pot să spun numai că mi-a plăcut mult? nu pot, așa că trebuie să scriu despre frumusețea detaliilor, despre realismul - registrul în care este scris întregul poem. un poem ce emoționează, un poem pe care l-ai tot reciti,
"mi-e dor de nașterea mea de acele
urlete animalice sau de cum îmi atingea mama obrazul în copilărie"
contradicția între cele două imagini deranjează totuși puțin, îmi pare rău că nu pot lăsa trei sferturi de stea
e un text intr-un fel "valurit", cred ca principala lui calitate este prinderea unui sentiment greu de definit printre cuvinte, este un text dupa parerea mea ancorat in real, dar ioana a reusit sa-i dea o forma spre acel inefabil. personal, mi-a placut atat forma textului, cat si, empatic vorbind, sensibilitatea ce o denota ideea ca si oamenii si caii sunt facuti din carne si oase, .. etc.. :)mi-a placut foarte mult, felicitari pentru un text frumos si profund.
Adrian, am revenit recent pe hermeneia. Mă surprinde îndatoritor gestul tău generos. Sigur îmi voi face timp să îți trimit "Tecuciul Cultural" unde a apărut această recenzie ce a încântat și scriitorii ce au luat legătura cu mine. Nu e pardonabilă întârzierea mea. Afectiv, admirativ, precum întotdeauna, Paul. ... dacă ai timp, am dori să avem câteva poeme inedite pentru revistă. Nu te grabim. cu drag... mai tânărul...
Foarte bun text, se simte evolutia in scris. Ars poetica si imagini puternice aproape la fiecare vers. Imaginea fantanilor care ies cu plinul face toti banii. Dupa parerea mea, este de departe cel mai reusit text pe care l-am citit pe Hermeneia in ultimele luni. Sintagma suspendat in aer este destul de folosita, ar merge la fel de usor si oras plutitor.
Right 100% Virgil. Insa acel "un alt inceput" e a lui compact "nu stiu ce ai fi vrut/ poate un alt inceput" - fata din vis cred, un text cu mesaj foarte raspindit la generatia noastra. De aceea poate ca ar merge evitat... sau rebranduit...stiu si eu? Chiar si cu toate astea, poemul sta in picioare, Andu
cred că „hristos” sau „christos” ar fi formele corecte, după grecescul χριστός, care e cu „h” (cînd transliterezi de exemplu chalkidiki spui „halchidichi”, „ch” grecesc = „h” romînesc)
comparația cu futbolu își are adevăru ei; eu îs fanu apostolului matei, era mai petrecăreț și mai jovial
...hei, și iată cum obligația de a citi tot ce apare pe hermeneia ne îndeamnă să fim doi interlocutori. dar nu e numai așa. mulțumesc, Marina! îmi demonstrezi că ai un suflet mare. voi sunteți cele care mă știți, iar acum e... toamnă, Doamne!
Părere, După umila mea părere ești atât de "previzibil" încât nu exiști. Te ciclezi. Nu în spațiu în care există diverse subspații (eventual ierarhizate conceptual dar care se întrepătrund) ale existenței. Nici măcar într-un singur (sub)spatiu: cel al realității cotidiene. Nici măcar liniar, bidimensional. Nici măcar unidimensional - într-un singur punct. Ci în jurul "nimicului" (fără dimensiuni). Și aceasta fără a putea sugera, prin poezie sau în oricare alt mod posibil de exprimare (dar aici, în cazul dumitale, pare a fi vorba de pretenția unei exprimări "poetice") că sub "nimic" ar putea exista "altceva". Ori un asemenea "ciclu" începe să devină atât de previzibil-manierist încât, practic, nu mai există. Ai să-mi spui că ăsta-i un paradox. Nu este. Pentru că numai previzbilitatea modern(istă), strict cauzală (in cazul dumitale e vorba de o cauzalitate manierist-superficială precum o măcinare în gol - un simulacru, un "do-while" fără oprire din programare) a devenit azi o iluzie - iluzia "nimicului" afirmat mai mult sau mai puțin bombastic și teribilist în "poezie" (nici măcar auto-ironic la dumneata pentru că nu închei, măcar cu "trebuie să deschid mai repede frigiderul (imi spun)!"). În schimb azi, din ce în ce mai mult - în postmodern și nu în post-modernism - tocmai "imprevizibilitatea" (cel puțin pe termen mediu și lung deocamdată în existența zilnică și pe termen ultra-scurt în ceea ce am putea numi "poezie post-modernă" și nu "postmodernistă") își arată "colții" și te pândește după fiecare "colț". Cred că o discuție pe această temă, lăsând la o parte cazul dumitale particular, ar putea începe, în mod mai la obict, pe acest sit. Poate că ar trebui să căutăm alte "cauze" și "cauzalitate", mai adânci/adâncă decât cele ale "cauzalității" stricte care ne aruncă într-un modernism întârziat care își dă duhul în post-modernismul "nimicului" și să le sugerăm în "poezie" dacă vrem ca aceasta chiar să sugereze "ceva" mai curând decât "nimic", parafrazându-l pe Heidegeer. Dar, mai cred, ca poeziile dumitale sunt un bun "studiu de caz" pentru inceput. Cu cele mai bune gânduri, G.M.
