oricit de util in text totusi "mișunând" mi se pare putin cam fortat expresia care face textul, dupa parerea mea, este "se adună vulturii peste noi/ ca niște petale"

si trebuie sa va multumesc pentru observatii!
Faptul ca s-a mai scris in acest mod nu e nimic neobisnuit si anormal (totul s-au mai scris in diverse moduri!), dar trebuie sa spun ca textuletul acesta este scris cu ceva ani in urma pentru o pagina de divertisment a unui hebdomadar ("gazeta de bacau" parca...) condus de Sebi Sufariu.
Nu am subestimat nicio clipa cititorul, ci (prin ghilimelele acelea) am considerat (gresit probabil) ca ofer mici sugestii, fara sa desconspir totusi. De altfel, oricat de previzibil sustineti ca a fost finalul, gandul putea duce, poate, si la alte apropieri in afara celei induse de titlu, subtitlu si folosirea majusculelor (de exemplu, acele file mentionate).

Grafică de Florin Pucă

Daniel, ma bucur ca ai reusit, chiar si in conditii "inumane". Sa fie intr-un ceas bun! Andu

Evident, ritmicitatea este un atribut esential al poeziei cu rima si chiar ( daca nu obligatoriu) al poeziei in vers alb. Nu as putea spune ca poezia (figurile stilistice) Luminitei este lipsita de sensuri, poate doar ca, si iti dau dreptate, un poem poate capata si conotatii filosofice, transcendentale si nu numai imagistice. Si da, Barbu a facut acest lucru. Tocmai de aceea Barbu ramane un poet greu. Nu imi place ceea ce a facut Foarta, elaboreaza prea... sofisticat, mai mult se joaca decat scrie, insa a fost acceptat ca stil ....inedit. Ciudat, se accepta noul si mai putin tendinta posmoderniste pe linii retroclasice. Este o discutie care poate capata amploare. As mai adauga ceva. Sa nu negam ca poetica feminina este orientata mult mai mult spre imagistica si sensibilitate, mai putin pe filosofic. Foarte putine scriitoare au atins cote inalte la capitolul conotatii, Valeria Coman este una dintre ele. Si asta mai la sfarsit, dupa ce a trecut prin cateva volume rimate si ritmate. Sper ca viata, experienta, conjunctura, sa o ajute pe autoare sa atinga si altfel de valente, insa, oricum, ea reuseste sa creeeze si fara sa fie intertrigo, o poezie placuta. Respectele mele.

Ma bucura faptul ca lectura pe Hermeneia ramane atat de elegant tributara sentimentului poetic. La inceput, nu credeam ca acest text va fi bine primit, dar iata cat de mult m-am inselat. Voi mai incerca in acest registru, daca voi mai fi in stare, desigur :-) Un pic de off-topic pentru care imi cer scuze: Gorune, subscriu celor spuse de tine altundeva ca ar trebui sa ne reintalnim, la mine cel putin s-au adunat cateva idei care zangane prin creier tare de tot. Si timpul parca are ceva mai multa rabdare acum cu mine, vorba unuia mai ispirat. Si daca Deko a murit... traiasca locul meu din Calea Grivitei! Andu

mirarea aceasta mostenita si transmisa ereditar da o stare de melancolie si visare. Poate de aceea in "plinul mitic" se implanta, dureros, "gestul pravalit". E deci normal ca tineretea sa se incline visarii, pentru ca doar visand nu simti ca timpul e confuz. Sonetul tau e extrem de sugestiv, ca de obicei, si apreciez felul in care, intr-o versificatie perfecta, stii, prin metafore bine alese, să transmiti o stare, o senzatie, un mesaj.

