- exista typos - „Însă nu erau inventate și melcișorii avea să se convingă singuri de asta, peste alte și alte mii de ani…” - nu inteleg propozitia „Apoi un cântec de alge aduse la mal, ca niște sirene adormite pe spinarea unor meduze…” - expresia „O tăcere din care se năștea o nouă tăcere și tot așa,” pare contradictorie cu ideea de citec de mai inainte. - „Melcișorii se întoarseră la căsuțele lor, veseli și supărați.” suna cam anapoda. textul se vrea copilaros dar nu cred ca reuseste sa comunice nimic. am rezerve ca un text pentru copii poate oferi o astfel de ambiguitate (oarecum) existentiala. pe alocuri are formulari scolaresti care nu cred ca pot fi explicate (sau justificate) prin faptul ca textul se adreseaza copiilor.
stiu ca tu ma apreciezi, cel putin asta inteleg eu din comentariile tale la textele mele. citind acest text - o surpriza placuta, observand evolutia, mi-am amintit de ce-mi spunea dana odata pe mess: "dorine, oamenii scriu bine atunci cand se scriu; barbatul pe el, femeia pe ea" tu ce crezi? gresim cu ceva? dana, daca te-ai suparat, nu mai fac, promit
E clar că avem concepţii diferite despre imagine. Eu, în poezie, nu înţeleg imaginea ca orice reprezentare vizuală, ci o înţeleg ca o alegorie senzorială. Tu-mi vorbeşti de imagine, eu de imagine lirică. Concret, pentru mine "în noaptea dintre ani am să mănânc o felie de tort" n-o să fie niciodată o imagine. Pe când "atunci din abis/
brațele tale vor lumina un timp", da.
Nu prea văd deosebirea dintre ceea ce numeşti tu "ton confesiv", imagine şi descriere, dar asta-i altă discuţie. Poate altă dată.
Nu s-a vrut o intervenţie exhaustivă, deci mă opresc aici.
Mie mi se pare ca atitudinile astea sensibilicoase vis-a-vis de religii sunt paguboase si daca-s pro si daca-s contra. Din tot raspunsul tau Gorune eu am inteles ca tu ai o rafuiala destul de personala (fie ea si spirituala) cu Biserica Ortodoxa Romana (careia nici nu-i pronunti numele ci alegi sa-i zici BOR de aprca ar fi Biroul Electoral Central) si ma lasi asa, tuflit la acest capitol pentru ca ma obligi sa te vad in loc de un trismegistus douamiist un fel de paunescu pasoptist. Gorune, asemenea subiecte nu se expediaza in acest fel pe un site cat de cat respectabil. Cu toate ca pot fi contrazis, iata ai luat doua penite de la necredinciosi.No surprises. Insa textul tau e penibil dal capo al fine. De la mine deci... nici vorba de vreo penita. Poate doar de o parere de rau urmata de tzz-tzz trece amarul si vine ridicarea lenta dar ferma a degetului din mijloc. Poate cel mai slab text pe care l-ai scris de cand ne stim, daca parerea mea are vreo importanta pentru tine. Un exemplu de dat cu mucii in fasole pe care doar un prost il poate oferi. Dar tu esti un tip desptept. So how come? Just shit happens? Andu
mulțumesc pentru observații. nu cred că sînt de acord însă cu unele dintre ele. de exemplu „recunosc” de la început poate fi și un dialog cu sine. iar indecența poate fi și o concluzie subiectivă, născută dintr-un anumit gen de prejudecată. a considera că oricine își începe așa un text (fie că o face la modul personal, fie că vorbește din perspectiva unui eu poetic) manifestă un gen de indecență poetică mi se pare puțin cam neglijent interpretat (sau simplist). dar asta, evident, este rezerva mea. mai ales că nu înțeleg cum ai ajuns la concluzia că „restul poemului nu susține această abordare”. următorul comentariu chiar că nu l-am înțeles. am senzația că nu ai argumente și ai început să te legi de adjective. nu îți place cuvîntul ultim? sau desuet? hai sa fim serioși. mă tem că ai citit în grabă.
