după-amiază de sâmbătă

imaginea utilizatorului sebi

veniseşi din cluj
imediat după sesiune

plăcută până la durere
era pe atunci aşteptarea
minutele se prelungeau
ca nişte lovituri de la 11 metri
secvenţa îmbrăţişării derulată de sute ori
gustul presimţit al sărutului
chipul tău ca o imagine văzută sub lupă
eu cu un trandafir roşu
lângă ceasul din gară

când ai coborât
imaginea s-a risipit în mii de cioburi
tu ai năvălit ca printr-o spărtură
ţi-am simţit sânii tari când m-ai îmbrăţişat
buzele au întors în mine sărutul
ca un ceas deşteptător

atunci cred
ni s-a făcut poza
de george poate
ai rămas încă o secundă sprijinită de mine
şi aparatul a mai făcut o dată de două ori
clik
între timp eu îţi şoptisem la ureche
că am închiriat un apartament doar pentru noi
ai pufnit pe nări
un râs uşor
îţi simţeam respiraţia pe obraz
*
poate gândeai la mine
într-o după-amiază de sâmbătă
pe la orele cinci
când fotografia a căzut
dintr-o carte veche de drept penal

imaginea se mişcă
după atâta vreme
de parcă i-aş trece pe deasupra
o lupă veche

de parcă un orologiu înlemnit
a prins viaţă
o clipă

Comentarii

am mai spus pe undeva de ce

am mai spus pe undeva de ce imi place atat de tare poezia asta. cu riscul de a ma repeta - simplitatea versului, senzatia ca exista clipe in viata noastra care se desfac in fata ochilor ca o carte trei d, pentru ca stii atat de bine sa redai senzatii si pentru ca m-ai facut sa cred ca daca am trai asa ca in poezia asta am fi cu totii nemuritori

Doamna Ştefan, nu vă mai

Doamna Ştefan, nu vă mai tăvăliţi atâta pe jos, că vă faceţi de râs. Încetaţi, vă rog, cu circul ăsta ieftin. Faceţi nişte deducţii "carte de drept penal" că am vrut să, că am vrut să...nu am vrut să...era doar acolo o poză, dar mă rog, nu vă place asta e, nu poate plăcea la toată lumea. Nici mie nu mi-a plăcut poezia domniei voastre, de grădiniţa, aia cu cipurile, cu invalidarea sau cam aşa ceva, şi v-am spus-o. Asta e.
Ultima dată când ne-am încrucişat pe acest site, parcă mă rugaţi să nu vă mai adresez nici un cuvânt. Invitaţia era univocă? Dv. da ?

Nu pot să spun că-n istericalele dv. nu aveţi şi ceva umor:)
Săru'mâna ! E o bucurie că v-am cunoscut !:)

un text bun ,cursiv, fara

un text bun ,cursiv, fara derapaje in banal in ciuda scriiturii simple. Reusita capturarea chiar fotografica a unui moment, fara metafore, fara vreo fortata nevoie epatare. Cred ca isi atinge cu succes miza:de a crea o stare. Mi-a placut. iata cum se dovedeste chestiunea aceea atat de spusa si ra-spusa: de gustibus. Cred ca pentru zambetul pe care reuseste sa il transmita acest text merita o penita. e bine si am convingerea ca vor urma altele asa sau poate si mai bine.

mulţumesc Raluca, mă bucur

mulţumesc Raluca, mă bucur mult că ai rezonat cu aceste versuri. ceea ce ai subliniat tu mai sus, este ceea ce, în mare parte am dorit să trasmit.
mie nu-mi place să-mi comentez textele, pentru că toţi cititorii, sau aproape toţi, mă rog, cred că pot înţelege cu uşurinţă ceea ce se spune.
o poezie care a pornit pur şi simplu de la o poză din hăt, hăt...ce ar mai fi de spus?
seară bună, Raluca !

Poemul nu e chiar rău de tot,

Poemul nu e chiar rău de tot, nu e nici cine știe ce, oricum sigur NU de două penițe. Din câte știu eu, Cristina a fost cea care a pus valoarea poetică în prim plan pe aici pe H de o bună bucată de vreme încoace și nu i-am găsit deseori cusururi evidente întru ale criticii. Și nici aici nu îi găsesc, poate doar un pic tonul exagerat.
Ce zic eu este că nu trebuie prea mult efort de lectură ca să îți dai seama de nivelul extrem de coborât dpdv literar al acestui autor mai degrabă de texte de manele pentru grădiniță decât de poezii postate pe un site ca Hermeneia. Agramat 'ni s-a făcut poza de George poate', clișeist 'ceasul din gară' indigest 'ai pufnit pe nări' și retard 'poate gândeai la mine' acest autor ne prezintă aici un muc al gândirii sale împachetat în versuri care nici măcar din coadă nu pot ca să sune. Dar știți ce e ciudat? Că poemul acesta nu deranjează, poți să-l citești și e ok. Îți intră pe o ureche și îți iese pe amândouă. Pe amândouă penițele, desigur.
Margas.

