imi plac scenariile, acest text mi se par eimpartit pe scenariute, luminate dintr-un alt unghi ca la charlin chaplin. in primul imi plac femeile care spala, eu am o mica obesesie pt. imaginea asta, mi se pare nemaipomenit de expresiva sii de senzuala. podul m-a dus cu gandul la laura plamer care nu este o carte repugnanta si mie imi place supansul si fantasticul de acolo. in " jurnal. . . " am si eu un astfel de sondaj expreisv. veioza, lord's si ultimul fragment chiar m-au fermecat. deci iubesc veiozele, ai redat niste imagini fantastice, iti explic eu, eu mamanc biscuitele pt ca imi plac biscuitii si iubesc cainii. deci, chapeau!
bun, desi as fi renuntat la "e" din primul vers "scop unic" imi suna putin de lemn si poate cam pleonastic. inteleg ideea de intentie concentrata pe un singur obiect dar probabil ca ar trebuit sugerata altfel in strofa a doua as fi renuntat la "ea". se subintelege. si as fi renuntat si la "inapoi". si acesta este relativ redundant. dar in rest are acel "spark". poate putea fi mai lunga
Trebuie să mărturisesc că am citit de două ori comentariul tău şi încă sunt confuz. Am să răspund la unele chestii pe care am pretenţia că le-am pătruns.
"ce de-a personaje real-imaginare" - nu ştiu dacă "personaje". Să spunem, mai degrabă, ipostaze. Nu neapărat ale mele (legat de acest fapt, aş amenda, în genere vorbind, graba de-a confunda eul cu autorul - asta ar insemna că poezia de idei nu mai e posibilă). Si nu sunt multe ipostaze, ci două: a omului prin care se rătăceşte şi a rătăcitorului, deşi pe aceasta din urmă e concentrat textul.
Textul nu este o pleiadă, ci un tot unitar şi stilistic care se derulează logic până si dpdv artistic. Şi nu e vorba de momentul îndrăgostirii - pentru că atunci aş fi scris de rai. :).
Plecând de la prolog - "omul e un loc periculos", totul urmează firesc din perspectiva rătăcitorului prin om: "geneza" (ce se întâmplă când te rătăceşti într-un om - aici e treaba fiecărui cititor de-a dezlega "rătăcirea"), geneză care se lasă cu potop, apoi "frigul", rezultat din umezeală, apoi "îngheţul" şi tot aşa, fiecare fragment fiind susţinut logic, ideatic şi artistic. Partea cu italic aparţine "rătăcitorului" si se vrea un soi de jurnal, iar finalul încheie totul rotund: "omul e un loc periculos (prologul)--> dacă te rătăceşti în el, ajungându-i, târziu, în piept (cuprinsul) --> dacă ai mai urca puţin, ar putea să te scuipe (epilogul).
Concluziv, s-ar putea spune că e o alegoriei a rătăcirii printr-un om, din perspectiva rătăcitorului şi a stărilor acestuia (frigul, canicula, foametea etc).
Sa-ti spun drept Mariane replica ta este astfel scrisa incat nici nu stiu, sa ma simt magulit, sa ma simt jignit? Prefer sa nu ma simt nicicum, adica sa fiu un nesimtit. Repet, cand vei scrie ceva mai de Doamne-ajuta fii sigur ca ma vei intalni in susolul textului respectiv. Pana atunci, eu ti-am cam zis ce aveam de zis intr-un comm, plus asta fac deja doua. Destul. Bobadil.
maria, trebuie sa ma arat uimit si deopotriva admirativ fata de aceasta poema a ta. din cand in cand iti ies scantei din penita, semn ca esti talentata, as spune "hăruită" cu un dar mai presus de a ta intelegere. precum si poemul de mai sus. intru si eu in puerilul joc al hermeneilor si iti acord o penita. Crăciun fericit!
câteva ore în urmă am avut probleme de logare. Mi-am introdus datele personale şi parola de două ori şi tot nu reuşisem să intru pe pagina mea, deşi la secţiunea "Utilizatori prezenţi" figura numele meu de două ori. E ca şi cum se logase 2 per. pe o singură adresă. Abia după a treia încercare lucrurile au revenit la normal.