care este baiul cu „emfatic și gol”? de ce nu spui că nu îți place sau că sună prea „clasic” pentru gustul tău? dar a spune „forțat, fără substanță” mi se pare, nu știu cum să spun... cam „emfatic și gol” (sic!)
am senzația că îți plac numai lucrurile acide, vitriolice, mușcătoare. și nu e o problemă să ai „momente” cînd simți nevoia după așa ceva. dar a face judecăți de valoare în virtutea a ceea ce eu aș numi un moft, mi se pare relativ superficial.
pai nu mai stiu ce sa mai zic atunci. am o propunere. nu mai scriu nici un comentariu si nu mai raspund nici la unul, decit in situatii exceptionale, extrem de rar. e bine asa. astept un raspuns general, adica din partea consiliului editorial al hermeneiei. nu imi mai cer scuze, daca n-are rost. ce acelasi respect ca si ultima data, ec
mă-nșel eu sau, pe deasupra mixturii ăsteia de sensibilitate și calm (sau acceptare) șfichiuie un bici ironic, de-ți vine să te ascunzi și nu știi unde?
eu cu cheia asta l-am deschis.
poate mă înșel.
dar, oricum, din punctul meu de vedere, e un poem excelent.
zborul păsărilor lung și subțire
radiația de la începutul lumii
/pe cine nu frământă zborul, pe cine nu înspăimântă zborul, dragul meu/(eu aș scoate dar simt că nu e treaba mea)
lucrurile se înșiră într-o definiție
și septembrie
are colți lungi de argint
i-am dat nume unui pui de vrabie
l-am pus într-o definiție fără limite
zborul e ca moartea
fericirea e neagră
profesorul de pian a început să mă urască
încurc mereu clapele albe
cu cele negre
cele negre scot un sunet grav
îl aud cum se propagă peste câmpuri
ca undele de la începutul timpului
timpul e lung încât
septembrie a început să muște
din sârmele unde singure stau vrăbiile.
să nu mori azi.
lângă șemineu am pus o glastră
cu trei flori
culoarea ochilor tăi va cânta rahmaninov
un poem care mi-a plăcut, de aceea am scos cuvintele de legătură care pot fi un lest. bravo, Daniela! eu am început să sper în scrisul tău.
da, the butterfly effect, o teorie interesanta. in unele texte si eu am facut aluzie la ea. cred ca e nevoia noastra a celor tributari conceptului modernist despre realitate sa ne explicam alunecarea in imaginar, in "what if.."
P. S. "Fluviul" ala al "neantului" e chiar aiurea. Care curge "din sine in sine spre nicaieri". Daca ai fi spus "din sine, pentru sine, in sine" ai fi cazut peste Heidegger, numai ca el face filosofie si nu poezie. Sau, incomplet, peste Hegel cu "fiinta-in-sine" - lipsita de determinari esentiale - si "fiinta-pentru-sine" - ca mod de a fi nemijocit determinat etc., etc., etc. care tot filosofie se vrea. Si, volens nolens, filosofia, chiar si cea fenomenologica (de la Husserl si Heidegger citire si nu de la Hegel) tot, pana la urma, le "concepte" si "conceptualizare" ajunge chiar daca apeleaza (alambicat) si la metafore. Dar tot filosifie ramane si nu poezie. Pentru ca poezia numai la discursivitate bazata pe conceptualizare n-ar trebui sa apeleze. Se pare ca "integrarea" filosofiei chiar nu-ti reuseste!
cami , am sentimentul ca inca cineva a vazut despicarea unui adevar, al meu... multumesc! oriana, ma bucur ca ai vazut dincolo de existenta fizica a unei maini... poezia sta sub semnul acesta al „mainii” care mangaie, alina si rasare apoteotic ca un soare darnic... finalul insa, eu nu l-am gandit ca pe o gluma. multumesc pentru „elegie”, mi-a placut... dar poezia aceasta cred ca o s-o pastrez in forma scrisa de mine cu toate imperfectiunile ei, asa o simt mai adevarata... aranca, despre dualitatea mainii nu a scris doar Nichita... sunt si o sa existe mereu teme comune, abordate doar din alte unghiuri... la mine acest cuvant este o obsesia veche, cu radacini adanci... o alta varianta aici nu cred sa reusesc... (s-ar putea sa ma insel) dar am sentimentul ca aceasta poezie are forma pe care eu am cautat-o. iti multumesc de comentariu si ... stiu ca vii cu ganduri bune, de aceea te astept intotdeauna!
