alma, m-ai bagat de tot in ceata! :) :) pai ori e bun ori nu e? la cate hibe i-ai gasit as zice c-ar trebui rescris, so n-are cum sa fie bun. titlul, subtitlul, tehceb, inceputul si finalul pot fi considerate "nashpa" pentru ca au o doza f. mare de subiectivism, sunt foarte personale. restul ce sa zic - ramane asa; personal nu mi se pare foarte reusita, din punct de vedere al exprimarii, strofa a patra. cat despre faza cu incadrarea la novice nu ma deranjeaza. (singurul inconvenient e ca trebuie sa astept doua zile pentru a putea posta un text) multam' pentru parere.
Biancă de safir, eu zic totuși că ideea prieteni/parteneri e clară acolo, chiar asta vrea să spună, sunt prieteni dar nu amanți. Apoi, vorbești de exces de explicații. Eu nu le văd ca explicații, ci ca un tumult și torent și înghesuială de gânduri ce năpădesc plaja asta întinsă și colțuroasă dintre cei doi. Impresia de aglomerare ajută la efectul de redare a unei izbiri sentimentale în marginea unei iubiri interzise (imposibile?), ale cărei hotare cresc chiar din ei înșiși, chiar ei le zidesc, o iubire care se-mbracă cu cămașa strâmtă a prieteniei - și asta voit - o iubire care nu se conturează decât spiritual, cum spune titlul, iar prin asta sufletele lor cresc uriașe, iubindu-se printre amănunte grandioase ("n-ar trebui să vrea să simtă" - na! cum ieși de aici?, "o înghite destinația fără loc pe hartă", "caută resurse să mai reziste câteva minute", "i se lipesc ireversibil de artere", "cu cina, dar fără cuțite pe masă" ș.a.) Propoziția - sentință - finală e majestuoasă, dar poate conduce spre interpretări contrare. Mie nu-mi place "goliciunea stă pe marginea drumului...". E interesant spus, dar mi se pare ambiguă. În rest totul e clar, atât de clar că cei doi sunt zdrobiți sub povara prieteniei lor de graniță ...și nu rezistă decât cincisprezece minute.
Ei da, Profetule. De data asta sunte (partial) de acord: Djamal este poet. In (si nu Im) - partial. Pentru ca dumneata zici ca nu sti daca e poezie. Iar eu zic chiar ca nu e.
da, probabil ca trebuia sa tac si sa nu scriu ce am scris mai inainte. nu cred ca trebuie sa dramatizam. iar despre engleza, mi-e foarte greu sa scriu ceva in limba asta pentru ca mi-e destul de greu sa simt in ea. dar asta e o alta poveste. imi cer scuze pentru greseli si multumesc lui Victor pentru atentionare.
,,Sfânta Masă e din marmură albă de Carrera și calc pe parchet din lemn vechi de stejar.,, localitatea italiana vestita pentru marmura ei e Carrara iar nu Carrera.marmura de Carrara a devenit celebra fiiind folosita de Michelangelo pentru sculpturile sale....
Ioana, ai dreptate, voi tăia versurile acelea, erau puțin lipite, dar cu un rost, poate contextual. Mulțumesc pentru sugestiile tale, mereu pertinente.
Dorin Cozan scrie bine si pasnic aici, dar fara compromisuri. Ne dezvaluie o interesanta poveste de dragoste in asa fel incit sa nu plictiseasca ba chiar sa intrige. Avem mai putin de a face cu sentimentalisme (ceea ce m-ar si mira la el) ci cu un recucerire a celuilalt ascultindu-l. Semnificativ mesaj si nu ma asteptam sa spun asta
Citind poemul se poate declansa cititorului o "hermeneutica a suspiciunii" (cum mai spuneau si altii) intre haloul hamletian si prozodia de gala oferind pentru "to be or not to be" o variantiune cantabila. Deosebite, filosofic vorbind, versurile: "Stai între săbii fulgerȃnd subțire Și cerul tainic strȃns te înconjoară Căci n-ai să poți iubi a doua oară De n-ai ucis în tine primul mire"
Interesantă abordare, mai puţin tradiţionalistă.
