Felicitari Alina pentru consecventa (pe care unii pot sa o numeasca si incapatanare ca merge :-) cu care promovezi acest fenomen literar pe melegurile noastre de suflet iesene. De data asta daca nu se mai schimba data si ajungem iar de Craciun voi fi acolo sigur impreuna cu Matei care si el doreste sa vina, mai ales ca am inteles ca de data asta locatia este la un parter. Chiar daca poate nu ma mai crezi, eu te amenint totusi ca voi fi acolo, in sensul asta iti si spun :-) Inca o data felicitari si daca pot contribui cu ceva in aceste vremuri grele pe partea organizatorica, te rog sa nu eziti sa ma contactezi. Ma voi simti onorat sa fiu solicitat. Andu
Tonul confesiv, abordarea unor teme referitoare la om ca gen si barbat ca specie confera discursului poetic un aspect de carte rara si veche... habar nu am de ce insa m-ai trimis cu gandul la Paleologu. Frumos sfarsitul, la fel ca si fragmentele 3 si 4.
Silvia, bucuroasa sa aud si parerea ta, imi pare rau ca in parte nu ti-a placut. recunosc, inceputul la mine mereu a fost greoi, e o problema pe care nu stiu cum am s-o rezolv, dar am sa incerc. am mai modificat pe ici, pe colo, nu foarte mult, dar sper ca macar am mai curatat din problemele textului. multam!
păcat, știam că Asztalos George parcă scrie mai bine. pare un text scris la nervi. mai bine scriai o proză. nu am auzit de verbul "a fi fripturizat". habar nu am ce înseamnă. mi-a plăcut expresia "mai șacal decît un păduche".
Sebi, crede-mă că știu să citesc și mesajele "subliminale" care mai circulă pe H. Deci un simplu poem nu îmi ridică probleme. Vroiam doar să îți spun, prietenește, că nu ajungi nicăieri cu: "cutia anticutremur, tremurul unor ceasuri, armăsarii fanteziei, butoiul cinic, înțelepților fără nemurire" și am citat doar din primele două strofe. Iar sper ca această revenire a mea să nu aibă decât sensul pe care i-l atribui. Nu sunt adeptul formelor fără fond, dar nici viceversa. Mulțumesc de înțelegere!
chiar foarte mult, plaja de lirism este foarte bine dozată, după părerea mea. pe alocuri însă e sesizabilă o notă care alunecă prea mult înspre patetism, dar, având în vedere tema aleasă, e un fapt de la sine înţeles că nu deranjează mult.
"sufletul arunca cu firimituri pe drum." aici aş modifica, prin "sufletul arunca firimituri pe drum".
ca să concluzionez, o poezie bună, aş mai reciti-o cu plăcere.
Ludic și simpatic:"în timp ce secolul își târăște lăbuțele". Cuvintele forfotesc în poezia asta, dar le strunești destul de bine. Totuși: ai putea renunța la "necuvintele-cuvintele", să scapi de influența vizibil stănesciană. Evită ligamente de genul "cu+ răni", mai ales în titlu!
mulţumesc pentru comentarii.
Nicodem, te rog să-mi dai voie să nu te cred. vt cine e vlad turburea sau Virgil Titarenco? glumesc fireşte, mulţumesc domnule!
Kalipeto,
am văzut şi eu dar cu siguranţă colega noastră nu asta a vrut să spună.
