poate cea mai interesantă dezbatere de subsol pe care am citit-o aici, pe site.
fire and ice
de aceea nu vreau să vin cu un comm altfel decât așa, de remarcare
să spun că a fost o experiență interesantă această lectură plus comentariile din subsol
acest autor nu încetează să mă surprindă
o lecție de ură rezonabilă sau de dragoste elegant sufocată, oferită unui el bacovian de trist și terminat, neînstare decît să urască aiurea, bolnav și fără rost. personal aș fi modificat ultimul vers din prima strofă. "ura lui" se subînțelege, doar despre ea e vb. în propoziție, nu? de ex aș fi spus doar : "cea mai frumoasă animală a lui" ...ă? păi nu? final reușit. chiar extra, un fel de generoasă respingere, un ooole magnific și care merită toate ovațiile...:) mai citim maia. deocamdată felicitări. și să aiurim de bine! amiCal, de cursă lungă, minunat de răpciugos, george cel asztalos
... ești gingașă cu mine anna, mulțumesc. e un confort să te știu cititoare a poemelor mele. poate cam încâlcite:). începi comentariul tău de suflet cu un mare adevăr: "în poezie ca și în viață". îmi doresc o bătrânețe nobilă, cu gesturi calde și vorbe chibzuite... se pare că încep deja:)! te salut însorit!
Virgile, așa explicat poemul parcă are ceva noimă. Însă ne-explicat e așa cum am zis eu, cel puțin pentru mine. Această dilemă nu are decât două soluții posibile, ori eu sunt un tâmpit ori acesta este un text slab care are nevoie de explicații din partea autorului. Sunt sigur că tu și anagramă blaj mergeți pe prima variantă. eu însă nu. poemul este slab și cred că ți-am argumentat mai mult decât era cazul în primul com.
totuși dacă vrei argumente suplimentare, o să-ți ofer.
1/ poemul ăsta cui se adresează, celor care au țesut cu mâna lor o plasă de pescuit? tu pescuiești eu nu, amicul meu ionel pescuiește amicul lui vasilică nu. ce-i ăsta, poem despre tehnica împletirii plasei de pescar?
2/ tu în primele versuri vrei acum înțeleg să sugerezi că pescarul se înțeapă cu suveica atunci când țese plasa... pentru prima oară probabil, că apoi o refolosește că doar nu e nebun să o țeasă mereu, nu? cât de departe este sugestia asta de exprimarea ta brutală și fără nuanțe? ce-ai zice de 'suveica din mâna unui pescar'... aduci cititorul acolo unde măcar poate să caute ceva... așa cum zici tu e nimic, zero, suveica unui pescar, suveica este 80 sau 90% atribuită ocupațiilor care nu au nimic de-a face cu pescuitul amice.
3/ Abțibild este un cuvânt urât, folosirea lui denotă lipsă de imaginație poetică, mie îmi sugerează grădinița, școala primară cel mult.
... și între timp m-am plictisit, pentru că a scrie cu talent nu se învață.
Nu zic că eu am acest talent, dar zic că la un moment dat am avut impresia că tu îl ai.
Mai vedem.
Și nu mai fii așa de cocky că doamne ferește la cine și ce ești tu ca om și ca poet să începi să-i sufli în anagramă unuia ca yesterday. Asta pentru mine ar fi mai rău decât dacă ar veni comuniștii cu usr-ul lor iar la putere, jur.