Da, voi reflecta la propunerea dumneavoastra.
Textul se vrea o pictura, o imagine plastica a suferintelor evreiesti din Moldova si Transnistria. Lagarul de la Bug era un lagar de exterminare.
Iar Devorah este o fetita care a murit in chinuri intr-o cocina de porci.
dinu, dragul meu, tu chiar nu vezi cît ești de ridicol cînd îți (auto)dai atîta importanță? tu chiar crezi că interesează pe cineva cît de prețios este timpul tău de parcă al nostru ar fi de mîna a doua.. apoi, tu chiar crezi că părerile tale au chiar așa o mare valoare? iar dacă vorbești de șlefuire, eu tot n-am înțeles, tu „șlefuiești”(sic!) pe alții (adică pe amărîții de noi) iar noi trebuie să stăm cuminți și să dăm ascultare valoroaselor tale îndrumări? tu chiar nu îți dai seama că e absolut ridicol modul în care pui problema? dar trec peste asta. la urma urmei, dacă preferi să fii clown e ok cu mine. au mai fost și alții. vor mai veni și alții. cu aplombul ăsta cărturăresc de atotcunoscători în ale poeziei și literaturii. pînă una alta eu ți-am pus o întrebare care avea enorm de multă legătură cu modul tău înțepenit de a te apropia de poezie. dar nu ai catadicsit să răspunzi. probabil este de la faptul că singura persoană care are într-adevăr ceva valoros de spus în ce privește poezia ești tu. no problem, am înțeles.
frumos scrii tu măi raul coldea, unde mai pui că numele tău este o anagramă atât de drăguță.
dacă ești cine zici că ești si ești în clasa a doișpea exact ca fata mea (la al doilea liceu, interesantă precizare din biografia ta) eu îți doresc imaginație și un sfat doar îmi permit, încearcă să fii mai original!
Andu
deși vocea mea poetică nu este întotdeauna răspicată se pare că aici am simțit nevoia unei puneri în temă ceva mai clare îmi pare bine că te regăsesc mulțumesc pentru aprecieri
Aranca, Excelent. Te-ai documentat mai bine decat mine. Sunt multumit ca articolul meu ti-a trezit interesul cu toate inexactitatile cuprinse in el. As fi si mai multumit daca cat mai multi ar afla despre Popa Roman si a sa Reoarhitectura.
o resemnare care doare dar trebuie dusă la capăt. e un discurs profund sieşi. ceva care duce greul sinelui. mi-a plăcut. am citit aşa cum ai citi o sentinţă. a se vedea începutul şi tot şirul ideii...
pentru mine e de peniţă. şi am să o pun în susul foii, Iulia (ce nume frumos! - asta ca o paranteză).
Elia, cred că e bine că nu deranjează întrebările în poezia ta, și nici parantezele. Eu de obicei sunt reticentă la chestiile astea în poezie, dar uite că aici nu e rău. Sigur, e mai mult un discurs, pe alocuri alunecând în poezie, dar cred că e un melanj al căutării. Mi-a plăcut finalul, să știi. În rest, nu știu dacă ar trebui neaparat reluată pentru șlefuire, cât mai degrabă am impresia că e unul dintre textele care trebuie scrise după o îndelungată tăcere. Ca de cele mai multe ori, remarc la tine modul în care îți privești eul poetic cu luciditate. O anumită "matematică", aș spune. Bine ai revenit. "știri cu rupturi" nu sună bine.
Adriana, dacă întrebi, trebuie, totuși (sic!) să-ți răspund.
1/ Da, eu așa cred.