aproape toate "notele" (putine, de altfel) publicate candva pe hermeneia au fost scrise "atunci". am ales un text care posibil a insemnat un "atunci" mai puternic. * * * Si daca imi dai in dar aceasta bucata de paine crezi ca am sa duc si am sa ingenunchez in fata altarului si am sa spun multumesc doamne pentru asemenea prieteni care nu ma lasa la nevoie care ma ajuta si ma indoapa cu grija si ma cheama in apartamentul lor cu gandaci si patru camere dintre care nici una mobilata ca sa-mi spuna ca lumea nu va fi niciodata mai buna ca universul acesta este spatiu inchis in care noi ne lingem ranile ne aruncam de la geam si prindem in palme sticlele sparte si daca te intorci tarziu de la propria inmormantare si acasa prietenii se bucura ca esti de-al lor si esti din nou burlac dand sut facultatii si iti amintesti scena atat de bine acolo unde preotul spunea ca sunt condamnata sa ma reincarnez din nou in anul doi la l.c. si ca dumnezeu are nevoie in cer de ingeri care sa vorbeasca italiana si daca astept chinuind picioarele sa stea drepte si sa se roage pentru mantuirea trupului pe care il poarta sa mearga undeva in eternitatea sa dea de mormantul lui ion creanga si sa-i spuna bai prostule azi literatura a pierdut cu doi la zero in favoarea lui m. i. iar meciul steaua rapid s-a terminat cu 1 la 1 dupa care sa-l lasi sa digere amintirile iar tu sa te intorci si sa cresti in propriii tai ochi si daca privesti atent masca aceasta pe care o purtase tata cand era mic si cersea pe strada banutii pentru o lampa de masa iar mama cersea ca sa-si cumpere carti asa ca ei cerseau impreuna ca sa poata uni lampa cu cartile si sa iasa ceva cu care sa se mandreasca si calculele lor au dat gres fiindca am iesit eu cu laptopul in spate si acum ei plang ca dumnezeu nu le-a multumit pentru toata osanda si nici la inmormantare nu au fost iar in reincarnare ei nu cred asa ca am pierdut legatura de suflet si fiindca sufletul a ramas acolo la ei (cerseste in locul lor) eu bantui pentru a-l gasi si daca imi va ramane numai acea bucata de paine primita eu am sa cred ca am totul.
puțin cam exagerate ultimele imagini din prima strofă. enumerația ceea cu negații din a doua mi se pare reușită. furia ca o vietate care a crescut în tine e faină, e potrivită. uite și asta e super "să te simți greu ca un sac de nisip pe care jandarmii îl folosesc să întărească digul.". da, știu și eu cum e să nu dormi așteptînd apele să se reverse peste dambă, înspre casele oamenilor. bunicel textul.
Am prins si eu ideea dar eu nu sunt asa de talentat la versuri ca solomon asa ca o sa-ti spun cat se poate de direct ca si mie mi-a trecut prin cap chestia scrisa aici asta de mult, deci nu pot decat sa subscriu. Si chiar pledez nevinovat, pentru ca de atunci eu nu am mai scris niciun un poem de dragoste. Cred ca am scris ceva de genul "poeme de relationship", in care ma axam mai mult pe premise si pe posibilele consecinte cu mai mult patos. Un poem de dragoste nu doar ca e enervant (necesar totusi) "ca scobitorile dupa o friptura de vanat" dar nici nu ajuta la nimic decat la "calmarea frustrarii omului modern". Right! La urma, concluzia de fata este usor fortata, adica sa dam teatru in locul religiei parca zisese si taica Lenin. Dar finalul cu ochii e remarcabil si cred ca el (finalul) contine cea mai valoroasa idee a poemului pe care o semnalez ca atare: "singurele puncte de sprijin raman ochii" (cu alte cuvinte zic sa scoti acel "doar de acolo" :-) atit de neinchisi" in ideea ca puterea noastra de observatie, semnalele pe care le primim (cu ochiul ca metafora principala a acestor receptori) sunt viata noastra eterna in ideea punctului de sprijin cu care putem rasturna, nu? universul, cine zicea asta, cred ca sextus empiricus. I hope we live forever spunea Peter O'Toole in finalul de la Lion in winter, cand pleca inapoi pe barca cu care venise sa o viziteze in the tower pe Catherine Hepburne. Ea radea si ii spunea "do you think we got a chance??" Fain, placut, salut reintoarcerea lui Virgil la scris aici pe Hermeneia.
nu prea mi-a placut prima parte, dar ultima strofa m-a facut sa zic: da, dom`le, si Nicholas este om! asa ca, daca vrei un sfat de la mine (nu zi nu, te rog), ar fi fain sa mai scrii asa. suntem autentici cand ne scriem pe noi insine, nu-i asa?
nu ma leg insa de titlu, imi place ca induce ideea muncii cu tine insusi, constientizarea necesitatii unui efort perpetuu intru edificare. eu l-as pastra, eventual legandu-l de text printr-un simbol mai explicit decat ideea indusa.
