Centrul este al tutror celor trăite, de acolo izvorăsc, chiar și al primăverii acestei. Cu ploaie de soare azi. Mulțumesc că ai cuprins în centrul tău albul trimis. :)
O poezie interesanta si surprinzatoare. Desi nu sunt fan al combinatiile romana&engleza decat in proza, aici insertiile acestea nu sunt suparatoare. As renunta totusi la prescurtarea de mess smth (something ar fi aratat mai bine pe hartie). Subscriu si eu parerii despre final. ai putea pastra daca doresti "as fi dumnezeu" dar atunci poti sugera ideea creatiei unui alt barbat si a altei femei, ceva de genul asta.Te mai gandesti tu si vezi ce iei in considerare din toate sugestiiile. Sau, faci cum fac eu uneori : las textul asa cum imi place mie :)
nu. Oniricul poate oferi multa profunzime. Si poezia chiar mi-a placut, inclusiv schimbarea registrului cu care Adriana ne obisnuise. As fi oferit o penita daca nu as fi stiut ca pe autoare nu prea o mai intereseaza asa ceva.
nu mă aşteptam la aşa final, oricum, nu la unul care să confirme levitaţia. eu aş fi ales o contopire mai accentuată a planurilor, mai ales în sensul sugerării confuziei vis-realitate, parcă sublinierea directă, de câteva ori în text, a întrepătrunderii nu e cea mai bună soluţie. sigur, depinde de continuare. nu ştiu încă ce urmăreşte textul.
mai sunt câteva repetiţii care ar putea fi evitate (ex. ,,Se gândea că ar putea fi văzut, să vadă toţi" ).
oricum, mă bucură revenirea. aştept continuarea.
Mircea, nu s-a vrut a fi un poem despre iubire, sau nu numai despre iubire. in nici un caz, nu despre "iubirea absoluta". dar, daca spui tu ca ti s-a relevat si ea, printre randuri, sa o lasam sa fie...:)
nu, nu merge adj. pe lângă ciocolată aci pentru că ai versul cu roşii suficient de încărcat."soarele sau ciocolata cu roşii rotunde şi mici" - deci ai făcut treabă bună în poezie.
Nicio șansă cu jazzul și nu vreau s-o iau de la capăt. Țin minte că a fost odată ceva care mi-a plăcut.
Nu, scrisul nu se poate învăța. Iar un cenaclu, în principiu e dăunător. De acord. Ai zis ”criticile de pe un site literar nu il pot face pe un autor sa fie mai talentat.” E normal, perfect de acord, critica (adevărată) se face pentru cititor, nu pentru autor. Asta înțeleg foarte puțini. Autorul ar fi de dorit să-și păstreze nota personală, întotdeauna am susținut asta.
Acolo am vorbit într-adevăr în clișee, dar n-aveam dispoziție pentru cuvinte mari. Mai bine mici.
tocmai versurile acelea mi se par si mie nepotrivite, Virgil, daca textului i se potriveste cheia sugerata de mine.
acum...nu ramane decat sa asteptam o lumina de la autor.
pentru distracție dar și pentru a argumenta cele afirmate mai sus, dau un link vă rog să nu îmi luați asta în nume de rău știu că nu e bine să dăm linkuri pe siteurile concurente dar rog o excepție pentru că eu cred că dezbaterea, hai să o numesc așa de acolo deși e varză la multe capitole mă scutește de alte comentarii sau explicații și vorbește destul de răspicat, mai ales pentru alde ca Nicholas despre limitele înțelegerii umanoide. http://www.poezie.ro/index.php/poetry/1733626/punctul_de_plecare
=> Poezie de peniță (am încercat aici s-o desenez). Condei ferm și sigur, expresie elevată, dealtfel cum ne-a obișnuit deja autorul. Atmosferă bine conturată, în plus, la nivel lingvistic e foarte sonor, abordare curajoasă, aproape de limită, pe spațiu restrâns și pentru aceasta are un impact puternic în cititor. Asta se cheamă măiestrie poetică.