2/ Pe viitor o să încerc să-mi limitez tentativele de umor la partea aceea mică unde cineva (altcineva decât mine) râde pentru că pricepe.
(Ca indicație ar trebui să pui cap-la-cap alegerile locale din țărișoara noastră, Brașovul, Mureșul (dar și Suceava, care nu e departe de Neamț), PD-L-ul și diaspora care acum doi ani și ceva îl ținea pe Băsescu la Cotroceni. Lung e drumul Neamțului ca să zic așa...), dar mai lung al dorului... în cazul meu, de ducă, desigur.
"Începutul și Sfârșitul sînt dumnezeiești. între ele m-am furișat eu" "ieri am fost cu simțămintele la altar să le curăț le-am pus într-un clavecin să sune frumos le-am uitat în ochii mari ochii plini de mătăsuri ai Mântuitorulu" "ce sunt simțămintele dacă nu niște zaruri aruncate pe pardoseala de marmură a inimii" "numai pe creanga smereniei devin privighetori cu glasuri de miere" "sub plapuma luminii" Din punctul meu de vedere toate cele de mai sus nu reprezinta decat metafore "fortate", banale, tipice incercarilor poetice de scoala generala, care nu aduc textului nici un fel de substanta. Apreciez incercarea de a spune ceva, insa cred ca ai mai putea reveni asupra textului. Sorin Ift.
textul este bun dar nu cred ca foarte bun. si sub nicio forma nu este cel mai bun text al tau. iar ca justificare voi oferi exemplul expresiilor "ca şi cum ai", "de care se", "ajunge la tine ca un", formule care chiar daca sint acceptabile totusi sint inamicii excelentei in poezie. dar asta este parerea mea. arta este precum diferenta dintre sticla si cristal.
nu m-aș aventura să presupun existența unor dureri în autorul concret al oricărui text, gândindu-mă că e vorba de poezie nu musai de jurnal intim. Asta, ca idee :)
Paul-sper sincer să nu răsară panseluțe din poezie, cred că au fost suficiente răsaduri în secolele trecute.Mi se pare excelent că nu răsar din scrierile tale.
Aici s-a încercat o aplicare în plan personal a parabolei biblice cu smochinul neroditor. Mesajul este clar, bine transmis, însă îi lipseşte acel ceva care să dea un fior. De fapt, poemul e un poem de autoanaliză într-o stare prezumtivă generând întrebări retorice. Cred că îi lipseşte elementul de noutate...fiecare dintre noi ne punem aceleaşi întrebări când citim sau auzim această parabolă. Mi-a plăcut mult că ai abordat această tematică. Nu renunţa :)
PS. Apropo de ton :) În comunicarea dintre două persoane, paradoxal, nu cuvintele sunt cele mai importante :) Iată ce spun studiile de specialitate:
Comunicarea intre doua persoane :
7% are loc prin cuvinte;
38% are loc prin voce (tonul vocii, intonatia, etc)
55% are loc prin limbajul trupului
Asta e valabil în comunicarea orală. În comunicarea în scris, altele ar fi procentele :)
Ioane, bine ai venit pe aici, mereu o placere sa te citesc! Deocamdata atat, e o simpla urare, dar vine din sufletul unuia care ti-a urmarit evolutia. Te astept cu multe texte de calitate si eu voi reveni cu comentarii sper cat mai potrivite. Andu
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
un text ce nu lămurește prea mult titlul propus ci doar se încadrează la compunere. o digresiune ce nu înviorează nici filosofia, religia sau altceva.
pentru textul : Discuții cu un tânăr prieten depot să spun numai că mi-a plăcut mult? nu pot, așa că trebuie să scriu despre frumusețea detaliilor, despre realismul - registrul în care este scris întregul poem. un poem ce emoționează, un poem pe care l-ai tot reciti,
"mi-e dor de nașterea mea de acele
urlete animalice sau de cum îmi atingea mama obrazul în copilărie"
contradicția între cele două imagini deranjează totuși puțin, îmi pare rău că nu pot lăsa trei sferturi de stea
pentru textul : litere în cădere liberă deesti kiki vasilescu, autorul "romanului rominesc pervers"? cit despre text, nu-i nereusit
pentru textul : Rectiliniu dee un text intr-un fel "valurit", cred ca principala lui calitate este prinderea unui sentiment greu de definit printre cuvinte, este un text dupa parerea mea ancorat in real, dar ioana a reusit sa-i dea o forma spre acel inefabil. personal, mi-a placut atat forma textului, cat si, empatic vorbind, sensibilitatea ce o denota ideea ca si oamenii si caii sunt facuti din carne si oase, .. etc.. :)mi-a placut foarte mult, felicitari pentru un text frumos si profund.
