorul se afla parca in fata unui tablou intr/o expozitie sau in fata unei ferestre prin care descopera un viu peisaj. fiecare cuvant este plin de viata si construieste o atmosfera lirica aproape reala. hmmmmm... parca as renunta la "aproape ca..."
pentru textul : dincolo deatunci bănuiesc că cel mai simplu ar fi să așteptăm câțiva zeci de ani pentru a afla dacă ceea ce se scrie astăzi mai poate fi considerat poezie sau nu. pentru că așa cum ai spus și tu, Paul, poezia curată se va distinge și alege în timp de cea care doar a urmărit factorul „faimă”, atât de stupid într-un timp în care absolut totul se reciclează sau aruncă la gunoi după prima folosire.
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? deCa și în Verdele studiază, Galbenul înțelege, timbrul vocii este același, atent și neiertător. Dar cu atât mai mult, se impune cititorului o nouă decodificare a realității și valorilor din spatele acesteia. Felicitări. Așez o peniță lângă această sondare și portretizare a întunecimii din inima zilei
pentru textul : HeartCore deStefan Ciobanu, ce decizi dumneata cu privire la participarea ta te privește. Ceea ce însă nu este corect este să faci acuzații neadevărate. Absolut nimeni nu a retras sau șters penițe acordate niciunui text. Mi se pare obraznică o astfel de acuzație. Au rămas penițe chiar acordate de membri care și-au șters contul pe hermeneia. E aberant să faci o astfel de acuzație și te provoc să aduci dovezi. Dar mi se pare absolut ridicol modul în care reacționezi aruncînd această perdea de fum în loc să argumentezi de ce ai acordat aceasta peniță, evident aiurea.
pentru textul : Intrat în cântec detitlu... plăcut??? „Intrat în cîntec”...? hai să fim serioși... mai ai și alte motive?
Consider că ar fi trebuit ca mai întâi să fi fost informat Consiliul Hermeneia într-un mail, și apoi, cu acordul acestuia și cu alte precizări necesare, să fi fost postat anunțul pentru dezbatere publică.
pentru textul : concurs de poezie apocalipsa 2012 dethat's what friends are for. you have a buck saved in my account. cind se va goli sala si vom ramane numai noi doi, promit un jose cuervo.
pentru textul : meditaţie la amiază deUn plan inversat al perspectivelor, o infatisare in gri a starii de Fiinta. Analogia dintre cele doua tablouri (padurea pustiita, alba si umanul care se anuleaza progresiv intr-un sens al pierderii simturilor) creeaza o vizualizare catre realitatea intrinseca, unde moartea si lipsa de un adapost real al gandurilor se pliaza pe gustul sarat al vietii, incat Totul devine un singur lucru. Deosebit.
pentru textul : cîndva lingeam sare deacum imi mai place mult si o vad ca pe o poezie cu toate ca as renunta la "mele" si as incepe toate versurile cu litere mici, dar aceasta din urma nu are o foarte mare importanta. raman la ideea ca "pentru ca azi e ieri/ si maine tot ieri este" nu suna bine, poate incerci sa inlocuiesti cu altceva daca tii neaparat sa ramana. poezia e frumoasa acum si ar fi pacat sa mai scada ceva din valoare. mi-a placut:"o piersică/atunci când bântuie gustul tău". e foarte interesant si ne"bantuie" atat imaginatia si nu numai...parca mi-i un pic foame :) e o poezie a incertitudinii chiar daca pare destul de "optimista".e o incercare da a te apropia de tine, de a te intelege fiindca exista acel "cand ma iau in brate". nu invinovatesti, nu strigi, nu te razvratesti, dar, totusi, in poezie totul se rezuma la trecut cand era un el, care nu e prezent in poezie si se afla undeva acolo in acel "atunci" ca s-o citez pe ioana barac grigore si din cauza caruia intuiesc ai mainile prinse sub o piatra. nu te adresa cu dvs.: "m-ați convins". sunt inca pe bancile facultatii, inca... acum ar fi trebuit sa invat :)
pentru textul : Crepuscul deRevino editorule de mai revii/un com detaliat sa-mi scrii...