O imagine frumoasă, cu putere de evocare - tumultul îndepărat, greu perceptibil, care lasă urme în universul apropiat, în care se aşterne liniştea, tăcerea albă, delicată ca o dantelă, unde doar paşii pe vârfuri pot întrerupe fluxul evenimentelor inevitabile, lăsând urme uşoare.
Cu toate acestea, (sper să consideri spusele mele drept o simplă sugestie), eu aş căuta aici o juxtapoziţie mai clară în sens clasic. Fiindcă datorită acelui "şi" ai două cezuri în poem şi trei imagini.
Mă gândesc la o variantă mai clar tăiată, cu conexiunea care este implicită. De exemplu:
furtună în larg -
printre scoici înspumate
mersul pe vârfuri
Cred că ai înţeles în ce constă critica mea analitică. E o structură în trei timpi, care poate nici nu se suprapun corect. Dar într-adevăr frumos. Mi-a plăcut. :)
straniu de frumoasă şi apariţia personajului şi poezia.
am "simţit" doar două neconcordanţe: aş schimba "nudă" cu goală, ca-n vorbirea obişnuită, iar masa ar trebui încărcată cu veselă, tacîmuri, mîncare, sau pahare, sau ceşti doar, aşa cum este când îi strînge pe toţi în jur
un om care te inspiră face cât mai multe cărţi la un loc.
fără emoţia dată de citirea cărţii acest articol nu ar fi existat.
astfel de cărţi, pentru a fi înţelese se citesc cu sufletul.
trebuie să existe acea conexiune cu autorul care te face să înţelegi omul din spatele cuvântului altfel există riscul de a nu aprecia la adevărata valoare.
deşi nu am intenţionat să fie un articol de publicat nu pot spune că nu mă bucur pentru votul de încredere dat atât de d-voastră d-le Caragea, de cei de la Luceafărul de Botoşani cât şi de administraţia site-ului Hermeneia .respectele mele.
Cu tot respectul cred ca acest text este slab. Ideea, imaginile sunt toate foarte uzitate, cantate si intalnite peste tot. Constructie deficitara, se incearca muzicalitate prin rime aleatoare. Utilizarea unor adverbe spre a potenta suferinta parintilor "doar", "inca", "tot"... "Cate unii (?) alcatuiesc constelatii..." mi se pare eronat. Ialin
Intersantă ideea (bine, nu neaparat nouă, dar are "ce"-ul acela care să prindă); realizarea lasă totuși de dorit. Prea descriptiv pentru un text atât de scurt. Amănuntele nesemnificative... caută să renunți la ele, mă așteptam la ceva mult mai condensat. (Începutul este cu desăvârșire slab: "La capătul orașului cineva mîngîie brațul unui fotoliu. Gura lui vorbește, ochii lui urmăresc un lucru prin cameră, mîna lui mîngîie țesătura aspră". Nu mi-ai spus nimic despre peter, de fapt.) Interesantă ideea cu "peter", în condițiile în care în restul textului folosești totuși majuscule. Ca idee, eu aș fi accentuat poate scriind peste tot "Umbrela" cu majusculă. Mai multă atenție, de asemenea, la tehnoredactare. Una peste alta, pe mine m-ai făcut curioasă.
Da, dupa gustul meu, imi place. E poezie. Chiar daca, pe ici pe colo, se poate carcoti in legatura cu "amanuntele". Interesant este ca postezi rar. Si cred ca e bine. Trebuie sa te obisnuiesti cu noul "EU" pentru a nu-l trada.
că se pune problema în termeni de nedreptate socială în raport cu diaspora sau granițele RO, după cum nu cred că se pune nici problema balamucului. Deși aici sunteți foarte aproape de adevăr. Afirm aceasta nu în mod gratuit. Însă nu explic dată fiind convergența ideilor. Totuși, prefer să merg pe varianta dumneavoastră decât pe a lui Andrei Pleșu. Acesta afirma (și nu cred că sunteți străin de ce spun) că el nu merge la vot, motivând cam așa: de ce să înlocuiesc un berbec cu două gâște (citez din memorie).
