ar mai putea fi eliminate şi alte părţi, consider, însă, că fiecare are un minim de relevanţă în context. Luca, mulţumesc pentru "îndrăzneala" pertinentă.

Caline, iti multumesc ca nu m-ai uitat. Il las insa la parodiat, uite cum mi-a iesit si o rima, fara sa vreau, unii mai patesc asta si prin texte :-) O sa lipsesc de luni vreo doua saptamani dar sper sa gasesc aici ceva zanganit de sabii cand voi reveni, iar premiile mele chiar se dau. Din suflet. Onorat, Andu

da, aveti dreptate, cred ca se poate mai bine... mai las sa se aseze putin ideile si incerc sa revin la text.

O asociație specială: versurile tale și pictura lui Ion Vincent Danu. Mă tot gândesc cine pe cine inspiră în acest tandem suprarealist generând un anabolism al ideilor înmagazinate într-o nouă identitate artistică și tinzând spre un fantasy conceptual. Accentele horror din final lasă deschis subiectul...posibilitatea de a deveni flexibil și incitant...așa cum un tablou te invită să vezi toată expoziția... "înainte de Vicenza nu eram eu.." dar poate era Tolkien și limba elfilor.

fiecare grupaj e un poem in sine, reflexie existentiala!

nu îmi place deloc versificația ta, pe care probabil tu o consideri parte a unui așa-zis stil.
versul liber este bun, dar tu abuzezi de el și ceea ce iese este inestetic în opinia mea
versuri șchioape doar pentru că înțelesul este un pic mai jos
poemele tale trebuiesc aliniate în proză, citite așa, apoi împărțite în versuri după bunul plac al cititorului
în locul tău aș renunța complet la versificație
în opinia mea ție oricum îți lipsește
și uneori, e păcat de cuvinte

Raluca, Adrian, merci pentru sfaturi, am ţinut cont, chiar şi am făcut modificări pe undeva.
deci la final e piedica, bine.. poate din motiv că am tăiat din el, mă gândeam să-l afişez cum a fost întreg, dar не стоит.

nu știu dacă textul merita o peniță dar sugestia ta îmi pare cu adevărat valabilă. vezi mai bine ca mine.

am recepţionat, băieţi, un text destul de solid, cu un final elegant. nu ştiu nimic de fosta Vama Veche, dar nu toată lumea e tobă de carte! mulţumiri.

Textul e ok, are atmosferă, în special finalul. E onest şi pare scris la prima mână. De tăiat, neapărat, "scot la lumină cuvintele" - o mare platitudine clişeică.

"sub mine – conul de umbră – cât lumea de larg,
prinde rădăcini deasupra unei prăpăstii; pe buza ei,
în tăcere, mă respiră din nou prin toți porii singurătatea." - dacă ai scoate "în tăcere", care supralicitează liric, ar fi un fragment foarte bun. Şi aşa e bun.

O observaţie (poţi s-o iei şi ca rugăminte): scoate şi încetează, pentru dumnezeu, datarea şi (mai ales!) "orificarea" textelor/comentariilor. E groaznic de inestetic şi degrabă dătătoriu de importanţă :). Fără supărare, sper.

Emiemi, ai dreptate. Titlul corect este "facerea patului" Am pus din greșeală o versiune mai veche. Urmează ocolul patului în șapte zile, psalmul 2. Acum meșteresc la psalmul 3, izgonirea din pat...

Previzibilă poanta. La un moment dat, mă gândeam la "filă". Cred că ai exagerat cu "ele", scoţând cuvântul în evidenţă şi prin repetare, şi prin majuscule (de preferat, întotdeauna, italicul).

În aceeaşi notă, un text vechi:

Confesiunea platonică

Câte nopți mi-ai stat alături, câte nopți îmi sta-vei încă
Cuibărindu-mi-te-n palmă... înspre gura ta adâncă,
Câte sure rotocoale le-am urmat nesimțitor?
Și de câte ori privit-am ochii-ți negri sau șuvițe
Coborând cu-nviorare, cu-ale dulcelui bobițe,
Ba pe gură-mi, ba pe deget, ba pe pieptul visător?
Știe veghea sau nesomnul, versul nevăzut vreodată
Căruia i-ai dat urmare cu împotrivirea ta.
Lasă-mă să-ți fur savoarea, să te sorb ca prima dată,
Inocent... amor platonic, tu, ceșcuță de cafea.

(p.s: de ce "parodie"?)

"Orele astrale..." ale lui Zweig le-am citit de mult; si chiar le am in biblioteca, ca si pe Cioran pe care, insa, deocamdata, n-am chef sa-l citesc (si nici pe Zeig sa-l re-citesc) pana nu termin ce am eu de zis. Cat despre a cadea in patetic si derizoriu...cum mi-o fi norocul. Una este sa privesti lucrurile dinauntru si alta din afara...sper sa pot privi si eu din afara dar dupa ce voi termina. cu toate ca si acum o detasare critica nu-mi lipseste intotdeauna. si poate ca tocmai asta ar trebui sa-mi lipseasca complet si, cum zici tu, sa ma arunc, pur si simplu, cu capul inainte. deocamdata insa cu mine (ca si cu cei si cele din jur, inclusiv cu tine care incerci sa ma trezesti) ma simt bine. cu prietenie, gorun

Paul,
Articolul tău e interesant. Şi eu detest proştii, mai ales pe cei încrezuţi, pentru că, inconştient, dar cel mai adesea conştient, fac foarte mult rău, în special în democraţii. Iar într-o ţară ca România, unde cultura politică e foarte deficitară, proştii decid în mare măsură soarta întregului popor. Şi totuşi, dacă ar fi doar proşti, i-ai mai putea ierta, dar mulţi dintre ei au şi o răutate diabolică, o ură viscerală faţă de tot ce înseamnă spiritualitate şi intelect. Indivizi de felul acesta există peste tot, dar în democraţiile occidentale, unde gradul de civilizaţie este mult superior, iar conducătorii sunt aleşi din rândul oamenilor cu un nivel de intelectualitate, şi mai ales de moralitate mult mai ridicat, ei sunt, în mare măsură, anihilaţi. La noi va mai dura ceva până se va întâmpla acest lucru, aşa că speranţa ta din final s-ar putea să nu se împlinească. Dar tot e bine că avem o ţară frumoasă. Mai ales acolo unde oamenii de felul celor descrişi mai sus nu ajung sau ajung mai rar.

Şi câteva precizări: sintagma ,,alegeri electorale'' e pleonasm, chiar dacă ai găsit-o pe internet (definiţia din DEX: electoral ,,referitor la alegeri''). După părerea mea, nu e acceptabil, cum e ,,marile genii'', pe care, de asemenea l-ai folosit.