Poate mă repet, iertat să-mi fie dar la asta mă obligă lectura, am citit aici un alt text din 'noua generație' Virgil Titarenco în care se citește același talent al condeiului cu care m-a obișnuit acest autor, însă ceva mai multă hai să-i spun 'încrâncenare', o tentație de a impune, concluziv, o stare fundamental meditativă. Această contradicție 'sui-generis' am notat-o cam în toate ultimele creații ale acestui autor și recunosc, îmi vine greu acum să aplic orice fel de șablon critic aici. Desigur, suibiectiv vorbind este simplu, îmi plăcea mai mult ambiguitatea de altădată, însă asta nu înseamnă că un ceai cu esențe mai puține dar mai pregnante (chiar în sensul nativ anglo-saxon) nu este mai recomndat în ziua de azi.
Margas
oi fi eu român care trăiesc "în afară" dar parcă ultima dată cînd am citit nu exista locuțiunea "înafară", sau asta s-o fi folosind acum numai cînd e vorba de ”sîn” și nu știu eu
spuneti ca am imprumutat o expresie..de la cine? cine a spus/o si eu am preluat/o? cine? comportamentul meu nu este copilaresc, nu merge aici sa ma jigniti apoi indulciti tonul..ati folosit aceasta exrpesie? da? daca nu, cine? emilian pal? stefam ciobanu? cine, doamna, cine? eu percep extrem de subtil nuantele, mai bine decat ati crede ca sunt capabila, cred in poezia mea de asta nu renunt, surse de ispiratie pot fi orice fel de lucruri si de intamplari.. ati spus ca am preluat o exrpresie, inseamna ca cineva a formulat/o inaimtea mea, cine? unde? cum? daca nu aveti argumente e cazul sa va cereti scuze, pentru ca nu permit nimanui sa/si bata joc de ceva aproape sacru pentru mine... mi/ati produs o imensa tristete si nici macar daca ati recunoaste ca nu va apratine formularea , tot nu mi/ati putea reface starea... biserica pitigoilor in acest moment nu mai e titlul unei colectii, nu mai e nimic...
George, foarte simpatica cronica. Si la obiect. Pozele sunt si ele simpatice tare, apreciem, apreciem! :) (si multumesc ca ai scris ca am citit din proza mea, dar cum era maraton de poezie, am citit o poezie de Liviu Nanu, din volumul Virtualiei). Dorin, stiu cu cine semeni. Badea. :))
In rpimul rand ar fi frumos si indicat ca cineva sa faca un "resize" la fotografie, din motive evidente. Apoi, legat de cele trei strofe, trecand peste acea tenta umoristica, din punct de vedere al constructiei sunt destul de slabe. De ce ? Pai folositi ca rima pentru "gospodarul" chiar ..."gospodarul", "cu curcani" cacofonie foarte evidenta... In rest foarte evidenta, nici o subtilitatea, nimic... Mai incercati ! Spor! Ialin
indiferent de gestul de plagiat al luciei marinescu mi se pare neavenit comentariul "batrinicios" generalizator al cristinei stefan. pot sa spun si eu acum: pai daca voi "batrinii" generalizati in halul asta ce sa mai astept de la cei tineri... o natiune de prejudecati...
Verde crud poemul tau, Vladimir :).Mi-au placut mult versurile in care apare betivul tau si libertatea la care m-au dus cu gandul. Libertatea-copil si libertatea-betie, cele care sunt de fapt singurele adevarate.Foarte reusita imaginea pe care ai creat-o in : "așezat turcește în fața unei cârciumi".