Concluziv, prefer să cred că e o umbră în mintea unor oameni și să aștept acel dram de rațiune care nu vede doar interesul personal. Desigur, așteptarea mea va fi lungă!
p/s deduc că nu vom avea cu ce vota din cămășile în care ne băgăm...
Grăit-am eu, logofătul Costache Criptoniade Viersutoriul, mariul dreguitor die vorobe mieşteşugite intr-unul înţelesiu die nucul din curtea Zoricăi Muzoaia Strâmba, că acestiu viers înţelesu fost-a numai de djupânul toatelor făcutele şi nefăcutele şî cu acestea stihuri culease die pie buzele şî djeştele ficioarelor din Parnas alungat-am mariele cârdu die lăcuste degrabă pârdjolitoare die ogor la capătul şelui die-al trişpilea veac acum şi-n vecii vecilor, amin! Şî celui de-o avea vorobe die ocară die pucioasă tare ghinie îi va şede mai scurt die un cap.
(textul rămâne pe prima pagină doar pentru că e un exemplu sublim de cum se bate câmpii în chip pseudoliric).
Un poem cu un desen straniu, suprarealist, oamenii se-ntorc în figuri amfibiene arhetipale. Plăcut! doar cuvântul "iubite" trădează un timbru vetust. Nu te lăsa furată de sonoritate, l-ai mai folosit și în alte poezii! Abuz!
Singurul fragment care merita retinut este primul: "singurele lucruri despre care ar merita să vorbim nu au nevoie de noi." Atat. Restul nu are legatura cu poezia de mai sus si nici cu poezia in general. Dar versurile citate sunt excelente.
da, un text plăcut. scris cu grijă. extrem de introspectiv. aproape "gothic" pe alocuri. fără prea multă miză însă mi se pare. nu e o mare tragedie. se întîmplă la foarte multă lume.
Alma, cred că împărțim același meridian, parcurgem iarna în sensul invers acelor de ceasornic . Ai perceput de ce fără gene. Și mă bucură că primele versuri îți vorbesc. E bine că s-a putut salva textul. Și nu a ajuns într-o iarnă paralelă. L-ai prins la timp.
...Un text bun, cu o "nostalgie cerebrală" bine dozată, cu o fragmentare inteligentă (personal, as muta "tot aşa-ul" final mai jos, singur pe un rând), cu un aer oarecum impersonal (admir textele impersonale), dar în acelaşi timp atât de pesonal (de aia spun "nostalgie cerebrală". Sper să înţelegi ce delirez io pe aici, în fine.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
alma, m-ai bagat de tot in ceata! :) :) pai ori e bun ori nu e? la cate hibe i-ai gasit as zice c-ar trebui rescris, so n-are cum sa fie bun. titlul, subtitlul, tehceb, inceputul si finalul pot fi considerate "nashpa" pentru ca au o doza f. mare de subiectivism, sunt foarte personale. restul ce sa zic - ramane asa; personal nu mi se pare foarte reusita, din punct de vedere al exprimarii, strofa a patra. cat despre faza cu incadrarea la novice nu ma deranjeaza. (singurul inconvenient e ca trebuie sa astept doua zile pentru a putea posta un text) multam' pentru parere.