Andu
Marian, de fapt care e spilul acestor texte pe care tu le tot postezi pe site? Nu-i bai, baza de date inghite orice, dar ma intreb si eu nedumerit ca un cititor fidel pentru ca textele tale nu-mi transmit nimic, nicio emotie si as vrea sa nu mai fie asa, te rog sa ma crezi. Poate ar fi timpul sa ne incanti si cu o poezie sau o proza, ceva simplu in limba romana si sa lasi aceste studii sterpe pentru culoarele anoste ale unei academii, care-o fi ea. Bobadil.
bun, citit de cinci ori, influențele sunt acolo, normal, dar rezultatul e pe măsură
teribil de expresivă imaginea asta cu genunchii prin poem... și da, patriarhal!
felicitări paule în fața unui text ca ăsta mai mult n-are sens de la mine
nu aici în orice caz
bobadil exista pe lista autorilor hermeneia. am lucrat putin la site si au existat unele discrepante. deci, bobadil exista dar are temporar contul suspendat
am urmărit cu atenţie tot ce ai postat, poze, proză, ba am tras cu ochiul şi pe blog, interesat fiind de secțiunea visualart. faptul că am tăcut ţine doar de o anumită discreţie care se potrivește firii mele. şi de ce nu, înainte de a face un comentariu, e bine să lăsăm informaţia un pic la macerat.
revin la proza ta. eu am agreat mereu această formă de exprimare la persoana I şi fără prea mult dialog. a pune personajele să dialogheze este o adevărată artă şi dacă nu o stăpînești te faci repede frate cu artificialul ca să treci puntea suspinelor. o dată. a doua oară, cred că abordarea textului la persoana I te obligă la o anumită sinceritate, în primul rînd faţă de tine ca autor . această –hai să-i zicem autoimpunere-e ca un filtru (o autoreglare step by step) care te trage de mînecă să nu îți duci de nas partenerul de drum, cititorul.
găsesc în textele tale aceste ingrediente. și chiar dacă exprimarea impune o anumită interiorizare, ea nu e lîncedă, e vie. plăcut!
bun. se pare că nu îți tremură mîna pe condei. să punem unele scăpări de construcție pe seama trecerii în plan secund a detaliilor.
exemplu: „el și artur își puneau banca la stradă, și se zgâiau la mașinile care treceau ca doi doctori în mecanică.” – la mașinile care treceau ca doi doctori în mecanică??
și mai sînt dar las în seama autorului.
să fiu sincer nu ştiu dacă timpul s-ar rostogoli în curbele alienării sau noi ne-am rostogoli în curvatura unui complex spaţio-temporal impredictibil. Dar merită riscul. Încerc să scriu.
Mi-a placut acest text tocmai prin atmosfera pe care o degaja si muzicalitate... tocmai locurile unde autoarea falseaza dau senzatia de autenticitate a trairii. Incearca sa scrii acelasi text fara rima si sa ocultezi astfel ritmul... ascunde cantecul in interior. O sugestie doar, un posibil experiment.
Cred ca pentru texte de genul acestuia ar trebui adaugata o categorie aparte... ceva gen "Ineptii". Textul este de o banalitate covarsitoare, text de clasa a doua, iar prozodia e la pamant. ialin
este un caleidoscop, un joc al formelor, un peisaj in continua schimbare, in functie de unghiul subiectiv/obiectiv al privitorului. poem in proza, fara acces deschis la semnificatii, deci, la fel de posibil, arta pentru arta. prestidigitatie literara care imi place. are modestia de a recunoaste ca nu vrea sa puna o problema grava metafizica :), dar suna. oh yeah. teama de tacere cu orice pret. aprecierile mele.
Ionuț, citește cronicile vremii despre bacovia, și nu cuvânta din manuale ci din gazetele vremii. iar că baudelaire e precursorul simbolismului știe și un copil din gimnaziu. după cum știe că simbolismul de profunzime nu este al lui bacovia ci al lui blaga în literatura nostră, desigur. și cred că știu să deosebesc poezia de manele sau texte pop. atât spun. sper că nu va trebui să revin. că ai o părere contrară nu mă deranjează deloc. numai bine!