Doamnelor, comentariile voastre imi amintesc o perioada interesanta din viata, o felie de road movie, dar nu una a la Boc, de cativa km pe ambele sensuri, cu tot cu panglica taiata, ci de o intreaga banda, paralela cu cea pe care m-am inscris si pe care rareori mai opresc. Nu stiu daca este nostalgia depasirilor riscante sau a vitezei prea mari, dar stiu ca un capat nu exista. Si nici celalalt. Stim toti ca orice secventa este un film intreg, orice sens are un contrasens, chiar si ce pare fara niciun sens. Pana la urma, chiar si mijloacele astea de locomotie sunt butaforie, doar, uneori lipite bine de piele. Iar, daca regizorul este talentat si actorii isi stiu bine rolurile, filmul poate lua chiar si un premiu.:)
...:) mulțumesc, anna. precum spui tu, acesta e doar un gând ce face pe mortul! mulțumesc de trecere și de cuvintele tale frumoase. dormeam și m-au trezit colindătorii... nu am îndrăgit niciodată ceva cântat atât de fals. doi ștrumfi cu clopoței, prin clasa întâia, mă zgomoteau. am râs din tot sufletul. sigur o să am un an bun:)!
ai mare dreptate... prea mult balast, trei sferturi din viata mea e balast... cum sa fie altfel ceea ce scriu? daca maine as pleca in urma ar ramane un cd, o carte *(nu de poezii), catvea colectii de desene, o mana de poeme si un prunc ca o legenda... si ar mai ramane o iubire mai frumoasa decat toate ce au fost pana azi pe pamant...
„Afirmațiile matale domnule Gorun nu le preiau ca atare ceea ce rămâne este timpul care ar trebui să demosntreze una-alta, al meu și al matale separat.….oricum, chiar dacă este doar pentru mine, satisfacția e acolo și anume că teatrul arată spiritele înalte căteodată dar pe cele mărunte mai întotdeauna”.
Rezon, Bobadilică! Spiritele înalte, cum pare a fi şi al mătăluţă, se întâlnesc întotdeauna. Indiferent că e vorba de teatru, sau nu. Precum Tanţa şi Costel la Lehliu, de exemplu. Nefericirea este că al tău e atât de special încât nu se poate întâlni decât cu el însuşi. Mai ales în posteritate. Şi singurul lucru care îi rămâne este să îşi arate, în singurătatea sa astrală, degeţelul şi să se prăpădească de râs. Iar abia atunci o să vezi ce o să „demosntreze” demonstraţia aia. Îţi urez, încă de pe acum, distracţie plăcută, Nemuritorule (încă în viaţă)! Până atunci ne mai amuzăm şi noi p-acilea pe criza asta. Aşa că dacă nu ţi-a ajuns încă, te mai aştept. Nu te sfii. Sper că imaginaţia ta debordantă nu a rămas fără replică. Ar fi păcat. Circul abia a început. Nu vreau să dezamăgim spectatorii care abia s-au încălzit. Cum o atată şi ratingul la acest text. Care, din nefericire, nu are (numai) de-a face cu poezia lui Yester care-l merită pe bună dreptate.
Şi am să te rog să nu mai revii cu nimic, dacă nu este legat strict de text. Nu face ca acest text să fie despre tine, aşa cum ai făcut sub "Alb şi roşu" sau sub altele. La fel şi pe viitor, nu doar aici.
mulţumesc Ottilia, poezia aceasta a curs firesc pentru mine, iar aluzia din final la "zbor deasupra unui cuib de cuci" s-a impus de la sine, deşi iniţial nu intenţionasem să o introduc. Îmi pare bine că ai avut timp şi de mine şi că ţi-a plăcut textul!
poemul tau are sensibilitate si greutate. imi place mult postura de Micul Print a baiatului care contempla luna, dialogul imaginar (sper) cu mama. ce mi se pare putin sarit din logica poetica este "respirația de pe geamuri" care nu este acelasi lucru cu geamul aburit in urma expiratiei. acolo m-am poticnit, de aceea iti specific asta.
regret, dar nu sunt de acord cu tine nici aici. decolorat și sugrumat sunt mai sugestive, mai puternice decât palid și mut. și asta doar la primul vers.
"Iar un trecut
Pe veci pierdut
În plâns m-abate" e , (cum să spun eu frumos) patetic, pentru că nu există nici un trop. spre deosebire de
"plângând ascult
la vremi de mult
îndepărtate."
uite, judecă și tu: plângând ascult la vremi îndepărtate... pe veci pierdut în plâns m-abate... observi? e... profan literar, ca să glumim puțin.
cât despre blaga, piciorul lui metric șchioapătă serios în traducere.