pentru textul : prin absurd, caii oanei pellea deşi dacă ar fi aşa, oricum e mult mai multă poezie aici decât la chestia aia a dv. cu cip, cip !
pentru textul : endemic deAdrian, am revenit recent pe hermeneia. Mă surprinde îndatoritor gestul tău generos. Sigur îmi voi face timp să îți trimit "Tecuciul Cultural" unde a apărut această recenzie ce a încântat și scriitorii ce au luat legătura cu mine. Nu e pardonabilă întârzierea mea. Afectiv, admirativ, precum întotdeauna, Paul. ... dacă ai timp, am dori să avem câteva poeme inedite pentru revistă. Nu te grabim. cu drag... mai tânărul...
pentru textul : Note pe marginea cărții lui Paul Blaj : Numen deAndu - simplu - acolo nu mai e niciun simbol, e doar ridicarea perdelei de intuneric. sau de "intuneric"...
pentru textul : (meta)morfoze deFoarte bun text, se simte evolutia in scris. Ars poetica si imagini puternice aproape la fiecare vers. Imaginea fantanilor care ies cu plinul face toti banii. Dupa parerea mea, este de departe cel mai reusit text pe care l-am citit pe Hermeneia in ultimele luni. Sintagma suspendat in aer este destul de folosita, ar merge la fel de usor si oras plutitor.
pentru textul : cerşetori de stele deRight 100% Virgil. Insa acel "un alt inceput" e a lui compact "nu stiu ce ai fi vrut/ poate un alt inceput" - fata din vis cred, un text cu mesaj foarte raspindit la generatia noastra. De aceea poate ca ar merge evitat... sau rebranduit...stiu si eu? Chiar si cu toate astea, poemul sta in picioare, Andu
pentru textul : oglinda lui moebius decred că „hristos” sau „christos” ar fi formele corecte, după grecescul χριστός, care e cu „h” (cînd transliterezi de exemplu chalkidiki spui „halchidichi”, „ch” grecesc = „h” romînesc)
comparația cu futbolu își are adevăru ei; eu îs fanu apostolului matei, era mai petrecăreț și mai jovial
pentru textul : Fanii lui Cristos de...hei, și iată cum obligația de a citi tot ce apare pe hermeneia ne îndeamnă să fim doi interlocutori. dar nu e numai așa. mulțumesc, Marina! îmi demonstrezi că ai un suflet mare. voi sunteți cele care mă știți, iar acum e... toamnă, Doamne!
pentru textul : Te iubesc dus-întors dePărere, După umila mea părere ești atât de "previzibil" încât nu exiști. Te ciclezi. Nu în spațiu în care există diverse subspații (eventual ierarhizate conceptual dar care se întrepătrund) ale existenței. Nici măcar într-un singur (sub)spatiu: cel al realității cotidiene. Nici măcar liniar, bidimensional. Nici măcar unidimensional - într-un singur punct. Ci în jurul "nimicului" (fără dimensiuni). Și aceasta fără a putea sugera, prin poezie sau în oricare alt mod posibil de exprimare (dar aici, în cazul dumitale, pare a fi vorba de pretenția unei exprimări "poetice") că sub "nimic" ar putea exista "altceva". Ori un asemenea "ciclu" începe să devină atât de previzibil-manierist încât, practic, nu mai există. Ai să-mi spui că ăsta-i un paradox. Nu este. Pentru că numai previzbilitatea modern(istă), strict cauzală (in cazul dumitale e vorba de o cauzalitate manierist-superficială precum o măcinare în gol - un simulacru, un "do-while" fără oprire din programare) a devenit azi o iluzie - iluzia "nimicului" afirmat mai mult sau mai puțin bombastic și teribilist în "poezie" (nici măcar auto-ironic la dumneata pentru că nu închei, măcar cu "trebuie să deschid mai repede frigiderul (imi spun)!"). În schimb azi, din ce în ce mai mult - în postmodern și nu în post-modernism - tocmai "imprevizibilitatea" (cel puțin pe termen mediu și lung deocamdată în existența zilnică și pe termen ultra-scurt în ceea ce am putea numi "poezie post-modernă" și nu "postmodernistă") își arată "colții" și te pândește după fiecare "colț". Cred că o discuție pe această temă, lăsând la o parte cazul dumitale particular, ar putea începe, în mod mai la obict, pe acest sit. Poate că ar trebui să căutăm alte "cauze" și "cauzalitate", mai adânci/adâncă decât cele ale "cauzalității" stricte care ne aruncă într-un modernism întârziat care își dă duhul în post-modernismul "nimicului" și să le sugerăm în "poezie" dacă vrem ca aceasta chiar să sugereze "ceva" mai curând decât "nimic", parafrazându-l pe Heidegeer. Dar, mai cred, ca poeziile dumitale sunt un bun "studiu de caz" pentru inceput. Cu cele mai bune gânduri, G.M.
