Adrian, îmi place foarte mult stilul tău în scris. Îmi place în acest text cum derulezi povestea cu tot „tacâmul” ei – poftiţi, ne îndeamnă autorul, luaţi cu voi şi lingurile de argint! Se va servi borşul lui tata! E bine că stăm la masă, e bine că Ispirescu e prezent cu lumea lui de basm (P. Ispirescu este un povestitor matur al copiilor, după părerea mea, nu scapă nimeni nepedepsit în basmele lui, şi ce pedepse... adică, numai dacă ne gândim cum fiii de împărat sunt pedepsiţi, chiar de împăraţi – tată pentru ei, te apucă groaza pe la vreo opt ani...
Metafora foarte bine plasată după o poveste clasică, fără efect acum, în prima parte, evident voit, exact cum vine ea, naturală.
“Soră-mii i-a rămas mic şorţul, ori e mare.Oricum,tata acoperă albastru boxa aia făcută dintr-un sertar; cu degetele belite de cuie, pune fir pe fir, învârte încet butonul, înjură, învârte iar...”
şi minunata combinaţie: “ca păsări de plastic sub cer faianţat, vocii i-au crescut ochii.”
Apoi, imaginea cu tata, sora, strânsul mâinii, efectul psihologic lucrează intens – suntem martori, servim “borş”, lângă noi se derulează o scenă, fiecare este urmărit şi toţi ştiu că EL e tata: Na-vă, poate vă mai trece dracu’ foamea,…/… iî cere mamei un castron cu borş./ Mamei îi râde movul din jurul ochiului – tablou static; pe stop cadru, … mă strânge uşor de mână,/eu, pe soră-mea”. superb calup de imagini atât statice cât şi în mişcare doar pe retină.
“Cade noaptea cu surcele albe,/cât jumate de om, zăpada,/” – povestea copilului curat, sufletul curat – „zăpada”, „surcelele albe” – inocenţa, jocul de cuvinte doar pentru atmosferă pentru ca cititorul să poată trăi copilul din el şi să înţeleagă râsul rece, uşor ironic la o vârstă la care ironia înseamnă nu mai mult decât nişte „pantaloni rupţi în genunchi”: „râde la mine, îi simt râsul prin pantalonii rupţi în genunchi;”
“ledul din capul cutiei” – întunericul, frica sugerată prin contrast, teamă/curaj, oximoronic prin efectul invers psihologic redat foarte clar prin „şi ce”, mai de parte „ba da, ba nu, ei, şi?”
Repetiţia verbului foială prezentă în ultimile două strofe: Se foieşte tata./ Se foieşte mama./ Mă foiesc./ singurul care înjură de două ori este tata: “Se foieşte mama. Înjură tata./ … Mă foiesc. Înjură tata.”, copilul o singură dată în gând de teamă de tata când începe şi el a se foi: “Se foieşte tata./Ba nu mi-e foame.” – înjură prin negaţia: „ba nu”. deci, o face şi copilul.
Textul e foarte bun. După părerea mea aş renunţa la unele construcţii pentru o mai bună delimitare a sensurilor în propoziţii şi anume:
“cât un copil şi copilul râde frig” –“ râde frig” rupe cumva stilistic strofa. ai putea înlocui complementul cu punct –“ cât un copil şi copilul râde.” e frig;
“Brr, ce mult alb şi tot negru peste tot” – la fel, destul de nefericit stilistic acel “peste tot” (mă refer strict în context. Altfel, este o formă poetică. M-aş opri după “negru”.
Finalul l-am citit aşa: “Nu se mai aude nimic”. Poate ledul.
“Ledul e cumva încă./Mai era ceva în povestea aia.../Nu mai ştiu ce.
Strici povestea pentru că nu eşti în proză.
Sau poate poţi păstra “Nu se mai aude nimic” şi să te opreşti la versul “Ledul e cumva încă” pentru că eu, ca cititor, am înţeles finalul foarte bine, şi am descoperit şi efectul de led, doza de “ambiguitate clară” bine folosită, atât cât trebuie şi de la final încolo, vorba ta, mai trebuie să-mi fac şi eu treaba ca cititor
Eu îţi mai acord o peniţă şi de data aceasta pentru că reuşeşti să faci un cititor să te mai citească şi cred că nu este puţin lucru. ai un stil original şi asta îmi place la tine, Adrian! Succes!