însă eu te încurajez cu drag, și ai postat o traducere ce mie, cu mențiunea aferentă, mi-a plăcut.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Stii si tu, ca si mine, cat ne lipseste.
pentru textul : Povestea virtuală a târfelor mele vesel-triste şi romantic-melancolico-amare – N-am crezut niciodată că voi scrie: “În amintirea Luanei Zosmer (Hanny)” , dar uite că, din nefericire, se întâmplă. deîmi era amar de dulcele fals
al cucoanelor
restul imi pare alergare pe banda rulanta
pentru textul : meditaţie dePoate mă repet, iertat să-mi fie dar la asta mă obligă lectura, am citit aici un alt text din 'noua generație' Virgil Titarenco în care se citește același talent al condeiului cu care m-a obișnuit acest autor, însă ceva mai multă hai să-i spun 'încrâncenare', o tentație de a impune, concluziv, o stare fundamental meditativă. Această contradicție 'sui-generis' am notat-o cam în toate ultimele creații ale acestui autor și recunosc, îmi vine greu acum să aplic orice fel de șablon critic aici. Desigur, suibiectiv vorbind este simplu, îmi plăcea mai mult ambiguitatea de altădată, însă asta nu înseamnă că un ceai cu esențe mai puține dar mai pregnante (chiar în sensul nativ anglo-saxon) nu este mai recomndat în ziua de azi.
pentru textul : primăvara asta scălîmbă I deMargas
oi fi eu român care trăiesc "în afară" dar parcă ultima dată cînd am citit nu exista locuțiunea "înafară", sau asta s-o fi folosind acum numai cînd e vorba de ”sîn” și nu știu eu
pentru textul : Când scriu poezie îmi scot un sân înafară devă mulţumesc pentru aplecarea pe text. Nu doream să deranjez pe nimeni, îmi cer scuze dacă am făcut-o.
pentru textul : făptura trotuarului galactic deLIM.
spuneti ca am imprumutat o expresie..de la cine? cine a spus/o si eu am preluat/o? cine? comportamentul meu nu este copilaresc, nu merge aici sa ma jigniti apoi indulciti tonul..ati folosit aceasta exrpesie? da? daca nu, cine? emilian pal? stefam ciobanu? cine, doamna, cine? eu percep extrem de subtil nuantele, mai bine decat ati crede ca sunt capabila, cred in poezia mea de asta nu renunt, surse de ispiratie pot fi orice fel de lucruri si de intamplari.. ati spus ca am preluat o exrpresie, inseamna ca cineva a formulat/o inaimtea mea, cine? unde? cum? daca nu aveti argumente e cazul sa va cereti scuze, pentru ca nu permit nimanui sa/si bata joc de ceva aproape sacru pentru mine... mi/ati produs o imensa tristete si nici macar daca ati recunoaste ca nu va apratine formularea , tot nu mi/ati putea reface starea... biserica pitigoilor in acest moment nu mai e titlul unei colectii, nu mai e nimic...
pentru textul : bunica mea a fost o lebădă neagră de...se poate afirma încă din vechime că oamenii judecă și evaluează. nu știu dacă o fac și concomitent. eu zic că ești amabilă, Marina! atent, paul
pentru textul : girovag al maculelor deGeorge, foarte simpatica cronica. Si la obiect. Pozele sunt si ele simpatice tare, apreciem, apreciem! :) (si multumesc ca ai scris ca am citit din proza mea, dar cum era maraton de poezie, am citit o poezie de Liviu Nanu, din volumul Virtualiei). Dorin, stiu cu cine semeni. Badea. :))
pentru textul : Virtualia XI. Dragoste cu stele verzi. deMulțumesc pentru observații, Marina, am și corectat.( M-am jucat cu punctuația și caracterele grafice însă diferit în fiecare text...)
