Este evident că cd-ul și "un suc sănătos de fructe băut pe nerăsuflate" nu au ce căuta în poezie, pentru că transformă ce ai vrut tu să fie poezie într-un fragment de proză / jurnal. Însă e frumos finalul, prin versul "caii sălbatici să uite de câmpuri".
să cred că între noi au dispărut de mult formalitățile, Masha... în plus pot spune că am descoperit un om talentat, sensibil și frumos. Deci a fost o bucurie pentru mine să scriu acest poem, pentru că nu pot scrie ce nu simt dar pot simți ce nu scriu:) Îmi place obervația ta. Am să-i dau ocol zilele acestea să văd ce e de făcut. Cu drag mulțumesc la rândul meu...
nu trebuie decât să ne amintim cum scriam noi (eu, dacă deranjează) Cristina cam pe la 20 de ani... de aceea eu cred că merită să încurajăm... așa cum o faci și tu. mulțumesc de încredere și scuze de offtopic mădă!
Bun poem, in stilul cu care, cel putin pe mine, m-a obisnuit Virgil de cativa ani buni incoace. Economie de mijloace, concentrare pe emotia poetica, pe transmiterea acesteia. Bine folostie si substantivele "purtatoare" ale mesajului, cele care aseaza cititorul in postura de "receptare", desi destul de uzitate iata, prin context nimic nu este perimat in vers. Ma refer indeosebi la "vant" care aici se "debanalizeaza" gasindu-si "a patra dimensiune" si de "boala" despre care "nu a auzit nimeni". Am o singura retinere la "adormi ambiguu raspandita prin mine" mi se pare un vers prea incarcat in contextul acestei scriituri. Nu mai dau si eu penita ca dup-aia si-o ia Profetul in cap :-) Andu
Astăzi las deschise cercurile și poate dansează ele în spirale, către un cer indigo, acolo unde se-amestecă prin ochii Domnului păsările sidefii. Mulțumesc, Luana, fiindcă ai văzut dublul sens întors: viațamoarteaviațamoartea...
Strict pe text, sunt întrutotu' de acord (lol) cu concluzia sa.
Am dubii însă dacă ar fi să refer alte texte ale autorului (deloc izolate) și care, cel puțin pe mine, care mă consider destul de cârcotaș, m-au convins de contrariul acesteia, motiv pentru care de atâtea ori am tot vrut să revin pe Hermeneia, în ciuda naturii mele impulsive.
Dar ce să-i faci? poeții, depictați aici într-o cheie parodică, eu cred că se mai și distrează... și asta face aici Virgil, pentru că poate.
Eu așa am citit.
dragii mei, ma bucur ca ati citit si v-a placut. poemul a fost modificat de cateva ori dupa postare. de multe ori, se vad mai bine neregulile intr-un alt format. e bine ca s-a observat si autoironia. pana la urma, arta are priza la public prezentand personaje exceptionale in situatii banale sau personaje banale in situatii exceptionale, nu?! poate si despre asta ar trebui sa discutam aici. exista opinii pro si contra. sigur este ca, daca artistul nu reuseste sa exprime aura exceptionala a banalului din opera lui, textul va deveni plictisitor si nu va avea parte decat de contemplare partiala si opinii complezente.
Poezia de aici de fapt de tipul bussokusekika, dar, cu același tip de metrică au fost găsite și în colecția Man'yōshū (cu poeme din perioada 600-759), am preferat să rămân la termenul general de "waka". Încă nu am încercat să compun ceva în metrocă sedoka (5-7-7-5-7-7) sau katauta (5-7-7). Știu că au apărut tot în colecția Man'yōshū, iar sedoka și în Kokin Wakashū (circa 920). Din păcate nu am citit decât vreo 2-3 poeme din aceste colecții, ce a fost valabil pe internet.