P.S. Mă scuzi dacă nu prea este literar ce am comentat eu aici dar cred totuşi că mă vei scuza în contextul în care nu sunt critic literar.
şi...
bună ziua!:)
Corina, textul este unul confesiv, nu neg, insa nu prea stiu de partida- a ramas mai degraba in aer, dar hei, poate o sa existe o data viitoare. Titlul insa nu este deloc confesiv, in sensul ca e mai degraba o ironie indreptata spre iubire sau ce o fi asta. Usuca-ti sufletul sau dry your soul as in ia prosopul si te sterge:)).
Nu i-au nimic in nume de rau, cum spuneam si in alte dati, aici nu este vorba de comentarii care sa vizeze persoana decat daca asa au fost dorite- nu-i cazul.
Multumesc pentru sugestii, am sa mai revin asupra textului, insa nu acum. Am o campanie de scris:)
finalul e ridicol de artificial. deci orbuleţul ăsta avea inimioare în loc de ochi? asta sună a cartoon anime.
dar, revenind la restul textului. ideea este bună, deşi am tot auzit-a la tine. poate nu ar strica să nu mai scrii "despre" şi să începi să scrii "din cauza". la urma urmei e posibil ca ea să te fi chiar uitat. anyway, mi se pare că abuzezi puţin prea mult de optativ. again, ideea nu este rea. dar ar fi meritat un text mai bun. părerea mea.
cu tot respectul pentru femei, acest text este unul comun.
prea comun pentru așteptările zilelor noastre.
am citit cateva dintre creatiile dvs. și deocamdată, rămîn la aceeași idee.
nimic.
"cupele de îngheţată ce se vor topi"; adica cum? cupele se topesc si inghetata ramane?
"citeşte timpul ca pe un cod de bare al istoriei" pretentios spus; efect neplacut
"fetiţa care nu a mai râs demult
aleargă pe culoarul dintre băncile bisericii
printre cifrele negre ale versetelor biblice
de parcă ar fi deschis întâmplător fereastra unui tren
ştanţată e pericoloso sporgersi
ieri s-a pierdut o corabie de hârtie cu două steaguri
(unul pentru lună celălalt pentru soare)
prinse în beţe de chibrituri" asta, da
Pana la alarmant abecdar suna bine. Dupa... "Doamne Doamne" cu mila. Ritmul se schimba, tenta simpluta care ar dori sa ascunda o idee profunda. Personal as incerca sa reformulez partea aceea. Contextual imbinari de termeni care nu se prea "inghit". Folositi elemnte naturale cu "ramane strict pe zero " si... "poate" . Pai ori e strict ori e poate... Cam confuz... Ialin
Există un vers de reținut în poemul tău: "de parcă tăcerea ar fi diluarea cuvîntului", în acest poem oarecum trist, oarecum ironic, dar deschis la o continuare.
sună cam popesc, iertat să-mi fie, sper să nu aluneci pe panta asta că nu te mai oprești până la Fundata și apoi dă-i bătaie până jos la Brașov mamă ce de mai peisaje!
eu cred că tu poți mai mult decât această dogmă fie ea și (aici completează ce vrei tu)
interesanta zugravire a "mineralitatii" mortii sau originii noastre din "tarina si cenusa" si asocierea ei cu setea ca un semn perpetuu al adevaratei noastre naturi
tristetea ca un calcan tot asa de orb ca neputinta. crochiuri simple, conturind un monolog al singuratatii. in deriva timpul, citeodata inima sau ambele, atit de neincapatoare in trupul subtire al unei copil care a inceput nu se stie de ce, sa creasca . ai niste imagini remarcabile "numai silueta ta prin subțirimea duminicii" si mai ales: "de tine se poate muri gândesc" penita pentru ecourile umede ale singuratatii si modului de a nu-i spune pe nume.