Lucian, citesc, citesc, si cred ca seman cu lupul acela din desene animate, caruia ii ies ochii din orbite cand vad ceva atat de...sexi, precum punga ta de plastic! serios acum...care e, domnule, cheia in care ar trebui receptat textul asta? ajuta-ma, am obosit sa o caut singura!
Aranca, Multumesc de observatie, desigur este "siNguratic", m-a tradat nu doar o tasta dar si ochiul nu numai al meu se pare, ci si al multora care au scris aici inaintea ta, necautand insa nodul in papura, probabil :-) Sau ecranul asta cu pixelii si rezolutia lui bata-l vina... Nu e nicio noutate ca tu esti "cu tunurile pe mine" si imi amintesti de un banc vechi dar tare bun, cica pe usa unui restaurant de lux din Paris (orasul initial era Londra, dar eu l-am schimbat aici pentru tine, desigur) scria asa "va rugam fiti originali, nu furati argintaria!"! Deci, revin, nu ma mira ca tie nu doar ca nu-ti place ceea ce scriu pe Heremeneia (fii linistita, sentimentul este 100% reciproc) dar nici nu te poti abtine sa imi "trantesti" cate un comm demn de o cauza mai buna. Fii linistita Marina Nicolaevna, eu nu ma supar.. Cand imi vei aduce argumente pe text te voi citi cu multa atentie. Pana atunci, in afara unei banale greseli typo, ingaduie-mi cu tot respectul sa ignor aceasta galagie pe care o faci si care e mai nociva decat fumul de tigara, mai plina de energie negativa decat orice "balbaiala". Andu
Mi-a plăcut mult imaginea mării - posibil simbol al adâncurilor Duhului - care strivește vertebrele, presând inima să reverse sufletul în afară, într-o mișcare de deschidere și înălțare. Polenul poate fi privit ca o imagine-simbol desemnând concretul hrănitor al luminii divine aureolatoare ce atrage, susține și străbate înaintarea anodică în taină. Marea pătrunde corporalitatea, devenind mai intimă decât "veșmintele de piele". Trezește sentimentul unei atingeri a iubirii până la penetrarea în carne vie odată cu presimțirea unei treceri prin moarte. Este moartea în Celălalt spre eliberarea de regimul exteriorității reciproce, eliberare-înviere după care tânjește iubirea. Natura devine mediu transparent al vederii, este atrasă și ea în această reconstituire a corporalității după măsura iubirii divine... Îmi place lirismul degajat de alternanța între învăluire și deschidere, pătimire și reverberație luminoasă, de abis-cataractă și elevare-vedere...
Marina, nu stiu daca am inserat sau ba imaginea - am o problema, nu vad diacriticele, in locul lor vad patratele si trebuie sa ghicesc despre ce cuvinte e vorba. De aceea, sper ca am reusit sa inlocuiesc cum trebuie codul. Eu nu vad imaginea in text si sunt curioasa daca exista sau nu. Daca nu, mai incerc, asta e!
nu inteleg ce vrei sa spui Katya. eu si noi ti-am expus punctul de vedere al hermeneia. in aceasta privinta cred ca singura care trebuie sa te "adaptezi" esti tu. daca "e firesc sa treaca timp de cand pictezi pana scrii textul" atunci iti recomand sa postezi DOAR atunci cind ai textul final terminat. In alta ordine de idei te atentionez ca va trebui sa faci ceva cu acest text in sensul ca va trebui sa pastrezi numai o imagine si apoi sa il incadrezi la poezie. asta in cazul ca nu vrei sa il stergem.
