Absolut lăudabilă inițiativa, asta ca să nu mai menționez spumanta vitalitate a lui Sixtus, un om cu care nu pot decât să mă laud așa, ca ardeleanu', că am stat pe prispă împreună.
Ce obiectez însă este că nu cred că aici, pe Hermeneia, sau pe 'celălalt site' - care o fi el - e oportună o dezbatere cu asemenea conotații profunde și legături cum propune maestrul Sixtus. Este o dezbatere mai degrabă demnă de aula Academiei sau de ce nu, de aleea șahiștilor din Cișmigiu pe care nu am uitat să o frecventez din când în când.
Poate că aici, pe Hermeneia, o dezbatere directă pe tema poeziei și de ce nu, cu un focus cât mai actual, cu nume de poeți actuali, chiar dacă nu încă recunoscuți, ar fi mai binevenită.
În acest sens Virgil a făcut un demers la prima masă rotundă, pe care am citit-o absent fiind.
Dar cred că s-ar putea merge mai departe, la cazuri concrete, ca în eseul de față, care însă, repet, țintește cred eu prea sus.
Este doar o sugestie desigur...
Eseul este prima mea iubire dar, ce să-i faci, acum, la bâtrânețe, m-am îndrăgostit de o bacantă.
Andu
Cristi, înţeleg, pe undeva, nota asta arhaică... însă uneori exagerezi. Apoi, cum dă "fremătândă/domoleşte/adulmecă/sângeri/ etc vs "reverberând"? Mie îmi sună disonant, anulând universul arhaic de până atunci.
este posibil ca datorită mesajului meu condensat să fiu înţeles greşit. nu am propus o alternativă la poem ci semnalam nişte repetiţii -îmi/ îţi/ îşi/ în- la care se pot găsi alternative. părere de cititor.
Domnule Ion, nu mă supăr, e opinia dumneavoastră şi o respect. O să mă mai gândesc la cele spuse de dumneavoastră şi o să mai operez modificări pe parcurs, oricum nu majore, care să schimbe textul la faţă. Vă mulţumesc pentru trecere şi opinie. Cu stimă, Bot Eugen
Cristina, mulţumesc pentru lectură şi aprecieri. O să mai revăd textul încă o dată, să văd ce se mai poate tăia sau modifica. Paranteza de care zici îşi are rolul său acolo. Eu personal nu m-am poticnit de ea. Apoi conjuncţiile şi prepoziţiile îşi au rolul lor în text, acela de a închega mai bine un discurs. Modificări majore, oricum, nu cred că o să se mai întâmple... Dar mă bucur totuşi că anumite imagini şi metafore ţi-au plăcut.
Doru, micropoemele îți dau posibilitatea să condensezi stări și imagini, să le dai o strălucire aparte într-un moment de inspirație, dacă muza îți e alături... Îți mulțumesc pentru trecere, cu amiciție
un poem emoţionant peste care nici eu nu am putut trece fără să las un semn
"''atunci aveam timp
scoteam tot pluşul din perne
îl întindeam pe jos să fie moale"...o imagine care spune multe, multe.
Nu sînt convins, Marga, că mă cunoști atît de bine ca să știi de ce „friguri” sînt eu cuprins sau nu. Tot la fel mi se pare deosebit de naivă și pripită, deci probabil eronată, logica ta conform căreia din cauza sfîrșitului unui text tu poți să îmi pui un diagnostic. De fapt, această optimistă convingere conform căreia tu ai putea pune un „diagnostic literar-creativ” (to anybody) îmi pare, la urma urmei, undeva între bombastic și fandosit. Dacă o faci de dragul petardelor sau luminii reflectoaelor te înțeleg. Small minds like small things. Dar dacă tu chiar crezi ceea ce scrii, atunci este mai degrabă tragic decît hilar. Anyway, pe text vorbind, nu sînt convins că părerea ta, conform căreia literatură se poate scrie numai pe baza unui rețetar care, în mintea ta, presupune versuri șlefuite „ce din coadă au să sune”, este ceea ce înseamnă de fapt literatură.
"yin și yang" nu "ying și yang" ...nu-i nici un iepure finanțist în concept... "despărțiți" nu "desparțiți"... ai încercat să eviți o vreme rima și excesul de genitive?
