artgoticu, iar citesti cu ochii aceia de nu se inchid niciodata; si bine faci:) e bine cand treci printre versurile mele, multam!
A.A.A. - absolut logic ce spui, doar ca nu e logica mea:) multam ca ai citit cu atata atentie totul. spune-mi ca nu trebuie sa raspund la toate cele comentate (genitive, figuri, alea alea:))
dragul meu, dupa cum scopul regulii nu e sa descurajeze creativitatea tot asa scopul meu nu este sa antagonizez pe nimeni. ca sa fiu cinic as putea spune ca imi fac suficient de multi dusmani fara sa fac nimic incit nu cred ca mai e nevoie sa mai blochez si eu comunicarea cu cineva pentru a-mi face un inamic in plus. .. ei, uite ca m-ai facut sa rostesc si expresii profunde... ;)
si eu sint de acord cu ionut caragea. textul incepe promitator. dar, i don't know, ceva se intimpla si o ia "spre sud". nu zic ca nu s-ar fi putut scrie ceva interesant cu materialul asta dar nu ce e aici. voi mai urmari autorul.
vă promit că citesc tot și vă voi răspunde. Rim, alăturarea cu Liternet, precum și prezența ta aici îmi face onoare. Acest site este doar o mică încercare de-a mea iar mîna tehnică este a fiului meu de 19 ani, David. Doar atît. Deci aveți răbdare cu noi.
Frumos, si frumoasa idee. Ma duce gandul la Avatar, la ideea acelei lumi, caci eu cred ca ea a facut filmul mai mult decat efectele speciale sau actiunea)
Dar.. si cordonul acela, plantele, un fat cianotic dar viu, in cupa de floare, in locul unui pistil, cum faci polenizarea mai departe? :)
Eh, jocuri de idei, te-as intreba cum faci, dar ma gandesc ca e ca si cu secretele magicienilor. how do you do it? in ce lucrezi? daca-mi spui trebuie sa ma omori? :)
textul este frumos, dar nu e unul deosebit. eu sunt mai greu influentat si poate mai impartial. colindul e un cant, un poem al inchinarii la adresa Celui venit din cer. este specific crestinismului si in "colindul camasii albastre" nu vad nimic sanctic, vad un text bine crosetat dar nu un colind. remarc in el acelasi citat, aceleasi versuri remarcate de Virgil. sunt intradevar de evidentiat si ma opresc si eu la ele, fara penita. noi nu prea ne cunoastem dar asta nu ma impiedica, cu bunavointa ta, sa te felicit pentru remarcabilele realizari pe plan profesional, literar si personal si iti doresc in anul care vine mari satisfactii si succese repetate. un an fantastic sa-ti stea la dreapta si o inima multumitoare la stanga.
Un text excelent, nu stiu, poate ca genul asta de re-memorare in formula( remarcabil realizata in cazul poeziei de fata) asta a...povestii jucaus/triste (sau poate nu musai trista...)in fine , genul asta de formula este o slabiciune a mea . clar. Dar dincolo de asta, cred ca prin forta imaginii si naturaletea incredibil de percutanta a discursului scrierea asta este o Poezie fix cu majuscula. Si cred ca merita multe penite. sincer. E unul dintre cele mai frumoase texte pe care le-am citit.Felicitari pentru "filmul" asta. L-as revedea :)
mă, mie îmi place. am zăbovit asupra acestui text și deși subiectul nu este printre preferințele mele, la nivel artistic e ireproșabil. de aceea semnalez aprecierea mea pentru impecabila construcție. desigur sunt ființe și mai exigente ca mine...
Eu am găsit precizarea limpede în pct. 14 din regulament. Mă gândesc cum să poată fi ușor vizibilă de orice autor (membru) sau cititor. Oare pe prima pagină un text "info" cu link la regulament? Acum într-adevăr este clar pentru oricine.
O incarcatura de simboluri, apoi o palida incercare de adresare directa (de fapt un autentic monolog in forta), o incursiune prin cateva lumi posibile, in cateva cuvinte un poem-extemporal care la final ne spune ca "mai e ceva" ca si cum n-ar fi fost, adica, destul. Apreciez aceasta scriere ca fiind greoaie, prolixa si academica. Metafore cum ar fi (citez doar dintre primele) "neantul interval intre sunete" "carnatia sufletului e la un semiton" "zgomot al punctelor cardinale in deriva" fac lectura extrem de solicitanta. Strofa a doua incearca o adresare mai directa, cum spuneam, dar nu dureaza mult aceasta "umanizare" a poemului. "fagure din care au fugit fluturii" "nada a pestilor insirati in randuri asimetrice" vin intr-o cavalcada de expresii desprinse aproape mot-a-mot dintr-o lirica sud-americana a anilor nouazeci. Conculzie: un poem care se vrea pretentios (gomos spunem noi ardelenii) dar care, stripped to the bone, nu are aproape nimic original. Parerea mea de baietel. Andu
Focusându-mă pe "are să-ţi cadă", pe imperativul latent care există în această construcţie, am trecut cu vederea că-i mai trebuie şi acord. Deci, da, e dezacord acolo. Mea culpa!