Am scăpat de vreo două versuri. Într-adevăr sintagma cu tăcerile părea prea uzitată. Rima aceea a fost involuntară; am încercat acum să mai dreg puțin lucrurile. Despre mopete: Mircea Ivănescu, ciclul Mopeteiana. Aranca și Lucian, vă mulțumesc pentru opinii.
lucruri expresive în textul tău, Gina. şi mai simt acea amplificare şi prin creşterea numărului de versuri cu fiecare strofă. un poem care începe creştineşte şi se sfârşeşte cu o cucerire...
te asigur ca am citit poeziile lui Radu Gyr si am stat de vorba cu oameni care au facut puscarie cu Radu Gyr. Fiecare scrie in felul lui si din perspectiva lui. Cu siguranta nu poti avea o perspectiva a inchisorii daca nu ai fost acolo. In ce priveste vrednicia sau nevrednicia mea de a evalua sau judeca (idee care banuiesc ca se bazeaza pe porunca "nu judecati ca sa nu fiti judecati"), din nou, cred ca e intelept sa pastram o cumpana dreapta. Exista un risc enorm sa cazi in legalism dupa cum exista un risc enorm sa cazi in duplicitate. Am dubii mari ca dragostea sau bunatatea ar fi sinonime cu compromisul sau neadevarul. Dupa cum am dubii mari ca aceasta fantoșă a mindriei poate functiona ca argument care sa invalideze nu numai dreptul dar chiar si responsabilitatea crestinului de a-si trage fratii la raspundere. La urma urmei banuiesc ca scrie si la tine in Biblie "Vegheati unii asupra altora" si alte indemnuri din astea. Oriunde in istorie crestinismul a renuntat la aceasta responsabilitate (sub orice justificare oricit de induiosatoare) a devenit in final o mocirla. Oriunde crestinismul in istorie si-a insusit ideea responsabilitatii pe care i-o insufla insusi Hristos, intotdeauna a reusit sa influenteze societatea in bine si sa pastreze o buna marturie. Ma indoiesc ca vreun necrestin ar da doi bani pe evanghelia propovaduita de un tradator. In ce priveste "rationalizarea" evident povestea e lunga si nu am putea-o clarifica aici. Dar ca sa iti ofer parerea mea umila, eu ma indoiesc ca Dumnezeu mi-a dat un cap si s-a mai chinuit sa imi bage si ceva creier acolo doar ca eu sa il scot afara cu palaria cind intru in cladirea bisericii. Banuiesc ca intelegi ce vreau sa spun. Nu vad nici un fel de incompatibilitate intre credinta mea si ratiunea mea sau abilitatea mea de a o folosi. Si nici nu cred ca esti smerit daca crezi si esti mindru daca gindesti. Astea sint, dupa parerea mea, prejudecati stupide promovate odata cu vremea de oameni care au fost prea lenesi ca sa gindeasca si au capturat ideea crestinismului pentru confortul ignorantei lor. Acelasi Dumnezeu care mi-a pus minte in cap mi-a pus si credinta in inima. Cele doua nu se exclud reciproc. Cel putin in relatia mea cu Dumnezeu.
Corectie in loc de "nu imi permit sa a oferi cuiva, chiar daca mi-ar cere, vreunul" se va citi: "nu imi permit da a oferi cuiva, chiar daca mi-ar cere vreunul"
Am citit cu atenție, nu spun decât strictul necesar. Aș evita cu_ca(iete) precum și acel coins.Strofa 1 pare cumva ruptă de restul, ca și cum acolo ar mai fi ceva de spus, de adăugat, nu știu de ce apare o senzație de "absență". În strofa 3 ultimul vers aș renunța la repetiția "nu era pe atunci". În 5 aș renunța la imperativele succesive, aș lăsa "rămânem vii/ne conturăm..." pare un fel de morală exterioară, nu o asumare cu înțelepciune a Firii. În loc de "expandăm" aș găsi un sinonim, chiar dacă expansiunea este fenomenul despre care ai scris. Despre elemente poetice, iau ca referință strofa 5, în care nu doar transgresarea lingvistică spre esența cuvintelor este vizibilă, cât metaforizarea într-un plan între expresie și compoziție. Segmentele în engleză vin ca secante, nu completează, nu fragmentează, sunt un fel de breșe în ideatica poemului care dau sens abia perceptibilului. Am sentimentul că în 2-4-6-7 se întâmplă o revelare secvențială. Delimitarea celei de-a șaptea dimensiuni - nu spun ultima, fiindcă este de fapt prima - are ca sens spiralarea celorlalte pe un ax comun. De remarcat titlul: acest "pseudo" care trimite la Iluzie. Chiar dacă este pseudo-poems, eu rămân la impresia că aici este o poezie în care spiritul se dezvăluie pe 7 trepte. Și își păstrează o lirică aparte, e stilul autoarei. Ce îmi lipsește aici este partea de "suflet". O regăsesc în 3, dar este chiar și aici cumva lăsată impersonal. Aș dori să simt în poezia ta - în general - o vibrație anume, în plan emoțional, un afect prelucrat temperat, nu intelectualizat până la cleștar. O trăire, un viu indelebil. Aștept, știu că există.
