Observaţii succinte privind limbajul/expresivitatea

*" I-ascult necuvântul" - despre "cuvânt s-a spus tot. Nu ştiu dacă exagerez când afirm că nu se mai poate spune ceva despre el astfel încât acel ceva să formeze patente literare; ba mai mult, nici măcar ceva care să incite. La fel şi despre "necuvânt", cu atât mai mult cu cât el, în cazul d-voastră, formează o metaforă antagonică (efect stilistic care începe să apună). Totodată, versul d-voastră (şi din considerentele de mai înainte) este un clişeu.

* "privindu-i muţenia" - aproximativ ca în cazul de mai sus, cu deosebirea că aici, datorită ariei lexicale ceva mai restrânsă, sintagma nu mai este aşa prăfuită. În treacăt fie spus, imaginea reflectată de acel emistih nu este una creată, nici una surprinsă, ci este una redată; aşadar, un minus liric.

* "Nu-s somn, nici trezii, doar iluzii în piatra" - aici e un exemplu de "frumos" care nu spune nimic; un retorism rezultat din măreţia cuvântului (şi nu din pedantism) care înghite orice posibil substrat. "Somn/ trezii/ iluzii" sunt atât de mari, încât suportă, în acelaşi timp, aproape toate sensurile, dar poate să le şi respingă. Dacă mi-aş permite un sfat aici, acela ar fi: feriţi-vă de "cuvinte mari", sugeraţi-le prin "cuvinte mici", dacă e musai.

* "părăsesc nemişcarea" - idem punctul doi.

Observaţii privind tehnica exterioară - versificaţia

* în linii mari, aţi abordat un ritm amfibrahic, dodeca şi endecasilab, obţinând astfel acces şi la rimele feminine, şi la cele masculine. Ritmul, însă, se pierde de multe ori; atunci, prozodia devine iritantă. Decât o prozodie proastă, mai bine una deloc :)

* versul 1, v3, v4, v5,6,7 şi v9 suferă.

* mu-ţe-ni-e; slu-ţe-ni-e; nu mu-ţe-nie Nu cred că principiul minimului efort a ajuns într-atât de departe încât acestor două cuvinte să le fie schimbat hiatul în diftong.

* cu excepţia rimelor înalt-bazalt/ piatra-Hatra (rare), celelalte sunt sărace.

* a treia vrigulă din versul 1, strofa 3, trebuie ştearsă.

...În concluzie, referindu-mă puţin şi la intrinsecul textului, nu cred că v-ar strica o reinventare a stilului; dacă nu şi formală şi ideatică, măcar una dintre acestea. Personal, aş începe prin lexic, aş continua prin părăsirea reflexelor pur clasice (inversiunea ar fi unul dintre ele), m-as orienta după metafore care să nu fie alterate de-o ambiguitate exagerată şi să fie, dacă nu originale şi şocante, măcar personale şi decente; aş aborda alte forme (personalziate, de ce nu) etc.

...Spertând că am fost cât de cât util, vă doresc o noapte plăcută!