...parcă știam că ești detașat în acea luciditate, George, ce se simte în întreg poemul. am perceput primul vers ca antagonic cu ceea ce urmează, pentru a pune în valoare indiferența estetică. mi-au plăcut versurile acestea în special: nu e nimeni de vină poate doar graba asta neapărată și mai degrabă comică de a exista cu gânduri bune, paul
Virgil, aici e reluarea unei teme vechi de doi ani - mi-am intors asupra ei privire de acum, asta a rezultat, ma bucur sa aflu ca a iesit ceva bun.
Nicodem, am pus "cer" deocamdata, nu stiu daca exprima exact ce am vrut eu sa spun, oi mai vedea. multumesc de semnalarea acelui typo, nu-l zaream nicicum...:)
Domnule Gorun, intotdeauna interventiile dvs. in pagina mea sunt o bucurie. nu e o orientare voluntara spre minimalism, sa stiti, dar in ultima vreme mi-e mai usor sa scriu astfel. mi-e mai...firec, ca sa spun asa.
un fel de tristete insingurata cronicizata intr-o cutie in care nu mai ascundem decit amprentele trecutului si durerile fara chip. un verdict al individualizarii. o tristete fara de sfirsit... "o să vezi oameni atârnați de ziduri doamne ce revoltă să aștepți douăzeci de ani vreau să nu mai cadă nimic dar păzește-mă de lucrurile simple când devin importante"
Adriana, te rog sa nu te superi, poezia aceasta este putin sub nivelul tau. Nu cred ca este de penita.
"carnea mea amaruie (de ce amaruie??)...se topeste" ...brrr! Cu aceeasi simpatie.
"De mortuis nil nisi bene" - fiti decenti în fata mortii, domnilor! Aveti tot timpul din lume sa-l faceti cum vreti pe Paunescu, dar mai aveti rabdare macar cele trei zile pâna când va fi înmormântat. De-abia atunci veti constata ca el este mult mai viu decât multi dintre cei care doar vegeteaza acum. Cu cele bune.
iata o poezie in care decorul dinamic contureaza o stare, o lume in doi, cu accente lirice deosebite. un stil sacadat, sonor, original intilnesc nu numai in modul de prezentare ci si in metaforele-imagini: "ambele minți au câte un ton clape bătăi ca și cum am sta în aorta cuiva odată eu odată tu niciodată același gust unul în altul" finalul poemului mi se pare brusc tandru, imblinzit: "ușile vraiște se lovesc unele de altele e-o baba-oarba până la capătul respirației am nevoie de tine" ... "e-o baba-oarba" sau "i-o baba-oarba"? eu am pus "e-o".
Andu, te rog să îți limitezi răspunsurile la text, interpretări ale acestuia, argumente etc, așa cum ai reușit să facă până în penultimul comentariu, și să nu faci aprecieri/presupuneri despre persoana comentatorilor. Nu folosește unei dialectici sănătoase. Despre text, pentru că l-am citit de când l-ai postat, dar ieri nu am mai reușit să accesez site-ul: mie îmi place. Este o poezie în care abandonezi bășcălia și te apropii de simplitate cu suficientă sinceritate încât să placă. Iar modul în care reușești, după părerea mea, să strecori fără ostentație și alte trimiteri mult mai serioase, care îți este de fapt destul de caracteristic, se mulează aici bine pe structura poeziei. Așa cum văd eu acel controversat termen (și recunosc că mare lucru nu știam despre ce anume ar putea să însemne "buganvilii", dar am căutat pe google imagini), cred că ai reușit să creezi o imagine foarte puternică - așa că vreau să te întreb: ce culoare? În general, nu sunt pentru inventarea de termeni, dar eu am reușit să văd contrastul amețitor între acei (patru) pereți de chirpici și aceste plante agățându-se de ei... Sigur, semnul de întrebare pus anapoda este tot marca Bobadil, care uneori nu se poate stăpâni să inducă în eroare and to enjoz everz moment of this. Nici măcar într-o astfel de poezie. Poate ai face un altfel de serviciu poeziei dacă totuși ai renunța la el.