Aranca, te rog sa folosesti posibilitatea de a comenta pentru scopul pentru care a fost facuta. Acelasi lucru este valabil pentru toata lumea. Din pacate vad ca destul de putina lume comenteaza textele, continutul lor, arta sau non-arta lor, in schimb se aluneca in altfel de schimburi. Daca tendinta asta va continua va trebui sa facem ceva.
uite, nu știu să fi acordat o peniță de aur pentru un haiku dar aici o fac. chiar îmi pare reușit. e posibil ca unii să nu prea îl mai considere haiku datorită sugestiei metaforice din expresia „noaptea dintre ani”. deci poate că înclină (în opinia mea) spre poezie scurtă. dar e reușită nevertheless. chiar contrastul se accentuează. între anonimatul și scurtimea unei nopți și amploarea unui an. la fel explozia unui foc de artificii și modicitatea unui chibrit. și totuși, la sfîrșit rămîne doar mica flăcăruie a chibritului și anonimatul (depresant pentru unii) al acelei nopți.
cu riscul de a fi cam monotona, de a nu aduce nimic nou, spun si eu da. am ajuns ca un submarin, ies la suprafata doar atunci cand ceva chiar ma misca si daca as da impresia ca-s prea sensibila, nope, nu-s. :o)
dar, despre poezie.
nu-mi place "oamenii invata", "invatatul" de prin poezii. e tocit. nu m-am impiedicat insa de el, poezia e chiar buna si poate aici chiar isi are rostul, mai degraba l-as scoate din sutele alea de poezii care l-au tocit. e o poezie foarte pura (bine gasita neprihanirea din titlu), toate strofele au potentialul lor emotional, se imbina bine, de fapt nici n-are importanta, important e ca a deschis un loc in care am incaput.
e penita mea si fac ce vreau cu ea. :o)
Rimele, da, sunt facile, încearcă să faci să rimeze părți de vorbire diferite (adică NU substantiv cu substantiv, verb cu verb etc.). Aritmia e înlăturată de cititor: "suntem" se citește cu accent pe "e". Are voie.
Margas, m-ai prins intr-o zi generoasa chiar. Nu exista autorul Emilian Pal pentru ca eu, Emil nu mi-am propus nicioadata sa scot vreo carte ori sa ies in evidenta. Faptul ca unii rezoneaza nu am cum sa controlez. Ca tu iti pierzi interesul ma doare fix in DOS. A se intelege programul de calculator. Ai intrat pe text doar pentru ca a lasat com Adrian. Si toata lumea de pe H stie ce razboaie ai tu. Tu inca n-ai inteles. Tu inca folosesti subsolurile altora pentru fustrari personale ori pentru atitudini revanrsade. Confunzi din ce in ce mai des textul cu autorul, fara discernamint. Ma asteptam de la tine pentru ca nu poti mai mult. Si pt ca ai depasit granitele offtopicului(cel putin banal), de unde stii ca stau la Mc Donadls? Vad ca afirmi cu nonsalanta ca asa fac, desi n-are treaba cu textul... De unde stii ca sint clona? Stii ce e aia clona? Intreg comul tau e un atac la persoana pentru ca nu spui nimic de text. Ii dai o penita lui Virgil, te iarta, apoi incepi ca proasta sa improsti cu venin. Retine un lucru: comentariul tau e impotriva autorului nu a textului. Il inteleg pe Adrian cind te-a facut analfabeta. Era o metafora.
Un poem plin de raţionamente logice, de ipoteze primare, secundare si de concluzii :)
E satiră de bună calitate, chiar usturătoare si moralizatoare pentru împricinaţi, pentru vinovaţii de avea un dram de minte :) pentru a-si urma instinctele primare în mod ,,elegant" :)).