poemul tau are tonusul unui bandaj alb infasurat pe o rana. degaja o stare de suferinta, dar si de sigura vindecare in fiecare cuvant, desi nimic nu se poate remarca in parte aici. in intreg, dupa ce este citit, poemul pare a se personaliza intr-o asistenta socio-medicala. cineva care face si iti spune orice, numai pentru a te rupe de realitatea cruda in care te afli. ipoteic vorbind, binenteles. titlului cred ca i-ar fi stat mult mai bine scris intreg.
Reușește poezia să transmită gustul amar al înecării iubirii pierdute în vasele sparte, în scrisorile ferfenițate, care numai după ce le-ai rupt îți dai seama că ele chiar însemnau ceva, în ferestrele Parisului trecut, invocat ca tandră mângâiere. Aplaud reușita imaginii poetice din ultimele două versuri: țăndări se fac crinii aruncați prea târziu peste ochii pecetluiți. De plâns, de durere?
... chestiunea publicaţiilor pe hârtie, plus a puzderiei de alte lucruri virtuale, e aşa că toate sunt parcă făcute după acelaşi calapod. Nu e neapărat constelaţia aia mai prostă decât România Literară, de exemplu. Adevărata problemă venind din totala lipsă de criterii valorice - respectiva lipsă de criterii însemnând un puternic efect al 'jdămiilor de instituşii aşazis culturale subvenţionate de la Stat. Mafii consolidându-se la nivelul fiecărei instituţii, unde interesul principal este acela de a se vâna banul, automat că vine impus drept justificări ale parazitismului, tot felul de mărunţişuri (mai ales că în paralel s-a dezvoltat şi o largă clasă de aşazişi critici - răstălmăcitori, de fapt, exemple: Nicolae Manolescu, Alex Ştefănescu, Ţenea...) Ridicolul unic României este că tot analfabetul se declară, vine prezentat ca promotor cultural. Sau, pe de altă parte, inşi cu sforăitoare titulaturi ţin neapărat să se amestece şi în artă, neînţelegându-se că nu există şi nu poate exista Universitate care să facă artişti din acei ce nu sunt născuţi pentru a fi artişti.
Citind, de exemplu, nişte chinuite scriituri ale lui Ţenea, orice om cu scaun la cap şi-ar da seama că omul acesta e în plop cu poezia. Şi, totuşi, insul vine să-şi dea cu părerea când vine vorba de poezie. Şi cauză a cu totul alte chestiuni, decât acelea specifice unuia în măsură să vorbească despre poezie, iată, vorbele lui Ţenea, cum şi ale lui Manolescu, Ştefănescu şi încă ale altora (foarte mulţi, din păcate) sunt luate ca şi litere de lege (astfel criteriile valorice se duc în inflaţie).
mi se pare cam aglomerata strofa a doua: "acul ecoul sirenele iar farul" daca ai zis "semănăm .... cu doua" (e clar sunteti doi, corul este neutru - deci n-are nicio treaba), apoi "se dărâmă-ntre noi" plus "rupem tăcerea în două" nu inteleg de ce l-ai mai pus pe "noi" cred ca era mai bine "sub clopot rupem tăcerea în două" cu respect Ion Nimerencu
in ciuda scurtului comentariu sec al profetului, pot spune despre poezia ta ca imi place deosebit de mult, avand in vedere ca il gasesc pe acelasi om de odinioara. si pana cand lumea se va rasturna din nou, tu vei ramane acelasi, cu inclinatia spre misterul runelor, al hieroglifelor iubind femeia ca pe o zeita.... o sa mai trec the same.