ma rog lucian, parerile tale despre mine sint parerile tale. in ce priveste observatiile cu privire la nr de vizionari, vechimea unui text si plasarea lui intre cele mai citite, te rog sa vii cu exemple concrete, pentru ca algoritmul este in mod intentionat facut ca sa contracareze tocmai ce spuneai tu. Si cind l-am controlat functiona. deci astept exemple p.s. nu am pretentia ca ma pricep la a ”conduce” un site de literatura dar nu cred ca ti-as dori sa faci munca mea si toate indispozitiile care deriva din ea
te citesc Iulia şi admir poemele tale construite ca o muzică blândă şi rece. Cred că am înţeles registrul în care ai scris acest poem şi îl consider bine structurat şi frumos. Nu ştiu de ce mă deranjează că ai ales tocmai cifra de 1000 de ani, parcă este puţin forţată nota acolo. Mă deranjează puţin şi cuvântul "calină", dar poate e doar o părere. Poate ar fi mai bine altă cifră, altă expresie...Dar mie, personal, îmi place totuşi repetarea strofei a treia în manieră simbolistă.
daca epictet ar fi fost ministrul energiei, nu am fi cunoscut electricitatea. nici atunci, nici acum ...daca tot e sa vorbim de lanterna lui diogene. altfel, slaba miscarea ideilor pe H. ma lamuresti de unde tacerea asta sub texte?
Scuze că intervin poate aiurea, dar ce înseamnă 'depresant'? Pentru că din cauza acestui cuvânt nu prind mesajul comentariului anterior al autorului acestui text pe care l-am parodiat pentru că am crezut și cred că merită.
Margas
Mă bucură faptul că acest fenomen a luat atâta amploare, sunt mai multe actiuni, orașe românești prinse în festival decât anul trecut, mai mulți artiști. Și impactul cu un public curios si el insuși creator e deosebit!
vreau doar să ofer un scurt răspuns cu privire la ștergerea conturilor. Despre celelalte lucruri voi răspunde pe parcurs. Regulamentul stipulează: 14. De comun acord cu conducerea Hermeneia un membru poate obține retragerea contului. Acest lucru nu presupune dispariția profilului sau textelor membrului respectiv ci doar închiderea contului pentru o perioadă determinată sau nedeterminată de timp. Astfel că la cererea expresă a membrilor care au vrut să se retragă am șters întotdeauna conturile precum și textele lor. Nu am lăsat acest lucru la dispoziția fiecăruia în mod automat (deși luate pe rînd fiecare text poate fi șters de către autorul lui) tocmai pentru că am avut cazuri cînd oamenii au revenit și ne-au rugat să le regăsim și reabilităm textele. Nu a fost întotdeauna o muncă simplă și de aceea am ales ca ștergerea definitivă să se facă doar la cerere și după ce autorii confirmă că și le-au salvat. Astfel că întotdeauna a existat și va exista posibilitatea ștergerii integrale a contului pe Hermeneia. Dacă cineva nu a cunoscut aceasta este probabil din cauza necunoașterii regulamentului.
abureala de satin sint acuzatiile jalnice cum ca n-as avea eu alta treaba decit sa iti numar tie numarul de vizionari care observ ca te pasioneaza cu atita infierbintare. si sint convins de ce am afirmat (daca tot intrebi) si dupa parerea mea este de prost gust sa insiri asa o placinta pe pagina. dar evident, fiecare cu gusturile lui. eu mi-am expus opinia cu privire la forma unui text si nu cu privire la tine ca autor asa ca te rog frumos sa respecti regulamentul si bunul simt si sa incetezi cu acuzatii si aluzii din astea primitive. nu toata lumea care iti atrage atentia cu privire la ce ai facut prost aici este neaparat invidioasa sau geloasa pe tine. este un gest de om mic sa raspunzi cu asa ceva la o critica pertinenta si, din nou, vorbeste despre capacitatea ta de a accepta critica adresata unui text. nu inteleg de ce trebuie sa "lasam pe altii". care e problema? am cumva un handicap de nu am dreptul sa ma exprim si eu? pina una alta sint si cititor si proprietar al siteului si banuiesc ca lucrurile astea imi ofera suficient drept ca sa ma exprim cu privire la ce se intimpla pe aici. si, repet, nu m-am referit la persoana ta asa cum, fara delicatete, ai facut tu referindu-te la persoana mea. deci deocamdata cred ca tu ar cam trebui sa iti ajustezi reactiile.