pentru textul : Mesaj dintr-o somnoroasă istorie/ Message d’une somnolente histoire dethe lesson being: electricity makes people fool around with copper wires?
i enjoyed your story.
pentru textul : I just started a small electrical fire in my grandmother’s apartment and short-circuited every plug in her house. deDin context am inteles ca ai fi cruda insa nu am stiut ca esti si pisaloaga :) E numai treaba mea ce fac acolo Catherino.
pentru textul : dragostea deIn rpimul rand ar fi frumos si indicat ca cineva sa faca un "resize" la fotografie, din motive evidente. Apoi, legat de cele trei strofe, trecand peste acea tenta umoristica, din punct de vedere al constructiei sunt destul de slabe. De ce ? Pai folositi ca rima pentru "gospodarul" chiar ..."gospodarul", "cu curcani" cacofonie foarte evidenta... In rest foarte evidenta, nici o subtilitatea, nimic... Mai incercati ! Spor! Ialin
pentru textul : Naufragiu?! demă bucur să te regăsesc aici şi mulţumesc pentru semn. şi eu te citesc cu plăcere.
pentru textul : closer deM-am logat doar ca să spun "foarte tare textul ăsta! Ştiu că-i o afirmaţie nu tocmai literară, dar e atât de adevărată...
Ludic, umor, imprevizibil... fain!
pentru textul : cu ochii deschiși deinteresant, desi am senzatia ca undeva in partea a doua se dilueaza putin as inlocui "al mamei mele suspin" cu "al mamei suspin"
pentru textul : Tânărul din Nain deindiferent de gestul de plagiat al luciei marinescu mi se pare neavenit comentariul "batrinicios" generalizator al cristinei stefan. pot sa spun si eu acum: pai daca voi "batrinii" generalizati in halul asta ce sa mai astept de la cei tineri... o natiune de prejudecati...
pentru textul : Gând lucid deVerde crud poemul tau, Vladimir :).Mi-au placut mult versurile in care apare betivul tau si libertatea la care m-au dus cu gandul. Libertatea-copil si libertatea-betie, cele care sunt de fapt singurele adevarate.Foarte reusita imaginea pe care ai creat-o in : "așezat turcește în fața unei cârciumi".
pentru textul : mijlocul cerului deDoamnelor, comentariile voastre imi amintesc o perioada interesanta din viata, o felie de road movie, dar nu una a la Boc, de cativa km pe ambele sensuri, cu tot cu panglica taiata, ci de o intreaga banda, paralela cu cea pe care m-am inscris si pe care rareori mai opresc. Nu stiu daca este nostalgia depasirilor riscante sau a vitezei prea mari, dar stiu ca un capat nu exista. Si nici celalalt. Stim toti ca orice secventa este un film intreg, orice sens are un contrasens, chiar si ce pare fara niciun sens. Pana la urma, chiar si mijloacele astea de locomotie sunt butaforie, doar, uneori lipite bine de piele. Iar, daca regizorul este talentat si actorii isi stiu bine rolurile, filmul poate lua chiar si un premiu.:)
pentru textul : secvenţă cu tun de ceaţă şi fumigene de...:) mulțumesc, anna. precum spui tu, acesta e doar un gând ce face pe mortul! mulțumesc de trecere și de cuvintele tale frumoase. dormeam și m-au trezit colindătorii... nu am îndrăgit niciodată ceva cântat atât de fals. doi ștrumfi cu clopoței, prin clasa întâia, mă zgomoteau. am râs din tot sufletul. sigur o să am un an bun:)!
pentru textul : Tot Ce Am Adus deai mare dreptate... prea mult balast, trei sferturi din viata mea e balast... cum sa fie altfel ceea ce scriu? daca maine as pleca in urma ar ramane un cd, o carte *(nu de poezii), catvea colectii de desene, o mana de poeme si un prunc ca o legenda... si ar mai ramane o iubire mai frumoasa decat toate ce au fost pana azi pe pamant...