Textul este în lucru, așa că își mulțumesc pentru ideea timpurilor verbale. Știu cît schimba ele fața și interiorul unei povestiri, am vrut să dea aici senzația de ramificare, dar poate nu am lăsat textul să respire. La fel, mă gîndesc să definesc mai clar vocile.
text sufocat de metafore. între pereții de os, ziua se scurge ca o clepsidră mi se par cam clișeistice. iar povestea în sine cred că e interesantă, însă depănată nesatisfăcător
Felicit inițiativa! Venim cu colindul :) și cu versul. Eu cred că e ok ora 11, având în vedere că e sâmbătă.
Ai postat de două ori acest anunț. Cred că ai observat deja.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
- exista typos - „Însă nu erau inventate și melcișorii avea să se convingă singuri de asta, peste alte și alte mii de ani…” - nu inteleg propozitia „Apoi un cântec de alge aduse la mal, ca niște sirene adormite pe spinarea unor meduze…” - expresia „O tăcere din care se năștea o nouă tăcere și tot așa,” pare contradictorie cu ideea de citec de mai inainte. - „Melcișorii se întoarseră la căsuțele lor, veseli și supărați.” suna cam anapoda. textul se vrea copilaros dar nu cred ca reuseste sa comunice nimic. am rezerve ca un text pentru copii poate oferi o astfel de ambiguitate (oarecum) existentiala. pe alocuri are formulari scolaresti care nu cred ca pot fi explicate (sau justificate) prin faptul ca textul se adreseaza copiilor.
pentru textul : Scoica destiu ca tu ma apreciezi, cel putin asta inteleg eu din comentariile tale la textele mele. citind acest text - o surpriza placuta, observand evolutia, mi-am amintit de ce-mi spunea dana odata pe mess: "dorine, oamenii scriu bine atunci cand se scriu; barbatul pe el, femeia pe ea" tu ce crezi? gresim cu ceva? dana, daca te-ai suparat, nu mai fac, promit
pentru textul : Secvență defelicitari
pentru textul : Lansare carte - SONETE 2 de Adrian Munteanu deE clar că avem concepţii diferite despre imagine. Eu, în poezie, nu înţeleg imaginea ca orice reprezentare vizuală, ci o înţeleg ca o alegorie senzorială. Tu-mi vorbeşti de imagine, eu de imagine lirică. Concret, pentru mine "în noaptea dintre ani am să mănânc o felie de tort" n-o să fie niciodată o imagine. Pe când "atunci din abis/
brațele tale vor lumina un timp", da.
Nu prea văd deosebirea dintre ceea ce numeşti tu "ton confesiv", imagine şi descriere, dar asta-i altă discuţie. Poate altă dată.
Nu s-a vrut o intervenţie exhaustivă, deci mă opresc aici.
pentru textul : animalul de pradă al resemnării deOf, yestere, negreala... Asa e, istoria ar trece muta, dar undeva stim bine soarele. Tare-mi placu ce-ai scris aici! Multam!
pentru textul : omul cu toate zilele bune deMie mi se pare ca atitudinile astea sensibilicoase vis-a-vis de religii sunt paguboase si daca-s pro si daca-s contra. Din tot raspunsul tau Gorune eu am inteles ca tu ai o rafuiala destul de personala (fie ea si spirituala) cu Biserica Ortodoxa Romana (careia nici nu-i pronunti numele ci alegi sa-i zici BOR de aprca ar fi Biroul Electoral Central) si ma lasi asa, tuflit la acest capitol pentru ca ma obligi sa te vad in loc de un trismegistus douamiist un fel de paunescu pasoptist. Gorune, asemenea subiecte nu se expediaza in acest fel pe un site cat de cat respectabil. Cu toate ca pot fi contrazis, iata ai luat doua penite de la necredinciosi.No surprises. Insa textul tau e penibil dal capo al fine. De la mine deci... nici vorba de vreo penita. Poate doar de o parere de rau urmata de tzz-tzz trece amarul si vine ridicarea lenta dar ferma a degetului din mijloc. Poate cel mai slab text pe care l-ai scris de cand ne stim, daca parerea mea are vreo importanta pentru tine. Un exemplu de dat cu mucii in fasole pe care doar un prost il poate oferi. Dar tu esti un tip desptept. So how come? Just shit happens? Andu
pentru textul : Vin Sărbătorile de Paști. Până la Inchiziție ne mănâncă popii (de cartier). deLabis cu majuscula pentru ca sa nu se confunde l mic cu I mare.
