Pentru că povestea a mai avut trei părți în care am prezentat personajele, am introdus indicii mascate sau nu (dezavantajul postării fragmentate fiind ca cititorul nu le mai reține) aici, nu mai avea niciun sens să stărui prea mult, chiar și partea aceasta e fațada, lucrurile lămurindu-se în ultima parte. Am avut ceva probleme cu moldovenizarea, am de gând s-o iau la bani mărunți, după indiciile oferite mai sus. Dar ca și sincopare, sinceră să fiu, dacă e să citești textul cap-coadă știind personajele și cadrul, nu mai e nevoie de altceva decât să le miști. Cam asta am încercat să fac. Îmi pare rău dacă nu ți-a plăcut, mai muncesc, mai învăț. :)
Mulțumesc de observații, I'll keep them in mind.
A doua fotografie ce ilustreaza atelierul propriu-zis este protejat de o sticla impartita in doua (banda alba reprezentind de fapt rama acesteia, intrucit inaltimea incaperii este de 5-6 m pina la tavan unde se gasesc luminatooare, tipic atelierelor de sculptura/pictura pentru care este imperativ necesara o lumina naturala permanenta pe intreaga perioada a zilei. Adaug, pentru a prezenta mai clar acest spatiu, planul atelierelor lui Brancusi cu o mica legenda. Ceea ce nu ar trebui uitat este faptul ca inainte de a dona (operele sale finalizate existente in atelierele sale din arondismentul XV al Parisului, schitele, mobilele, uneltele, biblioteca etc) prin testament, Statutului francez, sub rezerva ca Muzeul de Arta Moderna sa se angajeze a le reconstitui dupa decesul sau; Constantin Brancusi s-a lovit de refuzul autoritatilor de la noi din 1956... Multumesc Cailean!
umorul indicibil, profund, recomandă acest text ca fiind un model de realizare parodică. un umor de calitate, a cărui apariţie o salutăm cu un hohot înalt ca diapazonul acestor mirifice versuri după care se vor regla, de acum îaninte, tonalităţile parodice contemporane.
de evidenţiat, în special, fragmentul de mai jos care e râs în formă pură, halucinogen, un LSD al umorului modern.
în amurg cerul ar trebui să-mi pară pașnic
războiul să-mi pară bun
mă chinui să învăț pe de rost ritmul
să pot cânta maneaua
... dar nu mă pot abține fraților
Pur și simplu!
o manea de text, lipsit de valoare literară. Parodia presupune, într-adevăr, mult mai mult. Am încercat, pe cuvânt să râd, dar nu am reuşit, fraţilor.
sincer, regret.
Este un poem în stilul tău inconfundabil, fie chiar și prin genitivele și inversiunile de idei din final. Pentru al doilea vers propun o variantă, dar care schimbă întrucâtva ideea: "îmi pătează urmele de cerneală pe degete". Aș renunța la "frumusețea" și "în zborul" și mai e ceva, de adăugat la perfecțiune. Un poem de idee și imagine, aproape vizual.
Eu cred că îți trebuie curaj să plonjezi în trecut. Asta pentru că nimic nu este cum credeai că le-ai lăsat. Și poate ne simțim un pic prea atacați de întoarcerea forțată în realitatea de acum a trecutului altuia, așa încât să plecăm oarecum rușinați capetele întrebându-ne "Oare ce caut eu aici? Nici nu vreau să știu despre asta..." Ei bine, am fost invitați, aș spune eu, și pe nebănuite am devenit copărtași la ceea ce este aici mai mult decât filmul unei vieți. Deosebit, sensibil, alunecând spre un final care schimbă perspectiva asupra întregii "construcții", textul acesta m-a surprins în mod plăcut. Inserțiile alb-negru îi dau aerul aparte, dar încă și mai de apreciat este că ar merge și fără ele (să nu renunți la ele cumva, nu asta era ideea!). Voi încerca să revin... din păcate prezentul dă năvală.
Jocul acesta creativ "eu sunt" poate produce încă poezie de calitate(Angela Marinescu a scris multe poeme aşa). Sau să-i spun formulă "eu sunt", dar produsul e întotdeauna altul. Ai scris un poem bun, sobru, cu economie de cuvinte, cizelat, puţine cuvinte sunt în plus totuşi: apa perfidă, neinventatul (care mă duce cu gândul la Nichita Stănescu), sau mirarea nu mă paşte.
