Da, Adrian, e vorba despre DOOM, ed. a II-a, 2005, care anulează, de fapt, anumite prevederi din diversele ediţii ale DEX-ului. De altfel, MOTTO se scria aşa si pe vremea când eram eu elev si student, iar scrierea cu un singur T era o prostie. In DEX există şi alte tâmpenii. De pildă, se indică drept formă corectă PUDIBUND, cuvânt pe care nu ştiu să-l fi folosit cineva in această formă, de la paşoptişti (care l-au luat din franceză, nu din latină) până azi. DOOM 2 îndreaptă lucrurile, dând drept formă corectă PUDIBOND (cu derivatul PUDIBONDERIE).
Dar are şi DOOM 2 prostiile lui (ex. variantele libere CIRESE-CIRESI, pentru fructe!).
Andreea Iancu, nebunul din acest poem este unul deosebit. El arată doar UNEORI ceasul , în funcție de ceea ce simte față de trecători. Hârtia aceea ar putea conține indicii cu privire la taină. dar NIMENI nu este curios să o citească. Nebunul poate cere ajutorul în felul acesta...Singurul care îi dă atenție deocamdată este povestitorul și cititorii poemului... mulțumesc pentru comentariu cu drag
dom'le să știi că dacă nimeni nu te iubește, dacă toată lumea o să te dea afară eu tot te iubesc. ai un simț profund al electromagnetismului românesc. și asta e rar. majoritatea sînt inerți. ca neonul. sau argonul. sau patefonul. dar tu vibrezi. și asta te ține în viață în acest RPG cu nume de România. ne întîlnim la nivelul următor.
deseori, vietile autorilor sunt cu mult mai interesante decat opera lor. o astfel de analiza este de luat in calcul, poate chiar aici pe H. chimia este, in sine, un poem.:)
un poem natural, scris parca din prima, nu sunt fortari, se vede ca totul curge dintr-o traire orbitoare. este un poem care imi trece prin vene si il simt mm cu mm, parca am revelatia ca l-am scris eu. ciudat. singura obiectie o am la comparatia iubitul-pasare maiastra din basmele cu zane si zmei. dar, pana la urma vad fluenta si pasiunea din poem. frumos. mcm
O provocare la meditație potrivită acestui prag al zilei, în care lumina desface otogoanele dintre cer și pămînt. Lutul naște floarea de cais și de măr și de zarzăr; florile nasc perle din cuvînt, perlele sînt lacrimi și cad patinînd fragil asupra lutului și lutul cîntă despre comori îngropate, peste care au fost îngropate alte comori. Vor veni căutătorii de comori mereu alții și alții... De-i vîna fie norocul, fie întrebările " te urmează în tot locul vînturile, valurile"...Chiar, ce folos de un hambar mai mare dacă sufletul nu poate urma drumul florii de cais, la ceas de april, la ceas de mare taină ?
O "revitalizare a scrisului", da, e necesară, iar depărtarea de care vorbește Adrian e tot mai pregnantă. E interesant cum o numește el (și îmi place): "literatură digitală", care într-adevăr se distanțează tot mai mult de "textul scris". Nu am citit manifestu Nunu, dar probabil am să-l caut. Mi se pare că tot pe aici bine zicea cineva, dacă nu tot Adrian Grauenfels, de caracteristicile "literaturii digitale" (nu era numită așa, dar, iată, am preluat deja termenul), în care releva perfect adevărat scăderile acesteia față de "cealaltă". Nu detaliez. Apoi, nu prea reușesc să-mi formez ideea despre "starea mentală care să detașeze realul de expresie", iar aceasta, probabil datorită faptului că pentru unii dintre noi însuși acest "real" e foarte greu de definit, de sesizat, de prins în concept. Realul, pentru unii, se sustrage oricărei definiții, iar până la urmă tot metafora (în sensul de "o realitate despre o altă realitate") îl exprimă cel mai bine. Atâta doar, că aici, pe tărâmul metaforei, funcționează și regula complementară: orice dezvăluire e acompaniată de o altă reînvăluire în mister, și atunci unde ajungem?, și cum mai definim o "direcție"? Bon!, mă reîntorc la textul de mai sus, lăsând, eventual, dezbaterea pe umerii unei alte secțiuni ("interactiv"?). Am să-ncerc să privesc textul prin prisma a ceea ce spunea Adrian mai sus (asta nu înseamnă că am să și reușesc). Așadar: autorul reușește prin text să inducă în cititor "starea mentală" de receptare a textului. Expresia e clară, ironică, ușor