cele mai bune poeme ale acestui autor. autorul îmi dă impresia unui bun meşter de imagini. nimic in plus, nimic in minus, respirăm de aproape un poem matur, unde săpunul de pe margine nu uită să-şi facă treaba. remarc finalul, dar întregul corp miroase frumos, ca etapa dintre un do şi-un do pe portativ:
"invoc un amendament
tinereţea nu se maturizează din pricina ta
instinctele aprind beţişoare de fum
în camere cu maci respirăm
de aproape".
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
poate cea mai interesantă dezbatere de subsol pe care am citit-o aici, pe site.
pentru textul : Pe Volga liniştită defire and ice
de aceea nu vreau să vin cu un comm altfel decât așa, de remarcare
să spun că a fost o experiență interesantă această lectură plus comentariile din subsol
acest autor nu încetează să mă surprindă
o lecție de ură rezonabilă sau de dragoste elegant sufocată, oferită unui el bacovian de trist și terminat, neînstare decît să urască aiurea, bolnav și fără rost. personal aș fi modificat ultimul vers din prima strofă. "ura lui" se subînțelege, doar despre ea e vb. în propoziție, nu? de ex aș fi spus doar : "cea mai frumoasă animală a lui" ...ă? păi nu? final reușit. chiar extra, un fel de generoasă respingere, un ooole magnific și care merită toate ovațiile...:) mai citim maia. deocamdată felicitări. și să aiurim de bine! amiCal, de cursă lungă, minunat de răpciugos, george cel asztalos
pentru textul : ura lui de... ești gingașă cu mine anna, mulțumesc. e un confort să te știu cititoare a poemelor mele. poate cam încâlcite:). începi comentariul tău de suflet cu un mare adevăr: "în poezie ca și în viață". îmi doresc o bătrânețe nobilă, cu gesturi calde și vorbe chibzuite... se pare că încep deja:)! te salut însorit!
pentru textul : Aceasta e doar o melodie tristă deVirgile, așa explicat poemul parcă are ceva noimă. Însă ne-explicat e așa cum am zis eu, cel puțin pentru mine. Această dilemă nu are decât două soluții posibile, ori eu sunt un tâmpit ori acesta este un text slab care are nevoie de explicații din partea autorului. Sunt sigur că tu și anagramă blaj mergeți pe prima variantă. eu însă nu. poemul este slab și cred că ți-am argumentat mai mult decât era cazul în primul com.
pentru textul : t. a. l. c. detotuși dacă vrei argumente suplimentare, o să-ți ofer.
1/ poemul ăsta cui se adresează, celor care au țesut cu mâna lor o plasă de pescuit? tu pescuiești eu nu, amicul meu ionel pescuiește amicul lui vasilică nu. ce-i ăsta, poem despre tehnica împletirii plasei de pescar?
2/ tu în primele versuri vrei acum înțeleg să sugerezi că pescarul se înțeapă cu suveica atunci când țese plasa... pentru prima oară probabil, că apoi o refolosește că doar nu e nebun să o țeasă mereu, nu? cât de departe este sugestia asta de exprimarea ta brutală și fără nuanțe? ce-ai zice de 'suveica din mâna unui pescar'... aduci cititorul acolo unde măcar poate să caute ceva... așa cum zici tu e nimic, zero, suveica unui pescar, suveica este 80 sau 90% atribuită ocupațiilor care nu au nimic de-a face cu pescuitul amice.
3/ Abțibild este un cuvânt urât, folosirea lui denotă lipsă de imaginație poetică, mie îmi sugerează grădinița, școala primară cel mult.
... și între timp m-am plictisit, pentru că a scrie cu talent nu se învață.