pentru textul : domnule Labiș demulțumesc pentru observații. nu cred că sînt de acord însă cu unele dintre ele. de exemplu „recunosc” de la început poate fi și un dialog cu sine. iar indecența poate fi și o concluzie subiectivă, născută dintr-un anumit gen de prejudecată. a considera că oricine își începe așa un text (fie că o face la modul personal, fie că vorbește din perspectiva unui eu poetic) manifestă un gen de indecență poetică mi se pare puțin cam neglijent interpretat (sau simplist). dar asta, evident, este rezerva mea. mai ales că nu înțeleg cum ai ajuns la concluzia că „restul poemului nu susține această abordare”. următorul comentariu chiar că nu l-am înțeles. am senzația că nu ai argumente și ai început să te legi de adjective. nu îți place cuvîntul ultim? sau desuet? hai sa fim serioși. mă tem că ai citit în grabă.
pentru textul : last bohemian decare este baiul cu „emfatic și gol”? de ce nu spui că nu îți place sau că sună prea „clasic” pentru gustul tău? dar a spune „forțat, fără substanță” mi se pare, nu știu cum să spun... cam „emfatic și gol” (sic!)
am senzația că îți plac numai lucrurile acide, vitriolice, mușcătoare. și nu e o problemă să ai „momente” cînd simți nevoia după așa ceva. dar a face judecăți de valoare în virtutea a ceea ce eu aș numi un moft, mi se pare relativ superficial.
cred ca tocmai un astfel de text ar trebui remarcat pe hermeneia
pentru textul : Iulian are ochi de melc depai nu mai stiu ce sa mai zic atunci. am o propunere. nu mai scriu nici un comentariu si nu mai raspund nici la unul, decit in situatii exceptionale, extrem de rar. e bine asa. astept un raspuns general, adica din partea consiliului editorial al hermeneiei. nu imi mai cer scuze, daca n-are rost. ce acelasi respect ca si ultima data, ec
pentru textul : opi deincerc sa stau cat mai departe de textele tale si nu voi comenta. doar aici, la "se hlinzesc":
1. HLIZ'I, hlizesc, vb. IV. Refl. (Reg.) 1. A rade mult, prosteste, fără rost. ♦ A se harjoni, a cocheta. 2. A se mira, a se holba.
dor
2. hliz'i vb., ind. prez. 1 sg. si 3 pl. hliz'esc, imperf. 3 sg. hlize'a; conj. prez. 3 sg. si pl. hlize'ască
nodex
3. A SE HLIZ//'I mă ~'esc intranz. pop. A râde fără rost. /Din hliză
sino
pentru textul : abjectivalia de4. HLIZ'I vb. v. chiorî, holba, zgâi.
la naiba, am lungit totul mereu prea mult. un poem intre un rinichi si altul. cu zambet de complezenta.
pentru textul : Mirose decuvinte
pentru textul : niciploaia demă-nșel eu sau, pe deasupra mixturii ăsteia de sensibilitate și calm (sau acceptare) șfichiuie un bici ironic, de-ți vine să te ascunzi și nu știi unde?
eu cu cheia asta l-am deschis.
pentru textul : nu exist dar mă tratez depoate mă înșel.
dar, oricum, din punctul meu de vedere, e un poem excelent.
zborul păsărilor lung și subțire
radiația de la începutul lumii
/pe cine nu frământă zborul, pe cine nu înspăimântă zborul, dragul meu/(eu aș scoate dar simt că nu e treaba mea)
lucrurile se înșiră într-o definiție
și septembrie
are colți lungi de argint
i-am dat nume unui pui de vrabie
l-am pus într-o definiție fără limite
zborul e ca moartea
fericirea e neagră
profesorul de pian a început să mă urască
încurc mereu clapele albe
cu cele negre
cele negre scot un sunet grav
îl aud cum se propagă peste câmpuri
ca undele de la începutul timpului
timpul e lung încât
septembrie a început să muște
din sârmele unde singure stau vrăbiile.
