Luana, mulțumesc: ai văzut elementele de mitic, legendar, simbolic și metamorfoza spiritelor și în esențialitatea nașterilor-morților, prin iubire.

Nu inteleg de ce este asa de greu sa trimiti un email. Chiar daca anul trecut am "trecut" cu vederea. Dorim sa avem o activitate mai ordonata pe H. de acum. Si nu este vorba de insistenta. Este vorba de o procedura. Mai ales pentru ca am dori ca pe viitor sa nu se mai intimple ca astfel de anunturi sa nu fie vizibile. de data aceasta voi lua decizia ad-hoc dar aş prefera ca pe viitor sa respecti editorii hermeneia. nu pe mine, precizez, pe editori. pentru ca vreau sa fie ei cei care decid. nu doar eu.

are un iz de degradare pentru o revenire intr-un alt sens, mai fragmentat, mai rational. e rece cand accepti. e pustiu cand e neinteles. am simtit adanc mutenia ploii in risipirea de porti nedeschise. o memorie care se cere vazuta. frumos.

pe bune ca ultima strofa strica totul. ma asteptam la un text mai lung si care sa se termine altfel. eram gata sa scot din chimir o penita de aur. din pacate insa...

l-as fi trecut la experiment daca nu ma insel, forma (si nu continutul) scrisului tau (ma refer strict la poezia de aici) precum si cateva elemente preluate, tradeaza un "blagism"... cu respect Ion Nimerencu

Ce mi-a plăcut în acest text: felul în care compari timpul cu acel bombardament, dar mult mai lent, precum și curgerea lui, asemeni unei lave, lentă și ea. apoi, acei arbori ca niște animale împietrite. În general, primele 2 strofe mi se par scrise fără cusur. La fel și finalul ultimei strofe, care, în opinia mea, face o trimitere la începuturi(cu Adam și Eva în rai, înainte de izgonire). La citire, am zis că se mai putea condensa puțin ultima strofă, dar pe moment, n-aș putea spune ce anume e în plus acolo. Oricum, salut schimbarea în discurs a autorului. Mie mi se pare un experiment reușit. Și da, eu cred că este poezie textul de mai sus.

Imaginea timpului din prima strofă, copacii asemeni animalelor împietrite, omul în așteptare, aidoma unui sfinx uitat pe noptieră, moartea care simte nevoia de a fi mai mereu în centrul atenției - cred că sunt suficiente motivele pentru care textul de mai sus poate fi numit poezie. una reușită.

Citit cu interes,
Eugen.

merci Aranca, eu zic sa nu vorbeasca despre limba greaca oameni care nu stiu depre ce vorbesc. in greaca veche exista doua cuvinte: Apokalupto, care este un verb si inseamna a descoperi, a revela, a dezvalui, a dezgoli sau a face de cunoscut, a manifesta, a scoate la iveala, a da in vileag ceea ce era necunoscut pina atunci si Apokalupsis, care este un substantiv feminin si are trei intelesuri 1. dezgolire, dezbracare de haine, 2. a. referire la lucrurile necunoscute pina atunci, b. referire la lucrurile sau persoanele care pina la momentul vorbirii nu era ingaduit sa fie vazute dar care in acel moment devin vizibile, 3. manifestare, aparitie, aratare, vedenie Nu stiu cine e Anais Clanet dar am senzatia ca nu stie limba greaca nici macar asa ca hobby. Mel Gibson nu face parte din distributie asa dupa cum nu l-am vazut nici in Patimi dar nu vad ce ce ar fi asta o problema. Specialistii in conspiratii au o imaginatie bogata dar nu stiu de ce putem folosi numele lui Tim Burton in formulare numelui filmelor sale (vezi Tim Burton's Corpse Bride) fara ca el sa apara in ele si nu am avea voie sa spunem Mel Gibson's Apocalypto. Mel Gibson este regizorul filmului si eu zic ca face treba destul de buna. La urma urmei a fi controversat nu e neparat un dezavantaj.

Poemul mi se pare foarte slab, prozodia se încâlcește în clișee optzeciste iar pastișa nu-l ajută, ba dimpotrivă.
Desigur, nu trebuie neapărat să căutam originalitatea, dar parcă nici să scriem așa la mișto după Nichita, nu e o idee bună.
Că uite-așa a murit Enghidu, prietenul care ucise cu mine lei.

mie mi-a placut jocul asta, ironia si autoironia autorului. e ca o razbunare a barbatului actual fata de femeia care preia toate atributele sale. asa cum omul l a inlocuit pe dumnezeu. dincolo de gluma, un text este sau tinde spre poezie tocmai atunci cand nu ofera pseudosentente filosofice, nu critica, nu moralizeaza si atat, nu se da in spectacol numai de dragul show ului. (iar daca o face tb sa fie peste masura, sa modifice sau macar sa cutremure putin cadrele obisnuite) asa ca, cel putin ca stare si ca mesaj, eu ii ofer credit aici.