Idioţenii am văzut şi la "case mai mari" cum se spune. Când un "mare" poet contemporan îşi trece datele de pe legitimaţia de membru al USR versificată şi o numeşte poezie sau un altul îşi face nevoile pe întreaga ţară şi este premiat, deja nu ştiu de ce mai există niveluri pe situri. Că acest text este prost, asta e, trebuie să vă obişnuiţi cu mine şi, tot mai este nevoie să ne mai descreţim frunţile şi atunci cum? Citind un text prost şi amuzaţi să ziceţi: uite, un alt tâmpit se vrea poet.
Eu vă mulţumesc de comm-uri, dar mai ales de păreri. Pe viitor sper să profit de ele şi să-mi cizelez stilul.
Cu respect, Cezar
domnule, de gustibus non disputandum ca experiment nu ma dezic de micuta nefertiti... si nici nu il consider kitsch asa cum nu consider kitsch nici a doua varianta pe care ati realizat/o ... sunt pur si simplu variatiuni pe o tema data... am dat curs invitatiei ludice... si atat. iata, my little Mary imi cere sa inchei discutia pe acest subiect... numai bine...
Cred ca ti-a reusit mult mai bine "starea" din a doua jumatate a poemului decat "miscarea" din cea dintai. Inca o data o reusita pe planul realului proiectat in suprarealism (daca imi e ingaduita o asemenea sintagma). In acest poem regasesc si tropii familiari ai poeziei asa cum o percep eu acum. Placut, Andu
acest text pe alte site-uri. Am trecut mai departe fara sa-l citesc. Azi l-am parcurs de la un cap la altul fiidn prins de firul narativ si schimbarea neasteptata de situatii. Cert, autoarea are inzestrare de prozator. Mai are si suflu pentru proza intinsa. Ceva (inca) ii lipseste. Nu-mi dau prea bine seama ce. Probabil o exprimare (inca) greoaie, desi pare fireasca. Am mai citit, in fuga recunosc (citire rapida) si alte texte ale ei. Aici mi se pare un progres. Cred ca este inca in perioada in care isi face mana.
Viorel, iau părerea ta așa cum este. dar nu îți accept punctul de vedere. însă acesta nu e un motiv de supărare între noi. nu îmi argumentez poziția pentru că nu vreau să prelungesc un moment trecut. mulțumesc frumos pentru că îmi apreciezi scrisul. mai dau și eu rateuri, și toți o facem. deci nu mi s-a urcat la cap niciodată vreo laudă.
Silviu, Silvia, acum umorul vostru îmi pică bine, pentru că e o zi frumoasă încât mi-aș scrie singur și o parodie:) vă mulțumesc frumos!
nu stiu deloc cum sa salvez finalul. ma deranjeaza si pe mine ca suna asa de slab (cel putin) "dupa o vizita...", "si atunci trupul...", nu atat ca intoarce in uman, pentru ca asta s-ar putea chiar repeta de acum inainte, totusi imi pot asuma acest risc. sper ca voi mai beneficia de astfel de observatii fine si constructive si in viitorul apropiat :)
Sapphire multumesc pentru opinie... am sesizat si eu aparenta de calculat, de premeditat insa cred ca este vorba doar de o amara clipa de luciditate. Oarecum atipic :)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Felicitari Alina pentru consecventa (pe care unii pot sa o numeasca si incapatanare ca merge :-) cu care promovezi acest fenomen literar pe melegurile noastre de suflet iesene. De data asta daca nu se mai schimba data si ajungem iar de Craciun voi fi acolo sigur impreuna cu Matei care si el doreste sa vina, mai ales ca am inteles ca de data asta locatia este la un parter. Chiar daca poate nu ma mai crezi, eu te amenint totusi ca voi fi acolo, in sensul asta iti si spun :-) Inca o data felicitari si daca pot contribui cu ceva in aceste vremuri grele pe partea organizatorica, te rog sa nu eziti sa ma contactezi. Ma voi simti onorat sa fiu solicitat. Andu
pentru textul : Cenaclul Virtualia Iași - la ediția a XI-a deTonul confesiv, abordarea unor teme referitoare la om ca gen si barbat ca specie confera discursului poetic un aspect de carte rara si veche... habar nu am de ce insa m-ai trimis cu gandul la Paleologu. Frumos sfarsitul, la fel ca si fragmentele 3 si 4.