Îmi place versul final, lasă loc meditaţiei
Defel... eu cred ca negotul a fost inventat de oamenii plictisiti... acum tatal tau nu are absolut nici o vina, sunt sigur ca e un om onorabil. In alte circumstante as fi venit cu multe argumente ca sa-mi sustin parerea despre textul tau dar acum intelege-ma ca n-am nici cel mai mic chef... asa ca am zis aluziv doar varianta scurta si codata. Oricum e ciudat sa argumentezi evidentele.
(Raluca, tu erai "subtila", că nu mai ştiu? Ăia mi-au şters două texte -ai mai pomenit aşa ceva?- şi-am plecat.) "Cântec" mi s-a părut prea balonaş de săpun, plus că pronunţia se împleticea puţin, deci din motive sonore. Kalipeto a zis "blue" şi a fost aproape. "Cântec" suna a şlagăr, eu am vrut să spun "blues", dar mă feresc pe cât pot de englezisme. Excelent ai remarcat: nu "stă" în nicio stare, de acord cu asta.
Silviu kalipetissime, aşadar e "blue", cum zici. Nu remarcasem "încărcătura" aceea, dar mă bucur grozav că mi-ai arătat-o. E centrul de greutate al textului.
Virgil, m-am gândit la spusele tale. Într-adevăr, e puțin cam agasantă acea repetiție la rostire, dar accentuează acolo o idee(mă refer la mână) Cât despre mea, meu, mine - mă mai gândesc la ce spui, s-ar putea să mai apară modificări în timp, deocamdată însă las așa. Am încercat să reduc din pronume ori să le dau forma prescurtată, senzația mea a fost că ceva ceva se pierde și din ritm și din idee.
Un text interesant însă din păcate prea infantil pentru acest site, nu zic că asta nu are și farmec, doar că nu mă mai atinge și în niciun caz pe acest site, repet. Plin de banalități, textul încearcă un fel de 'sine-die absolution' care însă sună tare aiurea așa cum stă ea scrisă în limba română. Oricum, încercarea moarte n-are și apreciez tentativa. Să mai citim texte și să mai vedem.
Succes în continuare!
Marga
P.S. Cine o fi oare această domnișoară 'alma' care sare atât de înțepată? Intervenția dumneaei mi se pare desprinsă dintr-un alt film, scuze de acest mic off-topic, dar cred că nu ar trebui să postăm așa, orice tresărire de orgoliu sau poate chiar mai puțin decât atât. Să mai și filtrăm...
Si mie imi place, oricum un suflu nou pe aici pe care il salut cu un fel de plecaciune. Ai grija insa Ioane, sa nu te ia cumva valul ca Regulamentul pe aici, pe Hermeneia e necrutator :-) Finalul totusi e nashpa, parca ai vrut sa te scapi de poezie... ce naiba, te-ai ingrasat chiar asa de rau? Andu
multumesc Calin, speram ca poemul acesta sa reziste asa cum e ... am lasat aici o parte dintr-o lume, ce mi-a apartinut candva, era o vreme cand imi puteam potrivi pasul cu al timpului:) si ma bucur ca ai pomenit de ... „pedeapsa” .
Fără cele câteva prețiozități (de care dacă nicodem ar scăpa, în general... nu doar acilea) și fără acel 'să-mi iese-nainte' care, cred că e 'să-mi iasă-nainte', poemul e fain și plin de emoție.
Dar repet, fără acele prețiozități care sunt 'exact și fix' ca nuca-n perete.
Margas
Eu nu vreau să descurajez Doamne-ferește vreo intenție ce are de-a face cu erudiția, cultura, meditația sau introspecția.
Dar am mai spus-o și iată mă văd nevoit să o repet, din clipa în care deschidem gura ca să zic așa, sau punem mâna pe plaivaz, totul pică în sfera comunicării... iar comunicarea are legile ei, destul de obiective, oricât de mult ar vrea unii așa-zis 'geniali' să zică nu!
