mulțumesc anna pentru aprecieri! mă încântă faprul că am scris un poem care ți-a plăcut. sper că și altora. ai dreptate în privința iubirii. Dante spune despre ea că "mișcă sori și stele". te mai aștept cu drag.
Mă bucur mult când aflu astfel de veşti, fie şi despre poeţi pe care i-am cunoscut doar în spaţiul virtual. Simt că îmi creşte inima fiindcă apreciez poezia ta, Paul, şi a altora desigur. O carte e în primul rând o frumoasă aducere-aminte pentru mine, este acel lucru pe care îmi place să îl percep cu toate simţurile - miros, pipăit, auz (foşnetul foilor) şi văz desigur. Recunosc că nu o gust :) Felicitări autorului!
interesanta opinie, marga. placut impresionat pentru perseverenta cu care te apleci peste textele pe care le scriu. iata un motiv in plus sa mai ies din hibernare si sa mai scriu cite ceva.
Domnule Cristea, nu stiu la ce va pricepeti dumneavoastra dar textul de mai sus m-a convins (nu aveam aceasta convingere inainte pentru ca nu va cunosc - spre deosebire de dumneavoastra care vorbiti ca si cum m-ati cunoaste, dar ma rog, trecem peste scaparea asta -), deci textul de mai sus m-a convins ca nu va pricepeti la ceea ce incercati sa va referiti acolo. Si nu a fost iritare ci nedumerire, asa cum mi-am si intitulat comentariul. Eu zic sa il cititi cu mai multa atentie si poate veti intelege ce am intentionat sa va comunic. Nu e ideologism domnule Cristea. Ma amuzati cu opinii din astea. Mi-am exprimat acolo idei de bun simt. Eu va rog sa le mai cititi. Poate intelegeti. Eu am trait 29 de ani in comunism. Nu l-am invatat la scoala. Asa ca nu veniti cu aluzii din astea ca e ridicol. Daca nu as fi trait in el nu as vorbi despre el. Deci dati-mi voie sa ma exprim despre ce am trait. Dumneavoastra poate ati fost ideolog al comunismului si de aceea il aparati si acum. Eu nu am fost si nu sint nici ideolog, nici simpatizant si nici membru al vreunui partid sau curent politic. Nu sint naiv domule Cristea. Ma tem ca dumneavoastra sinteti naiv. Pentru ca folositi destul de infantil notiunea de comunsim ca pe o fantosa. Nu exista comunism acum in Romania domnule. E capitalism. A arunca aceasta "patura de comunsim" peste ce e acum in Roamania este cea mai ieftina grenada fumigena pe care o arunca comunistii bagatelizind si implicit indulcind ceea ce a fost comunismul pentru Romania timp de 45 de ani. 45 de ani domnule Cristea si nu 20 pina in 65. Ceausescu nu a fost o bestie care a violat nevinovata fecioara a comunismului. Ceausescu a fost comunist si a fost produsul comunismului. Ce e acum in Romania este capitalism. Poate o fi la fel de timpit ca cel din Mexic sau din Paraguay dar tot capitalism este domnule Cristea. Pentru ca capitalism este si in Norvegia sau Elvetia, si capitalism este si Nigeria sau Bangladesh. Dar, evident, nu-i asa, omul sfinteste locul. Capitalismul romanesc este capitalismul pe care si-l merita romanii. Pentru ca ei voteaza. Ei l-au votat si pe Iliescu, si pe Constantinescu, si pe Basescu, si parlamentele. Nimeni nu ii spioneaza sau santajeaza in cabina de vot. Asa ca hai sa nu devenim patetici si ridicoli folosind notiunea de comunism aiurea. Nu va va mai lua nimeni in serios daca amestecati asa realitatile. Oamenii fura si nu sint pedepsiti in Romania din doua motive domnule Cristea: unu, pentru ca asa au invatat in timpul comunismului pe care il admirati dumneavoastra (vedeti ideologia ateista, parodizarea si descalificarea valorilor morale prin caricatura de "etica si echitate socialista", si doi, lipsa aplicarii legii cu severitate astazi (poate si pentru ca romanii in mod traditional nu cred in virtutea cadrului legal si reglementar - vezi bancul cu cateii, dulaii si boii la bariera -) p.s. daca nu il stiti vi-l spun.
