Mulţumesc pentru lectură şi comentariu domnule Gorun. Oricum consider că artistul adevărat nu creează pentru a transmite ceva, în niciun caz un mesaj ca atare sau o anumită stare emoţională, etc, ca atare. Nu am întâlnit doar ideea lui Mac Leish, şi alţii au mai spus acelaşi lucru înaintea mea. Cred că pot găsi acest punct de vedere voalat sau nu în orice studiu de istorie sau critică a artei. Şi am înţeles acest lucru observând şi în mod concret cum e percepută creaţia anumitor artişti sau cum sunt percepute şi remodelate operele celor din alte epoci istorice. Mă bucur că v-aţi amuzat, deşi acesta e un simplu punct de vedere, deci nu văd ce poate fi amuzant. În plus nu aveţi dreptate că ar fi incoerent din punct de vedere logic, am explicat destul de clar ce înţeleg prin acea schiţare artistică. În concluzie sunt convinsă că aţi înţeles ce am vrut să transmit prin acest text care nu e artistic, ci o încercare de expresie a propriei filozofii. Singurul lucru care i se poate imputa cred că este naivitatea lui, ceea ce se explică prin lipsa de cultură filozofică elaborată a mea. Eu nu sunt poate un poet adevărat, dar am scris totuşi poezie, chiar dacă mai puţin reuşită. Atâţia poeţi sau scriitori (chiar Virgil pe acest site) şi-au exprimat în mod naiv din tot sufletul punctul de vedere asupra artei în general în formă de eseu şi au reuşit ca textele lor să placă. Recunosc, îmi pare rău că acest text al meu nu place nimănui, am primit chiar reacţii negative, pur şi simplu nu am reuşit, deşi am fost onestă şi perfect logică. Oricum nici poeziile mele nu plac defel...sunt perfect conştientă că nu am talent deloc. Asta e. Repet, nu am scris poezii ca să transmit ceva, pentru că arta trebuie să fie un dialog, nu un monolog turnat în capul publicului şi eu am fost mereu un om perfect raţional, nu visez cai verzi pe pereţi. Cred că înţelegeţi perfect această ultimă frază a mea şi esenţa artei în general, chiar dacă eu nu am reuşit să creez ceva cu adevărat bun.

textul are destul lugubru, dar, așa cum zicea și Adrian, io l-aș fi literalizat puțin, admițând că pornește de la o întâmplare reală. are însă destul farmec și așa. faptul că te face să te simți prizonier în spațiul respectiv și să-mi fi dorit să știu personajul mutat cât mai repdede :), spune destule.
dar, zi-ne, te rog, într-un episod viitor că după ce ai spălat cenușa unei doamne bătrâne ai aflat un mare, mare secret legat de scrinul negru.
promiți?

test de paternitate... al Uitării între somn și veghe, Mădălina face echilibristică pe linia visului. dar și visele vin înapoi și a sosit vremea sângelui. ca într-un ritual de exorcizare, femeile-umbră ies din ea și crede că a sosit momentul ca binele-răul, da-ul nu-ul să se transforme în două puncte. bănuiesc că este vorba de o nevoie de autocontrol și nu numai... fără exteriorizări de sentimente Mădălina are putere să-și țină "mâinile pe umerii unui copil". Mi-e greu să cred că poate fi adevărat, e doar un exercițiu de purtare a unor măști... ale indiferenței... plăcut.ok

Un text bun cu niste idei foarte interesante, dar care inglobeaza si niste comparatii care mi se par nepotrivite in context si aici as "nominaliza" partea cu apometrul(in plus nu vad legatura dintre apometru si acumularea de gaze) si trupul ca o masina americana...(partea aceea). Am remarcat structura ciclica ce se bazeaza pe un vers(e vers ?) puternic, care lasa o urma in memoria cititorului dupa o simpla citire. Poate par "ingust", dar la enumeratia cu "mai intai" mi se pare cam greu de conceput sa fie mai multe "intaiuri" (nu prea inteleg acea idee). Nu vad utilitatea sintagmei "ma chirceste" care, desi pulseaza efectul versului anterior provoaca un efect sonor nepotrivit. Mi-au placut ideile : "albul carnivor al pereților" "aici nu mai locuiește nimeni sau dacă locuiește o face pe vîrfuri" "nimic nu se pierde. ca într-un lanț trofic oamenii care nu mai sunt hrănesc oamenii care mai sunt" "întotdeauna febril ca nevoia de metadonă" Ialin