Nu zic că eu am acest talent, dar zic că la un moment dat am avut impresia că tu îl ai.
Mai vedem.
Și nu mai fii așa de cocky că doamne ferește la cine și ce ești tu ca om și ca poet să începi să-i sufli în anagramă unuia ca yesterday. Asta pentru mine ar fi mai rău decât dacă ar veni comuniștii cu usr-ul lor iar la putere, jur.
Andu
da Virgil, prima forma era cea corecta, am sarit dex-ul cautind typo-urile de care ma acuza Dorin... am corectat!
pentru textul : boabe de timp deMarian, de fapt care e spilul acestor texte pe care tu le tot postezi pe site? Nu-i bai, baza de date inghite orice, dar ma intreb si eu nedumerit ca un cititor fidel pentru ca textele tale nu-mi transmit nimic, nicio emotie si as vrea sa nu mai fie asa, te rog sa ma crezi. Poate ar fi timpul sa ne incanti si cu o poezie sau o proza, ceva simplu in limba romana si sa lasi aceste studii sterpe pentru culoarele anoste ale unei academii, care-o fi ea. Bobadil.
pentru textul : Ĥ mare (Nori – Nuboj – Clouds - Nuages) deNP, rubbish!
pentru textul : Ei depaul, nici eu nu am ce să mai spun în fața acestui comentariu. un pic overwhelming. dar o să mă străduiesc să "te țin aproape". mulțumesc mult.
pentru textul : rewind dedate biografice despre scriitorul Bujor Nedelcovici se pot gasi pe internet: http://ro.wikipedia.org/wiki/Bujor_Nedelcovici.
pentru textul : Colocviu international : « Que faire de l’héritage architectural et urbain des régimes totalitaires? » debun, citit de cinci ori, influențele sunt acolo, normal, dar rezultatul e pe măsură
pentru textul : pseudopatriarhale I deteribil de expresivă imaginea asta cu genunchii prin poem... și da, patriarhal!
felicitări paule în fața unui text ca ăsta mai mult n-are sens de la mine
nu aici în orice caz
frumoasă! dar nu îmi place finalul. eu m-aș fi oprit la destul de verzi. până acolo e de remarcat.
pentru textul : de n luate câte două degând bun!
un poem ce curge mai repede decât timpul. probabil viteza face ca el să piardă ceva din calitate.
pentru textul : Operație pe cord deschis debobadil exista pe lista autorilor hermeneia. am lucrat putin la site si au existat unele discrepante. deci, bobadil exista dar are temporar contul suspendat
pentru textul : Biruința Învierii ▒ deam urmărit cu atenţie tot ce ai postat, poze, proză, ba am tras cu ochiul şi pe blog, interesat fiind de secțiunea visualart. faptul că am tăcut ţine doar de o anumită discreţie care se potrivește firii mele. şi de ce nu, înainte de a face un comentariu, e bine să lăsăm informaţia un pic la macerat.
revin la proza ta. eu am agreat mereu această formă de exprimare la persoana I şi fără prea mult dialog. a pune personajele să dialogheze este o adevărată artă şi dacă nu o stăpînești te faci repede frate cu artificialul ca să treci puntea suspinelor. o dată. a doua oară, cred că abordarea textului la persoana I te obligă la o anumită sinceritate, în primul rînd faţă de tine ca autor . această –hai să-i zicem autoimpunere-e ca un filtru (o autoreglare step by step) care te trage de mînecă să nu îți duci de nas partenerul de drum, cititorul.
găsesc în textele tale aceste ingrediente. și chiar dacă exprimarea impune o anumită interiorizare, ea nu e lîncedă, e vie. plăcut!
bun. se pare că nu îți tremură mîna pe condei. să punem unele scăpări de construcție pe seama trecerii în plan secund a detaliilor.
exemplu: „el și artur își puneau banca la stradă, și se zgâiau la mașinile care treceau ca doi doctori în mecanică.” – la mașinile care treceau ca doi doctori în mecanică??