Adevarul este mereu ca socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ... adica de pe hermeneia. Si eu cred ca este un poem bun, de penita, cu fiorolac sau fara. Avem aici cateva exprimari care taie in carne vie, nu cruta nimic. Strofa finala cred ca ar merita un pic ajustata, asa cum e acum e parca prea soft pentru restul poemului. Incerc si eu: "chiar si diacriticile pot inspira amestecate cu fiorolac poetic" Salute, Andu
Ați împins povestea atât de mult spre parabolă încât a dat tot în poezie.
Spre deosebire de ”diriginții” țării care se bucură de bătutul nucilor altora, cum spuneți, cei înaintea lor citați ”îngroapă nuci” pentru plăcerea de a-i vedea crescând. Și bucuria amenințării că va depăși lărgimea cercului.
Nu prea inteleg ultima ta intrebare. In ce priveste prima parere, nici acolo nu prea pricep bine, poate sint eu mai ingramadit azi. Nu vad unde este vorba de trese. din cite stiu alea se dau cite doua. iar in ce priveste darurile nici aici nu cred ca ai nimerit-o. cel putin semantic. darul prin definitie eu un "charis", un gest de gratie, sau de caritate. in contextul de mai sus, penitele trebuiesc meritate, sint o recompensa. ai prins diferenta?
mulţumesc d-na Ada, acesta a fost unul din sentimentele care le-am simţi la lansare, căldura sufletească şi am încercat să o redau aşa cum m-am priceput fără pretenţii literare.
d-le Titarenco, aveţi dreptate. Nu şterg textul pentru că sunt omul care îşi asumă greşelile şi le corectează acolo unde i se atrage atenţia, aşa cum am făcut şi până acum ori de câte ori d-voastră, Adrian sau altcineva m-a atenţionat.De câte ori am postat pe Hermeneia şi un text nu a ajuns în şantier, mi-am spus că a luat nota de trecere .Mulţumesc că mi-aţi permis acest lucru, într-un fel m-aţi ajutat foarte mult.
Am ţinut cont de ceea ce mi-aţi spus şi am făcut câteva modificări.
Îmi cer iertare că am abuzat de ospitalitatea d-voastră, nu se va mai repeta.
numai bine!
ok. incerc sa ma legan pe un comentariu dar nu astepta critica literara, asta o fac cei de meserie... eu doar ma legan si des-cant.
versurile acelea „tolanit intr-o limba straina” si „sa ma lase beat pe o panza nepictata” imi pareau distonante, rupte de context... apoi m-am mai leganat putin si am perceput „limba straina” ca pe o „stare” straina dintr-o dimensiune de dincolo de pagini sau de dincolo de iarna...
iar „panza” a prins apoi contur de tablou cu ametitoare prefaceri, totul pare a fi o prefacere... si caldura din camera caci piersica poate fi necoapta.
nevoia de sport extrem e doar o iesire din tolaneala, o nevoie voita de palpitatii dupa care putin ciudat, urmeaza o liniste crescuta...
nevoia de liniste cred ca e sportul extrem si respirarea bulgarelui de zapada!
acea „alta dimensiune” poate fi chiar povestea reala a perdelei care inmugureste, limita dimensiunilor fiind intotdeauna acolo unde vrem noi sa o punem si cine stie care dimensiune e reala si care cea de dincolo...