Mi-a plăcut rima interioară ,,asta și cu nevasta" :) ( asta si cu nev-asta :) )
As renunta la ,,ce dracu’ comentezi".
Uite că am comentat :)))
Te felicit, Paul, pentru lejeritate cu care scrii si acest gen de poeme! ( încă o strângere de mănă )
În primul rând, citind poemul doar pentru trasarea ideii: treci de la un plan la altul, fără să urmărești un axis; astfel, poemul tău se clatină și, la prima respirație, se prăbușește, pentru că balastul este chiar în mijlocul său. Revin cu lectura, în amănunt, și remarc următoarele: "strop de tăcere". imagine arhifolosită. "bătăile inimii". la fel. "te gândești că poate suferi de cea mai cumplită boală că ai avea dintr-o dată înțelepciunea bolnavă". nu în poezie, poate în proză și nici acolo. pentru că formularea este nu tocmai bine aleasă. "culoarea violet a mâinilor". mâinile nu au culoarea violet, nici prin meditație. se înțelege alt plan existențial și nu pare a fi în context. "chiar și țesătura de la fața de masă ți se pare falsă" pe biroul tău". e masă sau birou? alăturarea aleasă de tine nu face deloc bine poeziei. din "chiar și" rezultă că totul e fals. "furia valului". expresie uzată. "trestia gânditoare". expresie uzată. "nu îți va răspunde nici un prieten". dacă îți răspunde cineva, o fi "dușman"? așa se înțelege. "știm numai noi eu mai știu că...". se repetă și, astfel, apare știu_că. "...labirint foarte îngust "cu mult pietriș...". și foarte, și mult. prea mult. Deci: atenție la exprimare, atenție la firul poeziei. Am citit și celelalte texte postate de tine pe Hermeneia. Sfatul meu sincer e să citești mult și să încerci să cerni și mai mult. Însă, nici atunci nu e obligatoriu să iasă Poezia. Iată ce a rămas din text, după ce am cernut balastul: "diminețile tale au gust de pâine prăjită. mirosul de lămâie verde îți intră în piele bei ceaiul și desfaci încet culoarea violet a mâinilor în fire subțiri cine tulbură apa în adâncuri și ce sentiment îngroapă așteptarea ce rupe trupurile în două" Ideea e aceeași și ce a rămas nu e tocmai rău. Însă nu am putut scăpa de repetiția lui "ce", de repetiția lui "poate", da, modificând puțin în text. Mult succes.
avand in vedere ca-s in sesiune si-ar fi trebuit sa invat si nu sa citesc literatura... e un compliment. M-a prins textul. E o mana exersata in spate, se vede. Nu incarca inutil, descrie sugestiv din putine linii esentialul. Mi-a placut atmosfera sumbra, de hotel ieftin. Si totul credeam ca va merge perfect. Dar nu-mi place finalul. Pur si simplu.. nu-mi place. E prea lumesc, prea stire de la ora 5.
Cel care-l ucide trebuia sa fie un tip de la bar, care-l vede asa cum si-a vazut si el prima victima, ca pe-un animal, sa fie un cerc inchis. :) Puteam sa jur ca asa se incheie.
Spor la scris, va mai citesc. Aveti o mana buna.