pentru textul : Trei cinci opt deBiancă de safir, eu zic totuși că ideea prieteni/parteneri e clară acolo, chiar asta vrea să spună, sunt prieteni dar nu amanți. Apoi, vorbești de exces de explicații. Eu nu le văd ca explicații, ci ca un tumult și torent și înghesuială de gânduri ce năpădesc plaja asta întinsă și colțuroasă dintre cei doi. Impresia de aglomerare ajută la efectul de redare a unei izbiri sentimentale în marginea unei iubiri interzise (imposibile?), ale cărei hotare cresc chiar din ei înșiși, chiar ei le zidesc, o iubire care se-mbracă cu cămașa strâmtă a prieteniei - și asta voit - o iubire care nu se conturează decât spiritual, cum spune titlul, iar prin asta sufletele lor cresc uriașe, iubindu-se printre amănunte grandioase ("n-ar trebui să vrea să simtă" - na! cum ieși de aici?, "o înghite destinația fără loc pe hartă", "caută resurse să mai reziste câteva minute", "i se lipesc ireversibil de artere", "cu cina, dar fără cuțite pe masă" ș.a.) Propoziția - sentință - finală e majestuoasă, dar poate conduce spre interpretări contrare. Mie nu-mi place "goliciunea stă pe marginea drumului...". E interesant spus, dar mi se pare ambiguă. În rest totul e clar, atât de clar că cei doi sunt zdrobiți sub povara prieteniei lor de graniță ...și nu rezistă decât cincisprezece minute.
pentru textul : Amantă spirituală deEi da, Profetule. De data asta sunte (partial) de acord: Djamal este poet. In (si nu Im) - partial. Pentru ca dumneata zici ca nu sti daca e poezie. Iar eu zic chiar ca nu e.
pentru textul : Căruciorul denu, nu ne-ai povestit. si cred ca era(este) bine sa precizezi de unde este inspirat textul de mai sus. ceva imi spune ca asa este corect.
pentru textul : despre cel chemat de suzana de leonard cohen deda, probabil ca trebuia sa tac si sa nu scriu ce am scris mai inainte. nu cred ca trebuie sa dramatizam. iar despre engleza, mi-e foarte greu sa scriu ceva in limba asta pentru ca mi-e destul de greu sa simt in ea. dar asta e o alta poveste. imi cer scuze pentru greseli si multumesc lui Victor pentru atentionare.
pentru textul : ritualuri de cartier I de,,Sfânta Masă e din marmură albă de Carrera și calc pe parchet din lemn vechi de stejar.,, localitatea italiana vestita pentru marmura ei e Carrara iar nu Carrera.marmura de Carrara a devenit celebra fiiind folosita de Michelangelo pentru sculpturile sale....
pentru textul : Gând de vecernie deLaurentiu,
pentru textul : abso(lut) desi mie mi-a lasat impresia de eclectic la prima lectura.
iar acum, dupa explicatiile tale, parca si mai si.
încearcă să îți configurezi corect fusul orar în profilul personal și apoi spune-mi dacă mai observi eroarea.
pentru textul : clavier deIoana, ai dreptate, voi tăia versurile acelea, erau puțin lipite, dar cu un rost, poate contextual. Mulțumesc pentru sugestiile tale, mereu pertinente.
pentru textul : départs deDorin Cozan scrie bine si pasnic aici, dar fara compromisuri. Ne dezvaluie o interesanta poveste de dragoste in asa fel incit sa nu plictiseasca ba chiar sa intrige. Avem mai putin de a face cu sentimentalisme (ceea ce m-ar si mira la el) ci cu un recucerire a celuilalt ascultindu-l. Semnificativ mesaj si nu ma asteptam sa spun asta
pentru textul : din viața noastră secretă deCitind poemul se poate declansa cititorului o "hermeneutica a suspiciunii" (cum mai spuneau si altii) intre haloul hamletian si prozodia de gala oferind pentru "to be or not to be" o variantiune cantabila. Deosebite, filosofic vorbind, versurile: "Stai între săbii fulgerȃnd subțire Și cerul tainic strȃns te înconjoară Căci n-ai să poți iubi a doua oară De n-ai ucis în tine primul mire"
pentru textul : A fi sau a nu fi… deInteresantă abordare, mai puţin tradiţionalistă.
O imagine frumoasă, cu putere de evocare - tumultul îndepărat, greu perceptibil, care lasă urme în universul apropiat, în care se aşterne liniştea, tăcerea albă, delicată ca o dantelă, unde doar paşii pe vârfuri pot întrerupe fluxul evenimentelor inevitabile, lăsând urme uşoare.