"chiar un maghiar"... what's that suppose to mean? Nu mai sint maghiarii din Romania cetateni români sau s-a vadimizat România în asa hal de nu am s-o mai recunosc cînd mai vin?? Hai sa fim seriosi. In România nu există stîngă politică probabil de 30 de ani. Nici nu se știe ce e aia. Nu că stînga ar fi per se neprhihănită. Să nu ne facem iluzii. Dar esența e că nu e. Nu a existat nici înainte de război. România este nulă la capitolul înțelegerii și practicării ideilor socialiste sau stataliste. Din mai multe motive de natură istorică pe care nu are rostul să le înșir aici. În România este o abureală coruptă și balcanică de cea mai jenantă speță. Iar eu dragul meu nu sînt neaparat ce crezi tu. Sînt poate mai degrabă asemenea unui coleg și amic de-al meu din Suedia care a muncit și trăit o vreme în US. El spunea, dom'le eu în Suedia sînt de dreapta ptr că e aberant să fi acolo socialist. Dar poziția mea de dreapta din Suedia cade de fapt în spectrul de stînga din US. Și cam așa cred că sînt și eu. Dar pentru asta voi ar trebui să înțelegeți ce înseamnă dreapta și stînga în US. Iar pentru asta tre' să trăiești ceva timp aici, ceva ani bunișori. Altfel vorbim discuții. Iar de maghiar nu îți fă probleme. Carol I a fost neamț. Și cred că dacă nu erau Hohenzolernii ne apuca secolul douăzeci în evul mediu.
O poezie interesantă ce creşte în fiecare vers şi care cuprinde o succesiune de idei nu neapărat întâmplătoare. Fiecare îşi are rostul ei contribuind progresiv la formarea indispensabilă.
Sunt de acord cu tine la expresia: "bărbaţii sunt proşti. o urâtă/ e un talisman norocos" pe care o recunosc şi sub altă formă.
Sunt multe de spus dar mă opresc aici, la un sfârşit notabil ce se accentuează pe fiecare cuvânt:
"întind libertate pe pâine./ .../ încet./ ca şi cum aş pune otravă într-o cursă de şoareci."
Ioana, aparențele sunt înșelatoare(zici că par iritat) și se pare că n-ai citit atentă textul(presupui că am colică), din moment ce chiar din primul vers spun că VB-ul e nelocuit. Pe urmă zici de melancolie, akedie și multe altele ... să mă ferească dumnezeu - unde ai văzut așa ceva în textul de mai sus? arată-mi cu gedetul ? Uite asta eu spun că se numește „să privești atât de departe și în adâncime și mai nu știu cum, că ajungi să nu mai vezi copacii de pădure”... În felul ăsta, în scurt timp, există riscul să ajungi să ai halucinații vizuale/auditive, adică să vezi lucruri acolo unde ele nu există și să nu observi ceva ce se află chiar în preajma ta. Nu, Ioana, nu e vorba de melancolie și nici de akedie, ci de o răceală banală în mijlocul verii ... un text construit doar pe senzații și nervi, mi-ar place să-i spun „organic”, deși sunt conștient că nu e astfel decât în proporție de 57%.
În ceea ce privește versuri „sexy”, nu prea te-am văzut să folosești în comurile tale la textele altor autori asemenea „critici literare”; ceea mă face să mă gândesc că anumite cuvinte din comu-ul tă de mai sus sunt spuse la mișto ...
Și încă ceva, Ioana: nici mie nu mi se pare potrivit să stau să aștept zi de zi în stație mașina câte 30-45 de min., dar, asta e... ce să-i faci ... va trebui să mă înarmez cu răbdare și să aștept ... asta, bineînțeles, până în momentul în care, voi avea bani suficienți ca să-mi cumpăr și eu un autobuz și să circul cu autobuzul meu personal cu nr. 104 de-acasă până la servici și de la servici până acasă.
același convalescent aflat în stare de trezie
de aprox. 15 ore și 34 de minute ...
Eugen.