scrisesem comentariul acesta candva si s-a intamplat apoi sa nu mai pot intra o vreme... il trimit acum asa cum l-am scris atunci, doar pentru ca vreau sa stii ca m-am leganat atunci :)
Recunosc ca in cazul textelor tale mi-e foarte greu sa-mi dau seama daca sunt scrise ca si poezii sau in proza. Ai pasaje cu fior poetic, dar parca ai avea nevoie de ceva mai mult. In general ideile sunt bune, depinde si de modul in care acestea se muleaza pe un anume paragraf. Am remarcat ecourile unei nostalgii bizare, un ton pe care nu-l pot defini prea facil. Apoi... numeroase elemente de anatomie, ai putea sa le reduci. Mi s-a parut fortata o idee, chiar ilara: " țipătul lor de acvilă gușa lor plină cu mici rozătoare sau boabe care ne țin viață." Partea cu permisul de conducere duce intr-o idee buna, dar plecarea propriuzisa de la el nu o pot numi chiar potrivita in context. Strofa(?) "golului" ... golul poate fi si sugerat. Iar ultimul vers(?) din ea... mi se pare slab. "ce știu ei oamenii. înoată sub crusta de gheață împart bule de oxigen le vezi burțile plutind la suprafață burțile lor lucitoare pentru ei nu respiră nimeni." ... "burtile" apare de doua ori intr-un interval scurt, am avut ceva dificultati la citire. E drept, in cazul asta nici punctuatia nu ma ajuta. Ai putea sa-l pui intr-o forma in care sa dai un enter pe-acolo, sau mai potrivit... sa eviti repetitia. E bine ca desi oscilezi intre idei si te "imbraci" intr-un patetism personal, cotidian (posibil sa ma repet) ramai lucid... cum era ideea aceea stereotipica de "hipelucid". Cred ca ai putea sa mai concentrezi ideile si sa mai scoti din "balast". Spor in continuare ! Ialin
Frumoase imagini cu toate că este oarecum ofensiv versul 3 și sincer, dacă noi am glisa pe coarda orizontului ni s-ar înroși ochii măcar din cauza rezistenței vântului dacă nu de teamă...
interesanta raportare la divinitate, nu e prima oara cand o surprind, in textele tale. as numi-o, daca-mi ingadui...sarcasm duios. ori luciditatea clipei in care simti nodul strangandu-se in jurul gatului...
Onorat Consiliu,
Am luat notă de atitudinea Dvs. dar consider că mă discriminați (no news) și asta nu vă face cinste (no news), pentru că poemul este mult mai vulgar decât comentariul meu, asta era și ideea în caz că nu s-a prins chiar nimeni deși nu cred că poate fi vorba despre așa ceva pe site-ul acesta plin de oameni inteligenți.
I rest my case now
Poate puteți face în așa fel încât textul comentariului să se salveze în cazul în care cineva uită să pună titlu respectivului comentariu. Eu am pierdut 3 rânduri, mă gândesc la cei care scriu un psot lung, uită să pună titlul, si... ura și la gară!
Radu
nu te trezeşti/nu m-ai uita în nesomn.
Sebi
nu te trezi/m-ai uita în colțul pleoapelor
relegatului de la Tomis se pare că îi priesc Ponticile. Eu doar mi-am permis să umblu în Tristele tale și să-mi imaginez că am fi scris la un capăt de faleză. Dar,e, desigur, doar o sugestie.
gazetar rimeaza (imperfect) cu... spuneti voi, desi eu nu asta voiam sa spun. super ideea cu gazeta. asa cu arome de inter si post belic, desigur eu votez pentru, desi n-ar fi sunat mai bine, oare, "presa"? mai aproape de amiaza, nu? ca de gazeta de perete si ale patriei zburatoare si zburataciri am mai auzit. ori? nicio aluzie! declar ca, de fapt, imi place "gazeta", si cred ca suntem, cum spune calin, mereu intre doua razbele. daca le razbim, iesim noi la lumina. si, daca nu, poeti suntem. ori ba?
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Absolut lăudabilă inițiativa, asta ca să nu mai menționez spumanta vitalitate a lui Sixtus, un om cu care nu pot decât să mă laud așa, ca ardeleanu', că am stat pe prispă împreună.
pentru textul : (1.1) Este poeticul o cale de cunoaştere şi acţiune? Azi Heidegger (1): Poeticul locuieşte Omul deCe obiectez însă este că nu cred că aici, pe Hermeneia, sau pe 'celălalt site' - care o fi el - e oportună o dezbatere cu asemenea conotații profunde și legături cum propune maestrul Sixtus. Este o dezbatere mai degrabă demnă de aula Academiei sau de ce nu, de aleea șahiștilor din Cișmigiu pe care nu am uitat să o frecventez din când în când.
Poate că aici, pe Hermeneia, o dezbatere directă pe tema poeziei și de ce nu, cu un focus cât mai actual, cu nume de poeți actuali, chiar dacă nu încă recunoscuți, ar fi mai binevenită.
În acest sens Virgil a făcut un demers la prima masă rotundă, pe care am citit-o absent fiind.
Dar cred că s-ar putea merge mai departe, la cazuri concrete, ca în eseul de față, care însă, repet, țintește cred eu prea sus.