Da, cred că poemul se poate îmbunătăţii. Nimeni n-a avut prtenţia că este mai mult decât este. Curios este faptul că în altă parte unii cititori au remarcat exact părţile care spui că ar trebui excluse. De aceea consider că este o chestiune sensibilă. Îţi mulţumesc pentru citire şi constanţă şi voi lua în calcul sugestiile tale.
Bolnav de aceeaşi crudă curiozitate, se amestecaseră în mulţime
- aici ceva nu-i coșer cu verbele.
Se gândea la fântâna pescarilor, la ciuturile pline ochi cu apa care se prăpădea în iarba obraznică, crescută mândră şi grasă în ciuda uscăciunii din jur.
- aici la fel, nu-i clar, ori faci acordul verbului, ori pui o virgula undeva.
Interesant. Se vede că ai o mână sigură. Încă nu-mi dau seama dacă am avut senzația că mă pierd pe text pentru că e un fragment scos din context sau ține de scriere. Voi mai citi câteva fragmente.
Mi-a plăcut pasajul cu dresoarea de șerpi. Mi se pare foarte bine scris.
Stefan, daca vei citi cu atentie cele 2 comentarii ale mele, nu m-am aratat nicaieri frustrata sau atinsa din punct de vedere religios fata de continutul textului tau. Credinta mea nu-i o frunza in vant sa fie clintita de vorbe. E drept ca si eu am invatat, la fel ca, probabil, Queen Margot sau Gebeleizis, sa nu iau numele Domnului in desert nici macar in gluma, dar nu-ti cer sa aderi la aceleasi invataturi. Eu m-am referit la injuraturi, la limbajul acesta care este interzis de regulament (nu de catre Bianca Goean). Si, pentru stiinta ta personala, eu nu, nu injur, decat de pisici, si incerc sa renunt si la asta. Nu ca asta ar trebui sa conteze pentru tine sau altii, nu persoana mea sau a ta sunt in discutie aici, ci textelepe care le postam. Textul tau incalca regulamentul, tu esti membru hermeneia. Este simplu, te rog nu mai incerca sa deturnezi discutia si argumentele si, din nou, sa pozezi ca victima a sistemului. E deja previzibil cum toti care incalca intr-un fel sau altul regulamentul incearca sa arunce cu praf in ochi si sa schimbe motivatia sanctiunii. Am mai mult respect pentru tine ca sa accept ca tu chiar crezi ca ti se cere sa te incadrezi in regulament din alte motive decat cele enumerate. Pe de alta parte, comentariile tale ulterioare au depasit de asemenea limitele regulamentului si ale respectului fata de ceilalti membri ai site-ului. Fiecare dintre noi are propriile sale convingeri; nu suntem aici sa discutam despre ele si cu atat mai putin sale impunem. Ai scris o poezie, chiar daca nu ar fi fost vorba despre limbaj, pe hermeneia nu incurajam abordarile in forta gen "nu pricepeti ce am scris aici, sunteti niste ingusti si incuiati, eu sunt mare si tare si mai cititi-ma cand voi fi publicat". Iti doresc tot binele din lume si toate cartile pe care ti le doresti si le meriti publicate, dar aceasta nu inseamna ca ai un drept sa "strigi" sau sa perorezi catre vreun membru al site-ului hermeneia. S-a propus suspendarea contului tau pentru aceste abateri, sper ca indiferent cum ar fi, scrierile tale si mai ales comentariile ulterioare sa revina la respectul pe care ni-l datoram unii altora. Iar un atac urmat de urarea "Sa ai pace" nu foloseste nimanui. Si sa stii ca numele meu de botez il poti gasi in pagina mea de autor de pe hermeneia.