Vladimir, ți-am spus odată că mi-am găsit poetul când ți-am citit versurile. Cred că știi ce înseamnă. Nu s-a schimbat nimic de atunci. Despre poezia de aici, aceeași senzație. E dincolo de tehnică, de construcție, de abordare. E o parte din mine. Poate părea patetică și inutilă intervenția, însă uneori cred că se poate ierta impulsul ce nu te lasă nici să taci, nici să spui ceva pertinent. De fapt, poate că e tot un soi de apostazie :)
pai, oricum l-ai citi, e ceva care copleseste, nu? fie nisipul, fie tristetea... asa ca prefer sa nu fiu ceea ce sunt, sa fiu ceea ce as putea fi a LEX.
Chestia cu "ruta Iasi Dorohoi via Trusesti" este o chestiune de proasta crestere... e ca si cum ai spune ca cei care te citesc sunt eventual niste provinciali (desi cu referire la Iasi poate ar trebui sa mai cauti pe google), eventual invidiosi pe faptul ca si tu, dupa atatia altii, ai descoperit Roma... ce sa mai zic... rasu-plansu. Ar fi fost desigur mult mai bine sa iti reprimi tentatia de a jigni si am incredere ca data viitoare vei fi mai inteleapta. Despre poezie... ai vrut sa concepi un text de atmosfera valorificand detaliile pentru creionarea unei imagini persistente... cred ca nu ai reusit sa lasi lectorului impresia de calator alaturi de tine iar poezia ramane doar un pumn de cioburi care au avut sansa sa devina oglinda... poate data viitoare.
Costel, dacă se vrea un poem în formă fixă, prozodia suferă atât prin ritm cât și prin măsură. Primele trei strofe trebuie să le refaci, întrucât nu se află în ton cu cealaltă jumătate de trei strofe (care par reușite, cu excepția ultimului vers). Atenție, că ai scăpat două rime incrucișate! Dacă echilibrezi pasul metric, poate vei avea și cezura după același număr de silabe. Mai sunt și altele, dar vine Andu...:) Ti-am lecturat și alte texte. Revin, Cris.
mai actaeonule, de ce nu citesti ce i-am scris Elei despre faptul ca nu ma pricep sa raspund la comentarii. cititorii mei sint intotdeauna mai inteligenti decit mine.
hai să fim serioși Adrian. tu vrei să spui că acesta este un argument? dacă ar fi așa atunci limba română ar fi ca engleza. am face cuvinte „noi” on the fly. dar, așa cum ți-o vor spune mulți pe aici, în limba română așa ceva nu este permis. cel puțin atîta timp cît există academia.
și încă ceva, se scrie „laitmotiv” și nu „lait-motiv”. tot în limba română.
sancho, faptul ca ai indraznit sa ticluiesti asa un comentariu e la fel de jenant ca si continutul acestuia si ca textul pe care il aperi. nu duce totusi discutia in lătúri; e vorba de "vin creioanele", si nu de mine. cît despre lecturile mele, asa cum sunt ele, sunt ale mele si n-ai de unde sa banuiesti macar la ce nivel se afla. cu lecturile tale m-am lamurit, odata ce-ai impenitat tecstu' de față
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Adrian, îmi place foarte mult stilul tău în scris. Îmi place în acest text cum derulezi povestea cu tot „tacâmul” ei – poftiţi, ne îndeamnă autorul, luaţi cu voi şi lingurile de argint! Se va servi borşul lui tata! E bine că stăm la masă, e bine că Ispirescu e prezent cu lumea lui de basm (P. Ispirescu este un povestitor matur al copiilor, după părerea mea, nu scapă nimeni nepedepsit în basmele lui, şi ce pedepse... adică, numai dacă ne gândim cum fiii de împărat sunt pedepsiţi, chiar de împăraţi – tată pentru ei, te apucă groaza pe la vreo opt ani...
pentru textul : Noapte bună, copii deMetafora foarte bine plasată după o poveste clasică, fără efect acum, în prima parte, evident voit, exact cum vine ea, naturală.
“Soră-mii i-a rămas mic şorţul, ori e mare.Oricum,tata acoperă albastru boxa aia făcută dintr-un sertar; cu degetele belite de cuie, pune fir pe fir, învârte încet butonul, înjură, învârte iar...”
şi minunata combinaţie: “ca păsări de plastic sub cer faianţat, vocii i-au crescut ochii.”