De ce n-aţi veni amândoi să

De ce n-aţi veni amândoi să vă duelaţi în poeme la cenaclul Virtualia? Apoi mergem să ne veselim la sărbătorile Iaşilor. Pe 14 octombrie, vă aştept!

în măsura în care timpul mi-o

în măsura în care timpul mi-o permite, m-ar interesa. Mulţumesc, Alina, oricum, de invitaţie.

Alina, cu această veritabilă "lady" e o veselie continuă, nu se vede:) Pănă la zilele Iaşului eu mă veselesc deja pe online cu ea. Dar ştii ce-i mai trist, că fiind amândoi din Bacău, pot avea experienţa dezagreabilă mai devreme. Brr...

Margas, "texte de manele

Margas,
"texte de manele pentru grădiniță"? interesant. nu ştiam că la grădiniţă se asculă manele. mă rog, despre manele nu mă pronunţ. nu mă pricep. dacă le-aţi identificat dv, ştiţi cum e: frumuseţea stă în ochii privitorului.
mulţumesc de lectură şi trecere.

Doamna Ştefan, vă jucaţi de-a

Doamna Ştefan, vă jucaţi de-a inocenţa. Aţi insinuat şi jignit permanant. M-aţi făcut golan, manelist, brutal, needucat. Oricine are curiozitatea va putea vedea cum stau lucrurile. Cauza „conflictului” e mai veche şi nu-şi are originile pe H. Aici doar l-a mutat doamna Ştefan pentru că nu a suprtat probabil, când i-am zis că nu am auzit în viaţa mea de ea, la un mesaj al domniei sale care suna cam aşa. „vă rog contactaţi-mă, eu nu vă ştiu”. Am precizat acest amănunt, pentru că mi se pare relevant: unii au senzaţia că-s cel puţin la fel ca Eminescu de cunoscuţi şi trebuie trataţi ca atare. Vă repet încă o dată:
- nu vă cunosc
- nu vreau să vă cunosc
- mi s-a părut extrem de slabă poezia cu cipurile. şi nu numai mie. (sigur alt motiv de supărare)
- aţi cerut să nu mă mai aderesez Cristinei Ştefan. Am fost încântat, voiam oricum să o fac.
- aţi revenit. v-am răspuns. era suficient. eu cred că e suficient. Dacă pt dv. nu e, vă rog...simţiţi-vă bine ! nu-mi mai bat capul cu dv.

- am pierdut prea mult timp pentru a discuta cu dv.
Vă doresc sincer, multă inspiraţie !

P.S: nu-mi păreţi tocmai ceea ce se cheamă o „lady”,

poezia are o anume putere. o

poezia are o anume putere. o anume gingasie. de reprosat ca merge pe cai batatorite in modul de exprimare. cateva comparatii sunt fortate, cum ar fi suturile de la 11 metri.

sunt de acord cu stefan.

sunt de acord cu stefan. aproape ca altfel n-as fi avut incredere in impactul pe care l-a avut asupra mea. cred ca un pic curatata poate sa-si pastreze puterea de impact fara a mai provoca poticniri. incearca sa nu scrii gandindu-te la ce asteapta altii de la tine, altfel poezia capata nuante teribiliste si se simt intotdeauna. asta mi-o spun si mie, dealtfel.

DOAMNA ŞTEFAN !!! Nu mai

DOAMNA ŞTEFAN !!!
Nu mai încercaţi să insinuaţi chestiuni care probabil se petrec în imaginaţia dv.
Acel „eu nu vă ştiu”, mi-a atras atenţia, de la bun început, pentru că „eu nu vă ştiu”, presupune limpede că eu ar trebui să vă ştiu. Adică „eu nu te ştiu pe tine, dar tu cum să nu mă ştii, deci, contactează-mă !
Asta pe formă.

Pe fond, poezia de mai sus, fără a fi o capodoperă, cred că e una care trsmite ceva. Cel puţin dacă e să mă ghidez după alţi autori de pe Hermeneia. Că dv.nu vă place...Asta e! O să mă împac cu ideea 

Au fost aici sugestii constructive pe care, sigur le voi valorifica.

M-aţi numit, în ultimul comentariu, măgar. Aş putea să ştiu de ce continuaţi să mă jigniţi ?
„poate nu va par o lady, e ok, dar eu va vad limpede magar!”

P.S. şi eu vă văd din ce în ce mai limpede.