Este doar o sugestie desigur...
Eseul este prima mea iubire dar, ce să-i faci, acum, la bâtrânețe, m-am îndrăgostit de o bacantă.
Andu
mulţumesc încă o dată.
pentru textul : nu vor trece multe cuvinte deCristi, înţeleg, pe undeva, nota asta arhaică... însă uneori exagerezi. Apoi, cum dă "fremătândă/domoleşte/adulmecă/sângeri/ etc vs "reverberând"? Mie îmi sună disonant, anulând universul arhaic de până atunci.
Cum sunt ochii de ciută?
pentru textul : Sonet 205 (CCLXXXI) deeste posibil ca datorită mesajului meu condensat să fiu înţeles greşit. nu am propus o alternativă la poem ci semnalam nişte repetiţii -îmi/ îţi/ îşi/ în- la care se pot găsi alternative. părere de cititor.
pentru textul : trembling deDomnule Ion, nu mă supăr, e opinia dumneavoastră şi o respect. O să mă mai gândesc la cele spuse de dumneavoastră şi o să mai operez modificări pe parcurs, oricum nu majore, care să schimbe textul la faţă. Vă mulţumesc pentru trecere şi opinie. Cu stimă, Bot Eugen
Cristina, mulţumesc pentru lectură şi aprecieri. O să mai revăd textul încă o dată, să văd ce se mai poate tăia sau modifica. Paranteza de care zici îşi are rolul său acolo. Eu personal nu m-am poticnit de ea. Apoi conjuncţiile şi prepoziţiile îşi au rolul lor în text, acela de a închega mai bine un discurs. Modificări majore, oricum, nu cred că o să se mai întâmple... Dar mă bucur totuşi că anumite imagini şi metafore ţi-au plăcut.
pentru textul : Penumbra pumnului binevoitor deDoru, micropoemele îți dau posibilitatea să condensezi stări și imagini, să le dai o strălucire aparte într-un moment de inspirație, dacă muza îți e alături... Îți mulțumesc pentru trecere, cu amiciție
pentru textul : spirală în timp dece are textul asta cu chatul. Alina, daca tot nu vrei sa comentezi de ce nu folosesti ym?
pentru textul : iarna deun poem emoţionant peste care nici eu nu am putut trece fără să las un semn
pentru textul : Nu-mi amintesc nimic despre tata de"''atunci aveam timp
scoteam tot pluşul din perne
îl întindeam pe jos să fie moale"...o imagine care spune multe, multe.
Se prea poate să ai dreptate. Tare aș vrea să știu însă, cum te-aș putea întreba pe tine atunci când postez o poezie?
pentru textul : Inima mea decupată deNu sînt convins, Marga, că mă cunoști atît de bine ca să știi de ce „friguri” sînt eu cuprins sau nu. Tot la fel mi se pare deosebit de naivă și pripită, deci probabil eronată, logica ta conform căreia din cauza sfîrșitului unui text tu poți să îmi pui un diagnostic. De fapt, această optimistă convingere conform căreia tu ai putea pune un „diagnostic literar-creativ” (to anybody) îmi pare, la urma urmei, undeva între bombastic și fandosit. Dacă o faci de dragul petardelor sau luminii reflectoaelor te înțeleg. Small minds like small things. Dar dacă tu chiar crezi ceea ce scrii, atunci este mai degrabă tragic decît hilar. Anyway, pe text vorbind, nu sînt convins că părerea ta, conform căreia literatură se poate scrie numai pe baza unui rețetar care, în mintea ta, presupune versuri șlefuite „ce din coadă au să sune”, este ceea ce înseamnă de fapt literatură.
pentru textul : iarnă și eminescu deOrice ar zice cine ar zice, Vlad ești un profesionist remarcabil de o sensibilitate rară. Superb! paul
pentru textul : login de"yin și yang" nu "ying și yang" ...nu-i nici un iepure finanțist în concept... "despărțiți" nu "desparțiți"... ai încercat să eviți o vreme rima și excesul de genitive?
pentru textul : Teenage angst dekuka kuka, dar cum ramine cu ceva ceva?