Apoi, imaginea cu tata, sora, strânsul mâinii, efectul psihologic lucrează intens – suntem martori, servim “borş”, lângă noi se derulează o scenă, fiecare este urmărit şi toţi ştiu că EL e tata: Na-vă, poate vă mai trece dracu’ foamea,…/… iî cere mamei un castron cu borş./ Mamei îi râde movul din jurul ochiului – tablou static; pe stop cadru, … mă strânge uşor de mână,/eu, pe soră-mea”. superb calup de imagini atât statice cât şi în mişcare doar pe retină.
“Cade noaptea cu surcele albe,/cât jumate de om, zăpada,/” – povestea copilului curat, sufletul curat – „zăpada”, „surcelele albe” – inocenţa, jocul de cuvinte doar pentru atmosferă pentru ca cititorul să poată trăi copilul din el şi să înţeleagă râsul rece, uşor ironic la o vârstă la care ironia înseamnă nu mai mult decât nişte „pantaloni rupţi în genunchi”: „râde la mine, îi simt râsul prin pantalonii rupţi în genunchi;”
“ledul din capul cutiei” – întunericul, frica sugerată prin contrast, teamă/curaj, oximoronic prin efectul invers psihologic redat foarte clar prin „şi ce”, mai de parte „ba da, ba nu, ei, şi?”
Repetiţia verbului foială prezentă în ultimile două strofe: Se foieşte tata./ Se foieşte mama./ Mă foiesc./ singurul care înjură de două ori este tata: “Se foieşte mama. Înjură tata./ … Mă foiesc. Înjură tata.”, copilul o singură dată în gând de teamă de tata când începe şi el a se foi: “Se foieşte tata./Ba nu mi-e foame.” – înjură prin negaţia: „ba nu”. deci, o face şi copilul.
Textul e foarte bun. După părerea mea aş renunţa la unele construcţii pentru o mai bună delimitare a sensurilor în propoziţii şi anume:
“cât un copil şi copilul râde frig” –“ râde frig” rupe cumva stilistic strofa. ai putea înlocui complementul cu punct –“ cât un copil şi copilul râde.” e frig;
“Brr, ce mult alb şi tot negru peste tot” – la fel, destul de nefericit stilistic acel “peste tot” (mă refer strict în context. Altfel, este o formă poetică. M-aş opri după “negru”.
Finalul l-am citit aşa: “Nu se mai aude nimic”. Poate ledul.
“Ledul e cumva încă./Mai era ceva în povestea aia.../Nu mai ştiu ce.
Strici povestea pentru că nu eşti în proză.
Sau poate poţi păstra “Nu se mai aude nimic” şi să te opreşti la versul “Ledul e cumva încă” pentru că eu, ca cititor, am înţeles finalul foarte bine, şi am descoperit şi efectul de led, doza de “ambiguitate clară” bine folosită, atât cât trebuie şi de la final încolo, vorba ta, mai trebuie să-mi fac şi eu treaba ca cititor
Eu îţi mai acord o peniţă şi de data aceasta pentru că reuşeşti să faci un cititor să te mai citească şi cred că nu este puţin lucru. ai un stil original şi asta îmi place la tine, Adrian! Succes!
P.S. Mă scuzi dacă nu prea este literar ce am comentat eu aici dar cred totuşi că mă vei scuza în contextul în care nu sunt critic literar.
şi...
bună ziua!:)
"felul meu de îngropat în aer " - îmi place titlul acesta, produce o expresie vizuală deosebită.
pentru textul : felul meu de îngropat în aer deDa, asa e: acolo e gresit.
pentru textul : vorbe deCorina, textul este unul confesiv, nu neg, insa nu prea stiu de partida- a ramas mai degraba in aer, dar hei, poate o sa existe o data viitoare. Titlul insa nu este deloc confesiv, in sensul ca e mai degraba o ironie indreptata spre iubire sau ce o fi asta. Usuca-ti sufletul sau dry your soul as in ia prosopul si te sterge:)).
pentru textul : în engleză ți-aș fi spus să-ți usuci sufletul deNu i-au nimic in nume de rau, cum spuneam si in alte dati, aici nu este vorba de comentarii care sa vizeze persoana decat daca asa au fost dorite- nu-i cazul.