Nelu Jorz, salut cu bucurie primul tău comentariu al unui poem pe această pagină.Sunt onorat că ți-a atras atenția și te mai aștept. Cu stimă, pentru un poet de ale cărui păreri voi ține seama
"netulburarea apelor" scrisă în trei părți. sunt poate trei stări; prima stare este o pierdere, o zi de luni, a doua parte este doar "o umbră grea", a treia este "o corabie imensă", un fel de călătorie "ca o pogorîre de îngeri"... am răstălmăcit un pic versurile tale, ca și cum aș fi avut în față o ghicitoare. ghici cine (ne)tulbură apele? nu știu să răspund, poate că de cele mai multe ori sunt altfel de răspunsuri... m-am oprit la timpul 2, acolo am găsit un posibil răspuns... "răstignirea lemnelor pe umerii mei". aparent am crezut că lemnele sunt ușoare... dar... "este doar o umbră grea"... strofa a 2-a este preferata mea. acolo este o pâine caldă... pâinea acestui poem. Madim
Iar o comisăşi, maestre George, iarăşi dăduşi pe ţeavă “un poem bestial” precum acea “anatomie a melalcooliei”. Sper să nu fie o abatere de la “regulament” şi o “supărare pentru tine” faptul că fac referire la ambele în acest com. M-am strofocat ceva timp să “scuip” un com. mai “academic”. Nu mi-a ieşit. Le-am tot citit, au intrat în “dovleacul meu” şi acolo au rămas. Nu mai vor să iasă nicicum. Cam aşa văd şi eu lucrurile, numai că, eu nu sunt cuplat la ţeava aia cu har cum eşti tu, ca să şi scriu despre ele. Cel puţin aceste două poeme, în opinia mea, nu pot fi comentate. Le citeşti, le înghiţi, pe nerăsuflate, îţi intră în sânge, în inimă, în memorie şi acolo rămân. Cam asta pot să spun! Hai că te-am “periat” destul, ţi-am dat toate scamele jos de pe revere. Să te felicit?? Sunt convins că nu-ţi foloseşte la nimic.
p.s.
Dacă aş avea o revistă le-aş publica, în chenar, pe prima pagină, să-ţi moară duşmanii de necaz. Până atunci îţi spun, doar, să trăieşti.
Toată stima (în cazul când ai nevoie de aşa ceva de la un “ciocoflender”)
p.s. Era să uit un mic amănunt: Am lucrat în mină, dar nu am văzut “nori albi”nici”cer senin”, ci numai întuneric aducător de moarte şi jale. zapata
Aranca si Anna, va multumesc pentru cum ati simtit textul meu, aveam emotii cum va fi receptat, il consider destul de capricios, de aceea nu l-am putut incadra la poezie. mai multe nu pot sa spun despre el, astept noi pendulari in mine.
Doina şi Paul(dacă m-ai pomenit)
m-am jucat încă de ieri pe această poză încercînd o tentă vintage pentru un plus de mister. pînă la urmă am renunţat găsind originalul echilibrat cromtic şi compoziţional.
mulțumesc pentru opinie, Adrian.
și pentru sinceritate
dar
n-o să argumentez nicicum în favoarea acestui text.
nu mă întreba de ce, ne-am lungi într-o discuție, din punctul meu de vedere, total inutilă.
Alma te rog sa te consideri avertizata a doua oara pentru incalcarea regulamentului. Ai mai avut si alte "iesiri in decor" fata de care am inchis ochii. De acum inainte Consiliul Hermeneia, adica moderatoarea si editorii, fata de care am observat ca ai o pronuntata disconsiderare (si nu am de gind sa discut acum asta), vor decide ce masura se va lua in ce te priveste pe Hermeneia.