revendicatoare, superioară subiectului avut în vedere, dar dilema mea, enunțată mai sus, persistă: nu știu în ce măsură acest text se distanțează sau nu de "real". Eu cred că nu se distanțează (cum făcea dada-ul) și probabil de aceea Adrian îi spune Nunu. Nu știu. Dar e clar o trăire virtuală, eu spun chiar imposibilă. Dar atunci cum mai e real? Apoi, pasajul cu "ceara din urechi", dizgrațios, ce-i drept, și contestat de antecomentatori, este însă atât de evident distonant cu restul textului, încât e imposibil ca autorul să nu fi urmărit ceva anume prin aceasta. Iar nu știu. Probabil face parte din linia estetică pe care autorul dorește să o aducă. În plus, acest pasaj este singurul care leagă textul de imagine. Respectiva femeie (?) nici nu face duș, nici nu-și spală părul, nici nu se plimbă prin aeroport. E într-un singur picior iar în cizmă e băgată o mână. Și ajung în sfârșit la oglinzi, care dau și titlul textlui. Rostul oglinzii e ca cineva să fie acolo, în ea, să se reflecte. Ori în oglinzile lui Adrian nu e nimeni. Golire de sens? Absența expresiei? Părăsire a realului? Ieșire din real și intrare într-un posibil? Prea multe întrebări deja, probabil doar autorul ne poate scoate la liman. Încă o semnalare: apreciez textul întrucât aduce cu totul altceva decât poezia goală de sens, ultracomestibilă, plicticos cotidiană douămiistă. Sper că nu v-am încurcat prea tare, dar am încercat să-mi lămuresc niște lucruri, pentru că aici se întâmplă ceva.
textul acesta merită tradus în româneşte. un alt titlu ar fi un mare plus.
cu un astfel de text aş bate la porţile premiului nobel. :)) faţă de societatea literară, tu, Corina, ţi-ai făcut datoria. text excelent. mie mi-a plăcut pînă la os şi oridecîteori revin pe pagina ta recitesc acest text cu mare plăcere.
pentru gustul acru al clopotului, bradul crescut pe un colț de granit și timpul abia secerat ce înțeapă jilav când intri desculță în miriștea nopții. o peniță felicitări
am fost la lansarea volumului, ceea ce am trăit m-a lăsat mută o perioadă.poemele Adrianei sunt de o sensibilitate rară dar recitate de dl Adrian Munteanu sunt cutremurătoare.este volumul meu de suflet...
ai ales un poem care şi mie îmi place f mult.
felicitări pentru prezentare!
Fragmentul acesta are cursivitate, o doză bine venită de umor, și un firav fir epic. Dar nu-i rău. Mâna care scrie nu-i deloc nesigură, iar asta se dobândește greu și se pierde lesne. Se vede însă c-a fost scris dintr-o suflare și că nu ai revenit asupra lui. Ți-aș recomanda să revezi următoarele construcții: - "nu mai ajung nici să mă iscălesc pe foaia de prezență a seminarului constipat în antipatia profesorului" (n-am înțeles nimic din construcția asta. Ce caută "în anipatia profesorului" acolo? Constipat nu prea văd să ceară determinarea respectivă, vezi ce faci să clarifici ce-ai vrut să spui); - "destinații mamare" - nu știu dacă ai vrut să faci un joc de cuvinte aici, dar mamar nu are legătură cu mama, iar altfel construcția ta nu are sens, căci bănuiesc că te referi la înjurături cu trimitere la origine, nu? - "În raza privirii mele sărace" - o privire nu prea are cum să fie săracă. Poate raza... și-atunci construcția e confuză din start, ar trebui regândită; - "Dacă la ora aia aș fi avut încă vreun strop de civic în mine, l-aș fi numit rom" - ???!!! - "Am coborât aruncând o ultimă privire victimei și, ajuns pe trotuar, am dat drumul rafalei chinuitoare de râs. Pe retină îmi persista incă imaginea bătrânei sustrăgând portofelul tânărului, infofolindu-l în batic și coborând ca o umbră din autobuz." Aici nu se leagă. Bătrâna ori rămâne în autobuz după ce coboară povestitorul, ori a coborât înainte? Sau sunt duă bătrânici?! Sau a coborât și ea la aceeași stație? (neclar). Vezi cum se dă peste cap tot eșafodajul, dacă nu ești atent la detalii?; - "Deci nu-mi făceam prea multe mustrări de conștiință." este inutilă, poți să renunți la ea. Crede-mă, nimeni nu se mai gândește la asta la finalul textului. E ca și cum ai spune la finalul unei glume "acum puteți să râdeți".