Multumesc pentru sugestii, am sa mai revin asupra textului, insa nu acum. Am o campanie de scris:)
Frumos prin simplitate deși poemul are trimiteri la adâncimi biblice. Mi-a plăcut.
pentru textul : autoportret pe o roșcovă definalul e ridicol de artificial. deci orbuleţul ăsta avea inimioare în loc de ochi? asta sună a cartoon anime.
pentru textul : inima dimprejur tăiată dedar, revenind la restul textului. ideea este bună, deşi am tot auzit-a la tine. poate nu ar strica să nu mai scrii "despre" şi să începi să scrii "din cauza". la urma urmei e posibil ca ea să te fi chiar uitat. anyway, mi se pare că abuzezi puţin prea mult de optativ. again, ideea nu este rea. dar ar fi meritat un text mai bun. părerea mea.
cu tot respectul pentru femei, acest text este unul comun.
pentru textul : unde rămâi fără cuvinte deprea comun pentru așteptările zilelor noastre.
am citit cateva dintre creatiile dvs. și deocamdată, rămîn la aceeași idee.
nimic.
"cupele de îngheţată ce se vor topi"; adica cum? cupele se topesc si inghetata ramane?
"citeşte timpul ca pe un cod de bare al istoriei" pretentios spus; efect neplacut
"fetiţa care nu a mai râs demult
aleargă pe culoarul dintre băncile bisericii
printre cifrele negre ale versetelor biblice
de parcă ar fi deschis întâmplător fereastra unui tren
ştanţată e pericoloso sporgersi
ieri s-a pierdut o corabie de hârtie cu două steaguri
pentru textul : peisaj zero de(unul pentru lună celălalt pentru soare)
prinse în beţe de chibrituri" asta, da
Pana la alarmant abecdar suna bine. Dupa... "Doamne Doamne" cu mila. Ritmul se schimba, tenta simpluta care ar dori sa ascunda o idee profunda. Personal as incerca sa reformulez partea aceea. Contextual imbinari de termeni care nu se prea "inghit". Folositi elemnte naturale cu "ramane strict pe zero " si... "poate" . Pai ori e strict ori e poate... Cam confuz... Ialin
pentru textul : Poesie deExistă un vers de reținut în poemul tău: "de parcă tăcerea ar fi diluarea cuvîntului", în acest poem oarecum trist, oarecum ironic, dar deschis la o continuare.
pentru textul : Cer deschis deun poem care mi-a placut mult, prima strofa mai ales; imagine si cantec, alb si negru, simbol si plasticitate - toate intr-un putin de cuvinte.
pentru textul : stingerea desună cam popesc, iertat să-mi fie, sper să nu aluneci pe panta asta că nu te mai oprești până la Fundata și apoi dă-i bătaie până jos la Brașov mamă ce de mai peisaje!
pentru textul : Balanța cu fluturi deeu cred că tu poți mai mult decât această dogmă fie ea și (aici completează ce vrei tu)
Lansarea - la librăria Cărturești, mâine, 1 august, la ora 18, dacă cineva dorește să participe
pentru textul : Apariție editorială deinteresanta zugravire a "mineralitatii" mortii sau originii noastre din "tarina si cenusa" si asocierea ei cu setea ca un semn perpetuu al adevaratei noastre naturi
pentru textul : אני בולעת את הצמא debanuiam eu că e caşarel ;)... simpatii de studenţie... eh
pentru textul : orizont de aşteptare 0 deşi nu, n-am fost. dar tu ai fost vreodată?
tristetea ca un calcan tot asa de orb ca neputinta. crochiuri simple, conturind un monolog al singuratatii. in deriva timpul, citeodata inima sau ambele, atit de neincapatoare in trupul subtire al unei copil care a inceput nu se stie de ce, sa creasca . ai niste imagini remarcabile "numai silueta ta prin subțirimea duminicii" si mai ales: "de tine se poate muri gândesc" penita pentru ecourile umede ale singuratatii si modului de a nu-i spune pe nume.