Vladimir, poeziile tale sunt toate aproape pline de simbolistică mai mult sau mai puțin stearpă, să preiau termenul tău. Și uite că încă o dată faci dovada unui ochi care nu vede decât în sine însuși, fiindcă mă miră că ești rupt de simțire și trăire. Pe de altă parte, apreciezi pozitiv texte care sunt la limita mediocrului, iar acest fapt este, încă o dată, foarte transparent. Dacă poeziile mele îți par slabe, nu mă deranjează, fiindcă știu că dacă le-ai fi văzut sub semnătura altui nume nu ai mai fi spus asta. Apreciez o părere sau un comentariu care vine intenționat pozitiv, indiferent că marchează puncte slabe. Aș fi apreciat de asemenea să văd că nu ești părtinitor. Și că te ții la distanță de polemici. În privința stilului în care scriu și pe care până acum 2 luni îl admirai, deși aveam texte sub valoarea acetsora de pe Hermeneia, permite-mi să evoluez în propriul meu ritm și cu marja de cultură pe care o asimilez în fiecare zi. Accept sfaturile pertinente. Dacă ar fi fost un text mediocru-slab, ți-aș fi dat dreptate. Am destule, pe care deja le-am pus singură în recycle bean. Și de la o vreme las la dospit. Mă voi stăpâni a-ți comenta poeziile, tocmai pentru că aș avea multe de spus în defavoarea lor și a-i crede că este unmijloc de a răspunde cu aceeași monedă. Rgămintea mea este dacă nu suporți ceea ce citești pe pagina mea, sau nu suporți autoarea, să dai ignore. Sau crezi că a folosi o astfel de strategie îți aduce beneficii? Știi bumerangul, știi cum se întorc lucrurile. Și mai știi cum văd, cum percep dincolo de manifest oamneii, scrierile, întâmplările. Aici mă opresc și orice comentariu în plus va avea non-răspuns din partea mea. Știm amândoi de ce.
francisc - ideea mi-a venit de la femeia in rosu din "Matrix". ma jucam cu tastatura. am ras la comentariul tau. promit ca mai trec pe la voi cu texte mai serioase.
Aș rămâne la ”că” în primul caz, ca să păstrez deplin ambiguitatea. În cel de-al doilea caz, într-adevăr, fără demonstrativ pare a fi exact în ton. Mulțumesc.
"tema mitică" este de la mit sau de la Dumitru, Luciane? N-am înțeles nimic din comentariul tău: "cred ca invocatia(invocarea - n.n) temei date in titlu ingreuneaza(lectura - n.n.) si displace cititorului." N-am invocat nici o temă în titlu - cu atât mai puțin cu cât nu cred că poemul are vreo temă, în nici un caz una care "suprasolicita atentia cititorului si se adauga diforma perceptiei acestuia in citirea textului." Spun asta, pentru că-mi respect cititorii și nu i-aș "suprasolicita" intelectualicește - deși doar un retardat s-ar considera "suprasolicitat" la citirea unei poezii. Este necesar să-ți precizez că am scris și nu am "compus" acest poem. Scrierea lui a fost "declanșată" de Pavel Șușară, cărășanul nostru, care, chiar la cascada Șușara, s-a apucat să facă un fluier. Dorea să ne cânte o doină(și se pricepe) dar fluierul a crăpat. Fluierul acela, crăpat, îl am și astăzi, cu autograful lui. Poemul l-am scris atunci și i l-am dedicat, pentru că eu îl cunoscusem ca poet, nu ca și critic de artă. Sănătate!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Centrul este al tutror celor trăite, de acolo izvorăsc, chiar și al primăverii acestei. Cu ploaie de soare azi. Mulțumesc că ai cuprins în centrul tău albul trimis. :)
pentru textul : white sent (for blanche) deO poezie interesanta si surprinzatoare. Desi nu sunt fan al combinatiile romana&engleza decat in proza, aici insertiile acestea nu sunt suparatoare. As renunta totusi la prescurtarea de mess smth (something ar fi aratat mai bine pe hartie). Subscriu si eu parerii despre final. ai putea pastra daca doresti "as fi dumnezeu" dar atunci poti sugera ideea creatiei unui alt barbat si a altei femei, ceva de genul asta.Te mai gandesti tu si vezi ce iei in considerare din toate sugestiiile. Sau, faci cum fac eu uneori : las textul asa cum imi place mie :)
pentru textul : text cu oameni care mă surprind deneah, la tine nu e nevoie:) mulțam frumos, Cris!