Iar una dintre legile comunicării spune că trebuie transmis un mesaj... acesta trebuie să aibe o formă, să plece de la un emitent și să ajungă la un recipient în formă neviciată. De aceea ea, comunicarea depinde de mulți factori printre care mulți depind de cultura cititorului, educație etc... De aceea nu cred și nu văd reușind această formă de exprimare a spiritului (desigur înaltă) care este haiku-ul să își găsească o exprimare decentă în limba română.
Această formă de poezie scurtă (însoțită sau nu de imagini așa ca aici) ar trebui să poarte alt nume (nu haiku) și să lupte pentru recunoașterea sa ca formă de poezie scurtă independentă.
Aceasta este părerea mea pe care am exprimat-o de câte ori am avut ocazia și iată, o fac din nou, aici.
Asta cu tot respectul pentru creațiile celor doi autori pe care nu doar că îi citesc, dar îi și iubesc, pentru că-s frumoși și falnici ca gorunii (știu ei care)
regret că te-am dezamăgit. Cu tot nonconformismul meu, n-am reușit să găsesc o asociere viabilă între trădare și haz. O să încerc să repar asta acum:
Niște sizi disperați: ”- Trădare! Suntem înconjurați de latex!”
hahhahaha , Ioana multumesc, iata cum a incetat disputa noastra literara... totusi eu mai am cateva poeme de felul asta si poate ar fi bine sa fie lasata o sectiune mica la proza. ce sa spun, multumesc Ioana ,cu atat mai mult cu cat nu am inteles din ceea ce a afirmat domnul Titarenco , citez,,un anumit gen de proza care parca nu se mai scrie astazi, sau cel putin nu pe hermeneia.'' sa inteleg ca e demodata modalitatea mea de a scrie?uf uf... cu nedumerire, Katya
Acel ceva este o poezie a lui Mircea Ivanescu.
Si subiectul este despre poezie, nepovestitul in poezie.
Poezia este altceva decat sa povestesti ? A povesti inseamna a face reportaj ?
A scrie defectiv de subiect si idei este poezie ?
Exista reporteri-poeti si poeti-reporteri. Tot asa cum poeti-prozatori si prozatori-poeti. Sunt azvarliti din Paradisul fericit si plictisitor ?
Dupa cum vezi parerile sunt multe si lumea este plina de intamplari.
Hai sa cautam cliseele. Tu pe ale mele eu pe ale tale.
Critica este valoroasa atunci cand scoti viermele din marul viermanos. Altfel trece si la celelate.
O precizare. Am intrat de nici doua saptamani in grupul vostru la aprobarea voastra. Am facut cerere, am prezentat 3 texte si am fost aprobata.
M-am trezit in mijlocul unei arene antice fara nici un zid in spate. Buna ziua nu mi-a spus nimeni.
Am acceptat provocarea, este chiar interesant. Zanganitul sulitelor imi starneste neuronii.
Aceasta este o poezie nereportaj ? :
Trip III
Îmi place să mă plimb fumat cu dricul
Prietenului meu Petrică
Fix pe locul mortului
Prin noapte
După o zi lungă la tribunal
În care m-am jucat cu vieţile justiţiabililor
Sub robă, în tricoul cu inscripţia
FOLLOW NO RULES
Şi să mi se şteargă din priviri străzile
În timp ce privesc
Cu gândul la acest poem
Fără de care foiţa de orez ar fi goală
Sub ochii tăi trişti
Pentru că cei ce citesc poezie sunt trişti
Şi eu sunt trist
Când mă plimb culcat cu picioarele spre uşă
În dricul lui Petrică
Şi-ţi recomand să te duci la cel mai apropiat coffe shop
Să bagi un gram în tine
Şi să reciteşti când te-ntorci
Trip III
Astept parerea cu nerabdare, si mai ales, as vrea sa imi explici fiorul poetic al acestui text. Poezia din aceasta poezie.
Nu de alta, dar am o parere destul de scurt conturata despre cititor si libertatile lui de re-creatie a textului.
Si se mai poate sta de vorba.
construiesti aici un personaj convingator, Katy, si intrucatva romanesc.
am citit toata seria si vad ca pe masura ce tu insati incepi sa-l cunosti, inventandu-l (sau nu...) e din ce in ce mai bine.
m-am oprit aici pentru cateva sugestii, daca-mi permiti.