Buna mea Marie , multumesc din suflet incă odată de aceste sfaturi. Mai zic mersi si pentru adresa site-ului Lira 21.Oare chiar atât de neândemnatic mă exprim, dacă inţelegeti , că mă supar?
In general nu comentez cand vine vorba de o comparatie de genul, dar aici mi se pare ca este putin fortata comparatia cu Isus. Nu stiu de ce, asa am simtit-o. Apoi, cum ai putea rasturna toate calabalacurile astea care ocupa spatiu degeaba, daca in a doua parte a poemului iti vine sa stai fara sa mai faci nimic, ocrotit de un oarecare simt de auto-conservare impotriva haosului si degradarii? ( fara nicio ironie)
genial. ma duce cu gîndul la unul din preferatii mei, daniil harms. din chestii banale construiesti imagini foarte originale. umorul negru tot la harms ma duce cu gîndul. iar in spatele cuvintelor, un adevar crud. frumos
multumesc de trecere si critica vulcanica m-ati convins ,,poetic'' sa scriu sîn nu sân gliastrele sunt pietre care la atingere devin lichide, o materie ce isi schimba starea din solid in lichid dar fara fierbere, nu e gheață ci viață.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
artgoticu, iar citesti cu ochii aceia de nu se inchid niciodata; si bine faci:) e bine cand treci printre versurile mele, multam!
A.A.A. - absolut logic ce spui, doar ca nu e logica mea:) multam ca ai citit cu atata atentie totul. spune-mi ca nu trebuie sa raspund la toate cele comentate (genitive, figuri, alea alea:))
pentru textul : transformarea în alb dedragul meu, dupa cum scopul regulii nu e sa descurajeze creativitatea tot asa scopul meu nu este sa antagonizez pe nimeni. ca sa fiu cinic as putea spune ca imi fac suficient de multi dusmani fara sa fac nimic incit nu cred ca mai e nevoie sa mai blochez si eu comunicarea cu cineva pentru a-mi face un inamic in plus. .. ei, uite ca m-ai facut sa rostesc si expresii profunde... ;)
pentru textul : poemul cornet de semințe desi eu sint de acord cu ionut caragea. textul incepe promitator. dar, i don't know, ceva se intimpla si o ia "spre sud". nu zic ca nu s-ar fi putut scrie ceva interesant cu materialul asta dar nu ce e aici. voi mai urmari autorul.
pentru textul : Poemul pentru Chichere devă promit că citesc tot și vă voi răspunde. Rim, alăturarea cu Liternet, precum și prezența ta aici îmi face onoare. Acest site este doar o mică încercare de-a mea iar mîna tehnică este a fiului meu de 19 ani, David. Doar atît. Deci aveți răbdare cu noi.
pentru textul : prima pagină deFrumos, si frumoasa idee. Ma duce gandul la Avatar, la ideea acelei lumi, caci eu cred ca ea a facut filmul mai mult decat efectele speciale sau actiunea)
Dar.. si cordonul acela, plantele, un fat cianotic dar viu, in cupa de floare, in locul unui pistil, cum faci polenizarea mai departe? :)
Eh, jocuri de idei, te-as intreba cum faci, dar ma gandesc ca e ca si cu secretele magicienilor. how do you do it? in ce lucrezi? daca-mi spui trebuie sa ma omori? :)
pentru textul : o călătorie cu darwin deaşa e, a fost o poveste.. merci paul.
pentru textul : re: deevident alaturarea nu poate decit sa imi faca cinste mie unuia care nici macar poet nu sint
pentru textul : toamnă de mai detextul este frumos, dar nu e unul deosebit. eu sunt mai greu influentat si poate mai impartial. colindul e un cant, un poem al inchinarii la adresa Celui venit din cer. este specific crestinismului si in "colindul camasii albastre" nu vad nimic sanctic, vad un text bine crosetat dar nu un colind. remarc in el acelasi citat, aceleasi versuri remarcate de Virgil. sunt intradevar de evidentiat si ma opresc si eu la ele, fara penita. noi nu prea ne cunoastem dar asta nu ma impiedica, cu bunavointa ta, sa te felicit pentru remarcabilele realizari pe plan profesional, literar si personal si iti doresc in anul care vine mari satisfactii si succese repetate. un an fantastic sa-ti stea la dreapta si o inima multumitoare la stanga.