pentru textul : aș dispărea din mine ca dintr-un joben deSau poate ca e un simplu martisor si atat... de 1 martie si cineva il poarta in piept :)
pentru textul : obsesia firului demulțumesc de comm Paul, și să știi că metafizica nu depășește pe oricine, hmm... migrenele astea,
pentru textul : euforie muribundă denu. Oniricul poate oferi multa profunzime. Si poezia chiar mi-a placut, inclusiv schimbarea registrului cu care Adriana ne obisnuise. As fi oferit o penita daca nu as fi stiut ca pe autoare nu prea o mai intereseaza asa ceva.
pentru textul : în vârful picioarelor denu mă aşteptam la aşa final, oricum, nu la unul care să confirme levitaţia. eu aş fi ales o contopire mai accentuată a planurilor, mai ales în sensul sugerării confuziei vis-realitate, parcă sublinierea directă, de câteva ori în text, a întrepătrunderii nu e cea mai bună soluţie. sigur, depinde de continuare. nu ştiu încă ce urmăreşte textul.
pentru textul : Caietele lui Filip demai sunt câteva repetiţii care ar putea fi evitate (ex. ,,Se gândea că ar putea fi văzut, să vadă toţi" ).
oricum, mă bucură revenirea. aştept continuarea.
Mircea, nu s-a vrut a fi un poem despre iubire, sau nu numai despre iubire. in nici un caz, nu despre "iubirea absoluta". dar, daca spui tu ca ti s-a relevat si ea, printre randuri, sa o lasam sa fie...:)
pentru textul : crochiu în oglindă denu, nu merge adj. pe lângă ciocolată aci pentru că ai versul cu roşii suficient de încărcat."soarele sau ciocolata cu roşii rotunde şi mici" - deci ai făcut treabă bună în poezie.
pentru textul : ciocolată cu roşii deNicio șansă cu jazzul și nu vreau s-o iau de la capăt. Țin minte că a fost odată ceva care mi-a plăcut.
Nu, scrisul nu se poate învăța. Iar un cenaclu, în principiu e dăunător. De acord. Ai zis ”criticile de pe un site literar nu il pot face pe un autor sa fie mai talentat.” E normal, perfect de acord, critica (adevărată) se face pentru cititor, nu pentru autor. Asta înțeleg foarte puțini. Autorul ar fi de dorit să-și păstreze nota personală, întotdeauna am susținut asta.
Acolo am vorbit într-adevăr în clișee, dar n-aveam dispoziție pentru cuvinte mari. Mai bine mici.
pentru textul : Mihai Takács : pictură --- muzica : Eldad Talmu detocmai versurile acelea mi se par si mie nepotrivite, Virgil, daca textului i se potriveste cheia sugerata de mine.
pentru textul : inima dimprejur tăiată deacum...nu ramane decat sa asteptam o lumina de la autor.
pentru distracție dar și pentru a argumenta cele afirmate mai sus, dau un link vă rog să nu îmi luați asta în nume de rău știu că nu e bine să dăm linkuri pe siteurile concurente dar rog o excepție pentru că eu cred că dezbaterea, hai să o numesc așa de acolo deși e varză la multe capitole mă scutește de alte comentarii sau explicații și vorbește destul de răspicat, mai ales pentru alde ca Nicholas despre limitele înțelegerii umanoide.
pentru textul : un cavaler pentru milady dehttp://www.poezie.ro/index.php/poetry/1733626/punctul_de_plecare
=> Poezie de peniță (am încercat aici s-o desenez). Condei ferm și sigur, expresie elevată, dealtfel cum ne-a obișnuit deja autorul. Atmosferă bine conturată, în plus, la nivel lingvistic e foarte sonor, abordare curajoasă, aproape de limită, pe spațiu restrâns și pentru aceasta are un impact puternic în cititor. Asta se cheamă măiestrie poetică.
pentru textul : stampe în cer deAranca, te rog sa folosesti posibilitatea de a comenta pentru scopul pentru care a fost facuta. Acelasi lucru este valabil pentru toata lumea. Din pacate vad ca destul de putina lume comenteaza textele, continutul lor, arta sau non-arta lor, in schimb se aluneca in altfel de schimburi. Daca tendinta asta va continua va trebui sa facem ceva.