pentru textul : blues deVirgil, trebuie să le servești pe amândouă, și textul tău de "Deșteptare" e cu dulceață-n stânga și pistol în dreapta ( în loc de apă). Nu confunzi conflictele de idei cu aroganța unora care nu suportă critica negativă, nu?
pentru textul : tăcerea nu e de aur dedaca anul acesta va mai fi virtualia, atunci voi veni si la Iasi cu acest superb roman. fireste, daca voi fi invitat...de fapt, vin si daca nu ma inviti:p
pentru textul : Urâții - lansare de carte deNu e nicio bătaie de joc, domnule autor! Textul dvs e dulceag şi, cum să-i zic, şcolăresc. Precizaţi-vă, eventual, anul naşterii în profil, cel puţin să ştim şi noi, cei care vă citim şi vă comentăm, dacă sunteţi...şcolar; şi să avem o atitudine mai tolerantă. Deşi nici în cazul şcolarilor o asemenea atitudine nu e recomandabilă...
pentru textul : Luna deDacă modificați ceva la poemul acesta mă supăr pe dvs.!:) Acum am țipat "albastru" dar cu nuanțe deschise, ca întotdeauna. Îmi place fluiditatea și tropul "câtec orb" atașat de personificarea triteții. Ca medalion melodios dar fără să aibă împlinirea scopului, fiind doar ghidat pentru aceasta. Și totuși... verbul a naște de la sârșit e ...un pic prea folosit în poezia română. Eu aș găsi un substitut pentru această "apariție dureroasă și miraculoasă" , nașterea. Dar nu sunt decât eu. cu sympatheia, yester
pentru textul : țipăt mov dePoate puțin prea didactic... deși cred că senzația aceasta vine tocmai din detașarea remarcabilă cu care ai reușit să scrii poezia aceasta. Oarecum imagine așteptată aceea cu aripile amputate de porțelan, îndrăzneață alăturarea "verdele vertebrelor", iar restul... ce-aș putea spune cînd ai pus în antiteză culorile mele preferate, oranj și albastru, diluînd pînă la dispariție contrastele? Nu plec înainte de a spune că mi-a plăcut și ambiguitatea din "sîntem albaștri / și nimeni nu vede / că ne-am vopsit unghiile în roșu".
pentru textul : sîntem albaștri deeu nu
pentru textul : jurnal pentru zile și cuvinte IV dePetre, incearca te rog sa faci in alta parte pe Big Foot-ul literaturii. Daca ai ceva de spus cu privire la textul de fata, ceva care sa ajute, esti binevenit, ca de altfel pe oricare text de pe acest site. Aici nu filosofam cu privire la scopul nostru in viata. Anka nu cred ca sunt necesare atitea reveniri si explicatii pe un text. Emil a explicat foarte clar sensul titlului, mie mi-a fost evident ca se refera la muzica. Greseli in titlul se mai intimpla. Am sa rog toti comentatorii sa se refere exclusiv la texte, daca au ceva de spus care sa ajute in evolutie, sunt bineveniti sa o faca, fara trimite la comentarii anterioare, fara vendete si fara infatuare. E greu de inghitit critica negativa, dar fara ea nu se poate evolua. Emil, imi cer scuze pentru interventie.
pentru textul : A cappella deDin primele propozitii textul m-a prins prin candoarea povestii rostite de un copil. Personajul Pierrot din commedia del arte se intalneste cu micutul Pierrot de la portile raiului in candoarea lor nemarginita (repet candoare pentru ca mi se pare ca acest cuvant reprezinta textul) o fiinta pura care atinge experienta a lui "a fi viu" prin culoare, care poarta in sine o teama de necunoscutul vietii dar care-si doreste cu forta sa fie, sa traiasca. Incurabila tristete a personajului e provocata de faptul ca nu reuseste sa se "murdareasca" si e sugerata teatral de fata extrem de alba, gura foarte rosie ( el nu o constientizeaza accentuindu-i astfel tragismul) si o lacrima sau doua, desenate. Mi-a placut mult. Cred ca am sa revin asupra lui. "Eu nu cânt. Oamenii însă mă aud cântând.(...)Eu nu sunt alb, sunt Pierrot, și raiul e-al meu printr-un zâmbet." Candid!