Marga, ai şi tu dreptate - iniţial, am vrut să pun nişte gogoşari în oţet, dar cum există unele cucoane făcute pentru asta (care mai au si aere literare), am ales să dau cu antoverbul. Ca mai toţi românii, la distrus suntem aşi, la construit, bip. Dar, marga, tu-mi rămâi la fel de simpatică. Plus de asta, sunt ferm convins că, în ciuda evidentei lipse a simţului pentru limba română, faci nişte sărmăluţe-n foi de varză de te lingi pe deşte :)
apoi vreau sa va anunt ca in sectiunea Cogito exista rubrica "politica". nu stiu daca stiati, asa ca m-am gandit sa va informez.
initial transferasem textul acolo, apoi m-am gandit ca e mai bine sa va intreb in prealabil - poate fi incadrat si la politica, si la eseu.
Mulțumesc, Nicholas. Nu e vorba de o cronică, ci de o valorificare publicistică sub forma unui jurnal, a corespondenței familiei și altor materiale de arhivă aflate în incinta Casei Memorial ”Nicu Enea” din Bacău.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
imi plac scenariile, acest text mi se par eimpartit pe scenariute, luminate dintr-un alt unghi ca la charlin chaplin. in primul imi plac femeile care spala, eu am o mica obesesie pt. imaginea asta, mi se pare nemaipomenit de expresiva sii de senzuala. podul m-a dus cu gandul la laura plamer care nu este o carte repugnanta si mie imi place supansul si fantasticul de acolo. in " jurnal. . . " am si eu un astfel de sondaj expreisv. veioza, lord's si ultimul fragment chiar m-au fermecat. deci iubesc veiozele, ai redat niste imagini fantastice, iti explic eu, eu mamanc biscuitele pt ca imi plac biscuitii si iubesc cainii. deci, chapeau!
pentru textul : story of a city debun, desi as fi renuntat la "e" din primul vers "scop unic" imi suna putin de lemn si poate cam pleonastic. inteleg ideea de intentie concentrata pe un singur obiect dar probabil ca ar trebuit sugerata altfel in strofa a doua as fi renuntat la "ea". se subintelege. si as fi renuntat si la "inapoi". si acesta este relativ redundant. dar in rest are acel "spark". poate putea fi mai lunga
pentru textul : Red deTrebuie să mărturisesc că am citit de două ori comentariul tău şi încă sunt confuz. Am să răspund la unele chestii pe care am pretenţia că le-am pătruns.
"ce de-a personaje real-imaginare" - nu ştiu dacă "personaje". Să spunem, mai degrabă, ipostaze. Nu neapărat ale mele (legat de acest fapt, aş amenda, în genere vorbind, graba de-a confunda eul cu autorul - asta ar insemna că poezia de idei nu mai e posibilă). Si nu sunt multe ipostaze, ci două: a omului prin care se rătăceşte şi a rătăcitorului, deşi pe aceasta din urmă e concentrat textul.
Textul nu este o pleiadă, ci un tot unitar şi stilistic care se derulează logic până si dpdv artistic. Şi nu e vorba de momentul îndrăgostirii - pentru că atunci aş fi scris de rai. :).
Plecând de la prolog - "omul e un loc periculos", totul urmează firesc din perspectiva rătăcitorului prin om: "geneza" (ce se întâmplă când te rătăceşti într-un om - aici e treaba fiecărui cititor de-a dezlega "rătăcirea"), geneză care se lasă cu potop, apoi "frigul", rezultat din umezeală, apoi "îngheţul" şi tot aşa, fiecare fragment fiind susţinut logic, ideatic şi artistic. Partea cu italic aparţine "rătăcitorului" si se vrea un soi de jurnal, iar finalul încheie totul rotund: "omul e un loc periculos (prologul)--> dacă te rătăceşti în el, ajungându-i, târziu, în piept (cuprinsul) --> dacă ai mai urca puţin, ar putea să te scuipe (epilogul).