pentru textul : jazz deSilvia, bucuroasa sa aud si parerea ta, imi pare rau ca in parte nu ti-a placut. recunosc, inceputul la mine mereu a fost greoi, e o problema pe care nu stiu cum am s-o rezolv, dar am sa incerc. am mai modificat pe ici, pe colo, nu foarte mult, dar sper ca macar am mai curatat din problemele textului. multam!
pentru textul : mon cher vous êtes retardé depăcat, știam că Asztalos George parcă scrie mai bine. pare un text scris la nervi. mai bine scriai o proză. nu am auzit de verbul "a fi fripturizat". habar nu am ce înseamnă. mi-a plăcut expresia "mai șacal decît un păduche".
pentru textul : Bestial Planet deSebi, crede-mă că știu să citesc și mesajele "subliminale" care mai circulă pe H. Deci un simplu poem nu îmi ridică probleme. Vroiam doar să îți spun, prietenește, că nu ajungi nicăieri cu: "cutia anticutremur, tremurul unor ceasuri, armăsarii fanteziei, butoiul cinic, înțelepților fără nemurire" și am citat doar din primele două strofe. Iar sper ca această revenire a mea să nu aibă decât sensul pe care i-l atribui. Nu sunt adeptul formelor fără fond, dar nici viceversa. Mulțumesc de înțelegere!
pentru textul : poveste din mărul pierdut ( II) dechiar foarte mult, plaja de lirism este foarte bine dozată, după părerea mea. pe alocuri însă e sesizabilă o notă care alunecă prea mult înspre patetism, dar, având în vedere tema aleasă, e un fapt de la sine înţeles că nu deranjează mult.
"sufletul arunca cu firimituri pe drum." aici aş modifica, prin "sufletul arunca firimituri pe drum".
ca să concluzionez, o poezie bună, aş mai reciti-o cu plăcere.
pentru textul : Scrisoare depe alocuri textul sună oarecum prozodic dar îl poate salva imaginația
pentru textul : cu latura de opt și foaie de aur deLudic și simpatic:"în timp ce secolul își târăște lăbuțele". Cuvintele forfotesc în poezia asta, dar le strunești destul de bine. Totuși: ai putea renunța la "necuvintele-cuvintele", să scapi de influența vizibil stănesciană. Evită ligamente de genul "cu+ răni", mai ales în titlu!
pentru textul : Trofee rănite deNu a mers, deci vă rog să o faceţi Dv. L-aş retrage, dar vreau să văd ce pot face pe viitor din el. Cezar
pentru textul : Judecata de Apoi demulţumesc pentru comentarii.
pentru textul : îngeri şi marmeladă deNicodem, te rog să-mi dai voie să nu te cred. vt cine e vlad turburea sau Virgil Titarenco? glumesc fireşte, mulţumesc domnule!
Kalipeto,
am văzut şi eu dar cu siguranţă colega noastră nu asta a vrut să spună.
