o perdea a auzului un tunel care se deschide și se închide
o valvă pulsând încet ca sângele când țâșnește din corpul decapitat
un coridor suspendat pe care sunetul se rostogolește ca o bilă de sticlă
când ieși din somn ca din moarte cu creierul spălat de balele peștilor
când dimineața urcă încet ca burta aburindă a unei balene
când obiectele par icrele unui monstru alb vărsate de frica morții
un coridor al auzului pe care vii în întâmpinarea ta
tânăr orb ca pleura de pe fețele morților
un coridor suspendat care se închide și se deschide
pe unde vine aerul friguros al orașului și al serii
ca o incintă întunecată pe unde trec razele gamma și lasă urme
mult timp după trecerea lor
un tunel al auzului ca o scară pe oasele palatine
un tunel al auzului ca o rană pe care calci cu tălpile goale
când ieși din somn ca din moarte cu creierul spălat de balele peștilor.
Comentarii
Aranca -
somnul devine citeodata pasajul dintre viata si moarte, o amprenta efemera a sunetelor rarefiate din mediul necunoscut arbitrar. un somn fara vise lipit de buzele livide ale mortii. si mai presus de acesta e insasi trezirea. o trezire fortata la realitate, metaforic vorbind, dintr-un somn al ratiunii ce naste monstri. cine sint acei monstri latenti din noi, din Raul ce ne inconjoara? deosebit poem.
citadinul -
Marina Nicolaev, Comentariul dumneavoastră, este, a câta oară? extrem de pertinent. Uneori ma gândesc sa nu mai public, pentru că mă simt "descoperit", vulnerabil în fața intuiției dumneasvoastră critice. Oricum, faptul că mă citiți este onorant pentru mine. Vă mulțumesc încă o dată pentru vizită.