Concluziv, s-ar putea spune că e o alegoriei a rătăcirii printr-un om, din perspectiva rătăcitorului şi a stărilor acestuia (frigul, canicula, foametea etc).
pentru textul : Primul infern deSa-ti spun drept Mariane replica ta este astfel scrisa incat nici nu stiu, sa ma simt magulit, sa ma simt jignit? Prefer sa nu ma simt nicicum, adica sa fiu un nesimtit. Repet, cand vei scrie ceva mai de Doamne-ajuta fii sigur ca ma vei intalni in susolul textului respectiv. Pana atunci, eu ti-am cam zis ce aveam de zis intr-un comm, plus asta fac deja doua. Destul. Bobadil.
pentru textul : un fragment întreg demaria, trebuie sa ma arat uimit si deopotriva admirativ fata de aceasta poema a ta. din cand in cand iti ies scantei din penita, semn ca esti talentata, as spune "hăruită" cu un dar mai presus de a ta intelegere. precum si poemul de mai sus. intru si eu in puerilul joc al hermeneilor si iti acord o penita. Crăciun fericit!
pentru textul : Tohu vabohu deExcelentă prezentarea şi ideea, felicitări!
pentru textul : paul blaj - poetul miazănoapte - ed. Napoca Star - Cluj - 2010 deDar cum ai făcut să apară aşa ceva pe site, vreau şi eu!
câteva ore în urmă am avut probleme de logare. Mi-am introdus datele personale şi parola de două ori şi tot nu reuşisem să intru pe pagina mea, deşi la secţiunea "Utilizatori prezenţi" figura numele meu de două ori. E ca şi cum se logase 2 per. pe o singură adresă. Abia după a treia încercare lucrurile au revenit la normal.
Am trimis şi un e-mail pe [email protected].
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - II - deDa, cred că poemul se poate îmbunătăţii. Nimeni n-a avut prtenţia că este mai mult decât este. Curios este faptul că în altă parte unii cititori au remarcat exact părţile care spui că ar trebui excluse. De aceea consider că este o chestiune sensibilă. Îţi mulţumesc pentru citire şi constanţă şi voi lua în calcul sugestiile tale.
pentru textul : clona deBolnav de aceeaşi crudă curiozitate, se amestecaseră în mulţime
- aici ceva nu-i coșer cu verbele.
Se gândea la fântâna pescarilor, la ciuturile pline ochi cu apa care se prăpădea în iarba obraznică, crescută mândră şi grasă în ciuda uscăciunii din jur.
- aici la fel, nu-i clar, ori faci acordul verbului, ori pui o virgula undeva.
Interesant. Se vede că ai o mână sigură. Încă nu-mi dau seama dacă am avut senzația că mă pierd pe text pentru că e un fragment scos din context sau ține de scriere. Voi mai citi câteva fragmente.
Mi-a plăcut pasajul cu dresoarea de șerpi. Mi se pare foarte bine scris.
pentru textul : Şarpele de aramă (XXIX) deStefan, daca vei citi cu atentie cele 2 comentarii ale mele, nu m-am aratat nicaieri frustrata sau atinsa din punct de vedere religios fata de continutul textului tau. Credinta mea nu-i o frunza in vant sa fie clintita de vorbe. E drept ca si eu am invatat, la fel ca, probabil, Queen Margot sau Gebeleizis, sa nu iau numele Domnului in desert nici macar in gluma, dar nu-ti cer sa aderi la aceleasi invataturi. Eu m-am referit la injuraturi, la limbajul acesta care este interzis de regulament (nu de catre Bianca Goean). Si, pentru stiinta ta personala, eu nu, nu injur, decat de pisici, si incerc sa renunt si la asta. Nu ca asta ar trebui sa conteze pentru tine sau altii, nu persoana mea sau a ta sunt in discutie aici, ci textelepe care le postam. Textul tau incalca regulamentul, tu esti membru hermeneia. Este simplu, te rog nu mai incerca sa deturnezi discutia si argumentele si, din nou, sa pozezi ca victima a sistemului. E deja previzibil cum toti care incalca intr-un fel sau altul regulamentul incearca sa arunce cu praf in ochi si sa schimbe motivatia sanctiunii. Am mai mult respect pentru tine ca sa accept ca tu chiar crezi ca ti se cere sa te incadrezi in regulament din alte motive decat cele enumerate. Pe de alta parte, comentariile tale ulterioare au depasit de asemenea limitele regulamentului si ale respectului fata de ceilalti membri ai site-ului. Fiecare dintre noi are propriile sale convingeri; nu suntem aici sa discutam despre ele si cu atat mai putin sale impunem. Ai scris o poezie, chiar daca nu ar fi fost vorba despre limbaj, pe hermeneia nu incurajam abordarile in forta gen "nu pricepeti ce am scris aici, sunteti niste ingusti si incuiati, eu sunt mare si tare si mai cititi-ma cand voi fi publicat". Iti doresc tot binele din lume si toate cartile pe care ti le doresti si le meriti publicate, dar aceasta nu inseamna ca ai un drept sa "strigi" sau sa perorezi catre vreun membru al site-ului hermeneia. S-a propus suspendarea contului tau pentru aceste abateri, sper ca indiferent cum ar fi, scrierile tale si mai ales comentariile ulterioare sa revina la respectul pe care ni-l datoram unii altora. Iar un atac urmat de urarea "Sa ai pace" nu foloseste nimanui. Si sa stii ca numele meu de botez il poti gasi in pagina mea de autor de pe hermeneia.