Poemul necesită câteva șlefuiri, întâi voi spune despre ele: "fericirea mea de ceară" - alăturarea cirea-ceară în poezie este, muzical, de evitat. În versurile: "despre iubirea ta ca un loz câștigător când eu niciodată nu joc și mai ales pierd" - aș fi scris: "despre iubirea ta, loz câștigător când eu nu îl joc vreodată/întotdeauna pierd" (e doar un exemplu spontan, poți găsi altă versiune) - fiindcă bruiază acel "ca un" și "când eu niciodată nu ... și mai ales". "singurele cuvinte care fac vară dintr-o dată" - cred că aici lipsește "se", cel puțin așa reiese din titlu, nu cred să fie un artificiu poetic "fac vară". Cred de asemenea că repetiția din versurile finale "nu joc la lotot" este inutilă, are efect redundant. Ce îmi place în acest poem este fluiditatea trăirii, contrastele dintre stări, tonalitatea ușor gravă care alunecă aparent în ludic. Iar dintre versuri am ales: "îți voi scrie.../despre anotimpul făcut din nuiele împletite în care mă balansez până când orizontul se răstoarnă amețit" Ela
Marina Nicolaev, Comentariul dumneavoastră, este, a câta oară? extrem de pertinent. Uneori ma gândesc sa nu mai public, pentru că mă simt "descoperit", vulnerabil în fața intuiției dumneasvoastră critice. Oricum, faptul că mă citiți este onorant pentru mine. Vă mulțumesc încă o dată pentru vizită.
(colegială) ca o frunză de tutun " - un alt mesaj poetic pentru mine azi, şi mărturisesc faptul că mă recunosc bucuroasă pentru tot ceea ce (îmi) este dificil, tocmai ca să constat cât de fermecătoare este reuşita.
mulţumesc mult, Vlad. de asemenea, onorată.
O singura obiectie... "ma gadila la" creeaza un efect sonor destul de nepotrivit. Poate ar trebui sa evitati cacofonia ! Un text in care predomina tema naturii, destul de comun, care nu impresioneaza in vreun fel. Ialin
Simpatic colaj foto... m-a facut sa umblu la albumul meu cu poze alb-negru, dar ale mele sunt mult mai vechi... Cu atat mai mult cu cat se intampla sa-l cunosc pe Emilian "in carne si oase" si pot spune ca "tare te-ai mai schimbat omule!" :-) Mi s-a parut ca am citit mesajul unui om singur catre restul singuratatii lumii si asta mi-a placut, un fel de "message in a bottle". Cine mai deschide sticlele astea Emile nowadays? Nu am inteles de ce "experiment", dar poate ca nu sunt eu inca bine familiarizat cu incadrarile pe Hermeneia, scuze. Un text care merita remarcat, asa cum bine zice Marina, indeosebi pentru textul din partea finala. Andu
Clar, abuzul de clișee nu duce la nimic bun, nici măcar atunci când este intenționat. Cu greu nu te poțși stăpâni să îți spui, citind, că ești în fața unui pamflet de provincie (și eu sunt născută în provincie, no offence). Sfârșitul însă face toți banii. Eu aș spune, Lucian, că niciodată, orice s-ar spune, nu scriem doar pentru noi. Mai ales când este vorba despre un "protest personal". Prin urmare, nu ar fi rău dacă ai lua ceea ce este bun aici (revolta, stilul lejer, necăutat, finalul care aduce tot piperul și autenticitatea), ai renunța la locurile comune și ne-ai spune tu cu adevărat care este protestul tău, fără accentuări inutile de tușe. Poezia nu prea se servește cu succes de asemenea procedee.
o poezie care nu poate sa nu-ti placa foarte. ca o joaca in care discursul copilului se impleteste cu simbolistica si fantasticul.
cel mai mult mi-a placut glasul copilului, recunosc - pentru ca reuseste sa pastreze acel element esential copilariei - are acea curatenie fundamentala.