și mai sînt dar las în seama autorului.
toate bune.
pentru textul : am evadat un timp (2) desă fiu sincer nu ştiu dacă timpul s-ar rostogoli în curbele alienării sau noi ne-am rostogoli în curvatura unui complex spaţio-temporal impredictibil. Dar merită riscul. Încerc să scriu.
pentru textul : antiplatonice IX deo fi Nichita, regasesc aici cateva cuvinte definitorii scrierilor sale si forma poeziei ma duce cu gandul la el s-ar putea sa ma insel...
pentru textul : poezia mea de azi deMi-a placut acest text tocmai prin atmosfera pe care o degaja si muzicalitate... tocmai locurile unde autoarea falseaza dau senzatia de autenticitate a trairii. Incearca sa scrii acelasi text fara rima si sa ocultezi astfel ritmul... ascunde cantecul in interior. O sugestie doar, un posibil experiment.
pentru textul : Autodafé deCred ca pentru texte de genul acestuia ar trebui adaugata o categorie aparte... ceva gen "Ineptii". Textul este de o banalitate covarsitoare, text de clasa a doua, iar prozodia e la pamant. ialin
pentru textul : Pe vremea rea a unui mare dictator demulțumesc frumos! miroase a primăvară, Mariana...
pentru textul : little terra demișto plugușoru'...
pentru textul : Crăciun crizat - 2011 deeste un caleidoscop, un joc al formelor, un peisaj in continua schimbare, in functie de unghiul subiectiv/obiectiv al privitorului. poem in proza, fara acces deschis la semnificatii, deci, la fel de posibil, arta pentru arta. prestidigitatie literara care imi place. are modestia de a recunoaste ca nu vrea sa puna o problema grava metafizica :), dar suna. oh yeah. teama de tacere cu orice pret. aprecierile mele.
pentru textul : Teama tăcerii deIonuț, citește cronicile vremii despre bacovia, și nu cuvânta din manuale ci din gazetele vremii. iar că baudelaire e precursorul simbolismului știe și un copil din gimnaziu. după cum știe că simbolismul de profunzime nu este al lui bacovia ci al lui blaga în literatura nostră, desigur. și cred că știu să deosebesc poezia de manele sau texte pop. atât spun. sper că nu va trebui să revin. că ai o părere contrară nu mă deranjează deloc. numai bine!
pentru textul : niciodatănuamfostsingură dema rog lucian, parerile tale despre mine sint parerile tale. in ce priveste observatiile cu privire la nr de vizionari, vechimea unui text si plasarea lui intre cele mai citite, te rog sa vii cu exemple concrete, pentru ca algoritmul este in mod intentionat facut ca sa contracareze tocmai ce spuneai tu. Si cind l-am controlat functiona. deci astept exemple p.s. nu am pretentia ca ma pricep la a ”conduce” un site de literatura dar nu cred ca ti-as dori sa faci munca mea si toate indispozitiile care deriva din ea
pentru textul : fericirea II dete citesc Iulia şi admir poemele tale construite ca o muzică blândă şi rece. Cred că am înţeles registrul în care ai scris acest poem şi îl consider bine structurat şi frumos. Nu ştiu de ce mă deranjează că ai ales tocmai cifra de 1000 de ani, parcă este puţin forţată nota acolo. Mă deranjează puţin şi cuvântul "calină", dar poate e doar o părere. Poate ar fi mai bine altă cifră, altă expresie...Dar mie, personal, îmi place totuşi repetarea strofei a treia în manieră simbolistă.
pentru textul : refrene ciclice dedaca epictet ar fi fost ministrul energiei, nu am fi cunoscut electricitatea. nici atunci, nici acum ...daca tot e sa vorbim de lanterna lui diogene. altfel, slaba miscarea ideilor pe H. ma lamuresti de unde tacerea asta sub texte?