să nu mori azi.
lângă șemineu am pus o glastră
cu trei flori
culoarea ochilor tăi va cânta rahmaninov
un poem care mi-a plăcut, de aceea am scos cuvintele de legătură care pot fi un lest. bravo, Daniela! eu am început să sper în scrisul tău.
pentru textul : joia neagră deda, the butterfly effect, o teorie interesanta. in unele texte si eu am facut aluzie la ea. cred ca e nevoia noastra a celor tributari conceptului modernist despre realitate sa ne explicam alunecarea in imaginar, in "what if.."
pentru textul : El efecto mariposa deP. S. "Fluviul" ala al "neantului" e chiar aiurea. Care curge "din sine in sine spre nicaieri". Daca ai fi spus "din sine, pentru sine, in sine" ai fi cazut peste Heidegger, numai ca el face filosofie si nu poezie. Sau, incomplet, peste Hegel cu "fiinta-in-sine" - lipsita de determinari esentiale - si "fiinta-pentru-sine" - ca mod de a fi nemijocit determinat etc., etc., etc. care tot filosofie se vrea. Si, volens nolens, filosofia, chiar si cea fenomenologica (de la Husserl si Heidegger citire si nu de la Hegel) tot, pana la urma, le "concepte" si "conceptualizare" ajunge chiar daca apeleaza (alambicat) si la metafore. Dar tot filosifie ramane si nu poezie. Pentru ca poezia numai la discursivitate bazata pe conceptualizare n-ar trebui sa apeleze. Se pare ca "integrarea" filosofiei chiar nu-ti reuseste!
pentru textul : baloane de tăcere decami , am sentimentul ca inca cineva a vazut despicarea unui adevar, al meu... multumesc! oriana, ma bucur ca ai vazut dincolo de existenta fizica a unei maini... poezia sta sub semnul acesta al „mainii” care mangaie, alina si rasare apoteotic ca un soare darnic... finalul insa, eu nu l-am gandit ca pe o gluma. multumesc pentru „elegie”, mi-a placut... dar poezia aceasta cred ca o s-o pastrez in forma scrisa de mine cu toate imperfectiunile ei, asa o simt mai adevarata... aranca, despre dualitatea mainii nu a scris doar Nichita... sunt si o sa existe mereu teme comune, abordate doar din alte unghiuri... la mine acest cuvant este o obsesia veche, cu radacini adanci... o alta varianta aici nu cred sa reusesc... (s-ar putea sa ma insel) dar am sentimentul ca aceasta poezie are forma pe care eu am cautat-o. iti multumesc de comentariu si ... stiu ca vii cu ganduri bune, de aceea te astept intotdeauna!
pentru textul : mâna ta stângă depoemul tau are tonusul unui bandaj alb infasurat pe o rana. degaja o stare de suferinta, dar si de sigura vindecare in fiecare cuvant, desi nimic nu se poate remarca in parte aici. in intreg, dupa ce este citit, poemul pare a se personaliza intr-o asistenta socio-medicala. cineva care face si iti spune orice, numai pentru a te rupe de realitatea cruda in care te afli. ipoteic vorbind, binenteles. titlului cred ca i-ar fi stat mult mai bine scris intreg.
pentru textul : TDPMN deReușește poezia să transmită gustul amar al înecării iubirii pierdute în vasele sparte, în scrisorile ferfenițate, care numai după ce le-ai rupt îți dai seama că ele chiar însemnau ceva, în ferestrele Parisului trecut, invocat ca tandră mângâiere. Aplaud reușita imaginii poetice din ultimele două versuri: țăndări se fac crinii aruncați prea târziu peste ochii pecetluiți. De plâns, de durere?