pentru textul : zid fără nicio fereastră de"chiar un maghiar"... what's that suppose to mean? Nu mai sint maghiarii din Romania cetateni români sau s-a vadimizat România în asa hal de nu am s-o mai recunosc cînd mai vin?? Hai sa fim seriosi. In România nu există stîngă politică probabil de 30 de ani. Nici nu se știe ce e aia. Nu că stînga ar fi per se neprhihănită. Să nu ne facem iluzii. Dar esența e că nu e. Nu a existat nici înainte de război. România este nulă la capitolul înțelegerii și practicării ideilor socialiste sau stataliste. Din mai multe motive de natură istorică pe care nu are rostul să le înșir aici. În România este o abureală coruptă și balcanică de cea mai jenantă speță. Iar eu dragul meu nu sînt neaparat ce crezi tu. Sînt poate mai degrabă asemenea unui coleg și amic de-al meu din Suedia care a muncit și trăit o vreme în US. El spunea, dom'le eu în Suedia sînt de dreapta ptr că e aberant să fi acolo socialist. Dar poziția mea de dreapta din Suedia cade de fapt în spectrul de stînga din US. Și cam așa cred că sînt și eu. Dar pentru asta voi ar trebui să înțelegeți ce înseamnă dreapta și stînga în US. Iar pentru asta tre' să trăiești ceva timp aici, ceva ani bunișori. Altfel vorbim discuții. Iar de maghiar nu îți fă probleme. Carol I a fost neamț. Și cred că dacă nu erau Hohenzolernii ne apuca secolul douăzeci în evul mediu.
pentru textul : Crăciun Fericit - 2009 de"Scaunele miros a /.../decolteu de femeie gata sa se desfacă". O formulare de autor scrisa de un novice. Mi-a placut partea aceasta,
pentru textul : Lamentatio deO poezie interesantă ce creşte în fiecare vers şi care cuprinde o succesiune de idei nu neapărat întâmplătoare. Fiecare îşi are rostul ei contribuind progresiv la formarea indispensabilă.
Sunt de acord cu tine la expresia: "bărbaţii sunt proşti. o urâtă/ e un talisman norocos" pe care o recunosc şi sub altă formă.
Sunt multe de spus dar mă opresc aici, la un sfârşit notabil ce se accentuează pe fiecare cuvânt:
"întind libertate pe pâine./ .../ încet./ ca şi cum aş pune otravă într-o cursă de şoareci."
Felicitări! Îl găsesc deosebit.
pentru textul : urâtă şi liberă. cursa de şoareci deIoana, aparențele sunt înșelatoare(zici că par iritat) și se pare că n-ai citit atentă textul(presupui că am colică), din moment ce chiar din primul vers spun că VB-ul e nelocuit. Pe urmă zici de melancolie, akedie și multe altele ... să mă ferească dumnezeu - unde ai văzut așa ceva în textul de mai sus? arată-mi cu gedetul ? Uite asta eu spun că se numește „să privești atât de departe și în adâncime și mai nu știu cum, că ajungi să nu mai vezi copacii de pădure”... În felul ăsta, în scurt timp, există riscul să ajungi să ai halucinații vizuale/auditive, adică să vezi lucruri acolo unde ele nu există și să nu observi ceva ce se află chiar în preajma ta. Nu, Ioana, nu e vorba de melancolie și nici de akedie, ci de o răceală banală în mijlocul verii ... un text construit doar pe senzații și nervi, mi-ar place să-i spun „organic”, deși sunt conștient că nu e astfel decât în proporție de 57%.
În ceea ce privește versuri „sexy”, nu prea te-am văzut să folosești în comurile tale la textele altor autori asemenea „critici literare”; ceea mă face să mă gândesc că anumite cuvinte din comu-ul tă de mai sus sunt spuse la mișto ...
Și încă ceva, Ioana: nici mie nu mi se pare potrivit să stau să aștept zi de zi în stație mașina câte 30-45 de min., dar, asta e... ce să-i faci ... va trebui să mă înarmez cu răbdare și să aștept ... asta, bineînțeles, până în momentul în care, voi avea bani suficienți ca să-mi cumpăr și eu un autobuz și să circul cu autobuzul meu personal cu nr. 104 de-acasă până la servici și de la servici până acasă.
același convalescent aflat în stare de trezie
pentru textul : Ultrasonografie dede aprox. 15 ore și 34 de minute ...