pentru textul : colindul cămășii albastre deUn text excelent, nu stiu, poate ca genul asta de re-memorare in formula( remarcabil realizata in cazul poeziei de fata) asta a...povestii jucaus/triste (sau poate nu musai trista...)in fine , genul asta de formula este o slabiciune a mea . clar. Dar dincolo de asta, cred ca prin forta imaginii si naturaletea incredibil de percutanta a discursului scrierea asta este o Poezie fix cu majuscula. Si cred ca merita multe penite. sincer. E unul dintre cele mai frumoase texte pe care le-am citit.Felicitari pentru "filmul" asta. L-as revedea :)
pentru textul : Noapte bună, copii demă, mie îmi place. am zăbovit asupra acestui text și deși subiectul nu este printre preferințele mele, la nivel artistic e ireproșabil. de aceea semnalez aprecierea mea pentru impecabila construcție. desigur sunt ființe și mai exigente ca mine...
pentru textul : povestea sirenei cu gîtul gros deeu nu cred in Marea Câinoiadă.
pentru textul : chițcanii de aur deEu am găsit precizarea limpede în pct. 14 din regulament. Mă gândesc cum să poată fi ușor vizibilă de orice autor (membru) sau cititor. Oare pe prima pagină un text "info" cu link la regulament? Acum într-adevăr este clar pentru oricine.
pentru textul : Hermeneia.com la o lună de existență dekatya, iti multumesc pt apreciere, as fi vrut sa-ti exprimi parerea in subsolul acestui poem. cu stima
pentru textul : Pene moarte deO incarcatura de simboluri, apoi o palida incercare de adresare directa (de fapt un autentic monolog in forta), o incursiune prin cateva lumi posibile, in cateva cuvinte un poem-extemporal care la final ne spune ca "mai e ceva" ca si cum n-ar fi fost, adica, destul. Apreciez aceasta scriere ca fiind greoaie, prolixa si academica. Metafore cum ar fi (citez doar dintre primele) "neantul interval intre sunete" "carnatia sufletului e la un semiton" "zgomot al punctelor cardinale in deriva" fac lectura extrem de solicitanta. Strofa a doua incearca o adresare mai directa, cum spuneam, dar nu dureaza mult aceasta "umanizare" a poemului. "fagure din care au fugit fluturii" "nada a pestilor insirati in randuri asimetrice" vin intr-o cavalcada de expresii desprinse aproape mot-a-mot dintr-o lirica sud-americana a anilor nouazeci. Conculzie: un poem care se vrea pretentios (gomos spunem noi ardelenii) dar care, stripped to the bone, nu are aproape nimic original. Parerea mea de baietel. Andu
pentru textul : glasul tău ar putea salva paradisul deîncearcă să îți configurezi corect fusul orar în profilul personal și apoi spune-mi dacă mai observi eroarea.
pentru textul : clavier deFocusându-mă pe "are să-ţi cadă", pe imperativul latent care există în această construcţie, am trecut cu vederea că-i mai trebuie şi acord. Deci, da, e dezacord acolo. Mea culpa!
pentru textul : Străin deeste posibil sa intru in posesia acestui volum?
pentru textul : Un an + pe Hermeneia deDar o atitudine, un gest public într-o chestiune naţională înseamnă neapărat acţiune politică iar absenţa lor nu cumva este laşitate în stare pură ?
pentru textul : 13 – 14 iunie. Piaţa Universităţii. Remember. Pagini de jurnal - Reloaded de...parcă știam că ești detașat în acea luciditate, George, ce se simte în întreg poemul. am perceput primul vers ca antagonic cu ceea ce urmează, pentru a pune în valoare indiferența estetică. mi-au plăcut versurile acestea în special: nu e nimeni de vină poate doar graba asta neapărată și mai degrabă comică de a exista cu gânduri bune, paul
pentru textul : vine ploaia. ascunde-te sub iarbă deva multumesc. raspund pe rand
Virgil, aici e reluarea unei teme vechi de doi ani - mi-am intors asupra ei privire de acum, asta a rezultat, ma bucur sa aflu ca a iesit ceva bun.
Nicodem, am pus "cer" deocamdata, nu stiu daca exprima exact ce am vrut eu sa spun, oi mai vedea. multumesc de semnalarea acelui typo, nu-l zaream nicicum...:)
Domnule Gorun, intotdeauna interventiile dvs. in pagina mea sunt o bucurie. nu e o orientare voluntara spre minimalism, sa stiti, dar in ultima vreme mi-e mai usor sa scriu astfel. mi-e mai...firec, ca sa spun asa.
pentru textul : ŞapteMbrie deun fel de tristete insingurata cronicizata intr-o cutie in care nu mai ascundem decit amprentele trecutului si durerile fara chip. un verdict al individualizarii. o tristete fara de sfirsit... "o să vezi oameni atârnați de ziduri doamne ce revoltă să aștepți douăzeci de ani vreau să nu mai cadă nimic dar păzește-mă de lucrurile simple când devin importante"
pentru textul : o tristețe neterminată deAdriana, te rog sa nu te superi, poezia aceasta este putin sub nivelul tau. Nu cred ca este de penita.
pentru textul : amărui de"carnea mea amaruie (de ce amaruie??)...se topeste" ...brrr! Cu aceeasi simpatie.