aproape toate "notele" (putine, de altfel) publicate candva pe hermeneia au fost scrise "atunci". am ales un text care posibil a insemnat un "atunci" mai puternic. * * * Si daca imi dai in dar aceasta bucata de paine crezi ca am sa duc si am sa ingenunchez in fata altarului si am sa spun multumesc doamne pentru asemenea prieteni care nu ma lasa la nevoie care ma ajuta si ma indoapa cu grija si ma cheama in apartamentul lor cu gandaci si patru camere dintre care nici una mobilata ca sa-mi spuna ca lumea nu va fi niciodata mai buna ca universul acesta este spatiu inchis in care noi ne lingem ranile ne aruncam de la geam si prindem in palme sticlele sparte si daca te intorci tarziu de la propria inmormantare si acasa prietenii se bucura ca esti de-al lor si esti din nou burlac dand sut facultatii si iti amintesti scena atat de bine acolo unde preotul spunea ca sunt condamnata sa ma reincarnez din nou in anul doi la l.c. si ca dumnezeu are nevoie in cer de ingeri care sa vorbeasca italiana si daca astept chinuind picioarele sa stea drepte si sa se roage pentru mantuirea trupului pe care il poarta sa mearga undeva in eternitatea sa dea de mormantul lui ion creanga si sa-i spuna bai prostule azi literatura a pierdut cu doi la zero in favoarea lui m. i. iar meciul steaua rapid s-a terminat cu 1 la 1 dupa care sa-l lasi sa digere amintirile iar tu sa te intorci si sa cresti in propriii tai ochi si daca privesti atent masca aceasta pe care o purtase tata cand era mic si cersea pe strada banutii pentru o lampa de masa iar mama cersea ca sa-si cumpere carti asa ca ei cerseau impreuna ca sa poata uni lampa cu cartile si sa iasa ceva cu care sa se mandreasca si calculele lor au dat gres fiindca am iesit eu cu laptopul in spate si acum ei plang ca dumnezeu nu le-a multumit pentru toata osanda si nici la inmormantare nu au fost iar in reincarnare ei nu cred asa ca am pierdut legatura de suflet si fiindca sufletul a ramas acolo la ei (cerseste in locul lor) eu bantui pentru a-l gasi si daca imi va ramane numai acea bucata de paine primita eu am sa cred ca am totul.
pentru textul : ce am scris "atunci" depuțin cam exagerate ultimele imagini din prima strofă. enumerația ceea cu negații din a doua mi se pare reușită. furia ca o vietate care a crescut în tine e faină, e potrivită. uite și asta e super "să te simți greu ca un sac de nisip pe care jandarmii îl folosesc să întărească digul.". da, știu și eu cum e să nu dormi așteptînd apele să se reverse peste dambă, înspre casele oamenilor. bunicel textul.
pentru textul : rage deAm prins si eu ideea dar eu nu sunt asa de talentat la versuri ca solomon asa ca o sa-ti spun cat se poate de direct ca si mie mi-a trecut prin cap chestia scrisa aici asta de mult, deci nu pot decat sa subscriu. Si chiar pledez nevinovat, pentru ca de atunci eu nu am mai scris niciun un poem de dragoste. Cred ca am scris ceva de genul "poeme de relationship", in care ma axam mai mult pe premise si pe posibilele consecinte cu mai mult patos. Un poem de dragoste nu doar ca e enervant (necesar totusi) "ca scobitorile dupa o friptura de vanat" dar nici nu ajuta la nimic decat la "calmarea frustrarii omului modern". Right! La urma, concluzia de fata este usor fortata, adica sa dam teatru in locul religiei parca zisese si taica Lenin. Dar finalul cu ochii e remarcabil si cred ca el (finalul) contine cea mai valoroasa idee a poemului pe care o semnalez ca atare: "singurele puncte de sprijin raman ochii" (cu alte cuvinte zic sa scoti acel "doar de acolo" :-) atit de neinchisi" in ideea ca puterea noastra de observatie, semnalele pe care le primim (cu ochiul ca metafora principala a acestor receptori) sunt viata noastra eterna in ideea punctului de sprijin cu care putem rasturna, nu? universul, cine zicea asta, cred ca sextus empiricus. I hope we live forever spunea Peter O'Toole in finalul de la Lion in winter, cand pleca inapoi pe barca cu care venise sa o viziteze in the tower pe Catherine Hepburne. Ea radea si ii spunea "do you think we got a chance??" Fain, placut, salut reintoarcerea lui Virgil la scris aici pe Hermeneia.
pentru textul : zborul precum scoicile denu prea mi-a placut prima parte, dar ultima strofa m-a facut sa zic: da, dom`le, si Nicholas este om! asa ca, daca vrei un sfat de la mine (nu zi nu, te rog), ar fi fain sa mai scrii asa. suntem autentici cand ne scriem pe noi insine, nu-i asa?
nu ma leg insa de titlu, imi place ca induce ideea muncii cu tine insusi, constientizarea necesitatii unui efort perpetuu intru edificare. eu l-as pastra, eventual legandu-l de text printr-un simbol mai explicit decat ideea indusa.