Mie mi se pare un text excelent, un poem unitar in diferente, armonic in esenta sa aparent complicata, precum parfumul unei amintiri sau, de ce nu, al unei femei misterioase, un parfum dulce si sarat ca pielea cu urme de valuri. As enunta simboluri, as incerca sa vad textul cu ochii din ultimul vers. Dar nu cumva e chiar ochiul lui Horus si imaginea sa in oglinda? Mai sunt cateva lucruri minore de corectat, precum "plac_caii".
bun gand ptr meditatii si discutii. pacat ca inca nu e deschisa sectiunea de interactiv. personal, as fi detaliat ideia centrala. realitatea imi pare doar o iluzie mai ....credibila. ps: cine e Lacoste? (nu vreau sa caut pe google. zambesc laaarg).
Eu nu sînt încîntat că „pe paginile de poezie, proza, etc, se pot citi direct ultimele texte introduse, in intregime”. Asta face ca citirea să nu fie înregistrată ca atare și cred că va indispune pe mulți autori care doresc să știe aceasta. De aceea cred că voi schimba cu opțiunea de a vedea doar un „teaser”, adică un fel de porțiune introductivă care să te încurajeze să citești mai departe. Nu știu cum voi face asta cu textele vechi dar cele noi cred că deja au acest lucru.
Nici ideea cu vizualizarea paginilor urmarite nu îmi pare prea kosher și e posibil să o îndepărtez. Mă voi mai gîndi. Poate vom vota. Sau poate voi decide eu. Voi vedea ce e mai bine pentru Hermeneia.
"mă bucur Elena că ai citit texte mult mai bune la mine, oricum nu ţin minte care";
nu tii minte daca am citit sau daca erau bune? pentru ca in primul caz, nu aveai cum sa stii, doar le-am citit, in cel de-al doilea, eu cred ca autostima ta ca poet e la alt nivel, mult mai ridicat, sau asa ar trebui sa fie;
un text mai aproape de suflet te face in acelasi timp mai subiectiv, ceea ce nu conteaza foarte mult pentru lector; si cred ,da, in voci sensibile si in auzuri asemenea; o zi buna si imi cer scuze daca am revenit poate nu tocmai necesar.
întâi ca să-i răspund lui Virgil, în haiku e bine să eviți verbele, aici Mariana a pus gerunziul care e forma cea mai slabă de exprimare, să zic așa, a unui verb, tu îi ceri reversul. Totuși cred că verbul ar merita eliminat pentru că acest haiku este aproape de perfecțiune..., dacă ar fi fără verb.
Aștept cu interes o variantă fără verb, ca să o pot remarca.
Mariana, știu că poți
comentariul tau e un omagiu frumos...doar ca...eu nu ma gandisem la Eminescu, scriind.
asa ca mi-am recitit textul, incercand sa vad daca poate fi abordat si astfel.
cred ca da.
oricum, multumesc, iata ce surpize iti pot face "propriii copii".
Text tipic short stories cu poanta finală, rețetă sigură de succes. Personal, îmi amintește de cineva, un expert al textelor de acest gen, dar nu e un reproș, dimpotrivă. Metafora finală pe care mizează întreg textul:"Când primești fotografia cuiva te întrebi cine a făcut-o, altfel n-ai nici o șansă să deosebești subiectul. Și uite mică, sprijinită de piciorul lui, și umbrela mea." oferă echilibrul compoziției. Deși indirect, fără a deveni prea patetică, îmi sună din alte locuri două versuri: "Însă în povestea noastră/nu e loc de Dumneavoastră"... Sfat: când pleci din Vatră nu o lua pe Labirint.
O temă generoasă, tratată, din păcate, modest. Sentimentul poate fi sincer şi puternic în viaţă, dar în text el se sărăceşte datorită lipsei de relief a expresiei. E păcatul cel mai des întâlnit în poezie...