Marga, eu nu am făcut niciun fel de remarcă la adresa fizicului tău, şi chiar dacă aş fi făcut, la doamna care te dai, ar fi trebuit să-ţi păstrezi saliva în gură, nu s-o ventilezi pe aici. La acuza ta de misoginism, dă-mi voie să zâmbesc. Pe baza logicii tale, despre care ştim că este puţin mai sus decât casa nevăstuicilor, toţi oamenii care constată câte un agramat sunt misogini. Faptul că sunt editor era un argument vizavi de morala pe care trebuie sau nu trebuie să ne-o facem. Ştiu că, de fapt, ai înţeles aproximativ totul, însă acţionezi precum orice om care a rămas în raţionamentul gol, asta în măsura în care ai avut unul. Reacţionezi perfect juvenil: cea mai înaltă contră a ta este celebra "ba pe-a mă-ţii", şi nici pe asta nu o poţi argumenta. Invoci misoginismul, ai grijă să-ţi pui în spatele toate femeile, dar tu însăţi te comporţi ca o victimă, cerând tratametn rpeferenţial ("dacă tot vi s-a ivit ocazia mai ales în fața unei femei?"). Este bine c-ai învăţat mai mult ca mine, este rău că ai învăţat prost. Mult şi prost.

Am dărâmat, ceva mai sus, fiecare afirmaţie a ta. Am făcut-o perfect logic. Tu nu ai făcut nimic. Ai lovit din tastatură fără niciun dumnezeu. N-ai avut niciodată nimic de spus, în afară de-a-ţi răcori frustrarea.

Cu aceeaşi milă pentru copiii bătrâni,
propun să ne oprim aici.

e o confuzie: nu inteleg cine a trimis si cui acest manuscris "Cu săptămâni în urmă, Gorun Manolescu mi-a trimis un manuscris numit “Eseu despre sursele cunoașterii în logica Budistă”. Volumul, apărut la Editura "Cartea Universitară", s-a epuizat înainte măcar de a fi făcut public, adică de a fi intrat în librării (cred că au mai rămas 30 de exemplare), o retipărire a sa fiind în curs. Acest interes în jurul teoriilor lui Gorun Manolescu datează deja de câțiva ani și el a fost trezit de prezența sa activă în mediile filosofice virtuale și ca redactor șef al revistei Noema." si cine semneaza? acelasi Gorun? te lauzi pe tine insuti sau sunt comentariile altcuiva pe care le-ai preluat? daca da, cine e? si de unde? Dar in fine, cred ca trebuie felicitat cineva pentru volum...

Din pacate e real. Asa era acolo.

îmi pare genială ideea Alinei. La Andu nu văd decât o posacă tentativă de șantaj. Adică ceva în genul că el e toată familia lui și că să nu-i jignim copiii că face și el la fel. Ceea ce se poate realiza foarte ușor în aceste zile de doliu după un star, când oamenii își pierd simțul umorului. Sau mă rog, nu toți. Am râs cu lacrimi. Mulțam Vlad.

Ei, Adrian, nu te pricepi :)
Mulțumesc tare mult pentru feedback și pentru sugestii.
Aș putea schimba astfel:

"livada ninsă –
parfumul cireșului
în abur de ceai"

Țin la ,,cireș" deoarece am în vedere floarea lui și nu fructele. Singura opreliște ar fi aceea că sunt prea aproape "livada" din primul vers și "cireșul" din al doilea. Îmi place ca cele două planuri să fie cât mai depărtate și distincte, și să mă apropii treptat dinspre livadă ( resimțită vizual), spre abur pe care îl văd și îl simt, apoi și mai aproape, olfactiv, ( parfumul de cireș ).
Mă gândesc mult și la varianta ta. Faptul că "cireșul" e chiar acolo lângă "livadă" e ceva previzibil, și e bine fiindcă e un fel de pregătire a surprizei ( aburul ceaiului) printr-o pistă falsă: probabilitatea de 99% că parfumul vine din livadă ( s-a întâmplat să ningă în luna mai peste cireși înfloriți) și nu de la cana cu ceai. Pe de altă parte ar putea fi și o iluzie a parfumului (de prea multă asemănare a cireșului nins cu cireșul înflorit). Acum i-acum că nu știu ce să aleg :)
Și la poemul 3 aș fi vrut să fie pata de culoare la final :) ( tot din aceleași considerente, de a focaliza, de face zoom pe copii)
Am o variantă:

"alb până în zări –
doar pe derdelușul nins
pete de culori".

N-aș vrea să apară "nins" ( este "alb" în primul vers ) Și nici pluralul parcă nu e ok. Mă mai gândesc. Mulțumesc frumos, Adrian. ( nu uit sfatul de la Iași )

Paul, dacă îl pui în cana de ceai vei simți parfum de cireș :) și eu nu voi mai ști cum să mulțumesc. Spuneai tu odată că e mai frumos comentul ca poemul (dacă îmi dai voie să te citez ). Nu pot să spun decât că: oare ce ar fi albul nostru târziu fără pata de culoare a copilăriei?!...Mulțumesc din suflet, Paul.
PS. Crezi că se schimbă percepția dacă modific? Cum se vede, de acolo, de lângă cana cu ceai, privind pe fereastră până în iernile siberiene? Chiar am nevoie de un feedback.