Cu toate acestea, (sper să consideri spusele mele drept o simplă sugestie), eu aş căuta aici o juxtapoziţie mai clară în sens clasic. Fiindcă datorită acelui "şi" ai două cezuri în poem şi trei imagini.
Mă gândesc la o variantă mai clar tăiată, cu conexiunea care este implicită. De exemplu:
furtună în larg -
printre scoici înspumate
mersul pe vârfuri
Cred că ai înţeles în ce constă critica mea analitică. E o structură în trei timpi, care poate nici nu se suprapun corect. Dar într-adevăr frumos. Mi-a plăcut. :)
pentru textul : Haiku - (M) destraniu de frumoasă şi apariţia personajului şi poezia.
am "simţit" doar două neconcordanţe: aş schimba "nudă" cu goală, ca-n vorbirea obişnuită, iar masa ar trebui încărcată cu veselă, tacîmuri, mîncare, sau pahare, sau ceşti doar, aşa cum este când îi strînge pe toţi în jur
peniţă!
pentru textul : cînd s-a întors soarele derasu plansu, da, ce ne mai ramane, daca nu umorul asta amar, cu toata zaharina pe care ne-o pun unii la dispozitie?
pentru textul : Zahărul şi zaharina, pielea şi plasticul detrec articolul la favorite!
Textul de faţă ce are? Nu înţeleg?
Aştept o explicaţie.
Cu stimă,
pentru textul : Pictat de ploi deBot Eugen
da, se mai intimpla, este indécis. e doar o poezie veche din alta viata.
pentru textul : doar marea o mai aud, iubite… deun om care te inspiră face cât mai multe cărţi la un loc.
pentru textul : Impresii de lectură: "Gîndul meu. Cum am devenit poet." - Ionuţ Caragea defără emoţia dată de citirea cărţii acest articol nu ar fi existat.
astfel de cărţi, pentru a fi înţelese se citesc cu sufletul.
trebuie să existe acea conexiune cu autorul care te face să înţelegi omul din spatele cuvântului altfel există riscul de a nu aprecia la adevărata valoare.
deşi nu am intenţionat să fie un articol de publicat nu pot spune că nu mă bucur pentru votul de încredere dat atât de d-voastră d-le Caragea, de cei de la Luceafărul de Botoşani cât şi de administraţia site-ului Hermeneia .respectele mele.
Cu tot respectul cred ca acest text este slab. Ideea, imaginile sunt toate foarte uzitate, cantate si intalnite peste tot. Constructie deficitara, se incearca muzicalitate prin rime aleatoare. Utilizarea unor adverbe spre a potenta suferinta parintilor "doar", "inca", "tot"... "Cate unii (?) alcatuiesc constelatii..." mi se pare eronat. Ialin
pentru textul : Felul în care murim deEu știu că cei de la Mărășești n-au murit niciodată.
pentru textul : Așa cum îl vezi! Așa cum te vede! deIntersantă ideea (bine, nu neaparat nouă, dar are "ce"-ul acela care să prindă); realizarea lasă totuși de dorit. Prea descriptiv pentru un text atât de scurt. Amănuntele nesemnificative... caută să renunți la ele, mă așteptam la ceva mult mai condensat. (Începutul este cu desăvârșire slab: "La capătul orașului cineva mîngîie brațul unui fotoliu. Gura lui vorbește, ochii lui urmăresc un lucru prin cameră, mîna lui mîngîie țesătura aspră". Nu mi-ai spus nimic despre peter, de fapt.) Interesantă ideea cu "peter", în condițiile în care în restul textului folosești totuși majuscule. Ca idee, eu aș fi accentuat poate scriind peste tot "Umbrela" cu majusculă. Mai multă atenție, de asemenea, la tehnoredactare. Una peste alta, pe mine m-ai făcut curioasă.
pentru textul : Decor cu peter în fotoliu deDa, dupa gustul meu, imi place. E poezie. Chiar daca, pe ici pe colo, se poate carcoti in legatura cu "amanuntele". Interesant este ca postezi rar. Si cred ca e bine. Trebuie sa te obisnuiesti cu noul "EU" pentru a nu-l trada.