Boba, sper ca nu, inca. Dar mai tii minte cand ne-am vazut pentru întȃiași și ultima (pană acum) dată? Și ce ți-am zis despre mine (că mă trag toată ziua cu trorineta)? Tare mi-e dor de o re-întȃlnire cu tine în carne și oase să mai vorbim de-ale noastre (pe bune), inclusiv sa spunem bancuri. Dar, ajunge. Că mă pun editorii la index. Pe motiv bine intemeiat că vorbesc depre altceva decȃt despre text sau texte. Gorun P.S. varianta ce mi-ai zis-o cu biscuiții n-o știam. E mai ceva decȃt a mea.
primul haiku imi aminteste de lacul de la ipotesti. acolo impreuna cu prietenul meu Ciprian Soptica am avut un dialog despre culoarea lacului. Lacul era galben, asa cum ni-l descrie insusi Eminescu. Ceea ce ne fascina era concertul broastelor. O placere sa asculti de pe un pod poemele lor. De aceea cred ca si acest prin haiku reprezinta in fond strigatul poetic. al doile-a hauku e parca o poveste de dragoste de la tara. numai doi indragostiti de la tara pot asculta cu adevarat cantecul greierilor. tinerii de la oras aud mai mult cantecul canalelor sau a motoarelor de masini. a savura acest "ceai cu luna" cred ca inseamna mai curand inivatie in mijlocul naturii. doamne ce frumos e scris acest haiku. ma si vad alaturi de iubita mea sub ramuri undeva in mijlocul campului acultand luna, ascultand greierii, ascultand cum ea soarbe ceiul. felicitari pentru acest haiku. al trei-lea haiku se intampla acum. in iasi ploaia chiar mangaie iarba. o splendoare sa arunci privirea printe bulele de pamantului ce se racoreste. iti multumesc pentru aceasta desfatare a hakuurilor tale. tate cele bune Paul von Gorban
untext la care nu ma asteptam. de fapt ma asteptam sa te gasesc "cuminte" in zona limbilor straine. iata un text in care desi reiei tema ta predilecta, cea a pustiului, totusi ne oferi un text al iubirii, putin amarui spre sfirsit. ferice de barbatul caruia ii gindesti lucrurile acestea
In opinia mea, cred ca poemul incepe de-abia de la eprubeta. Prima parte e mult prea incarcata desi are imagini puternice, insa e prea sufocanta. Apoi, nu sunt de acord nici "pasii cu barba albastra si cristal" pe linga faptul ca nu-mi spune nimic prea epateaza.
...În prima unitate, sintagma "trenurile lungi cu vagoane" este o tautologie. "Trenurile lungi" e suficient. Picaturile de apă care nu pot curge în sus, din cauza lipsei corespondentului ideatic, a susţinerii ("nici sufletele nu se vor întoarce" este mult prea abstract), rămân un trusim.
..."Poienită cu flori" - tautologie. Poiana conţine flori. "Rază de lumină", la fel. Virgula de după "văi" ar trebui scoasă.
...În celelalte două unităţi, ceva mai bine, însă nu de ajuns: rămâne un text fără idee, fără sugestie, fără palpitaţie, fără personalitate - fără miză.
Cel puţin asta e părerea mea, de care se poate sau nu ţine cont.
Seara bună!
construești în acest poem o atmosferă năucitor de liniștită (iartat fie-mi oximoronul). o atmosferă clasică plină de farmec, un analizator poetic atent la stările de grație permițând menținerea cuvintelor în planare, chiar într-un extatic. mi-a plăcut foarte mult extrema sensibilă pe care se mizează și mă pot declara încântat.
Ok, Bobadil, hai sa lasam religiile la o parte ca n-au nici o legatura. Ceea ce n-am inteles eu in comentariul tau este unde se afla "balastul" despre care vorbesti tu in textul acesta. Adica balast, balast. Adica ceva care sa justifice burzuluirea ta despre care te straduiesti sa ne demonstrezi ca nu are nici o treaba cu misoginismul sau miticismul. Hai, go ahead, tell us.
Silvia, bucuroasa sa aud si parerea ta, imi pare rau ca in parte nu ti-a placut. recunosc, inceputul la mine mereu a fost greoi, e o problema pe care nu stiu cum am s-o rezolv, dar am sa incerc. am mai modificat pe ici, pe colo, nu foarte mult, dar sper ca macar am mai curatat din problemele textului. multam!
Un text care îmi lipsea. Și omul tău de argint, și cei de aur... și copiii din spitale fără o poveste, și paradoxul din final, și "îngerul prim", și ,,râd e vers" :). Mulțumesc, Alina! Titlul esențializează totul!
( "atât de mult", "unul/bărbatul..." )
ani, eu vad aici inceputuri de poveste pe care ai fi vrut altcineva sa le rosteasca. nu stiu daca trebuia sa termini atat de ...clasic. mai ascult, cine stie cui ce i pasa?