pentru textul : nihil sine labore deLucian, citesc, citesc, si cred ca seman cu lupul acela din desene animate, caruia ii ies ochii din orbite cand vad ceva atat de...sexi, precum punga ta de plastic! serios acum...care e, domnule, cheia in care ar trebui receptat textul asta? ajuta-ma, am obosit sa o caut singura!
pentru textul : Stare de extaz deAranca, Multumesc de observatie, desigur este "siNguratic", m-a tradat nu doar o tasta dar si ochiul nu numai al meu se pare, ci si al multora care au scris aici inaintea ta, necautand insa nodul in papura, probabil :-) Sau ecranul asta cu pixelii si rezolutia lui bata-l vina... Nu e nicio noutate ca tu esti "cu tunurile pe mine" si imi amintesti de un banc vechi dar tare bun, cica pe usa unui restaurant de lux din Paris (orasul initial era Londra, dar eu l-am schimbat aici pentru tine, desigur) scria asa "va rugam fiti originali, nu furati argintaria!"! Deci, revin, nu ma mira ca tie nu doar ca nu-ti place ceea ce scriu pe Heremeneia (fii linistita, sentimentul este 100% reciproc) dar nici nu te poti abtine sa imi "trantesti" cate un comm demn de o cauza mai buna. Fii linistita Marina Nicolaevna, eu nu ma supar.. Cand imi vei aduce argumente pe text te voi citi cu multa atentie. Pana atunci, in afara unei banale greseli typo, ingaduie-mi cu tot respectul sa ignor aceasta galagie pe care o faci si care e mai nociva decat fumul de tigara, mai plina de energie negativa decat orice "balbaiala". Andu
pentru textul : excalibur deMi-a plăcut mult imaginea mării - posibil simbol al adâncurilor Duhului - care strivește vertebrele, presând inima să reverse sufletul în afară, într-o mișcare de deschidere și înălțare. Polenul poate fi privit ca o imagine-simbol desemnând concretul hrănitor al luminii divine aureolatoare ce atrage, susține și străbate înaintarea anodică în taină. Marea pătrunde corporalitatea, devenind mai intimă decât "veșmintele de piele". Trezește sentimentul unei atingeri a iubirii până la penetrarea în carne vie odată cu presimțirea unei treceri prin moarte. Este moartea în Celălalt spre eliberarea de regimul exteriorității reciproce, eliberare-înviere după care tânjește iubirea. Natura devine mediu transparent al vederii, este atrasă și ea în această reconstituire a corporalității după măsura iubirii divine... Îmi place lirismul degajat de alternanța între învăluire și deschidere, pătimire și reverberație luminoasă, de abis-cataractă și elevare-vedere...
pentru textul : doar marea o mai aud, iubite… deMarina, nu stiu daca am inserat sau ba imaginea - am o problema, nu vad diacriticele, in locul lor vad patratele si trebuie sa ghicesc despre ce cuvinte e vorba. De aceea, sper ca am reusit sa inlocuiesc cum trebuie codul. Eu nu vad imaginea in text si sunt curioasa daca exista sau nu. Daca nu, mai incerc, asta e!
pentru textul : Apariție editorială - Bioglife - Luminița Suse denu inteleg ce vrei sa spui Katya. eu si noi ti-am expus punctul de vedere al hermeneia. in aceasta privinta cred ca singura care trebuie sa te "adaptezi" esti tu. daca "e firesc sa treaca timp de cand pictezi pana scrii textul" atunci iti recomand sa postezi DOAR atunci cind ai textul final terminat. In alta ordine de idei te atentionez ca va trebui sa faci ceva cu acest text in sensul ca va trebui sa pastrezi numai o imagine si apoi sa il incadrezi la poezie. asta in cazul ca nu vrei sa il stergem.
pentru textul : livada de sticlă deIdioţenii am văzut şi la "case mai mari" cum se spune. Când un "mare" poet contemporan îşi trece datele de pe legitimaţia de membru al USR versificată şi o numeşte poezie sau un altul îşi face nevoile pe întreaga ţară şi este premiat, deja nu ştiu de ce mai există niveluri pe situri. Că acest text este prost, asta e, trebuie să vă obişnuiţi cu mine şi, tot mai este nevoie să ne mai descreţim frunţile şi atunci cum? Citind un text prost şi amuzaţi să ziceţi: uite, un alt tâmpit se vrea poet.
pentru textul : iarna deEu vă mulţumesc de comm-uri, dar mai ales de păreri. Pe viitor sper să profit de ele şi să-mi cizelez stilul.