pentru textul : girovag al maculelor deDa, voi reflecta la propunerea dumneavoastra.
pentru textul : Devorah deTextul se vrea o pictura, o imagine plastica a suferintelor evreiesti din Moldova si Transnistria. Lagarul de la Bug era un lagar de exterminare.
Iar Devorah este o fetita care a murit in chinuri intr-o cocina de porci.
Adrian, dacă aş şti aş face să devină reuşit.
însă, nu ai idee cât mă bucură faptul că "rămân atmosfera şi starea atât de specifice poeziei"!
îţi mulţumesc mult pentru prezenţă şi semnul de lectură.
pentru textul : mamă debine-ai veint! un poem inspirat și simpatic. adevărată poezie.
pentru textul : cuvintele noastre erau mai mari decat ușa dedinu, dragul meu, tu chiar nu vezi cît ești de ridicol cînd îți (auto)dai atîta importanță? tu chiar crezi că interesează pe cineva cît de prețios este timpul tău de parcă al nostru ar fi de mîna a doua.. apoi, tu chiar crezi că părerile tale au chiar așa o mare valoare? iar dacă vorbești de șlefuire, eu tot n-am înțeles, tu „șlefuiești”(sic!) pe alții (adică pe amărîții de noi) iar noi trebuie să stăm cuminți și să dăm ascultare valoroaselor tale îndrumări? tu chiar nu îți dai seama că e absolut ridicol modul în care pui problema? dar trec peste asta. la urma urmei, dacă preferi să fii clown e ok cu mine. au mai fost și alții. vor mai veni și alții. cu aplombul ăsta cărturăresc de atotcunoscători în ale poeziei și literaturii. pînă una alta eu ți-am pus o întrebare care avea enorm de multă legătură cu modul tău înțepenit de a te apropia de poezie. dar nu ai catadicsit să răspunzi. probabil este de la faptul că singura persoană care are într-adevăr ceva valoros de spus în ce privește poezia ești tu. no problem, am înțeles.
pentru textul : poezie pe (contra)sens denu am suze Andu. Ce te faci?
pentru textul : patul în formă de gondolă defrumos scrii tu măi raul coldea, unde mai pui că numele tău este o anagramă atât de drăguță.
pentru textul : există viaţă după noapte dedacă ești cine zici că ești si ești în clasa a doișpea exact ca fata mea (la al doilea liceu, interesantă precizare din biografia ta) eu îți doresc imaginație și un sfat doar îmi permit, încearcă să fii mai original!
Andu
deși vocea mea poetică nu este întotdeauna răspicată se pare că aici am simțit nevoia unei puneri în temă ceva mai clare îmi pare bine că te regăsesc mulțumesc pentru aprecieri
pentru textul : Recunosc & deda, vesnica mea problema cu titlurile... multumesc, Marina
pentru textul : Curând, Șeherezada... deAranca, Excelent. Te-ai documentat mai bine decat mine. Sunt multumit ca articolul meu ti-a trezit interesul cu toate inexactitatile cuprinse in el. As fi si mai multumit daca cat mai multi ar afla despre Popa Roman si a sa Reoarhitectura.
pentru textul : Reoarhitectura - arhitectul Popa Roman deo resemnare care doare dar trebuie dusă la capăt. e un discurs profund sieşi. ceva care duce greul sinelui. mi-a plăcut. am citit aşa cum ai citi o sentinţă. a se vedea începutul şi tot şirul ideii...
pentru mine e de peniţă. şi am să o pun în susul foii, Iulia (ce nume frumos! - asta ca o paranteză).