...se perpetuează greşelile, prin preluarea ca atare a unor informaţii din diferite surse şi neverificarea lor. Cică în jurnalistică ai nevoie de trei surse pentru validarea unei ştiri. Se pare că totuşi în cercetare, monografii et Co. nu e valabil :).
Off-topic: ce-aveţi, fraţilor (şi surorilor) cu Caracalul? :D Pe de altă parte, aparent, e normal. Am avut o amică, pe vremuri, născută în Caracal, care obişnuia să spună că acolo doar s-a răsturnat carul. "Aceia" au pornit mai departe pe jos şi s-au răspândit te miri pe unde :).
"stații de metrouri graffiti murdare și anoste" - apendice inutil strofa a doua, - habar n-am ce cauta acolo "măsluite noaptea de îngeri" - aiureli "deluviu de toamne palimpsest" - alte aiureli "când ninge vremelnic dincolo de munți" - alabalaportocala "doar cât visezi să te plimbi gol prin ultima euroninsoare" - cred ca asta e dintr-un film nereusit "cazărmile cuvintelor" - optzecisme restul are ceva sclipiri dar iar e slabut
Da, Alina. Eu mă simt jenat pentru o remarcă pe care tocmai am trims-o pe un alt text. Se pare că un anume disconfort încă nu mi-a trecut. Știi tu. Altfel, apreciez efortul tău de a avea un comentariu la fiecare text al fiecărui autor, dar vezi că aici e și un risc. Mai ales dacă e primul comentariu. E interesantă critica, dar îmi place și duelul dintre critici. Succes! Sper să nu se sperie autorii de ping-pongul între Alina și Călin. Scuze pentru (eventuala) off topic-itate, dar eu zic că sunt bune și astfel de precizări. Rămân la opinia mea că sensurile NU sunt aceleași. A te lega la șireturi să fie chiar la fel cu a te închina?
da, as unifica expresia. o sa introduc acel ``a ``. multumesc de citire. va citesc si eu, pe fiecare in parte, pe acei care postati de cand am fost acceptata aici.
Catalina Chelaru, ai imprumutat doar o expresie. Atit. Eu nu am zis nicio clipă cuvântul "plagiat". Tu singura ai afirmat mai sus " cumuland un comentariu de al lui in care vorbea de bisericute si de pitigoi , fara sa alature termenii, si unul al tau sau al lui emilian pal"...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
de acord, aștept dezbaterea
pentru textul : de ce se merită să citești hermeneia - sau despre sarcasm și sănătatea mintală dezii si matale "linia" ca nu-i frumos pt. o editoare
pentru textul : Zebre cu barză şi zimbru deP.S. Mai era un poem dar l-ați șters...
pentru textul : Doar un nebun frumos dePaul, nu mi-ai sugerat nimic în sensul formei pe care ai fi folosit-o. Poate, poate...
pentru textul : poveste din mărul pierdut ( II) deCu salutări din frigul zilei !
Da, Adrian, e vorba despre DOOM, ed. a II-a, 2005, care anulează, de fapt, anumite prevederi din diversele ediţii ale DEX-ului. De altfel, MOTTO se scria aşa si pe vremea când eram eu elev si student, iar scrierea cu un singur T era o prostie. In DEX există şi alte tâmpenii. De pildă, se indică drept formă corectă PUDIBUND, cuvânt pe care nu ştiu să-l fi folosit cineva in această formă, de la paşoptişti (care l-au luat din franceză, nu din latină) până azi. DOOM 2 îndreaptă lucrurile, dând drept formă corectă PUDIBOND (cu derivatul PUDIBONDERIE).
pentru textul : Plăci vinil peste ospicii deDar are şi DOOM 2 prostiile lui (ex. variantele libere CIRESE-CIRESI, pentru fructe!).