"Oamenii îi sânt simpatici, dar şi dezgustători.
Domnul Ghecev nu ar putea trăi fără oameni."
acel "oamenii ii sunt dezgustatori" nu suna prea bine. ai putea schimba, de pilda
"Iubeste oamenii pana cand il dezgusta"
in strofa 2 prepozitia "de" oboseste putin prin repetitie.
as inlocui-o cu "din" si, pe cat posibil, as rari-o, in unele locuri virgula ajunge, la urma urmei e o enumeratie acolo.
in strofa 3:
"Domnul Ghecev nu e Tarzan şi nici Casanova,
Dar l-ar putea înlocui pe Peter Pan, dacă ar putea
Zbura. "
de doua ori, "putea". zic
"Domnul Ghecev nu e Tarzan şi nici Casanova,
Dar zboara uneori ca Peter Pan"
si
"După care numărul aurolacilor din cartierul său
s-a înmulţit major."
imnultirea inseamna o majorare, ai putea inlocui cu "considerabil" sau poti renunta la adjectiv.
din enumerarea ultimei strofe as scoate "viata", pentru ca ea include toti ceilalti termeni, si atunci particularizarea lor nu mai are sens.
dar mi-a placut ce ai realizat aici, chiar daca s-a mai scris asa. vocea asta iti vine bine.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Pentru că povestea a mai avut trei părți în care am prezentat personajele, am introdus indicii mascate sau nu (dezavantajul postării fragmentate fiind ca cititorul nu le mai reține) aici, nu mai avea niciun sens să stărui prea mult, chiar și partea aceasta e fațada, lucrurile lămurindu-se în ultima parte. Am avut ceva probleme cu moldovenizarea, am de gând s-o iau la bani mărunți, după indiciile oferite mai sus. Dar ca și sincopare, sinceră să fiu, dacă e să citești textul cap-coadă știind personajele și cadrul, nu mai e nevoie de altceva decât să le miști. Cam asta am încercat să fac. Îmi pare rău dacă nu ți-a plăcut, mai muncesc, mai învăț. :)
pentru textul : in the pursuit of happiness (IV) deMulțumesc de observații, I'll keep them in mind.
Ai câteva typo; recitește-ți textul, te rog. Revin.
pentru textul : Tagore deA doua fotografie ce ilustreaza atelierul propriu-zis este protejat de o sticla impartita in doua (banda alba reprezentind de fapt rama acesteia, intrucit inaltimea incaperii este de 5-6 m pina la tavan unde se gasesc luminatooare, tipic atelierelor de sculptura/pictura pentru care este imperativ necesara o lumina naturala permanenta pe intreaga perioada a zilei. Adaug, pentru a prezenta mai clar acest spatiu, planul atelierelor lui Brancusi cu o mica legenda. Ceea ce nu ar trebui uitat este faptul ca inainte de a dona (operele sale finalizate existente in atelierele sale din arondismentul XV al Parisului, schitele, mobilele, uneltele, biblioteca etc) prin testament, Statutului francez, sub rezerva ca Muzeul de Arta Moderna sa se angajeze a le reconstitui dupa decesul sau; Constantin Brancusi s-a lovit de refuzul autoritatilor de la noi din 1956... Multumesc Cailean!
pentru textul : HIROSHI SUGIMOTO A L’ATELIER BRANCUSI - Centre National d'Art et Culture George Pompidou, Paris deumorul indicibil, profund, recomandă acest text ca fiind un model de realizare parodică. un umor de calitate, a cărui apariţie o salutăm cu un hohot înalt ca diapazonul acestor mirifice versuri după care se vor regla, de acum îaninte, tonalităţile parodice contemporane.
de evidenţiat, în special, fragmentul de mai jos care e râs în formă pură, halucinogen, un LSD al umorului modern.
în amurg cerul ar trebui să-mi pară pașnic
războiul să-mi pară bun
mă chinui să învăț pe de rost ritmul
să pot cânta maneaua
... dar nu mă pot abține fraților
Pur și simplu!
o manea de text, lipsit de valoare literară. Parodia presupune, într-adevăr, mult mai mult. Am încercat, pe cuvânt să râd, dar nu am reuşit, fraţilor.
pentru textul : sunt trei crime într-un cocalar desincer, regret.