pentru textul : și zeii plîng deuite, nu știu să fi acordat o peniță de aur pentru un haiku dar aici o fac. chiar îmi pare reușit. e posibil ca unii să nu prea îl mai considere haiku datorită sugestiei metaforice din expresia „noaptea dintre ani”. deci poate că înclină (în opinia mea) spre poezie scurtă. dar e reușită nevertheless. chiar contrastul se accentuează. între anonimatul și scurtimea unei nopți și amploarea unui an. la fel explozia unui foc de artificii și modicitatea unui chibrit. și totuși, la sfîrșit rămîne doar mica flăcăruie a chibritului și anonimatul (depresant pentru unii) al acelei nopți.
pentru textul : Haiku decu riscul de a fi cam monotona, de a nu aduce nimic nou, spun si eu da. am ajuns ca un submarin, ies la suprafata doar atunci cand ceva chiar ma misca si daca as da impresia ca-s prea sensibila, nope, nu-s. :o)
pentru textul : eu vin din moarte sau neprihănire dedar, despre poezie.
nu-mi place "oamenii invata", "invatatul" de prin poezii. e tocit. nu m-am impiedicat insa de el, poezia e chiar buna si poate aici chiar isi are rostul, mai degraba l-as scoate din sutele alea de poezii care l-au tocit. e o poezie foarte pura (bine gasita neprihanirea din titlu), toate strofele au potentialul lor emotional, se imbina bine, de fapt nici n-are importanta, important e ca a deschis un loc in care am incaput.
e penita mea si fac ce vreau cu ea. :o)
Rimele, da, sunt facile, încearcă să faci să rimeze părți de vorbire diferite (adică NU substantiv cu substantiv, verb cu verb etc.). Aritmia e înlăturată de cititor: "suntem" se citește cu accent pe "e". Are voie.
pentru textul : Fi-va mie deMargas, m-ai prins intr-o zi generoasa chiar. Nu exista autorul Emilian Pal pentru ca eu, Emil nu mi-am propus nicioadata sa scot vreo carte ori sa ies in evidenta. Faptul ca unii rezoneaza nu am cum sa controlez. Ca tu iti pierzi interesul ma doare fix in DOS. A se intelege programul de calculator. Ai intrat pe text doar pentru ca a lasat com Adrian. Si toata lumea de pe H stie ce razboaie ai tu. Tu inca n-ai inteles. Tu inca folosesti subsolurile altora pentru fustrari personale ori pentru atitudini revanrsade. Confunzi din ce in ce mai des textul cu autorul, fara discernamint. Ma asteptam de la tine pentru ca nu poti mai mult. Si pt ca ai depasit granitele offtopicului(cel putin banal), de unde stii ca stau la Mc Donadls? Vad ca afirmi cu nonsalanta ca asa fac, desi n-are treaba cu textul... De unde stii ca sint clona? Stii ce e aia clona? Intreg comul tau e un atac la persoana pentru ca nu spui nimic de text. Ii dai o penita lui Virgil, te iarta, apoi incepi ca proasta sa improsti cu venin. Retine un lucru: comentariul tau e impotriva autorului nu a textului. Il inteleg pe Adrian cind te-a facut analfabeta. Era o metafora.
pentru textul : elephant&castel de…şi uite aşa, din prea multă dragoste (pe internet)
pentru textul : profilaxie depoeţii au murit, nedemn şi-ncet…
Trăiască poeţii..
nico, nu mergea și!
Nuța, cuvintele tale călduroase mă emoționează. îți mulțumesc cu drag și... mi-e dor să te citesc.
tschüs
pentru textul : plecat să aduc înapoi căldura iarna deUn poem plin de raţionamente logice, de ipoteze primare, secundare si de concluzii :)
pentru textul : despre cum reacționează femeile și bărbații deE satiră de bună calitate, chiar usturătoare si moralizatoare pentru împricinaţi, pentru vinovaţii de avea un dram de minte :) pentru a-si urma instinctele primare în mod ,,elegant" :)).