Andreea Iancu, nebunul din acest poem este unul deosebit. El arată doar UNEORI ceasul , în funcție de ceea ce simte față de trecători. Hârtia aceea ar putea conține indicii cu privire la taină. dar NIMENI nu este curios să o citească. Nebunul poate cere ajutorul în felul acesta...Singurul care îi dă atenție deocamdată este povestitorul și cititorii poemului... mulțumesc pentru comentariu cu drag
pentru textul : morile de vânt nu au ecou dedom'le să știi că dacă nimeni nu te iubește, dacă toată lumea o să te dea afară eu tot te iubesc. ai un simț profund al electromagnetismului românesc. și asta e rar. majoritatea sînt inerți. ca neonul. sau argonul. sau patefonul. dar tu vibrezi. și asta te ține în viață în acest RPG cu nume de România. ne întîlnim la nivelul următor.
pentru textul : Tanța portanța și chitanța defireste
pentru textul : rosario dedeseori, vietile autorilor sunt cu mult mai interesante decat opera lor. o astfel de analiza este de luat in calcul, poate chiar aici pe H. chimia este, in sine, un poem.:)
pentru textul : Al Veronicăi deun poem natural, scris parca din prima, nu sunt fortari, se vede ca totul curge dintr-o traire orbitoare. este un poem care imi trece prin vene si il simt mm cu mm, parca am revelatia ca l-am scris eu. ciudat. singura obiectie o am la comparatia iubitul-pasare maiastra din basmele cu zane si zmei. dar, pana la urma vad fluenta si pasiunea din poem. frumos. mcm
pentru textul : și eu te iubesc deO provocare la meditație potrivită acestui prag al zilei, în care lumina desface otogoanele dintre cer și pămînt. Lutul naște floarea de cais și de măr și de zarzăr; florile nasc perle din cuvînt, perlele sînt lacrimi și cad patinînd fragil asupra lutului și lutul cîntă despre comori îngropate, peste care au fost îngropate alte comori. Vor veni căutătorii de comori mereu alții și alții... De-i vîna fie norocul, fie întrebările " te urmează în tot locul vînturile, valurile"...Chiar, ce folos de un hambar mai mare dacă sufletul nu poate urma drumul florii de cais, la ceas de april, la ceas de mare taină ?
pentru textul : gates w/o pearls deO "revitalizare a scrisului", da, e necesară, iar depărtarea de care vorbește Adrian e tot mai pregnantă. E interesant cum o numește el (și îmi place): "literatură digitală", care într-adevăr se distanțează tot mai mult de "textul scris". Nu am citit manifestu Nunu, dar probabil am să-l caut. Mi se pare că tot pe aici bine zicea cineva, dacă nu tot Adrian Grauenfels, de caracteristicile "literaturii digitale" (nu era numită așa, dar, iată, am preluat deja termenul), în care releva perfect adevărat scăderile acesteia față de "cealaltă". Nu detaliez. Apoi, nu prea reușesc să-mi formez ideea despre "starea mentală care să detașeze realul de expresie", iar aceasta, probabil datorită faptului că pentru unii dintre noi însuși acest "real" e foarte greu de definit, de sesizat, de prins în concept. Realul, pentru unii, se sustrage oricărei definiții, iar până la urmă tot metafora (în sensul de "o realitate despre o altă realitate") îl exprimă cel mai bine. Atâta doar, că aici, pe tărâmul metaforei, funcționează și regula complementară: orice dezvăluire e acompaniată de o altă reînvăluire în mister, și atunci unde ajungem?, și cum mai definim o "direcție"? Bon!, mă reîntorc la textul de mai sus, lăsând, eventual, dezbaterea pe umerii unei alte secțiuni ("interactiv"?). Am să-ncerc să privesc textul prin prisma a ceea ce spunea Adrian mai sus (asta nu înseamnă că am să și reușesc). Așadar: autorul reușește prin text să inducă în cititor "starea mentală" de receptare a textului. Expresia e clară, ironică, ușor revendicatoare, superioară subiectului avut în vedere, dar dilema mea, enunțată mai sus, persistă: nu știu în ce măsură acest text se distanțează sau nu de "real". Eu cred că nu se distanțează (cum făcea dada-ul) și probabil de aceea Adrian îi spune Nunu. Nu știu. Dar e clar o trăire virtuală, eu spun chiar imposibilă. Dar atunci cum mai e real? Apoi, pasajul