mulțumesc pentru observații și comentarii, Daniela și Maria. țin să precizez că finalul s-a vrut intenționat puțin agramat

n-am timp mai bobadile. spre deosebire de tine, probabil, eu trebuie sa muncesc greu. iar cind citesc, citesc istorie, filosofie. nu am timp de chestii din astea. te las pe tine. cind mai scriu ceva o fac din hobby. ceea ce nu pricep eu este daca tot te preocupa subtilitatile literare de ce te-ai coborit atit de des pe hermeneia in subsolul limbajului promiscuu si al scandalurilor de mahala. sau probabil asta e ceea ce vrei sa ne sugerezi aici in mod "istet", ca de vreme ce nu ar fi nevoie de "reguli" in literatura ceea ce fac eu aici pretinzind respectarea unui regulament (care atinge si ceea ce eventual se scrie) nu fac decit un fel de timpenie si ca probabil e ok sa ne scalimbaim in tot felul de brambureli pornografice care (dupa parerea mea) nu au de a face decit cu frustrarile unor anumite virste sau cu un fel de patologic "suav". vrei parerea mea? literatura si arta in general au nevoie de reguli. daca nu impuse atunci cel putin autoimpuse. in creatie pentru mine ordinea este haos-ordine-diversitate. si de fapt asta poti vedea si in univers. oricit de multa diversitate si paradox fascinant ai intilni in univers, in esenta in adincurile lui exista o ordine mai regida decit orice lege omeneasca. pina si cea mai dezordonata nebuloasa ascunde legi si reguli.but that's not the point. ideea este ca arta, asa cum spunea cineva, arta adevarata nu se naste in libertate ci in constringere, este de fapt rezultatul tensiunii dintre nevoia de exprimare si limitele constringerii mijloacelor de exprimare. cu cit exista mai multa "libertate" si resurse cu atit exista mai putina arta de fapt. de aceea, proportional vorbind exista mult mai ulta arta adevarata in literatura sau muzica sau arte plastice, si mult mai putina in cinematografie. de aceea un tarkovski sau chiar un dostoievski nu s-ar fi putut in veci naste in america sau in anglia. de aceea paganini a compus ce a compus dupa ce taica-su il batea peste degete ca sa atinga note pe care astazi nimeni nu le mai poate atinge cu o singura mina. de aceea de fapt arta si literatura adevarata s-au nascut din dinamica nevoii de a sparge regulile si nu din fericirea de a nu le avea.

"si mai frumos ar fi fost sa vad acestea fara sa ma zbenguiesc aici asa. adica, fara contributia cititorului (care este)" te citez cu o ingenuitate alambicată în hohotele mastăr eu sunt ,tu ești, el,ea este, noi suntem, voi sunteți, ei, ele sunt.... Dorine,mai master of cuuuuuuuuuuuung fu...mulțumesc despre sfat, it uăz fan. minicooper: mai citește o dată, de două ori, de trei... și apoi ia un bait din antifraze, serios acum, slab textul keosonom sepen for fun sixtus

If the comment quoted above could become a rule I would very much appreciate your initiative and effort..however, my opinion could be knocked off the perch by the fact that not many members contribute to this site in English, therefore many of the texts posted under lingua would not be commented due to the language-barrier. The American and English sites I usually post on do not have this problem - that goes without saying - but posting here gives me, as a member of Hermeneia, a different kind of buzz. Having said that I hope it puts your mind to rest and whatever action you will/ will not take regarding rules of engagement within lingua department remains fine by me (as long as I can press the 'INTRODUCE PREFERRED CONTENT' button :p).

Cheerio!

mai degraba perioada roz-bonbon

Înțeleg nerăbdarea ta de a posta dar sunt suficiente pentru început două texte...nu pentru că ar fi o regulă dar un cititor se poate plictisi deja la al treilea... În altă ordine de idei cred că impresiile chiar și cele de moment nu sunt goale au ceva... Ușor incert ceea ce vrei să fii: între perfecțiune și paradox... Bine ai venit!

cam mare motto-ul ptr dimensiunea textului zic eu destul de multa emotie in text si poate prea putin text. nu stiu daca in poezie se poate scrie "mi-e dor", cred ca se sugereaza