pentru textul : sephirot IV depentru aceasta trecere prin câmpul cu amintiri! sunt nostalgii care nu se vor vindeca niciodată, dar se pot liriciza măcar:)
pentru textul : la film cu Mihnea deAdevarul este mereu ca socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ... adica de pe hermeneia. Si eu cred ca este un poem bun, de penita, cu fiorolac sau fara. Avem aici cateva exprimari care taie in carne vie, nu cruta nimic. Strofa finala cred ca ar merita un pic ajustata, asa cum e acum e parca prea soft pentru restul poemului. Incerc si eu: "chiar si diacriticile pot inspira amestecate cu fiorolac poetic" Salute, Andu
pentru textul : Cuvinte inventate. Fiorolac deAți împins povestea atât de mult spre parabolă încât a dat tot în poezie.
Spre deosebire de ”diriginții” țării care se bucură de bătutul nucilor altora, cum spuneți, cei înaintea lor citați ”îngroapă nuci” pentru plăcerea de a-i vedea crescând. Și bucuria amenințării că va depăși lărgimea cercului.
pentru textul : Sentiment de septembrie deNu prea inteleg ultima ta intrebare. In ce priveste prima parere, nici acolo nu prea pricep bine, poate sint eu mai ingramadit azi. Nu vad unde este vorba de trese. din cite stiu alea se dau cite doua. iar in ce priveste darurile nici aici nu cred ca ai nimerit-o. cel putin semantic. darul prin definitie eu un "charis", un gest de gratie, sau de caritate. in contextul de mai sus, penitele trebuiesc meritate, sint o recompensa. ai prins diferenta?
pentru textul : Hermeneia v 1.5 demulţumesc d-na Ada, acesta a fost unul din sentimentele care le-am simţi la lansare, căldura sufletească şi am încercat să o redau aşa cum m-am priceput fără pretenţii literare.
d-le Titarenco, aveţi dreptate. Nu şterg textul pentru că sunt omul care îşi asumă greşelile şi le corectează acolo unde i se atrage atenţia, aşa cum am făcut şi până acum ori de câte ori d-voastră, Adrian sau altcineva m-a atenţionat.De câte ori am postat pe Hermeneia şi un text nu a ajuns în şantier, mi-am spus că a luat nota de trecere .Mulţumesc că mi-aţi permis acest lucru, într-un fel m-aţi ajutat foarte mult.
pentru textul : Adrian Munteanu- un trubadur tomnatic cu privighetori în suflet deAm ţinut cont de ceea ce mi-aţi spus şi am făcut câteva modificări.
Îmi cer iertare că am abuzat de ospitalitatea d-voastră, nu se va mai repeta.
numai bine!
ok. incerc sa ma legan pe un comentariu dar nu astepta critica literara, asta o fac cei de meserie... eu doar ma legan si des-cant.
pentru textul : tolănit într-o limbă străină deversurile acelea „tolanit intr-o limba straina” si „sa ma lase beat pe o panza nepictata” imi pareau distonante, rupte de context... apoi m-am mai leganat putin si am perceput „limba straina” ca pe o „stare” straina dintr-o dimensiune de dincolo de pagini sau de dincolo de iarna...
iar „panza” a prins apoi contur de tablou cu ametitoare prefaceri, totul pare a fi o prefacere... si caldura din camera caci piersica poate fi necoapta.
nevoia de sport extrem e doar o iesire din tolaneala, o nevoie voita de palpitatii dupa care putin ciudat, urmeaza o liniste crescuta...
nevoia de liniste cred ca e sportul extrem si respirarea bulgarelui de zapada!
acea „alta dimensiune” poate fi chiar povestea reala a perdelei care inmugureste, limita dimensiunilor fiind intotdeauna acolo unde vrem noi sa o punem si cine stie care dimensiune e reala si care cea de dincolo...