pentru textul : Vitraliul celor o mie de crini de... chestiunea publicaţiilor pe hârtie, plus a puzderiei de alte lucruri virtuale, e aşa că toate sunt parcă făcute după acelaşi calapod. Nu e neapărat constelaţia aia mai prostă decât România Literară, de exemplu. Adevărata problemă venind din totala lipsă de criterii valorice - respectiva lipsă de criterii însemnând un puternic efect al 'jdămiilor de instituşii aşazis culturale subvenţionate de la Stat. Mafii consolidându-se la nivelul fiecărei instituţii, unde interesul principal este acela de a se vâna banul, automat că vine impus drept justificări ale parazitismului, tot felul de mărunţişuri (mai ales că în paralel s-a dezvoltat şi o largă clasă de aşazişi critici - răstălmăcitori, de fapt, exemple: Nicolae Manolescu, Alex Ştefănescu, Ţenea...) Ridicolul unic României este că tot analfabetul se declară, vine prezentat ca promotor cultural. Sau, pe de altă parte, inşi cu sforăitoare titulaturi ţin neapărat să se amestece şi în artă, neînţelegându-se că nu există şi nu poate exista Universitate care să facă artişti din acei ce nu sunt născuţi pentru a fi artişti.
pentru textul : Stupidităţi...aniversare deCitind, de exemplu, nişte chinuite scriituri ale lui Ţenea, orice om cu scaun la cap şi-ar da seama că omul acesta e în plop cu poezia. Şi, totuşi, insul vine să-şi dea cu părerea când vine vorba de poezie. Şi cauză a cu totul alte chestiuni, decât acelea specifice unuia în măsură să vorbească despre poezie, iată, vorbele lui Ţenea, cum şi ale lui Manolescu, Ştefănescu şi încă ale altora (foarte mulţi, din păcate) sunt luate ca şi litere de lege (astfel criteriile valorice se duc în inflaţie).
Da, Marian, pentru ca structura ta este de prozator. Multumesc pentru aprecieri, sunt onorata!
pentru textul : no moon rise, no moon set deAdelina, ce e cu textul asta? ultimele tale poezii marcau o evolutie - ce s-a intamplat?
pentru textul : Iubire de cocalar deE bine că vă încadraţi comentariile la "păreri", dar e rău că le numiţi "analize", d-le Sixtus. Vreo brumă de paradox?
"De ce te învârii în gol, autorule" - cum aş putea să mă învârt altfel când mă citeşti tu, cititorule?
pentru textul : Pilda omului care a tăcut deservus,
pentru textul : disensiune deda, pertinent. ma mai gandesc si revin pe text.
mi se pare cam aglomerata strofa a doua: "acul ecoul sirenele iar farul" daca ai zis "semănăm .... cu doua" (e clar sunteti doi, corul este neutru - deci n-are nicio treaba), apoi "se dărâmă-ntre noi" plus "rupem tăcerea în două" nu inteleg de ce l-ai mai pus pe "noi" cred ca era mai bine "sub clopot rupem tăcerea în două" cu respect Ion Nimerencu
pentru textul : primăvară sub clopot dein ciuda scurtului comentariu sec al profetului, pot spune despre poezia ta ca imi place deosebit de mult, avand in vedere ca il gasesc pe acelasi om de odinioara. si pana cand lumea se va rasturna din nou, tu vei ramane acelasi, cu inclinatia spre misterul runelor, al hieroglifelor iubind femeia ca pe o zeita.... o sa mai trec the same.
pentru textul : malkut deTextul este în lucru, așa că își mulțumesc pentru ideea timpurilor verbale. Știu cît schimba ele fața și interiorul unei povestiri, am vrut să dea aici senzația de ramificare, dar poate nu am lăsat textul să respire. La fel, mă gîndesc să definesc mai clar vocile.
pentru textul : Salonul de dans detext sufocat de metafore. între pereții de os, ziua se scurge ca o clepsidră mi se par cam clișeistice. iar povestea în sine cred că e interesantă, însă depănată nesatisfăcător
pentru textul : mlaștini deFelicit inițiativa! Venim cu colindul :) și cu versul. Eu cred că e ok ora 11, având în vedere că e sâmbătă.
pentru textul : Se anunţă Virtualia XIV deAi postat de două ori acest anunț. Cred că ai observat deja.
Pagini