Cu respect, Cezar
domnule, de gustibus non disputandum ca experiment nu ma dezic de micuta nefertiti... si nici nu il consider kitsch asa cum nu consider kitsch nici a doua varianta pe care ati realizat/o ... sunt pur si simplu variatiuni pe o tema data... am dat curs invitatiei ludice... si atat. iata, my little Mary imi cere sa inchei discutia pe acest subiect...
numai bine...
pentru textul : my Mary deDa,
pt. ca, asa cum apar textele pe H. sunt greu de citit. Daca nu e in regula, n-o s-o mai fac.
pentru textul : Dan Lusthaus, „Buddhist Phenomenology”, ed. RoutlengeCurzon, 2002. depoate nici n-a vrut
pentru textul : pe autostrada h44 nu circulă logane detare șăgalnic comentariul tău, mulțumesc si pentru zâmbetul de pe buzele mele, și pentru urările de bine.
fie să ne-ntâlmin la fel de veseli pe Hermeneia... sau pe aiurea!
pentru textul : arămie deCred ca ti-a reusit mult mai bine "starea" din a doua jumatate a poemului decat "miscarea" din cea dintai. Inca o data o reusita pe planul realului proiectat in suprarealism (daca imi e ingaduita o asemenea sintagma). In acest poem regasesc si tropii familiari ai poeziei asa cum o percep eu acum. Placut, Andu
pentru textul : wo bist du deacest text pe alte site-uri. Am trecut mai departe fara sa-l citesc. Azi l-am parcurs de la un cap la altul fiidn prins de firul narativ si schimbarea neasteptata de situatii. Cert, autoarea are inzestrare de prozator. Mai are si suflu pentru proza intinsa. Ceva (inca) ii lipseste. Nu-mi dau prea bine seama ce. Probabil o exprimare (inca) greoaie, desi pare fireasca. Am mai citit, in fuga recunosc (citire rapida) si alte texte ale ei. Aici mi se pare un progres. Cred ca este inca in perioada in care isi face mana.
pentru textul : Anunţul de la mica publicitate deViorel, iau părerea ta așa cum este. dar nu îți accept punctul de vedere. însă acesta nu e un motiv de supărare între noi. nu îmi argumentez poziția pentru că nu vreau să prelungesc un moment trecut. mulțumesc frumos pentru că îmi apreciezi scrisul. mai dau și eu rateuri, și toți o facem. deci nu mi s-a urcat la cap niciodată vreo laudă.
Silviu, Silvia, acum umorul vostru îmi pică bine, pentru că e o zi frumoasă încât mi-aș scrie singur și o parodie:) vă mulțumesc frumos!
pentru textul : autumn music 2 denu stiu deloc cum sa salvez finalul. ma deranjeaza si pe mine ca suna asa de slab (cel putin) "dupa o vizita...", "si atunci trupul...", nu atat ca intoarce in uman, pentru ca asta s-ar putea chiar repeta de acum inainte, totusi imi pot asuma acest risc. sper ca voi mai beneficia de astfel de observatii fine si constructive si in viitorul apropiat :)
pentru textul : Bu Liu deE o idee; am o variantă cu urechea tăiată. ^_^ Mulțumesc.
pentru textul : Partaj deSapphire multumesc pentru opinie... am sesizat si eu aparenta de calculat, de premeditat insa cred ca este vorba doar de o amara clipa de luciditate. Oarecum atipic :)
pentru textul : mijlocul cerului dePagini