Eugen.
Titlul și câteva versuri (din cele câteva ale textului) sunt reușite. Ai o idee exprimată ambiguu ("iar eu l-am strâns").
pentru textul : fericire închisă rotund deVladimir, ți-am spus odată că mi-am găsit poetul când ți-am citit versurile. Cred că știi ce înseamnă. Nu s-a schimbat nimic de atunci. Despre poezia de aici, aceeași senzație. E dincolo de tehnică, de construcție, de abordare. E o parte din mine. Poate părea patetică și inutilă intervenția, însă uneori cred că se poate ierta impulsul ce nu te lasă nici să taci, nici să spui ceva pertinent. De fapt, poate că e tot un soi de apostazie :)
pentru textul : apostasia depai, oricum l-ai citi, e ceva care copleseste, nu? fie nisipul, fie tristetea... asa ca prefer sa nu fiu ceea ce sunt, sa fiu ceea ce as putea fi a LEX.
pentru textul : Epilog... deChestia cu "ruta Iasi Dorohoi via Trusesti" este o chestiune de proasta crestere... e ca si cum ai spune ca cei care te citesc sunt eventual niste provinciali (desi cu referire la Iasi poate ar trebui sa mai cauti pe google), eventual invidiosi pe faptul ca si tu, dupa atatia altii, ai descoperit Roma... ce sa mai zic... rasu-plansu. Ar fi fost desigur mult mai bine sa iti reprimi tentatia de a jigni si am incredere ca data viitoare vei fi mai inteleapta. Despre poezie... ai vrut sa concepi un text de atmosfera valorificand detaliile pentru creionarea unei imagini persistente... cred ca nu ai reusit sa lasi lectorului impresia de calator alaturi de tine iar poezia ramane doar un pumn de cioburi care au avut sansa sa devina oglinda... poate data viitoare.
pentru textul : Ruines de Rome deDe ce ar fi asta reactia consiliului ?
pentru textul : opi deCostel, dacă se vrea un poem în formă fixă, prozodia suferă atât prin ritm cât și prin măsură. Primele trei strofe trebuie să le refaci, întrucât nu se află în ton cu cealaltă jumătate de trei strofe (care par reușite, cu excepția ultimului vers). Atenție, că ai scăpat două rime incrucișate! Dacă echilibrezi pasul metric, poate vei avea și cezura după același număr de silabe. Mai sunt și altele, dar vine Andu...:) Ti-am lecturat și alte texte. Revin, Cris.
pentru textul : Exponat defoarte frumoasa prima strofa...interesanta metafora aceasta a fericirii casante...
pentru textul : Mereu altfel dar mereu în acelaşi loc demai actaeonule, de ce nu citesti ce i-am scris Elei despre faptul ca nu ma pricep sa raspund la comentarii. cititorii mei sint intotdeauna mai inteligenti decit mine.
pentru textul : obsesia firului dehai să fim serioși Adrian. tu vrei să spui că acesta este un argument? dacă ar fi așa atunci limba română ar fi ca engleza. am face cuvinte „noi” on the fly. dar, așa cum ți-o vor spune mulți pe aici, în limba română așa ceva nu este permis. cel puțin atîta timp cît există academia.
pentru textul : Românul modern s-a născut cu forcepsul deși încă ceva, se scrie „laitmotiv” și nu „lait-motiv”. tot în limba română.
sancho, faptul ca ai indraznit sa ticluiesti asa un comentariu e la fel de jenant ca si continutul acestuia si ca textul pe care il aperi. nu duce totusi discutia in lătúri; e vorba de "vin creioanele", si nu de mine. cît despre lecturile mele, asa cum sunt ele, sunt ale mele si n-ai de unde sa banuiesti macar la ce nivel se afla. cu lecturile tale m-am lamurit, odata ce-ai impenitat tecstu' de față
pentru textul : vin creioaneleeeeeeeeeeee dePagini