Este un poem în stilul tău inconfundabil, fie chiar și prin genitivele și inversiunile de idei din final. Pentru al doilea vers propun o variantă, dar care schimbă întrucâtva ideea: "îmi pătează urmele de cerneală pe degete". Aș renunța la "frumusețea" și "în zborul" și mai e ceva, de adăugat la perfecțiune. Un poem de idee și imagine, aproape vizual.
pentru textul : antiplatonice III dedaca nu ai vrea sa rimeze vid cu palid si lichid, ar fi interesanta. si eu care intrasem cu penitele prin buzunarele de zapada...
pentru textul : Aceasta e doar o melodie tristă deEu cred că îți trebuie curaj să plonjezi în trecut. Asta pentru că nimic nu este cum credeai că le-ai lăsat. Și poate ne simțim un pic prea atacați de întoarcerea forțată în realitatea de acum a trecutului altuia, așa încât să plecăm oarecum rușinați capetele întrebându-ne "Oare ce caut eu aici? Nici nu vreau să știu despre asta..." Ei bine, am fost invitați, aș spune eu, și pe nebănuite am devenit copărtași la ceea ce este aici mai mult decât filmul unei vieți. Deosebit, sensibil, alunecând spre un final care schimbă perspectiva asupra întregii "construcții", textul acesta m-a surprins în mod plăcut. Inserțiile alb-negru îi dau aerul aparte, dar încă și mai de apreciat este că ar merge și fără ele (să nu renunți la ele cumva, nu asta era ideea!). Voi încerca să revin... din păcate prezentul dă năvală.
pentru textul : scurt metraj deJocul acesta creativ "eu sunt" poate produce încă poezie de calitate(Angela Marinescu a scris multe poeme aşa). Sau să-i spun formulă "eu sunt", dar produsul e întotdeauna altul. Ai scris un poem bun, sobru, cu economie de cuvinte, cizelat, puţine cuvinte sunt în plus totuşi: apa perfidă, neinventatul (care mă duce cu gândul la Nichita Stănescu), sau mirarea nu mă paşte.
pentru textul : De-aici începe neştiinţa deÎmi place versul final, lasă loc meditaţiei
Am uitat să bifez.
pentru textul : if you go away deDefel... eu cred ca negotul a fost inventat de oamenii plictisiti... acum tatal tau nu are absolut nici o vina, sunt sigur ca e un om onorabil. In alte circumstante as fi venit cu multe argumente ca sa-mi sustin parerea despre textul tau dar acum intelege-ma ca n-am nici cel mai mic chef... asa ca am zis aluziv doar varianta scurta si codata. Oricum e ciudat sa argumentezi evidentele.
pentru textul : Într-o gară de sticlă demi se pare...facila.
pentru textul : primăvara de(Raluca, tu erai "subtila", că nu mai ştiu? Ăia mi-au şters două texte -ai mai pomenit aşa ceva?- şi-am plecat.) "Cântec" mi s-a părut prea balonaş de săpun, plus că pronunţia se împleticea puţin, deci din motive sonore. Kalipeto a zis "blue" şi a fost aproape. "Cântec" suna a şlagăr, eu am vrut să spun "blues", dar mă feresc pe cât pot de englezisme. Excelent ai remarcat: nu "stă" în nicio stare, de acord cu asta.
Silviu kalipetissime, aşadar e "blue", cum zici. Nu remarcasem "încărcătura" aceea, dar mă bucur grozav că mi-ai arătat-o. E centrul de greutate al textului.
pentru textul : Cântecul ei trist deVirgil, m-am gândit la spusele tale. Într-adevăr, e puțin cam agasantă acea repetiție la rostire, dar accentuează acolo o idee(mă refer la mână) Cât despre mea, meu, mine - mă mai gândesc la ce spui, s-ar putea să mai apară modificări în timp, deocamdată însă las așa. Am încercat să reduc din pronume ori să le dau forma prescurtată, senzația mea a fost că ceva ceva se pierde și din ritm și din idee.
Oricum, mulțumesc pentru feedback-ul constructiv.
