această neînțeleasă cochilie

imaginea utilizatorului kalipeto
kalipeto -

golul vinului și zarul din pâine
greața frica necoborârea
lumina curată refuzul ei de-a pătrunde
prin ușa deschisă
unde ești

apoi totul se întâmplă cu întârziere

ai transformat întrebarea
într-un continuu care înaintează febril
spre punctul din care pornește moartea

Poezie: 
poezie generală

Comentarii

ai

Ningu Queno -

ai texte mai frumoase ca ăsta
aici "golul vinului" - nu pot să-mi închipui cum adică.
îmi place "zarul din pâine".

nu cred că ai vrut să zici "apoi totul se întâmplă cu întârziere"
ci că vine un moment în care conştientizezi că ai ajuns târziu. mă rog, nici exprimarea mea nu e cea mai potrivită pentru textul tău.

ultima strofă mi se pare cumva că transformă întrebarea "unde ești" într-o incantaţie prin care se poate (printr-un anume extaz mistic) să te contopeşti cu moartea

oricum totul mi se pare profund şi dureros, dar puţin exprimat.

da

kalipeto -

golul vinului si zarul din paine bat spre zadarnicia sacrificiului. nu stiu, golul vinului a venit la pachet cu zarul din paine:)

totul se intampla cu intarziere - e vorba de acel tempo (referire la sah) nascut din tacerea omului in fata intrebarii "unde esti", tempo care ne urmareste toata viata

"unde esti" e intrebarea pe care am legat-o de "in ziua in care vei manca vei muri negresit" - intrarea in "cochilie", inaintarea cu un pas inaintea mortii pana in punctul in care... contopirea de care ziceai

putin exprimat face parte din felul meu de exprimare. daca spuneam tot, nu mai aveai placerea de a umbla prin text in cautarea poeziei tale. desi nu stiu nici eu prea bine daca as fi putut exprima mai bine...:)

multam de comentariu, cele bune!