pentru textul : Apocalipsa după Dăncuș deNelu Jorz, salut cu bucurie primul tău comentariu al unui poem pe această pagină.Sunt onorat că ți-a atras atenția și te mai aștept. Cu stimă, pentru un poet de ale cărui păreri voi ține seama
pentru textul : vin creioaneleeeeeeeeeeee deo erata tarzie adusa primului meu comentariu
,,prizonier al spiritului"
daca sunt si alte greseli pe-aici, imi cer scuze.
Dorin, ma bucur sa vad ca, desi pornind din directii diferite, ne intalnim langa aceeasi idee. :)
pentru textul : Ah de"netulburarea apelor" scrisă în trei părți. sunt poate trei stări; prima stare este o pierdere, o zi de luni, a doua parte este doar "o umbră grea", a treia este "o corabie imensă", un fel de călătorie "ca o pogorîre de îngeri"... am răstălmăcit un pic versurile tale, ca și cum aș fi avut în față o ghicitoare. ghici cine (ne)tulbură apele? nu știu să răspund, poate că de cele mai multe ori sunt altfel de răspunsuri... m-am oprit la timpul 2, acolo am găsit un posibil răspuns... "răstignirea lemnelor pe umerii mei". aparent am crezut că lemnele sunt ușoare... dar... "este doar o umbră grea"... strofa a 2-a este preferata mea. acolo este o pâine caldă... pâinea acestui poem. Madim
pentru textul : netulburarea apelor deIar o comisăşi, maestre George, iarăşi dăduşi pe ţeavă “un poem bestial” precum acea “anatomie a melalcooliei”. Sper să nu fie o abatere de la “regulament” şi o “supărare pentru tine” faptul că fac referire la ambele în acest com. M-am strofocat ceva timp să “scuip” un com. mai “academic”. Nu mi-a ieşit. Le-am tot citit, au intrat în “dovleacul meu” şi acolo au rămas. Nu mai vor să iasă nicicum. Cam aşa văd şi eu lucrurile, numai că, eu nu sunt cuplat la ţeava aia cu har cum eşti tu, ca să şi scriu despre ele. Cel puţin aceste două poeme, în opinia mea, nu pot fi comentate. Le citeşti, le înghiţi, pe nerăsuflate, îţi intră în sânge, în inimă, în memorie şi acolo rămân. Cam asta pot să spun! Hai că te-am “periat” destul, ţi-am dat toate scamele jos de pe revere. Să te felicit?? Sunt convins că nu-ţi foloseşte la nimic.
pentru textul : fratele dihor mîngîiat tot mai repede dep.s.
Dacă aş avea o revistă le-aş publica, în chenar, pe prima pagină, să-ţi moară duşmanii de necaz. Până atunci îţi spun, doar, să trăieşti.