cu riscul de a repeta ce am spus, cred ca textul asta este puternic, da acces catre o lume stranie/fascinanta ,imaginile sunt tari si bine realizate cu economie totusi de mijloace. E o scriere...bogata fara a fi incarcata. aproape am senzatia unei parabole intre doua lumi cumva.Da. mi-a placut

despre poemele CI as putea sa iti dau ceva informativ "Ci (Traditional Chinese: 詞; Simplified Chinese: 词; Pinyin: cí, interchangeable with 辭) is a kind of lyric Chinese poetry.Typically the number of characters in each line and the arrangement of tones were determined by one of around 800 set patterns, each associated with a particular title. They were written to be sung to a tune, which was also determined by the title.It is to say, cis of the same title having the same style, and it is common for several cis to share the same title. Beginning in the Liang Dynasty, the ci followed the tradition of the Shi Jing and the yue fu: they were lyrics which developed from anonymous popular songs (some of Central Asian origin) into a sophisticated literary genre. The form was further developed in the Tang Dynasty, and was most popular in the Song Dynasty. The word "ci" is pronounced somewhat like "tsih".Ci most often expressed feelings of desire, often in an adopted persona, but the greatest exponents of the form (such as Li Houzhu and Su Shi) used it to address a wide range of topics." ...am prieteni niste chinezi extraordinari care au reusit sa ma captiveze. despre palimpsest: PALIMPSÉST s.n. 1. Pergament de pe care a fost ștearsă, răzuită scrierea inițială pentru a fi utilizat din nou și pe care se mai văd încă urmele vechii scrieri. 2. (Fig.) Scriere (veche) greu lizibilă datorită ștersăturilor și corecturilor. [Cf. fr. palimpseste, lat. palimpsestus, gr. palimpsestos < gr. palin – din nou, psestos – răzuit]. in acest context vizual si nu numai, e construit poemul. ultima propozitie din comm este un postulat apocrif?

credibil şi incredibil textul. curge ca un un fir curgător care după două trei ploi se umfla cât o guşă de curcan furios.
excelent finalul. la "din pârâu acela" lipseşte un l, iar fimituri? prin dicţionare nu e, nu ştiu de vreun regionalism, educă-mă! :)

e un text aflat in "Santier", nu cred ca mai conteaza.

a imaginilor. Un limbaj ferm, măiestria poetului se recunoaşte.

Da, are dreptate Marian, jocul de cuvinte cu "visuri" si "vise" e interesant, doar ca nu e un joc de cuvinte. Iar autoexilarea in somn o practic si eu si toti prietenii mei tot asa, din cand in cand, si anume dupa ce bem o lada de bere impreuna... ne autoexilam in pat si dormim de bubuie blocurile. Bobadil.

ce înseamnă "dinții mușcă înfipt"? dar "ai și perche" ?

fain, ușor nostalgic, partea cu avioanele mi-a plăcut:) frumos pus acolo eufemismul. că mie îmi place poezia Corinei Papouis nu mai e o noutate. mă bucur când te mai prind în limba română, Corina. că ai un telefon dat dreaq de elitist:) asta e altă poveste:) iar pe aici nu e niciun copil de adormit:) frumos poem.

cutia poştală
fereastra din pod
clapa de pian
inima din piept
vor exista în armonie totală
cu
exerciţiile plank
cotorul de măr per ritual
mersul degeaba
clişee şi
nici un fir de praf

voi fi cuminte şi albă

pasajul meu preferat!

Multumesc, Matei.

Daca ai mai lucra pe text, daca ai mai elimina un pic din teribilismul redat in context, ai mai pune si un pic de lirism, un pic de aerisire poetica in versuri, cu putina munca creativa, vei reusi sa faci un poem cat de cat bun.
Spor la munca!
Cu stima,
Iuri.