Îmi place mult "clarviziunea2 dată de primele versuri. Îmi mai place deosebit fragmentul: "văd umblet de abur prin mlaștini acolo unde se târăsc nuferi căzuți văd teama supurând asemeni unui izvor subteran". - consider că este firul auriu, de tensiune interioară a poeziei tale. Așa cu m mă las eu în ea, în felul meu. Cumva cunoscut ție. Repetiția pe rânduri succesive a comparațiilor "ca un glob", "ca o gheară", "ca un liant" poate fi lucrată. Finalul este mai soft decât restul poeziei, sentimentul meu este că intenționat ai ales o anume liniștire, atenuare. Remarcabilă și compoziția: "gheară de urs lăsând urme pe sticlă", deosebit de sonoră, puternică. O astfel de duminică cred că apare o singură dată în viață. Atunci când apare. :)
intervin aici din motiv decât numai apreciere. pe parcurs nu pierzi nici din forţă.
ai tot respectul meu pentru calitate şi idee.
cu siguranţă că mi-a plăcut mult.
Un text bine frazat, dar care conține cel puțin două clișee caracteristice poeziei române de prin anii 60, dar nu celei de prim-plan, ci de plan secund: "cînd ne scufundăm în cuvinte/ ca într-o junglă acidă/ și puternic mirositoare/ goi de orice gînd" sau "cîinele întrebării adulmecînd". Alături de asemenea clișee pândește alegoria, o rudă ceva mai săracă a metaforei.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Este evident că cd-ul și "un suc sănătos de fructe băut pe nerăsuflate" nu au ce căuta în poezie, pentru că transformă ce ai vrut tu să fie poezie într-un fragment de proză / jurnal. Însă e frumos finalul, prin versul "caii sălbatici să uite de câmpuri".
pentru textul : Se întâmplă desă cred că între noi au dispărut de mult formalitățile, Masha... în plus pot spune că am descoperit un om talentat, sensibil și frumos. Deci a fost o bucurie pentru mine să scriu acest poem, pentru că nu pot scrie ce nu simt dar pot simți ce nu scriu:) Îmi place obervația ta. Am să-i dau ocol zilele acestea să văd ce e de făcut. Cu drag mulțumesc la rândul meu...
pentru textul : pentru că nu pot lipi orașe denu trebuie decât să ne amintim cum scriam noi (eu, dacă deranjează) Cristina cam pe la 20 de ani... de aceea eu cred că merită să încurajăm... așa cum o faci și tu. mulțumesc de încredere și scuze de offtopic mădă!
pentru textul : Between the bars deBun poem, in stilul cu care, cel putin pe mine, m-a obisnuit Virgil de cativa ani buni incoace. Economie de mijloace, concentrare pe emotia poetica, pe transmiterea acesteia. Bine folostie si substantivele "purtatoare" ale mesajului, cele care aseaza cititorul in postura de "receptare", desi destul de uzitate iata, prin context nimic nu este perimat in vers. Ma refer indeosebi la "vant" care aici se "debanalizeaza" gasindu-si "a patra dimensiune" si de "boala" despre care "nu a auzit nimeni". Am o singura retinere la "adormi ambiguu raspandita prin mine" mi se pare un vers prea incarcat in contextul acestei scriituri. Nu mai dau si eu penita ca dup-aia si-o ia Profetul in cap :-) Andu
pentru textul : delirice VI deAstăzi las deschise cercurile și poate dansează ele în spirale, către un cer indigo, acolo unde se-amestecă prin ochii Domnului păsările sidefii. Mulțumesc, Luana, fiindcă ai văzut dublul sens întors: viațamoarteaviațamoartea...
pentru textul : cerc închis deaş zice atenţie la cuvîntul "pepită". prin definiţie nu poate fi decît din aur.
pentru textul : am motivele mele decontinui să citesc...
Strict pe text, sunt întrutotu' de acord (lol) cu concluzia sa.
pentru textul : poetul deAm dubii însă dacă ar fi să refer alte texte ale autorului (deloc izolate) și care, cel puțin pe mine, care mă consider destul de cârcotaș, m-au convins de contrariul acesteia, motiv pentru care de atâtea ori am tot vrut să revin pe Hermeneia, în ciuda naturii mele impulsive.
Dar ce să-i faci? poeții, depictați aici într-o cheie parodică, eu cred că se mai și distrează... și asta face aici Virgil, pentru că poate.