pentru textul : Pierrot demă amuzi sebi. dacă tu îți imaginezi că nu știu ce înseamnă expresia „nebun după (sau pentru) hristos”. în rest îmi dau seama că îți dorești oameni care să citească ce scrii și să te aplaude. cei ce nu o fac sînt infatuați. thanks but no, thanks.
pentru textul : sebi cel nebun după poezie deIn curand voi pune diacritice, stiu ca e greu de citit, dar nu am cum altfel. Acolo e "se digeră" Este aceeasi stare in toate strofele si de aceea nu tin neaparat ca ele sa se lege perfect. Voi mai ajusta pe ici pe colo, sper sa nu fac mai rau. Multumesc de trecere Alma.
pentru textul : provoc aer deTu ar trebui să scrii o carte cu titlul Taică-meu sau ceva de genul. Impresionant final. Ca la orice text al tău.
pentru textul : how fast we grow deit's a bit confusing. which are "these two". I thought you were talking about the "sound of fury" that "is [...] a glass"
pentru textul : Through a glass darkly dema vad nevoit sa comentez acest text apreciat de majoritatea comentatorilor, exprimandu mi nedumerirea, cel putin. am citit si recitit, si tot nu pot inghiti ceea ce se vrea un poem despre recesivitate si, posibil, renuntare de sine. intai titlul. a folosi termeni de genul "apnee recesiva" deja respinge cititorul, asteptandu se la un text despre agonia autorului, o confesiune cu lamentari si pseudofilosofari banale. primele 2 versuri deschid aceasta profetie cu o apoftegma, un nonsens sau cel mult o aporie. altfel spus, ce ma mentine pe linia de plutire, ce mi face bine, imi face rau. nu pricep cum ceva care pozitiv este, in sine, negativ. iar o logica speculativa, de tip hegelian, nu functioneaza aici, cat timp cele 2 versuri nu formeaza triada, fiind cel mult un posibil pol al acesteia. apoi strofa a doua. doar versul 3 de aici functioneaza ok. cum sangele isi trece nisipul prin inima nu pricep. cum greierii innebunesc nici atat. in plus, sunt expresii uzitate, a caror amortizare nu e realizata de niciun element poetic care ar putea face acceptabile respectivele sintagme. si partea cea mai inacceptabila urmeaza. ultima data cand singura data nu se intampla ca prima data. pe langa efortul care tb facut pt intelegere e un truism, daca nu frizeaza absurdul. adica, pana acum, s a intamplat ca prima data? ce? cand? de ce? samd la final, apocalipsa. frangerea lui vreodata. prea multe deschideri, prea logic. dinafara, acum dinautru. lipseste stilul, limbajul poetic, lirismul si starea de poezie. cat despre barbu sau blaga, e mult prea in urma acest text, fie si pt a i aminti aici.
pentru textul : Inima dintotdeauna. Ad intra deun poem diurn al omului închis în om, al lucrurilor simple. clar, scris cu mână sigură și neîncorsetat nici unei nevoi estetice. tocmai asta îmi place.
pentru textul : w/o replay deși eu citesc poemele cu voce tare, Erika, este un lucru minunat. astfel, simt starea aceea care a facut posibilă scrierea, transpunera în cuvinte. la fel fac și cu poemele mele. acolo e o luptă, pentru că, cum bine stii, nu reușim tot timpul să scriem ceea ce simțim, ceea ce gândim... este destul de complicat, dar, cu siguranță scriind "despre suflet", simțim alte suflete aproape. te-am simțit aproape... mulțumesc. Madim
pentru textul : Despre suflet deDa! La asa ceva nu ma gandisem. Multumesc de trecere. Te mai astept, Adriana.
pentru textul : Poem prematur dePagini