cu "ceara din urechi", dizgrațios, ce-i drept, și contestat de antecomentatori, este însă atât de evident distonant cu restul textului, încât e imposibil ca autorul să nu fi urmărit ceva anume prin aceasta. Iar nu știu. Probabil face parte din linia estetică pe care autorul dorește să o aducă. În plus, acest pasaj este singurul care leagă textul de imagine. Respectiva femeie (?) nici nu face duș, nici nu-și spală părul, nici nu se plimbă prin aeroport. E într-un singur picior iar în cizmă e băgată o mână. Și ajung în sfârșit la oglinzi, care dau și titlul textlui. Rostul oglinzii e ca cineva să fie acolo, în ea, să se reflecte. Ori în oglinzile lui Adrian nu e nimeni. Golire de sens? Absența expresiei? Părăsire a realului? Ieșire din real și intrare într-un posibil? Prea multe întrebări deja, probabil doar autorul ne poate scoate la liman. Încă o semnalare: apreciez textul întrucât aduce cu totul altceva decât poezia goală de sens, ultracomestibilă, plicticos cotidiană douămiistă. Sper că nu v-am încurcat prea tare, dar am încercat să-mi lămuresc niște lucruri, pentru că aici se întâmplă ceva.
pentru textul : Oglinzi deai o pisica. si sfaristul se continua , simbolul si ritul.
pentru textul : Poem cu buzunare detextul acesta merită tradus în româneşte. un alt titlu ar fi un mare plus.
cu un astfel de text aş bate la porţile premiului nobel. :)) faţă de societatea literară, tu, Corina, ţi-ai făcut datoria. text excelent. mie mi-a plăcut pînă la os şi oridecîteori revin pe pagina ta recitesc acest text cu mare plăcere.
pentru textul : Costa's depentru gustul acru al clopotului, bradul crescut pe un colț de granit și timpul abia secerat ce înțeapă jilav când intri desculță în miriștea nopții. o peniță felicitări
pentru textul : conifere den-am mai gasit niciunul. oi fi fost eu obosit.
pentru textul : lucia deam fost la lansarea volumului, ceea ce am trăit m-a lăsat mută o perioadă.poemele Adrianei sunt de o sensibilitate rară dar recitate de dl Adrian Munteanu sunt cutremurătoare.este volumul meu de suflet...
pentru textul : Adriana Lisandru - despre ea, niciodată deai ales un poem care şi mie îmi place f mult.
felicitări pentru prezentare!
Fragmentul acesta are cursivitate, o doză bine venită de umor, și un firav fir epic. Dar nu-i rău. Mâna care scrie nu-i deloc nesigură, iar asta se dobândește greu și se pierde lesne. Se vede însă c-a fost scris dintr-o suflare și că nu ai revenit asupra lui. Ți-aș recomanda să revezi următoarele construcții: - "nu mai ajung nici să mă iscălesc pe foaia de prezență a seminarului constipat în antipatia profesorului" (n-am înțeles nimic din construcția asta. Ce caută "în anipatia profesorului" acolo? Constipat nu prea văd să ceară determinarea respectivă, vezi ce faci să clarifici ce-ai vrut să spui); - "destinații mamare" - nu știu dacă ai vrut să faci un joc de cuvinte aici, dar mamar nu are legătură cu mama, iar altfel construcția ta nu are sens, căci bănuiesc că te referi la înjurături cu trimitere la origine, nu? - "În raza privirii mele sărace" - o privire nu prea are cum să fie săracă. Poate raza... și-atunci construcția e confuză din start, ar trebui regândită; - "Dacă la ora aia aș fi avut încă vreun strop de civic în mine, l-aș fi numit rom" - ???!!! - "Am coborât aruncând o ultimă privire victimei și, ajuns pe trotuar, am dat drumul rafalei chinuitoare de râs. Pe retină îmi persista incă imaginea bătrânei sustrăgând portofelul tânărului, infofolindu-l în batic și coborând ca o umbră din autobuz." Aici nu se leagă. Bătrâna ori rămâne în autobuz după ce coboară povestitorul, ori a coborât înainte? Sau sunt duă bătrânici?! Sau a coborât și ea la aceeași stație? (neclar). Vezi cum se dă peste cap tot eșafodajul, dacă nu ești atent la detalii?; - "Deci nu-mi făceam prea multe mustrări de conștiință." este inutilă, poți să renunți la ea. Crede-mă, nimeni nu se mai gândește la asta la finalul textului. E ca și cum ai spune la finalul unei glume "acum puteți să râdeți".