Domnule Sixtus, în versurile "fluviul neantului/ ce curge din sine în sine spre nicăieri" mărturisesc cu rușine că nu am avut în cap nicio referință filosofică, de genul Hegel sau Heidegger. Am avut o intuiție poetică, un fel de imagine apărută în urma meditării la cea mai dificilă întrebare: "de ce există mai degrabă ceva decât nimic?". Logic, totul ar fi trebuit să fie nimicul infinit, zero, neant, vid, gol. De ce există energie, de ce există totuși diversitatea formelor? Această intuiție a unui fenomen care nu poate fi descris sau apropriat prin logică am încercat să o cuprind în acele versuri. Pentru mine e destul de mulțumitoare. Nu pretind că ar fi și pentru alții. Oricum, de această problemă a infinitului nu ne putem apropria decât prin metafore, nu? Am încercat să vă urmez sfatul și să decriptez discursiv textul meu. Nu văd însă cu ce aș putea înlocui stringurile (corzile nu trimit la conceptul vizat) sau electronii ori fractalii ori curenții electrici. Nu avem încă sinonime prin care să echivalăm aceste concepte pentru alt nivel de înțelegere. Ce se poate înlocui, totuși? Vortex cu vârtej (dar vortex e un cuvânt la care țin mult). Și aveam deja "sorb"! Sau "casante", dar aveam mai sus "fragile". De fapt am încercat să vorbesc în poem despre dragostea pe fundalul infinitului și al eternității, dar fără a folosi învechitele metafore ale reîncarnării sau genezei. Cu o altă viziune: a stringurilor, a fractalilor, etc. Am înțeles însă obiecțiile dvs. și voi ține seama de ele. Poate că, deși Aranca spune că astfel de experimente se fac demult, vremea poeziei "savante" sau "S.F." nu a sosit încă, deoarece nu există un public-țintă, nu există critici, nu există gusturi formate pentru așa ceva. Și probabil sună prea bizar, prea artificial pentru cei scufundați în poezia zilelor noastre. Aranca, scriu și proză s.f. Însă sunt doar un amator în acest domeniu, mai mult citesc în domeniu. Mulțumesc pentru încurajare. Însă tind să cred că o astfel de poezie "s.f." (deși nu mă încântă deloc termenul, am avea nevoie de altă denumire) are nevoie de site-uri de profil, unde un public restrâns ar gusta așa ceva. Dar suntem prea puțini, așa simt, ca să se poată coagula vreo mișcare, fie ea cât de mică, doar la nivel de blog. Să aveți parte de poezie frumoasă!
Ioano de Xplikții că altfel io nu pricepeam mare lucru.
Asha da, e klar k lumina zilei, și vorbim de un moment nu doar unic... ci absolut unic!
Si de un poem de umplutură
da, da, apa din sâmbure de măr pare a fi „sâmburele” poeziei... Ultimele 3 versuri parcă prea îmbânzesc, omenesc, cumințesc textul, zic eu că. vremuri bune!
sa tot citesti asa ceva intr-o dimineata cetoasa! scris fain de-a binelea. nu ma apuc de comentat toate alea, alea, dar per-totalu' a avut un efect de-mi tot vine sa iau textu si sa-l mut pe blog cu sau fara ghilimele! asa, de ciuda ca nu l-am scris eu, vorba unuia! zile bune, Alma si numa' de bine! si hai mai repede cu pensia aia ca sa ai timp de scris:)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
mulțumesc anna pentru aprecieri! mă încântă faprul că am scris un poem care ți-a plăcut. sper că și altora. ai dreptate în privința iubirii. Dante spune despre ea că "mișcă sori și stele". te mai aștept cu drag.
pentru textul : Mă duc și mă duc deMă bucur mult când aflu astfel de veşti, fie şi despre poeţi pe care i-am cunoscut doar în spaţiul virtual. Simt că îmi creşte inima fiindcă apreciez poezia ta, Paul, şi a altora desigur. O carte e în primul rând o frumoasă aducere-aminte pentru mine, este acel lucru pe care îmi place să îl percep cu toate simţurile - miros, pipăit, auz (foşnetul foilor) şi văz desigur. Recunosc că nu o gust :) Felicitări autorului!
pentru textul : La prânzul luminii cu iarba: Paul Blaj şi „Memorialul dantelelor galbene” deinteresanta opinie, marga. placut impresionat pentru perseverenta cu care te apleci peste textele pe care le scriu. iata un motiv in plus sa mai ies din hibernare si sa mai scriu cite ceva.