pentru textul : negru deElia, cred că e bine că nu deranjează întrebările în poezia ta, și nici parantezele. Eu de obicei sunt reticentă la chestiile astea în poezie, dar uite că aici nu e rău. Sigur, e mai mult un discurs, pe alocuri alunecând în poezie, dar cred că e un melanj al căutării. Mi-a plăcut finalul, să știi. În rest, nu știu dacă ar trebui neaparat reluată pentru șlefuire, cât mai degrabă am impresia că e unul dintre textele care trebuie scrise după o îndelungată tăcere. Ca de cele mai multe ori, remarc la tine modul în care îți privești eul poetic cu luciditate. O anumită "matematică", aș spune. Bine ai revenit. "știri cu rupturi" nu sună bine.
pentru textul : Ultimul an din viața mea deAdriana, dacă întrebi, trebuie, totuși (sic!) să-ți răspund.
pentru textul : Fântânarului de1/ Da, eu așa cred.
2/ Pe viitor o să încerc să-mi limitez tentativele de umor la partea aceea mică unde cineva (altcineva decât mine) râde pentru că pricepe.
(Ca indicație ar trebui să pui cap-la-cap alegerile locale din țărișoara noastră, Brașovul, Mureșul (dar și Suceava, care nu e departe de Neamț), PD-L-ul și diaspora care acum doi ani și ceva îl ținea pe Băsescu la Cotroceni. Lung e drumul Neamțului ca să zic așa...), dar mai lung al dorului... în cazul meu, de ducă, desigur.
"Începutul și Sfârșitul sînt dumnezeiești. între ele m-am furișat eu" "ieri am fost cu simțămintele la altar să le curăț le-am pus într-un clavecin să sune frumos le-am uitat în ochii mari ochii plini de mătăsuri ai Mântuitorulu" "ce sunt simțămintele dacă nu niște zaruri aruncate pe pardoseala de marmură a inimii" "numai pe creanga smereniei devin privighetori cu glasuri de miere" "sub plapuma luminii" Din punctul meu de vedere toate cele de mai sus nu reprezinta decat metafore "fortate", banale, tipice incercarilor poetice de scoala generala, care nu aduc textului nici un fel de substanta. Apreciez incercarea de a spune ceva, insa cred ca ai mai putea reveni asupra textului. Sorin Ift.
pentru textul : hiatus detextul este bun dar nu cred ca foarte bun. si sub nicio forma nu este cel mai bun text al tau. iar ca justificare voi oferi exemplul expresiilor "ca şi cum ai", "de care se", "ajunge la tine ca un", formule care chiar daca sint acceptabile totusi sint inamicii excelentei in poezie. dar asta este parerea mea. arta este precum diferenta dintre sticla si cristal.
pentru textul : oniromahie denu m-aș aventura să presupun existența unor dureri în autorul concret al oricărui text, gândindu-mă că e vorba de poezie nu musai de jurnal intim. Asta, ca idee :)
Paul-sper sincer să nu răsară panseluțe din poezie, cred că au fost suficiente răsaduri în secolele trecute.Mi se pare excelent că nu răsar din scrierile tale.
pentru textul : lullaby deAici s-a încercat o aplicare în plan personal a parabolei biblice cu smochinul neroditor. Mesajul este clar, bine transmis, însă îi lipseşte acel ceva care să dea un fior. De fapt, poemul e un poem de autoanaliză într-o stare prezumtivă generând întrebări retorice. Cred că îi lipseşte elementul de noutate...fiecare dintre noi ne punem aceleaşi întrebări când citim sau auzim această parabolă. Mi-a plăcut mult că ai abordat această tematică. Nu renunţa :)
PS. Apropo de ton :) În comunicarea dintre două persoane, paradoxal, nu cuvintele sunt cele mai importante :) Iată ce spun studiile de specialitate:
pentru textul : coborârea în Carte deComunicarea intre doua persoane :
7% are loc prin cuvinte;
38% are loc prin voce (tonul vocii, intonatia, etc)
55% are loc prin limbajul trupului
Asta e valabil în comunicarea orală. În comunicarea în scris, altele ar fi procentele :)
Un text teribilist. Fara acoperire ca "sugestivitate" a subtextului. Sau, cel putin, asa mi se pare.
pentru textul : Mercenar prin timp deIoane, bine ai venit pe aici, mereu o placere sa te citesc! Deocamdata atat, e o simpla urare, dar vine din sufletul unuia care ti-a urmarit evolutia. Te astept cu multe texte de calitate si eu voi reveni cu comentarii sper cat mai potrivite. Andu
pentru textul : doină pe potriva sorții dePagini