mi-am pierdut cămașa odată cu primăvara
acum vine toamna
și pe sub pași
aceleași petale uscate

***

cum scrii despre un lucru frumos,
îl faci să fie mai și frumos sau taci ca să te doară frumusețea lui,

ca și cum nu există suficientă durere?

câteodată sângele nu știe că fierbe
nu mai observi căruțele albe cu cai obosiți
chipurile triste de pe drumurile prăfuite.

și stolurile desperecheate de păsări
le vezi în treacăt
și mergi mai departe.

dar cum scrii despre un lucru ce doare,
îl faci să doară mai tare?

nu știi că
fiecare primăvară își va înfige dinții în tine?
și te va face să vrei să trăiești ca și cum ar avea nori electrici?

***

apoi pădurea va fi din nou frumoasă și verde.
câteodată vei avea chiar senzația că își pierde
mirosul stătut de cârpă umedă