pentru textul : interviu deam impresia ca nu se cunoaste ce anume este un colaj poetic va rog sa incadrati textul la categoria potrivita
pentru textul : Săptămâna Creației deAdrian, ce banalitate să spun, să declam ? E bine. Bune au fost toate. Și sunt !
pentru textul : cal alb cu orbite albastre demulțumesc Cristina, am rezolvat-o. sper să fie bine acum
pentru textul : o avarie neplanificată de„Afirmațiile matale domnule Gorun nu le preiau ca atare ceea ce rămâne este timpul care ar trebui să demosntreze una-alta, al meu și al matale separat.….oricum, chiar dacă este doar pentru mine, satisfacția e acolo și anume că teatrul arată spiritele înalte căteodată dar pe cele mărunte mai întotdeauna”.
Rezon, Bobadilică! Spiritele înalte, cum pare a fi şi al mătăluţă, se întâlnesc întotdeauna. Indiferent că e vorba de teatru, sau nu. Precum Tanţa şi Costel la Lehliu, de exemplu. Nefericirea este că al tău e atât de special încât nu se poate întâlni decât cu el însuşi. Mai ales în posteritate. Şi singurul lucru care îi rămâne este să îşi arate, în singurătatea sa astrală, degeţelul şi să se prăpădească de râs. Iar abia atunci o să vezi ce o să „demosntreze” demonstraţia aia. Îţi urez, încă de pe acum, distracţie plăcută, Nemuritorule (încă în viaţă)! Până atunci ne mai amuzăm şi noi p-acilea pe criza asta. Aşa că dacă nu ţi-a ajuns încă, te mai aştept. Nu te sfii. Sper că imaginaţia ta debordantă nu a rămas fără replică. Ar fi păcat. Circul abia a început. Nu vreau să dezamăgim spectatorii care abia s-au încălzit. Cum o atată şi ratingul la acest text. Care, din nefericire, nu are (numai) de-a face cu poezia lui Yester care-l merită pe bună dreptate.
pentru textul : mersi pentru intenţia de ţigară deŞi am să te rog să nu mai revii cu nimic, dacă nu este legat strict de text. Nu face ca acest text să fie despre tine, aşa cum ai făcut sub "Alb şi roşu" sau sub altele. La fel şi pe viitor, nu doar aici.
pentru textul : nada te turbe demulţumesc Ottilia, poezia aceasta a curs firesc pentru mine, iar aluzia din final la "zbor deasupra unui cuib de cuci" s-a impus de la sine, deşi iniţial nu intenţionasem să o introduc. Îmi pare bine că ai avut timp şi de mine şi că ţi-a plăcut textul!
pentru textul : supă cu albituri deyes, it suits me. like a sweet imperfection on an impeccable misanthropy.
pentru textul : you are depoemul tau are sensibilitate si greutate. imi place mult postura de Micul Print a baiatului care contempla luna, dialogul imaginar (sper) cu mama. ce mi se pare putin sarit din logica poetica este "respirația de pe geamuri" care nu este acelasi lucru cu geamul aburit in urma expiratiei. acolo m-am poticnit, de aceea iti specific asta.
pentru textul : respirația de pe geamuri deChiar dacă nu mă omor după acest stil, îmi plac a doua şi a treia.
pentru textul : haikuri de baltă deregret, dar nu sunt de acord cu tine nici aici. decolorat și sugrumat sunt mai sugestive, mai puternice decât palid și mut. și asta doar la primul vers.
pentru textul : Nenorocul de"Iar un trecut
Pe veci pierdut
În plâns m-abate" e , (cum să spun eu frumos) patetic, pentru că nu există nici un trop. spre deosebire de
"plângând ascult
la vremi de mult
îndepărtate."
uite, judecă și tu: plângând ascult la vremi îndepărtate... pe veci pierdut în plâns m-abate... observi? e... profan literar, ca să glumim puțin.
cât despre blaga, piciorul lui metric șchioapătă serios în traducere.
însă eu te încurajez cu drag, și ai postat o traducere ce mie, cu mențiunea aferentă, mi-a plăcut.
Pagini