Mi-a plăcut rima interioară ,,asta și cu nevasta" :) ( asta si cu nev-asta :) )
As renunta la ,,ce dracu’ comentezi".
Uite că am comentat :)))
Te felicit, Paul, pentru lejeritate cu care scrii si acest gen de poeme! ( încă o strângere de mănă )
În primul rând, citind poemul doar pentru trasarea ideii: treci de la un plan la altul, fără să urmărești un axis; astfel, poemul tău se clatină și, la prima respirație, se prăbușește, pentru că balastul este chiar în mijlocul său. Revin cu lectura, în amănunt, și remarc următoarele: "strop de tăcere". imagine arhifolosită. "bătăile inimii". la fel. "te gândești că poate suferi de cea mai cumplită boală că ai avea dintr-o dată înțelepciunea bolnavă". nu în poezie, poate în proză și nici acolo. pentru că formularea este nu tocmai bine aleasă. "culoarea violet a mâinilor". mâinile nu au culoarea violet, nici prin meditație. se înțelege alt plan existențial și nu pare a fi în context. "chiar și țesătura de la fața de masă ți se pare falsă" pe biroul tău". e masă sau birou? alăturarea aleasă de tine nu face deloc bine poeziei. din "chiar și" rezultă că totul e fals. "furia valului". expresie uzată. "trestia gânditoare". expresie uzată. "nu îți va răspunde nici un prieten". dacă îți răspunde cineva, o fi "dușman"? așa se înțelege. "știm numai noi eu mai știu că...". se repetă și, astfel, apare știu_că. "...labirint foarte îngust "cu mult pietriș...". și foarte, și mult. prea mult. Deci: atenție la exprimare, atenție la firul poeziei. Am citit și celelalte texte postate de tine pe Hermeneia. Sfatul meu sincer e să citești mult și să încerci să cerni și mai mult. Însă, nici atunci nu e obligatoriu să iasă Poezia. Iată ce a rămas din text, după ce am cernut balastul: "diminețile tale au gust de pâine prăjită. mirosul de lămâie verde îți intră în piele bei ceaiul și desfaci încet culoarea violet a mâinilor în fire subțiri cine tulbură apa în adâncuri și ce sentiment îngroapă așteptarea ce rupe trupurile în două" Ideea e aceeași și ce a rămas nu e tocmai rău. Însă nu am putut scăpa de repetiția lui "ce", de repetiția lui "poate", da, modificând puțin în text. Mult succes.
pentru textul : Labirint deavand in vedere ca-s in sesiune si-ar fi trebuit sa invat si nu sa citesc literatura... e un compliment. M-a prins textul. E o mana exersata in spate, se vede. Nu incarca inutil, descrie sugestiv din putine linii esentialul. Mi-a placut atmosfera sumbra, de hotel ieftin. Si totul credeam ca va merge perfect. Dar nu-mi place finalul. Pur si simplu.. nu-mi place. E prea lumesc, prea stire de la ora 5.
Cel care-l ucide trebuia sa fie un tip de la bar, care-l vede asa cum si-a vazut si el prima victima, ca pe-un animal, sa fie un cerc inchis. :) Puteam sa jur ca asa se incheie.
pentru textul : Mers de rac spre Dumnezeu deSpor la scris, va mai citesc. Aveti o mana buna.