scrisesem comentariul acesta candva si s-a intamplat apoi sa nu mai pot intra o vreme... il trimit acum asa cum l-am scris atunci, doar pentru ca vreau sa stii ca m-am leganat atunci :)
Recunosc ca in cazul textelor tale mi-e foarte greu sa-mi dau seama daca sunt scrise ca si poezii sau in proza. Ai pasaje cu fior poetic, dar parca ai avea nevoie de ceva mai mult. In general ideile sunt bune, depinde si de modul in care acestea se muleaza pe un anume paragraf. Am remarcat ecourile unei nostalgii bizare, un ton pe care nu-l pot defini prea facil. Apoi... numeroase elemente de anatomie, ai putea sa le reduci. Mi s-a parut fortata o idee, chiar ilara: " țipătul lor de acvilă gușa lor plină cu mici rozătoare sau boabe care ne țin viață." Partea cu permisul de conducere duce intr-o idee buna, dar plecarea propriuzisa de la el nu o pot numi chiar potrivita in context. Strofa(?) "golului" ... golul poate fi si sugerat. Iar ultimul vers(?) din ea... mi se pare slab. "ce știu ei oamenii. înoată sub crusta de gheață împart bule de oxigen le vezi burțile plutind la suprafață burțile lor lucitoare pentru ei nu respiră nimeni." ... "burtile" apare de doua ori intr-un interval scurt, am avut ceva dificultati la citire. E drept, in cazul asta nici punctuatia nu ma ajuta. Ai putea sa-l pui intr-o forma in care sa dai un enter pe-acolo, sau mai potrivit... sa eviti repetitia. E bine ca desi oscilezi intre idei si te "imbraci" intr-un patetism personal, cotidian (posibil sa ma repet) ramai lucid... cum era ideea aceea stereotipica de "hipelucid". Cred ca ai putea sa mai concentrezi ideile si sa mai scoti din "balast". Spor in continuare ! Ialin
pentru textul : cocoon deFrumoase imagini cu toate că este oarecum ofensiv versul 3 și sincer, dacă noi am glisa pe coarda orizontului ni s-ar înroși ochii măcar din cauza rezistenței vântului dacă nu de teamă...
pentru textul : sayonara demultumesc. :)
pentru textul : cumpăna pe un fir de nisip deinteresanta raportare la divinitate, nu e prima oara cand o surprind, in textele tale. as numi-o, daca-mi ingadui...sarcasm duios. ori luciditatea clipei in care simti nodul strangandu-se in jurul gatului...
pentru textul : Scrum XXIV devă rog să editaţi textul şi să înlocuiţi pe "ã" cu "ă".
pentru textul : primă...primăvară deOnorat Consiliu,
pentru textul : poem naiv de blog deAm luat notă de atitudinea Dvs. dar consider că mă discriminați (no news) și asta nu vă face cinste (no news), pentru că poemul este mult mai vulgar decât comentariul meu, asta era și ideea în caz că nu s-a prins chiar nimeni deși nu cred că poate fi vorba despre așa ceva pe site-ul acesta plin de oameni inteligenți.
I rest my case now
decât cu textul în sine. Mulțumesc, Maria !
pentru textul : în oraș nu sunt mansarde de închiriat (I) dePoate puteți face în așa fel încât textul comentariului să se salveze în cazul în care cineva uită să pună titlu respectivului comentariu. Eu am pierdut 3 rânduri, mă gândesc la cei care scriu un psot lung, uită să pună titlul, si... ura și la gară!
pentru textul : Răvașe de laLiz (IV) deRadu
nu te trezeşti/nu m-ai uita în nesomn.
Sebi
nu te trezi/m-ai uita în colțul pleoapelor
relegatului de la Tomis se pare că îi priesc Ponticile. Eu doar mi-am permis să umblu în Tristele tale și să-mi imaginez că am fi scris la un capăt de faleză. Dar,e, desigur, doar o sugestie.
pentru textul : Tu, el... degazetar rimeaza (imperfect) cu... spuneti voi, desi eu nu asta voiam sa spun. super ideea cu gazeta. asa cu arome de inter si post belic, desigur eu votez pentru, desi n-ar fi sunat mai bine, oare, "presa"? mai aproape de amiaza, nu? ca de gazeta de perete si ale patriei zburatoare si zburataciri am mai auzit. ori? nicio aluzie! declar ca, de fapt, imi place "gazeta", si cred ca suntem, cum spune calin, mereu intre doua razbele. daca le razbim, iesim noi la lumina. si, daca nu, poeti suntem. ori ba?
pentru textul : Noi restructurări pe Hermeneia - gazeta Hermeneia desi eu spuneam aceasi lucru. cu bucurie am primit primul comentariu. zau asa, face parte din crestere. oricum te mai astept stefan
pentru textul : recreația mare dePagini