Eu așa am citit.
dragii mei, ma bucur ca ati citit si v-a placut. poemul a fost modificat de cateva ori dupa postare. de multe ori, se vad mai bine neregulile intr-un alt format. e bine ca s-a observat si autoironia. pana la urma, arta are priza la public prezentand personaje exceptionale in situatii banale sau personaje banale in situatii exceptionale, nu?! poate si despre asta ar trebui sa discutam aici. exista opinii pro si contra. sigur este ca, daca artistul nu reuseste sa exprime aura exceptionala a banalului din opera lui, textul va deveni plictisitor si nu va avea parte decat de contemplare partiala si opinii complezente.
pentru textul : cea mai bună dintre poeziile posibile deerr: Tu in loc de cu (flex)
pentru textul : cinema victoria dePoezia de aici de fapt de tipul bussokusekika, dar, cu același tip de metrică au fost găsite și în colecția Man'yōshū (cu poeme din perioada 600-759), am preferat să rămân la termenul general de "waka". Încă nu am încercat să compun ceva în metrocă sedoka (5-7-7-5-7-7) sau katauta (5-7-7). Știu că au apărut tot în colecția Man'yōshū, iar sedoka și în Kokin Wakashū (circa 920). Din păcate nu am citit decât vreo 2-3 poeme din aceste colecții, ce a fost valabil pe internet.
pentru textul : 生きろ - (Ikiro! - Trăiește!) deAm scăpat de vreo două versuri. Într-adevăr sintagma cu tăcerile părea prea uzitată. Rima aceea a fost involuntară; am încercat acum să mai dreg puțin lucrurile. Despre mopete: Mircea Ivănescu, ciclul Mopeteiana. Aranca și Lucian, vă mulțumesc pentru opinii.
pentru textul : poem cu molii deNedumerire: "cont suspendat temporar"?
pentru textul : Apariție editorială 2007 – „În vizită la Ussais” de Adrian Graunfels delucruri expresive în textul tău, Gina. şi mai simt acea amplificare şi prin creşterea numărului de versuri cu fiecare strofă. un poem care începe creştineşte şi se sfârşeşte cu o cucerire...
pentru textul : K.2 dete asigur ca am citit poeziile lui Radu Gyr si am stat de vorba cu oameni care au facut puscarie cu Radu Gyr. Fiecare scrie in felul lui si din perspectiva lui. Cu siguranta nu poti avea o perspectiva a inchisorii daca nu ai fost acolo. In ce priveste vrednicia sau nevrednicia mea de a evalua sau judeca (idee care banuiesc ca se bazeaza pe porunca "nu judecati ca sa nu fiti judecati"), din nou, cred ca e intelept sa pastram o cumpana dreapta. Exista un risc enorm sa cazi in legalism dupa cum exista un risc enorm sa cazi in duplicitate. Am dubii mari ca dragostea sau bunatatea ar fi sinonime cu compromisul sau neadevarul. Dupa cum am dubii mari ca aceasta fantoșă a mindriei poate functiona ca argument care sa invalideze nu numai dreptul dar chiar si responsabilitatea crestinului de a-si trage fratii la raspundere. La urma urmei banuiesc ca scrie si la tine in Biblie "Vegheati unii asupra altora" si alte indemnuri din astea. Oriunde in istorie crestinismul a renuntat la aceasta responsabilitate (sub orice justificare oricit de induiosatoare) a devenit in final o mocirla. Oriunde crestinismul in istorie si-a insusit ideea responsabilitatii pe care i-o insufla insusi Hristos, intotdeauna a reusit sa influenteze societatea in bine si sa pastreze o buna marturie. Ma indoiesc ca vreun necrestin ar da doi bani pe evanghelia propovaduita de un tradator. In ce priveste "rationalizarea" evident povestea e lunga si nu am putea-o clarifica aici. Dar ca sa iti ofer parerea mea umila, eu ma indoiesc ca Dumnezeu mi-a dat un cap si s-a mai chinuit sa imi bage si ceva creier acolo doar ca eu sa il scot afara cu palaria cind intru in cladirea bisericii. Banuiesc ca intelegi ce vreau sa spun. Nu vad nici un fel de incompatibilitate intre credinta mea si ratiunea mea sau abilitatea mea de a o folosi. Si nici nu cred ca esti smerit daca crezi si esti mindru daca gindesti. Astea sint, dupa parerea mea, prejudecati stupide promovate odata cu vremea de oameni care au fost prea lenesi ca sa gindeasca si au capturat ideea crestinismului pentru confortul ignorantei lor. Acelasi Dumnezeu care mi-a pus minte in cap mi-a pus si credinta in inima. Cele doua nu se exclud reciproc. Cel putin in relatia mea cu Dumnezeu.