Toată stima (în cazul când ai nevoie de aşa ceva de la un “ciocoflender”)
p.s. Era să uit un mic amănunt: Am lucrat în mină, dar nu am văzut “nori albi”nici”cer senin”, ci numai întuneric aducător de moarte şi jale. zapata
multumesc
pentru textul : Obiecte fragile deAranca si Anna, va multumesc pentru cum ati simtit textul meu, aveam emotii cum va fi receptat, il consider destul de capricios, de aceea nu l-am putut incadra la poezie. mai multe nu pot sa spun despre el, astept noi pendulari in mine.
pentru textul : o tristețe neterminată desunt sigur pe mine, de aia nu o sa iti aduc niciodata chifla. :)
pentru textul : broşură de la martori decola light doar pt. persoanele light :)) eu nu.
mă bucur că e ceva care ţi-a plăcut la poemul ăsta
pentru textul : Melcul şi câinele andaluz dene mai citim...
Doina şi Paul(dacă m-ai pomenit)
pentru textul : Feminitate sine qua non dem-am jucat încă de ieri pe această poză încercînd o tentă vintage pentru un plus de mister. pînă la urmă am renunţat găsind originalul echilibrat cromtic şi compoziţional.
mulțumesc pentru opinie, Adrian.
și pentru sinceritate
dar
n-o să argumentez nicicum în favoarea acestui text.
nu mă întreba de ce, ne-am lungi într-o discuție, din punctul meu de vedere, total inutilă.
dar aprreciez intenția și sinceritatea ta. ;)
pentru textul : urme și umbre deA.A.A., încearcă dom'le ceva mai slăbuț, că avem nevoie de 'mneata! :) ...acum să vezi penițe!!! ;) Respect, Cris
pentru textul : E clipa aceea... dede gustibus non est disputandum andule
pentru textul : defunctis amor deAlma te rog sa te consideri avertizata a doua oara pentru incalcarea regulamentului. Ai mai avut si alte "iesiri in decor" fata de care am inchis ochii. De acum inainte Consiliul Hermeneia, adica moderatoarea si editorii, fata de care am observat ca ai o pronuntata disconsiderare (si nu am de gind sa discut acum asta), vor decide ce masura se va lua in ce te priveste pe Hermeneia.
pentru textul : story of a city de"m-ai iubit in lacrima crucii" azi ma simt liber si textul tau l-am citit ca pe un cintec, atit
pentru textul : perdera demultzam Gorune, mergem mai departe
pentru textul : 13 – 14 iunie. Piaţa Universităţii. Remember. Pagini de jurnal - Reloaded deMarga, ai şi tu dreptate - iniţial, am vrut să pun nişte gogoşari în oţet, dar cum există unele cucoane făcute pentru asta (care mai au si aere literare), am ales să dau cu antoverbul. Ca mai toţi românii, la distrus suntem aşi, la construit, bip. Dar, marga, tu-mi rămâi la fel de simpatică. Plus de asta, sunt ferm convins că, în ciuda evidentei lipse a simţului pentru limba română, faci nişte sărmăluţe-n foi de varză de te lingi pe deşte :)
pentru textul : Antoverb (provocare lingvistică) demirose sau miroase?
pentru textul : Mirose deinainte de toate, bine ati venit pe Hermeneia.
apoi vreau sa va anunt ca in sectiunea Cogito exista rubrica "politica". nu stiu daca stiati, asa ca m-am gandit sa va informez.
pentru textul : Iadul cel de toate zilele deinitial transferasem textul acolo, apoi m-am gandit ca e mai bine sa va intreb in prealabil - poate fi incadrat si la politica, si la eseu.
Mulţumesc, doamnă Luminiţa pentru vizită şi aprecierile Dv. Cezar
pentru textul : Haiku deMulțumesc, Nicholas. Nu e vorba de o cronică, ci de o valorificare publicistică sub forma unui jurnal, a corespondenței familiei și altor materiale de arhivă aflate în incinta Casei Memorial ”Nicu Enea” din Bacău.
pentru textul : Nicu Enea. Jurnal închipuit (I) dePagini