pentru textul : Viceversa decine te-a supărat aşa rău?
pentru textul : Flegmatic (II) deMultumesc, Daniela
pentru textul : despre ea, niciodată desi bine-ai venit pe aici. :)
...se perpetuează greşelile, prin preluarea ca atare a unor informaţii din diferite surse şi neverificarea lor. Cică în jurnalistică ai nevoie de trei surse pentru validarea unei ştiri. Se pare că totuşi în cercetare, monografii et Co. nu e valabil :).
Off-topic: ce-aveţi, fraţilor (şi surorilor) cu Caracalul? :D Pe de altă parte, aparent, e normal. Am avut o amică, pe vremuri, născută în Caracal, care obişnuia să spună că acolo doar s-a răsturnat carul. "Aceia" au pornit mai departe pe jos şi s-au răspândit te miri pe unde :).
pentru textul : Marioara Sachelarie din Găeşti şi literatura americană modernă de"stații de metrouri graffiti murdare și anoste" - apendice inutil strofa a doua, - habar n-am ce cauta acolo "măsluite noaptea de îngeri" - aiureli "deluviu de toamne palimpsest" - alte aiureli "când ninge vremelnic dincolo de munți" - alabalaportocala "doar cât visezi să te plimbi gol prin ultima euroninsoare" - cred ca asta e dintr-un film nereusit "cazărmile cuvintelor" - optzecisme restul are ceva sclipiri dar iar e slabut
pentru textul : de dragoste și gândaci de Colorado deDa, Alina. Eu mă simt jenat pentru o remarcă pe care tocmai am trims-o pe un alt text. Se pare că un anume disconfort încă nu mi-a trecut. Știi tu. Altfel, apreciez efortul tău de a avea un comentariu la fiecare text al fiecărui autor, dar vezi că aici e și un risc. Mai ales dacă e primul comentariu. E interesantă critica, dar îmi place și duelul dintre critici. Succes! Sper să nu se sperie autorii de ping-pongul între Alina și Călin. Scuze pentru (eventuala) off topic-itate, dar eu zic că sunt bune și astfel de precizări. Rămân la opinia mea că sensurile NU sunt aceleași. A te lega la șireturi să fie chiar la fel cu a te închina?
pentru textul : Piatra cea de toate zilele demultumesc am sa tin cont de sfaturile dumneavoastra in alte texte, deocamdata nu pot sa modific textul de fata.... cu stima,adelina
pentru textul : Joc del-am gasit! :)
pentru textul : Străin denu m-am gîndit niciodată că ai scrie ca să îmi placă mie. mi-am spus numai părerea. părere care e cu siguranță subiectivă
pentru textul : Eșafod deimpresia mea este ca ai facut unele modificari intre timp.
pentru textul : decembre demultumesc de citire si apreciere. sunt de acord cu sugestia dv. se poate renunta la acele versuri. chiar suna mai bine fara ele.
pentru textul : Bunicul deca atare le scot
da, as unifica expresia. o sa introduc acel ``a ``. multumesc de citire. va citesc si eu, pe fiecare in parte, pe acei care postati de cand am fost acceptata aici.
pentru textul : dumnezeu scrie deCatalina Chelaru, ai imprumutat doar o expresie. Atit. Eu nu am zis nicio clipă cuvântul "plagiat". Tu singura ai afirmat mai sus " cumuland un comentariu de al lui in care vorbea de bisericute si de pitigoi , fara sa alature termenii, si unul al tau sau al lui emilian pal"...
pentru textul : bunica mea a fost o lebădă neagră dePagini