pentru textul : noi propovăduim un hristos nerăstignit deCorectie in loc de "nu imi permit sa a oferi cuiva, chiar daca mi-ar cere, vreunul" se va citi: "nu imi permit da a oferi cuiva, chiar daca mi-ar cere vreunul"
pentru textul : La rădăcina Gorunului deAm citit cu atenție, nu spun decât strictul necesar. Aș evita cu_ca(iete) precum și acel coins.Strofa 1 pare cumva ruptă de restul, ca și cum acolo ar mai fi ceva de spus, de adăugat, nu știu de ce apare o senzație de "absență". În strofa 3 ultimul vers aș renunța la repetiția "nu era pe atunci". În 5 aș renunța la imperativele succesive, aș lăsa "rămânem vii/ne conturăm..." pare un fel de morală exterioară, nu o asumare cu înțelepciune a Firii. În loc de "expandăm" aș găsi un sinonim, chiar dacă expansiunea este fenomenul despre care ai scris. Despre elemente poetice, iau ca referință strofa 5, în care nu doar transgresarea lingvistică spre esența cuvintelor este vizibilă, cât metaforizarea într-un plan între expresie și compoziție. Segmentele în engleză vin ca secante, nu completează, nu fragmentează, sunt un fel de breșe în ideatica poemului care dau sens abia perceptibilului. Am sentimentul că în 2-4-6-7 se întâmplă o revelare secvențială. Delimitarea celei de-a șaptea dimensiuni - nu spun ultima, fiindcă este de fapt prima - are ca sens spiralarea celorlalte pe un ax comun. De remarcat titlul: acest "pseudo" care trimite la Iluzie. Chiar dacă este pseudo-poems, eu rămân la impresia că aici este o poezie în care spiritul se dezvăluie pe 7 trepte. Și își păstrează o lirică aparte, e stilul autoarei. Ce îmi lipsește aici este partea de "suflet". O regăsesc în 3, dar este chiar și aici cumva lăsată impersonal. Aș dori să simt în poezia ta - în general - o vibrație anume, în plan emoțional, un afect prelucrat temperat, nu intelectualizat până la cleștar. O trăire, un viu indelebil. Aștept, știu că există.
pentru textul : pseudo-poems of a zen master deMie mi se pare un text excelent, un poem unitar in diferente, armonic in esenta sa aparent complicata, precum parfumul unei amintiri sau, de ce nu, al unei femei misterioase, un parfum dulce si sarat ca pielea cu urme de valuri. As enunta simboluri, as incerca sa vad textul cu ochii din ultimul vers. Dar nu cumva e chiar ochiul lui Horus si imaginea sa in oglinda? Mai sunt cateva lucruri minore de corectat, precum "plac_caii".
pentru textul : dragul meu debun gand ptr meditatii si discutii. pacat ca inca nu e deschisa sectiunea de interactiv. personal, as fi detaliat ideia centrala. realitatea imi pare doar o iluzie mai ....credibila. ps: cine e Lacoste? (nu vreau sa caut pe google. zambesc laaarg).
pentru textul : Un gând de vineri deEu nu sînt încîntat că „pe paginile de poezie, proza, etc, se pot citi direct ultimele texte introduse, in intregime”. Asta face ca citirea să nu fie înregistrată ca atare și cred că va indispune pe mulți autori care doresc să știe aceasta. De aceea cred că voi schimba cu opțiunea de a vedea doar un „teaser”, adică un fel de porțiune introductivă care să te încurajeze să citești mai departe. Nu știu cum voi face asta cu textele vechi dar cele noi cred că deja au acest lucru.
Nici ideea cu vizualizarea paginilor urmarite nu îmi pare prea kosher și e posibil să o îndepărtez. Mă voi mai gîndi. Poate vom vota. Sau poate voi decide eu. Voi vedea ce e mai bine pentru Hermeneia.