pentru textul : și cu frâu fălcile lor nu voi strânge să se apropie deScuze că intervin poate aiurea, dar ce înseamnă 'depresant'? Pentru că din cauza acestui cuvânt nu prind mesajul comentariului anterior al autorului acestui text pe care l-am parodiat pentru că am crezut și cred că merită.
pentru textul : crăciun fericit - 2011 deMargas
Mă bucură faptul că acest fenomen a luat atâta amploare, sunt mai multe actiuni, orașe românești prinse în festival decât anul trecut, mai mulți artiști. Și impactul cu un public curios si el insuși creator e deosebit!
pentru textul : Festivalul Primăvara Poeților/Le Printemps des Poètes ediția a 3-a devreau doar să ofer un scurt răspuns cu privire la ștergerea conturilor. Despre celelalte lucruri voi răspunde pe parcurs. Regulamentul stipulează: 14. De comun acord cu conducerea Hermeneia un membru poate obține retragerea contului. Acest lucru nu presupune dispariția profilului sau textelor membrului respectiv ci doar închiderea contului pentru o perioadă determinată sau nedeterminată de timp. Astfel că la cererea expresă a membrilor care au vrut să se retragă am șters întotdeauna conturile precum și textele lor. Nu am lăsat acest lucru la dispoziția fiecăruia în mod automat (deși luate pe rînd fiecare text poate fi șters de către autorul lui) tocmai pentru că am avut cazuri cînd oamenii au revenit și ne-au rugat să le regăsim și reabilităm textele. Nu a fost întotdeauna o muncă simplă și de aceea am ales ca ștergerea definitivă să se facă doar la cerere și după ce autorii confirmă că și le-au salvat. Astfel că întotdeauna a existat și va exista posibilitatea ștergerii integrale a contului pe Hermeneia. Dacă cineva nu a cunoscut aceasta este probabil din cauza necunoașterii regulamentului.
pentru textul : hermeneia 2.0 deabureala de satin sint acuzatiile jalnice cum ca n-as avea eu alta treaba decit sa iti numar tie numarul de vizionari care observ ca te pasioneaza cu atita infierbintare. si sint convins de ce am afirmat (daca tot intrebi) si dupa parerea mea este de prost gust sa insiri asa o placinta pe pagina. dar evident, fiecare cu gusturile lui. eu mi-am expus opinia cu privire la forma unui text si nu cu privire la tine ca autor asa ca te rog frumos sa respecti regulamentul si bunul simt si sa incetezi cu acuzatii si aluzii din astea primitive. nu toata lumea care iti atrage atentia cu privire la ce ai facut prost aici este neaparat invidioasa sau geloasa pe tine. este un gest de om mic sa raspunzi cu asa ceva la o critica pertinenta si, din nou, vorbeste despre capacitatea ta de a accepta critica adresata unui text. nu inteleg de ce trebuie sa "lasam pe altii". care e problema? am cumva un handicap de nu am dreptul sa ma exprim si eu? pina una alta sint si cititor si proprietar al siteului si banuiesc ca lucrurile astea imi ofera suficient drept ca sa ma exprim cu privire la ce se intimpla pe aici. si, repet, nu m-am referit la persoana ta asa cum, fara delicatete, ai facut tu referindu-te la persoana mea. deci deocamdata cred ca tu ar cam trebui sa iti ajustezi reactiile.
pentru textul : solia unei stele de mare decele mai bune poeme ale acestui autor. autorul îmi dă impresia unui bun meşter de imagini. nimic in plus, nimic in minus, respirăm de aproape un poem matur, unde săpunul de pe margine nu uită să-şi facă treaba. remarc finalul, dar întregul corp miroase frumos, ca etapa dintre un do şi-un do pe portativ:
"invoc un amendament
pentru textul : etapă detinereţea nu se maturizează din pricina ta
instinctele aprind beţişoare de fum
în camere cu maci respirăm
de aproape".
Pagini