Vladimir, poeziile tale sunt toate aproape pline de simbolistică mai mult sau mai puțin stearpă, să preiau termenul tău. Și uite că încă o dată faci dovada unui ochi care nu vede decât în sine însuși, fiindcă mă miră că ești rupt de simțire și trăire. Pe de altă parte, apreciezi pozitiv texte care sunt la limita mediocrului, iar acest fapt este, încă o dată, foarte transparent. Dacă poeziile mele îți par slabe, nu mă deranjează, fiindcă știu că dacă le-ai fi văzut sub semnătura altui nume nu ai mai fi spus asta. Apreciez o părere sau un comentariu care vine intenționat pozitiv, indiferent că marchează puncte slabe. Aș fi apreciat de asemenea să văd că nu ești părtinitor. Și că te ții la distanță de polemici. În privința stilului în care scriu și pe care până acum 2 luni îl admirai, deși aveam texte sub valoarea acetsora de pe Hermeneia, permite-mi să evoluez în propriul meu ritm și cu marja de cultură pe care o asimilez în fiecare zi. Accept sfaturile pertinente. Dacă ar fi fost un text mediocru-slab, ți-aș fi dat dreptate. Am destule, pe care deja le-am pus singură în recycle bean. Și de la o vreme las la dospit. Mă voi stăpâni a-ți comenta poeziile, tocmai pentru că aș avea multe de spus în defavoarea lor și a-i crede că este unmijloc de a răspunde cu aceeași monedă. Rgămintea mea este dacă nu suporți ceea ce citești pe pagina mea, sau nu suporți autoarea, să dai ignore. Sau crezi că a folosi o astfel de strategie îți aduce beneficii? Știi bumerangul, știi cum se întorc lucrurile. Și mai știi cum văd, cum percep dincolo de manifest oamneii, scrierile, întâmplările. Aici mă opresc și orice comentariu în plus va avea non-răspuns din partea mea. Știm amândoi de ce.
pentru textul : Ochi de leu defrancisc - ideea mi-a venit de la femeia in rosu din "Matrix". ma jucam cu tastatura. am ras la comentariul tau. promit ca mai trec pe la voi cu texte mai serioase.
pentru textul : Femme fatale degelos pe cine? si nu uita care este rostul comentariilor ovyus. nu de alta dar esti deja peste bordura.
pentru textul : Poezie nudă cu un bărbat deAș rămâne la ”că” în primul caz, ca să păstrez deplin ambiguitatea. În cel de-al doilea caz, într-adevăr, fără demonstrativ pare a fi exact în ton. Mulțumesc.
pentru textul : Despre târziul lucrurilor dewow! era să cad de pe fotoliu. că și așa pic de somn. nu-mi vine sa cred ochilor. ba cred ca mie imi este mai dor sa citesc un text semnat alma
pentru textul : din cuvintele pe care nu le găsesc IV de"tema mitică" este de la mit sau de la Dumitru, Luciane? N-am înțeles nimic din comentariul tău: "cred ca invocatia(invocarea - n.n) temei date in titlu ingreuneaza(lectura - n.n.) si displace cititorului." N-am invocat nici o temă în titlu - cu atât mai puțin cu cât nu cred că poemul are vreo temă, în nici un caz una care "suprasolicita atentia cititorului si se adauga diforma perceptiei acestuia in citirea textului." Spun asta, pentru că-mi respect cititorii și nu i-aș "suprasolicita" intelectualicește - deși doar un retardat s-ar considera "suprasolicitat" la citirea unei poezii. Este necesar să-ți precizez că am scris și nu am "compus" acest poem. Scrierea lui a fost "declanșată" de Pavel Șușară, cărășanul nostru, care, chiar la cascada Șușara, s-a apucat să facă un fluier. Dorea să ne cânte o doină(și se pricepe) dar fluierul a crăpat. Fluierul acela, crăpat, îl am și astăzi, cu autograful lui. Poemul l-am scris atunci și i l-am dedicat, pentru că eu îl cunoscusem ca poet, nu ca și critic de artă. Sănătate!
pentru textul : fluier crăpat demmm... I don't know. It sounds like a long stretch to me. Evident, autorul ne poate lamuri. Poate daca era si sulful pe acolo...
pentru textul : Elegie ermetică VI dePagini