"De mortuis nil nisi bene" - fiti decenti în fata mortii, domnilor! Aveti tot timpul din lume sa-l faceti cum vreti pe Paunescu, dar mai aveti rabdare macar cele trei zile pâna când va fi înmormântat. De-abia atunci veti constata ca el este mult mai viu decât multi dintre cei care doar vegeteaza acum. Cu cele bune.
pentru textul : antidedicaţie deiata o poezie in care decorul dinamic contureaza o stare, o lume in doi, cu accente lirice deosebite. un stil sacadat, sonor, original intilnesc nu numai in modul de prezentare ci si in metaforele-imagini: "ambele minți au câte un ton clape bătăi ca și cum am sta în aorta cuiva odată eu odată tu niciodată același gust unul în altul" finalul poemului mi se pare brusc tandru, imblinzit: "ușile vraiște se lovesc unele de altele e-o baba-oarba până la capătul respirației am nevoie de tine" ... "e-o baba-oarba" sau "i-o baba-oarba"? eu am pus "e-o".
pentru textul : până la capătul... deCezar, nu te opreste nimeni sa-ti spui parerea in subsolul acelor "tampenii".
pentru textul : Trebuie să mor deAndu, te rog să îți limitezi răspunsurile la text, interpretări ale acestuia, argumente etc, așa cum ai reușit să facă până în penultimul comentariu, și să nu faci aprecieri/presupuneri despre persoana comentatorilor. Nu folosește unei dialectici sănătoase. Despre text, pentru că l-am citit de când l-ai postat, dar ieri nu am mai reușit să accesez site-ul: mie îmi place. Este o poezie în care abandonezi bășcălia și te apropii de simplitate cu suficientă sinceritate încât să placă. Iar modul în care reușești, după părerea mea, să strecori fără ostentație și alte trimiteri mult mai serioase, care îți este de fapt destul de caracteristic, se mulează aici bine pe structura poeziei. Așa cum văd eu acel controversat termen (și recunosc că mare lucru nu știam despre ce anume ar putea să însemne "buganvilii", dar am căutat pe google imagini), cred că ai reușit să creezi o imagine foarte puternică - așa că vreau să te întreb: ce culoare? În general, nu sunt pentru inventarea de termeni, dar eu am reușit să văd contrastul amețitor între acei (patru) pereți de chirpici și aceste plante agățându-se de ei... Sigur, semnul de întrebare pus anapoda este tot marca Bobadil, care uneori nu se poate stăpâni să inducă în eroare and to enjoz everz moment of this. Nici măcar într-o astfel de poezie. Poate ai face un altfel de serviciu poeziei dacă totuși ai renunța la el.
pentru textul : avon cosmetics deBuna mea Marie , multumesc din suflet incă odată de aceste sfaturi. Mai zic mersi si pentru adresa site-ului Lira 21.Oare chiar atât de neândemnatic mă exprim, dacă inţelegeti , că mă supar?
pentru textul : nebunul se priveşte în oglindă deIn general nu comentez cand vine vorba de o comparatie de genul, dar aici mi se pare ca este putin fortata comparatia cu Isus. Nu stiu de ce, asa am simtit-o. Apoi, cum ai putea rasturna toate calabalacurile astea care ocupa spatiu degeaba, daca in a doua parte a poemului iti vine sa stai fara sa mai faci nimic, ocrotit de un oarecare simt de auto-conservare impotriva haosului si degradarii? ( fara nicio ironie)
pentru textul : coloanele lui noe degenial. ma duce cu gîndul la unul din preferatii mei, daniil harms. din chestii banale construiesti imagini foarte originale. umorul negru tot la harms ma duce cu gîndul. iar in spatele cuvintelor, un adevar crud. frumos
pentru textul : the kill demultumesc de trecere si critica vulcanica m-ati convins ,,poetic'' sa scriu sîn nu sân gliastrele sunt pietre care la atingere devin lichide, o materie ce isi schimba starea din solid in lichid dar fara fierbere, nu e gheață ci viață.
pentru textul : the last song of Shéhérazade dePagini