pentru textul : primăvara asta scălîmbă I deDomnule Cristea, nu stiu la ce va pricepeti dumneavoastra dar textul de mai sus m-a convins (nu aveam aceasta convingere inainte pentru ca nu va cunosc - spre deosebire de dumneavoastra care vorbiti ca si cum m-ati cunoaste, dar ma rog, trecem peste scaparea asta -), deci textul de mai sus m-a convins ca nu va pricepeti la ceea ce incercati sa va referiti acolo. Si nu a fost iritare ci nedumerire, asa cum mi-am si intitulat comentariul. Eu zic sa il cititi cu mai multa atentie si poate veti intelege ce am intentionat sa va comunic. Nu e ideologism domnule Cristea. Ma amuzati cu opinii din astea. Mi-am exprimat acolo idei de bun simt. Eu va rog sa le mai cititi. Poate intelegeti. Eu am trait 29 de ani in comunism. Nu l-am invatat la scoala. Asa ca nu veniti cu aluzii din astea ca e ridicol. Daca nu as fi trait in el nu as vorbi despre el. Deci dati-mi voie sa ma exprim despre ce am trait. Dumneavoastra poate ati fost ideolog al comunismului si de aceea il aparati si acum. Eu nu am fost si nu sint nici ideolog, nici simpatizant si nici membru al vreunui partid sau curent politic. Nu sint naiv domule Cristea. Ma tem ca dumneavoastra sinteti naiv. Pentru ca folositi destul de infantil notiunea de comunsim ca pe o fantosa. Nu exista comunism acum in Romania domnule. E capitalism. A arunca aceasta "patura de comunsim" peste ce e acum in Roamania este cea mai ieftina grenada fumigena pe care o arunca comunistii bagatelizind si implicit indulcind ceea ce a fost comunismul pentru Romania timp de 45 de ani. 45 de ani domnule Cristea si nu 20 pina in 65. Ceausescu nu a fost o bestie care a violat nevinovata fecioara a comunismului. Ceausescu a fost comunist si a fost produsul comunismului. Ce e acum in Romania este capitalism. Poate o fi la fel de timpit ca cel din Mexic sau din Paraguay dar tot capitalism este domnule Cristea. Pentru ca capitalism este si in Norvegia sau Elvetia, si capitalism este si Nigeria sau Bangladesh. Dar, evident, nu-i asa, omul sfinteste locul. Capitalismul romanesc este capitalismul pe care si-l merita romanii. Pentru ca ei voteaza. Ei l-au votat si pe Iliescu, si pe Constantinescu, si pe Basescu, si parlamentele. Nimeni nu ii spioneaza sau santajeaza in cabina de vot. Asa ca hai sa nu devenim patetici si ridicoli folosind notiunea de comunism aiurea. Nu va va mai lua nimeni in serios daca amestecati asa realitatile. Oamenii fura si nu sint pedepsiti in Romania din doua motive domnule Cristea: unu, pentru ca asa au invatat in timpul comunismului pe care il admirati dumneavoastra (vedeti ideologia ateista, parodizarea si descalificarea valorilor morale prin caricatura de "etica si echitate socialista", si doi, lipsa aplicarii legii cu severitate astazi (poate si pentru ca romanii in mod traditional nu cred in virtutea cadrului legal si reglementar - vezi bancul cu cateii, dulaii si boii la bariera -) p.s. daca nu il stiti vi-l spun.
pentru textul : Mitul lui Sisif dePoemul necesită câteva șlefuiri, întâi voi spune despre ele: "fericirea mea de ceară" - alăturarea cirea-ceară în poezie este, muzical, de evitat. În versurile: "despre iubirea ta ca un loz câștigător când eu niciodată nu joc și mai ales pierd" - aș fi scris: "despre iubirea ta, loz câștigător când eu nu îl joc vreodată/întotdeauna pierd" (e doar un exemplu spontan, poți găsi altă versiune) - fiindcă bruiază acel "ca un" și "când eu niciodată nu ... și mai ales". "singurele cuvinte care fac vară dintr-o dată" - cred că aici lipsește "se", cel puțin așa reiese din titlu, nu cred să fie un artificiu poetic "fac vară". Cred de asemenea că repetiția din versurile finale "nu joc la lotot" este inutilă, are efect redundant. Ce îmi place în acest poem este fluiditatea trăirii, contrastele dintre stări, tonalitatea ușor gravă care alunecă aparent în ludic. Iar dintre versuri am ales: "îți voi scrie.../despre anotimpul făcut din nuiele împletite în care mă balansez până când orizontul se răstoarnă amețit" Ela
pentru textul : Cuvinte care se fac vară deMarina Nicolaev, Comentariul dumneavoastră, este, a câta oară? extrem de pertinent. Uneori ma gândesc sa nu mai public, pentru că mă simt "descoperit", vulnerabil în fața intuiției dumneasvoastră critice. Oricum, faptul că mă citiți este onorant pentru mine. Vă mulțumesc încă o dată pentru vizită.