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 de"mă bucur Elena că ai citit texte mult mai bune la mine, oricum nu ţin minte care";
nu tii minte daca am citit sau daca erau bune? pentru ca in primul caz, nu aveai cum sa stii, doar le-am citit, in cel de-al doilea, eu cred ca autostima ta ca poet e la alt nivel, mult mai ridicat, sau asa ar trebui sa fie;
un text mai aproape de suflet te face in acelasi timp mai subiectiv, ceea ce nu conteaza foarte mult pentru lector; si cred ,da, in voci sensibile si in auzuri asemenea; o zi buna si imi cer scuze daca am revenit poate nu tocmai necesar.
pentru textul : strada mântuleasa deîntâi ca să-i răspund lui Virgil, în haiku e bine să eviți verbele, aici Mariana a pus gerunziul care e forma cea mai slabă de exprimare, să zic așa, a unui verb, tu îi ceri reversul. Totuși cred că verbul ar merita eliminat pentru că acest haiku este aproape de perfecțiune..., dacă ar fi fără verb.
pentru textul : Haiku deAștept cu interes o variantă fără verb, ca să o pot remarca.
Mariana, știu că poți
comentariul tau e un omagiu frumos...doar ca...eu nu ma gandisem la Eminescu, scriind.
asa ca mi-am recitit textul, incercand sa vad daca poate fi abordat si astfel.
cred ca da.
oricum, multumesc, iata ce surpize iti pot face "propriii copii".
pentru textul : liliput deText tipic short stories cu poanta finală, rețetă sigură de succes. Personal, îmi amintește de cineva, un expert al textelor de acest gen, dar nu e un reproș, dimpotrivă. Metafora finală pe care mizează întreg textul:"Când primești fotografia cuiva te întrebi cine a făcut-o, altfel n-ai nici o șansă să deosebești subiectul. Și uite mică, sprijinită de piciorul lui, și umbrela mea." oferă echilibrul compoziției. Deși indirect, fără a deveni prea patetică, îmi sună din alte locuri două versuri: "Însă în povestea noastră/nu e loc de Dumneavoastră"... Sfat: când pleci din Vatră nu o lua pe Labirint.
pentru textul : Labirint de ceară deO temă generoasă, tratată, din păcate, modest. Sentimentul poate fi sincer şi puternic în viaţă, dar în text el se sărăceşte datorită lipsei de relief a expresiei. E păcatul cel mai des întâlnit în poezie...
pentru textul : Mi se pare că intră cuvintele în mine deÎmi place mult "clarviziunea2 dată de primele versuri. Îmi mai place deosebit fragmentul: "văd umblet de abur prin mlaștini acolo unde se târăsc nuferi căzuți văd teama supurând asemeni unui izvor subteran". - consider că este firul auriu, de tensiune interioară a poeziei tale. Așa cu m mă las eu în ea, în felul meu. Cumva cunoscut ție. Repetiția pe rânduri succesive a comparațiilor "ca un glob", "ca o gheară", "ca un liant" poate fi lucrată. Finalul este mai soft decât restul poeziei, sentimentul meu este că intenționat ai ales o anume liniștire, atenuare. Remarcabilă și compoziția: "gheară de urs lăsând urme pe sticlă", deosebit de sonoră, puternică. O astfel de duminică cred că apare o singură dată în viață. Atunci când apare. :)
pentru textul : Duminica tuturor semnelor deun typo in penultimul vers.
pentru textul : E. R. deintervin aici din motiv decât numai apreciere. pe parcurs nu pierzi nici din forţă.
pentru textul : Pensulă deai tot respectul meu pentru calitate şi idee.
cu siguranţă că mi-a plăcut mult.
Un text bine frazat, dar care conține cel puțin două clișee caracteristice poeziei române de prin anii 60, dar nu celei de prim-plan, ci de plan secund: "cînd ne scufundăm în cuvinte/ ca într-o junglă acidă/ și puternic mirositoare/ goi de orice gînd" sau "cîinele întrebării adulmecînd". Alături de asemenea clișee pândește alegoria, o rudă ceva mai săracă a metaforei.
pentru textul : ambiguu pentru ruperi de ritm și tăcere deBuzele dimineții. Erata
pentru textul : memoria imediatã decontrar prevederilor CSM... in fine, rezonez la bucuria ta.
pentru textul : „Hazardul şi oiştea” dePagini