pentru textul : Scrisoare decă se pune problema în termeni de nedreptate socială în raport cu diaspora sau granițele RO, după cum nu cred că se pune nici problema balamucului. Deși aici sunteți foarte aproape de adevăr. Afirm aceasta nu în mod gratuit. Însă nu explic dată fiind convergența ideilor. Totuși, prefer să merg pe varianta dumneavoastră decât pe a lui Andrei Pleșu. Acesta afirma (și nu cred că sunteți străin de ce spun) că el nu merge la vot, motivând cam așa: de ce să înlocuiesc un berbec cu două gâște (citez din memorie).
Concluziv, prefer să cred că e o umbră în mintea unor oameni și să aștept acel dram de rațiune care nu vede doar interesul personal. Desigur, așteptarea mea va fi lungă!
p/s deduc că nu vom avea cu ce vota din cămășile în care ne băgăm...
pentru textul : „Hazardul şi oiştea” deGrăit-am eu, logofătul Costache Criptoniade Viersutoriul, mariul dreguitor die vorobe mieşteşugite intr-unul înţelesiu die nucul din curtea Zoricăi Muzoaia Strâmba, că acestiu viers înţelesu fost-a numai de djupânul toatelor făcutele şi nefăcutele şî cu acestea stihuri culease die pie buzele şî djeştele ficioarelor din Parnas alungat-am mariele cârdu die lăcuste degrabă pârdjolitoare die ogor la capătul şelui die-al trişpilea veac acum şi-n vecii vecilor, amin! Şî celui de-o avea vorobe die ocară die pucioasă tare ghinie îi va şede mai scurt die un cap.
(textul rămâne pe prima pagină doar pentru că e un exemplu sublim de cum se bate câmpii în chip pseudoliric).
pentru textul : mihai viteazu deUn poem cu un desen straniu, suprarealist, oamenii se-ntorc în figuri amfibiene arhetipale. Plăcut! doar cuvântul "iubite" trădează un timbru vetust. Nu te lăsa furată de sonoritate, l-ai mai folosit și în alte poezii! Abuz!
pentru textul : doar marea o mai aud, iubite… deSingurul fragment care merita retinut este primul: "singurele lucruri despre care ar merita să vorbim nu au nevoie de noi." Atat. Restul nu are legatura cu poezia de mai sus si nici cu poezia in general. Dar versurile citate sunt excelente.
pentru textul : Lecția despre evoluționism. furca deda, e mai limpede.dar nu stiu daca mai bine asa. oricum, faza cu plastilina cernuta o pastram pt un poem erotic:D
pentru textul : pontificală deda, un text plăcut. scris cu grijă. extrem de introspectiv. aproape "gothic" pe alocuri. fără prea multă miză însă mi se pare. nu e o mare tragedie. se întîmplă la foarte multă lume.
pentru textul : Albicans deAlma, cred că împărțim același meridian, parcurgem iarna în sensul invers acelor de ceasornic . Ai perceput de ce fără gene. Și mă bucură că primele versuri îți vorbesc. E bine că s-a putut salva textul. Și nu a ajuns într-o iarnă paralelă. L-ai prins la timp.
pentru textul : o iarnă paralelă denu sint un expert al acestui tip de literatura dar inclin sa cred ca numai primul se califica drept hai ku
pentru textul : Haiku-uri deSalut, Paul!
...Un text bun, cu o "nostalgie cerebrală" bine dozată, cu o fragmentare inteligentă (personal, as muta "tot aşa-ul" final mai jos, singur pe un rând), cu un aer oarecum impersonal (admir textele impersonale), dar în acelaşi timp atât de pesonal (de aia spun "nostalgie cerebrală". Sper să înţelegi ce delirez io pe aici, în fine.
...Mi-a plăcut, în mod special, primul vers.
Salutări din Iaşi! :)
pentru textul : l'approche du nuage dePagini