pentru textul : când ieși din somn ca din moarte deAlexandru Ioan Despina, nu ştiu de ce ştiam că te-ai retras de pe site... So, felicitări atât pentru premiul acesta, cât şi pentru altele de curând!
pentru textul : Autori Hermeneia premiaţi la Târgovişte de(colegială) ca o frunză de tutun " - un alt mesaj poetic pentru mine azi, şi mărturisesc faptul că mă recunosc bucuroasă pentru tot ceea ce (îmi) este dificil, tocmai ca să constat cât de fermecătoare este reuşita.
pentru textul : “totul mi se pare că are greutate” demulţumesc mult, Vlad. de asemenea, onorată.
unde pot fi citite textele care intra in concurs?
pentru textul : Concursul de Poezie ”Astenie de primăvară - Hermeneia 2010” deO singura obiectie... "ma gadila la" creeaza un efect sonor destul de nepotrivit. Poate ar trebui sa evitati cacofonia ! Un text in care predomina tema naturii, destul de comun, care nu impresioneaza in vreun fel. Ialin
pentru textul : copilul verde deSimpatic colaj foto... m-a facut sa umblu la albumul meu cu poze alb-negru, dar ale mele sunt mult mai vechi... Cu atat mai mult cu cat se intampla sa-l cunosc pe Emilian "in carne si oase" si pot spune ca "tare te-ai mai schimbat omule!" :-) Mi s-a parut ca am citit mesajul unui om singur catre restul singuratatii lumii si asta mi-a placut, un fel de "message in a bottle". Cine mai deschide sticlele astea Emile nowadays? Nu am inteles de ce "experiment", dar poate ca nu sunt eu inca bine familiarizat cu incadrarile pe Hermeneia, scuze. Un text care merita remarcat, asa cum bine zice Marina, indeosebi pentru textul din partea finala. Andu
pentru textul : scurt metraj deClar, abuzul de clișee nu duce la nimic bun, nici măcar atunci când este intenționat. Cu greu nu te poțși stăpâni să îți spui, citind, că ești în fața unui pamflet de provincie (și eu sunt născută în provincie, no offence). Sfârșitul însă face toți banii. Eu aș spune, Lucian, că niciodată, orice s-ar spune, nu scriem doar pentru noi. Mai ales când este vorba despre un "protest personal". Prin urmare, nu ar fi rău dacă ai lua ceea ce este bun aici (revolta, stilul lejer, necăutat, finalul care aduce tot piperul și autenticitatea), ai renunța la locurile comune și ne-ai spune tu cu adevărat care este protestul tău, fără accentuări inutile de tușe. Poezia nu prea se servește cu succes de asemenea procedee.
pentru textul : Mi-aș dori să pot spăla banii deo poezie care nu poate sa nu-ti placa foarte. ca o joaca in care discursul copilului se impleteste cu simbolistica si fantasticul.
cel mai mult mi-a placut glasul copilului, recunosc - pentru ca reuseste sa pastreze acel element esential copilariei - are acea curatenie fundamentala.
chapeau!
pentru textul : alte povestiri de la Şipot deBoba, sper ca nu, inca. Dar mai tii minte cand ne-am vazut pentru întȃiași și ultima (pană acum) dată? Și ce ți-am zis despre mine (că mă trag toată ziua cu trorineta)? Tare mi-e dor de o re-întȃlnire cu tine în carne și oase să mai vorbim de-ale noastre (pe bune), inclusiv sa spunem bancuri. Dar, ajunge. Că mă pun editorii la index. Pe motiv bine intemeiat că vorbesc depre altceva decȃt despre text sau texte. Gorun P.S. varianta ce mi-ai zis-o cu biscuiții n-o știam. E mai ceva decȃt a mea.
