Andu. Gorun ăla n-are nici o legătură cu Patapievici care-i mic copil pe lângă el. G. e, pur şi simplu, un mutant. De la patrulea nivel de manipulare al Conspiraţiei Mondiale. What is it to Be Like a Bat if one removed the viewpoint of the bat? Las’că-i venim noi de hac! De la al cincilea. Numai aşa vom reuşi! Trăiască Noua Revoluţie Mondială! Bobadili din Toate Ţările, Uniii-vă!

Un Bobabilistic. (Abia am reuşit să obţin un bilet de învoire. Că doctoru’ zicea: „Lasă-mă dom’le în pace, mă doare capu’, nu vezi ce jos zboară pisicile azi?”)

P.S. Boba, d-aia te iubesc eu pe tine, că mi-eşti simpatic. Şi tot d-ai te şi citez „negativismul e lung, mai lung decat calea ferata de la vascauti la barlad (vezi intrebari existentiale)”.

Gorun

*jurnal

„Mă bucur că a re-apărut Bobadil. Îi simţeam lipsa…[ Pe bune]”.

Ca pensionar cu acte în regulă mă preumblam, mai zilele trecute, pe „aleea şahiştilor din Cişmigiu pe care nu am uitat s-o frecventez din când în când”. Şi acolo peste ce dau? Păi peste una dintre disputele, relativ frecvente, dintre Magistrul Sixtus şi maistoraşul Bobadil. La care se strânseseră câţiva, nu prea mulţi, căscând de plictiseală. Recunosc că din punctul meu de vedere, nu ştiu de ce, astfel de dispute mă interesau în cel mai mare grad. Păcat că am pierdut începutul şi am intrat doar pe faza în care maistoraşul venise spăşit să dea nu ştiu ce examen scris cu Magistrul, văicărindu-se cum că ar fi imperios necesar să se amâne examenul pentru că, aşa şi pe dincolo, cu o seară înainte fusese prin tot soiul de terase, baruri, cazinouri şi altele asemenea şi, în principal – asta conta îndeosebi – nimerise în final la un salon de masaj erotic unde ajunsese să constate că „Eseul este prima mea iubire dar, ce să-i faci, acum, la bătrânețe, m-am îndrăgostit de o bacantă”. În concluzie, cerea amânarea pe motiv că oboseala (psihică, dar mai ales fizică) îl excedase atât de profund încât nu mai putea face faţă examenului scris (dacă ar fi fost doar oral, mai treacă-meargă). La care, nesimţitul ăla de Sixtus i-a replicat sec: Ştii ce, Bobadilică, eu de examenul scris nu te scutesc. Aşa că nu-ţi mai rămâne nimic altceva de făcut decât să încerci cu mâna ailaltă. Bineînţeles că a urmat, cu gingăşie. un şir de invective dintr-o parte în alta. Care, după ce s-a sfârşit, preopinenţii (cum se întâmplă întotdeauna cu cei doi) s-au împăcat şi au plecat, braţ la braţ, voios („Noi cu muşchii de oţel/ vom culege muşeţel”) unde în alt loc decât pe Hermeneia ca s-o ia de la început cu cearta. Pe Hermeneia pe unde şi eu, din când în când, zapez pe calculator pentru a-mi lua „metrul cub de cultură” cum se zice. Mai ales când încearcă nevastă-mea să mă prindă că vizionez filme pentru adulţi (frecventate mai mult de copii; adolescenţii n-au nevoie) şi nu reuşeşte neam!

Problema e alta… Că ăia de pe H., mai devreme sau mai târziu, o să se cam sature de amândoi şi o să-i trimită la programul ăla de-i zice Rabla. Şi atunci cum o să mai scap de nevastă-mea (că ăsta era singurul divertisment care mă interesa de pe acolo)?

mă gândesc/ deci nu sunt eu

duce la clişeu, un cugito de care s-a tras în toate direcţiile. plasarea în registrul ironic nu o salvează.

vinovăție
unei zile

sau
articulat,

-vinovăţia-

unei zile ?

cred că folosirea lui „&” în titlu este și neinspirată și neromânească și implicit de evitat.

!!!!!!!!!

va avertizez pe amindoi pentru comentarii care incalca regulamentul. si va rog sa nu imi raspundeti cu fantezisme de genul "noi traim intr-o lume ideala a poeziei fara reguli si inchistari", incercati altceva

m-am impiedicat usor aici: "termopanul e un fel de timpan. te scuteste de ceea ce nu vrei sa auzi" rolul timpanului este acela de a transmite undele sonore (vibratiile) spre urechea interna; fara el nu auzi. deci, comparatia mi se pare cladita de-a-ndoaselea.

da, ai dreptate, poate fi „poem într-un vers”, deși nu așa.. s-a născut. las cititorului libertatea să așeze aceste puține cuvinte cum dorește.
aa, asocierea cu Ion Pillat mă onorează, deși nu prea cred că o merit .

„şi am băut ceai lângă fântâna arteziană...”
tu... vorbești serios? ori serios-metaforic?? :) )

mulțumesc pentru gândurile frumoase și mă bucur că am avut norocul să ne cunoaștem.

Multumesc de indrumare; mi-a reusit faza; am revenit asupra textelor :))))

nu este nici un deranj. după cum vezi sînt alții care țin neaparat să o facă și nu reușesc

interesant. am senzatia ca autorul nu se poate hotari daca sa faca arta sau reportaj.

cred ca mi ar fi placut, dincolo de fericirea faramitata aici, sa ascult o singura poveste, cu siguranta, in ea un razboi imposibil s ar fi dus, ca soarele sa ne pice in gura de sus

adaug: iti multumesc totusi fiindca mi-ai raspuns, nu erai obligat. sper sa intelegi ca atitudinea mea este specifica [,] cititorului care intra pe hermeneia pentru literatura, pentru ca si asa intru destul de rar si atunci in miezul scandalului. ma ofer totusi sa creez un forum unde pot fi discutate "dupa perdea" aceste aspecte tehnice si irelevante, asta daca nu cumva exista unul