adormise pe tejgheaua feminină
părul îi acoperea fața apoi
se lăsa în paharul gol cu greutatea lichidelor
îmi arăta în lumina difuză cum sunt
animalele hăituite

de lângă mâna amorțită am desprins verigheta udă
se jucase puțin cu ea
cam cum te joci cu mâna unui mort drag cât încă
îl crezi viu

i-am netezit gulerul
pe interiorul verighetei scria fin iulia
celălalt nume
cred că fusese zgâriat

târziu am luat talia inertă am prins-o lângă trup și
femeia a mormăit adresa
band-ul cânta înainte
never let me go
atunci am prins drag de moment ca de codul morse
în copilărie

pe care ciudat
niciodată nu l-am înțeles din prima