pentru textul : mount palomar deprimul haiku imi aminteste de lacul de la ipotesti. acolo impreuna cu prietenul meu Ciprian Soptica am avut un dialog despre culoarea lacului. Lacul era galben, asa cum ni-l descrie insusi Eminescu. Ceea ce ne fascina era concertul broastelor. O placere sa asculti de pe un pod poemele lor. De aceea cred ca si acest prin haiku reprezinta in fond strigatul poetic. al doile-a hauku e parca o poveste de dragoste de la tara. numai doi indragostiti de la tara pot asculta cu adevarat cantecul greierilor. tinerii de la oras aud mai mult cantecul canalelor sau a motoarelor de masini. a savura acest "ceai cu luna" cred ca inseamna mai curand inivatie in mijlocul naturii. doamne ce frumos e scris acest haiku. ma si vad alaturi de iubita mea sub ramuri undeva in mijlocul campului acultand luna, ascultand greierii, ascultand cum ea soarbe ceiul. felicitari pentru acest haiku. al trei-lea haiku se intampla acum. in iasi ploaia chiar mangaie iarba. o splendoare sa arunci privirea printe bulele de pamantului ce se racoreste. iti multumesc pentru aceasta desfatare a hakuurilor tale. tate cele bune Paul von Gorban
pentru textul : Trei haikuri în limba română deuntext la care nu ma asteptam. de fapt ma asteptam sa te gasesc "cuminte" in zona limbilor straine. iata un text in care desi reiei tema ta predilecta, cea a pustiului, totusi ne oferi un text al iubirii, putin amarui spre sfirsit. ferice de barbatul caruia ii gindesti lucrurile acestea
pentru textul : Poemele mele se nasc în poemele tale deIn opinia mea, cred ca poemul incepe de-abia de la eprubeta. Prima parte e mult prea incarcata desi are imagini puternice, insa e prea sufocanta. Apoi, nu sunt de acord nici "pasii cu barba albastra si cristal" pe linga faptul ca nu-mi spune nimic prea epateaza.
pentru textul : crazy party deBună seara!
...În prima unitate, sintagma "trenurile lungi cu vagoane" este o tautologie. "Trenurile lungi" e suficient. Picaturile de apă care nu pot curge în sus, din cauza lipsei corespondentului ideatic, a susţinerii ("nici sufletele nu se vor întoarce" este mult prea abstract), rămân un trusim.
..."Poienită cu flori" - tautologie. Poiana conţine flori. "Rază de lumină", la fel. Virgula de după "văi" ar trebui scoasă.
...În celelalte două unităţi, ceva mai bine, însă nu de ajuns: rămâne un text fără idee, fără sugestie, fără palpitaţie, fără personalitate - fără miză.
Cel puţin asta e părerea mea, de care se poate sau nu ţine cont.
pentru textul : atât, până îmi vor îngheța mâinile deSeara bună!
interesant... mai ales titlu. :) oricum, felicitari, e un text plin de lirism, care vibreaza adesea. am ramas impresionat petre
pentru textul : blogbadil deconstruești în acest poem o atmosferă năucitor de liniștită (iartat fie-mi oximoronul). o atmosferă clasică plină de farmec, un analizator poetic atent la stările de grație permițând menținerea cuvintelor în planare, chiar într-un extatic. mi-a plăcut foarte mult extrema sensibilă pe care se mizează și mă pot declara încântat.
pentru textul : rădăcini de mangrove deOk, Bobadil, hai sa lasam religiile la o parte ca n-au nici o legatura. Ceea ce n-am inteles eu in comentariul tau este unde se afla "balastul" despre care vorbesti tu in textul acesta. Adica balast, balast. Adica ceva care sa justifice burzuluirea ta despre care te straduiesti sa ne demonstrezi ca nu are nici o treaba cu misoginismul sau miticismul. Hai, go ahead, tell us.
pentru textul : Doar femeie deSilvia, bucuroasa sa aud si parerea ta, imi pare rau ca in parte nu ti-a placut. recunosc, inceputul la mine mereu a fost greoi, e o problema pe care nu stiu cum am s-o rezolv, dar am sa incerc. am mai modificat pe ici, pe colo, nu foarte mult, dar sper ca macar am mai curatat din problemele textului. multam!
pentru textul : mon cher vous êtes retardé deUn text care îmi lipsea. Și omul tău de argint, și cei de aur... și copiii din spitale fără o poveste, și paradoxul din final, și "îngerul prim", și ,,râd e vers" :). Mulțumesc, Alina! Titlul esențializează totul!
pentru textul : a te întoarce în braţele cuiva de( "atât de mult", "unul/bărbatul..." )
Ottilia, mă bucur că ți-a plăcut această poveste marină. Îți mulțumesc, să ne citim mereu cu bine!
pentru textul : Uneori, pe aici, râde marea deani, eu vad aici inceputuri de poveste pe care ai fi vrut altcineva sa le rosteasca. nu stiu daca trebuia sa termini atat de ...clasic. mai ascult, cine stie cui ce i pasa?
pentru textul : caligrafii deDomnule Sixtus, în versurile "fluviul neantului/ ce curge din sine în sine spre nicăieri" mărturisesc cu rușine că nu am avut în cap nicio referință filosofică, de genul Hegel sau Heidegger. Am avut o intuiție poetică, un fel de imagine apărută în urma meditării la cea mai dificilă întrebare: "de ce există mai degrabă ceva decât nimic?". Logic, totul ar fi trebuit să fie nimicul infinit, zero, neant, vid, gol. De ce există energie, de ce există totuși diversitatea formelor? Această intuiție a unui fenomen care nu poate fi descris sau apropriat prin logică am încercat să o cuprind în acele versuri. Pentru mine e destul de mulțumitoare. Nu pretind că ar fi și pentru alții. Oricum, de această problemă a infinitului nu ne putem apropria decât prin metafore, nu? Am încercat să vă urmez sfatul și să decriptez discursiv textul meu. Nu văd însă cu ce aș putea înlocui stringurile (corzile nu trimit la conceptul vizat) sau electronii ori fractalii ori curenții electrici. Nu avem încă sinonime prin care să echivalăm aceste concepte pentru alt nivel de înțelegere. Ce se poate înlocui, totuși? Vortex cu vârtej (dar vortex e un cuvânt la care țin mult). Și aveam deja "sorb"! Sau "casante", dar aveam mai sus "fragile". De fapt am încercat să vorbesc în poem despre dragostea pe fundalul infinitului și al eternității, dar fără a folosi învechitele metafore ale reîncarnării sau genezei. Cu o altă viziune: a stringurilor, a fractalilor, etc. Am înțeles însă obiecțiile dvs. și voi ține seama de ele. Poate că, deși Aranca spune că astfel de experimente se fac demult, vremea poeziei "savante" sau "S.F." nu a sosit încă, deoarece nu există un public-țintă, nu există critici, nu există gusturi formate pentru așa ceva. Și probabil sună prea bizar, prea artificial pentru cei scufundați în poezia zilelor noastre. Aranca, scriu și proză s.f. Însă sunt doar un amator în acest domeniu, mai mult citesc în domeniu. Mulțumesc pentru încurajare. Însă tind să cred că o astfel de poezie "s.f." (deși nu mă încântă deloc termenul, am avea nevoie de altă denumire) are nevoie de site-uri de profil, unde un public restrâns ar gusta așa ceva. Dar suntem prea puțini, așa simt, ca să se poată coagula vreo mișcare, fie ea cât de mică, doar la nivel de blog. Să aveți parte de poezie frumoasă!
pentru textul : baloane de tăcere deIoano de Xplikții că altfel io nu pricepeam mare lucru.
pentru textul : Manierism cu Scenă de Gen deAsha da, e klar k lumina zilei, și vorbim de un moment nu doar unic... ci absolut unic!
Si de un poem de umplutură
da, da, apa din sâmbure de măr pare a fi „sâmburele” poeziei... Ultimele 3 versuri parcă prea îmbânzesc, omenesc, cumințesc textul, zic eu că. vremuri bune!
pentru textul : Pilda omului care a tăcut deChiar e frumoasă poezia
pentru textul : Brânduşă de toamnă desa tot citesti asa ceva intr-o dimineata cetoasa! scris fain de-a binelea. nu ma apuc de comentat toate alea, alea, dar per-totalu' a avut un efect de-mi tot vine sa iau textu si sa-l mut pe blog cu sau fara ghilimele! asa, de ciuda ca nu l-am scris eu, vorba unuia! zile bune, Alma si numa' de bine! si hai mai repede cu pensia aia ca sa ai timp de scris:)
pentru textul : a te întoarce în braţele cuiva dePagini