Eugen.
pentru textul : Umbra. deUn text interesant însă din păcate prea infantil pentru acest site, nu zic că asta nu are și farmec, doar că nu mă mai atinge și în niciun caz pe acest site, repet. Plin de banalități, textul încearcă un fel de 'sine-die absolution' care însă sună tare aiurea așa cum stă ea scrisă în limba română. Oricum, încercarea moarte n-are și apreciez tentativa. Să mai citim texte și să mai vedem.
pentru textul : Un lup tăiat în jumate deSucces în continuare!
Marga
P.S. Cine o fi oare această domnișoară 'alma' care sare atât de înțepată? Intervenția dumneaei mi se pare desprinsă dintr-un alt film, scuze de acest mic off-topic, dar cred că nu ar trebui să postăm așa, orice tresărire de orgoliu sau poate chiar mai puțin decât atât. Să mai și filtrăm...
Si mie imi place, oricum un suflu nou pe aici pe care il salut cu un fel de plecaciune. Ai grija insa Ioane, sa nu te ia cumva valul ca Regulamentul pe aici, pe Hermeneia e necrutator :-) Finalul totusi e nashpa, parca ai vrut sa te scapi de poezie... ce naiba, te-ai ingrasat chiar asa de rau? Andu
pentru textul : pe ruta lu' 365 debisericuta pitigoilor poate fi un titlu de poem...alexander, bine ai venit in dumbrava minunata!
pentru textul : uite-l pe unul foarte periculos demultumesc Calin, speram ca poemul acesta sa reziste asa cum e ... am lasat aici o parte dintr-o lume, ce mi-a apartinut candva, era o vreme cand imi puteam potrivi pasul cu al timpului:) si ma bucur ca ai pomenit de ... „pedeapsa” .
pentru textul : sărutul de sare deFără cele câteva prețiozități (de care dacă nicodem ar scăpa, în general... nu doar acilea) și fără acel 'să-mi iese-nainte' care, cred că e 'să-mi iasă-nainte', poemul e fain și plin de emoție.
pentru textul : mai roșu decât culoarea framboise deDar repet, fără acele prețiozități care sunt 'exact și fix' ca nuca-n perete.
Margas
sunt deschisă la sugestii, spune ce crezi
pentru textul : Cunosc, deci pot iubi. Iubesc, deci pot cunoaște. Hm! deimaginea iubirii îmbrăcată în rochie roşie!
pentru textul : Cu o mână ridicată spre viitor deAm modficat titlul, multumesc!
pentru textul : Și cu zâna ce facem? deEu nu vreau să descurajez Doamne-ferește vreo intenție ce are de-a face cu erudiția, cultura, meditația sau introspecția.
pentru textul : Haiku - „Okinawa dragostea mea” deDar am mai spus-o și iată mă văd nevoit să o repet, din clipa în care deschidem gura ca să zic așa, sau punem mâna pe plaivaz, totul pică în sfera comunicării... iar comunicarea are legile ei, destul de obiective, oricât de mult ar vrea unii așa-zis 'geniali' să zică nu!
Iar una dintre legile comunicării spune că trebuie transmis un mesaj... acesta trebuie să aibe o formă, să plece de la un emitent și să ajungă la un recipient în formă neviciată. De aceea ea, comunicarea depinde de mulți factori printre care mulți depind de cultura cititorului, educație etc... De aceea nu cred și nu văd reușind această formă de exprimare a spiritului (desigur înaltă) care este haiku-ul să își găsească o exprimare decentă în limba română.
Această formă de poezie scurtă (însoțită sau nu de imagini așa ca aici) ar trebui să poarte alt nume (nu haiku) și să lupte pentru recunoașterea sa ca formă de poezie scurtă independentă.
Aceasta este părerea mea pe care am exprimat-o de câte ori am avut ocazia și iată, o fac din nou, aici.
Asta cu tot respectul pentru creațiile celor doi autori pe care nu doar că îi citesc, dar îi și iubesc, pentru că-s frumoși și falnici ca gorunii (știu ei care)
regret că te-am dezamăgit. Cu tot nonconformismul meu, n-am reușit să găsesc o asociere viabilă între trădare și haz. O să încerc să repar asta acum:
pentru textul : Despre trădare deNiște sizi disperați: ”- Trădare! Suntem înconjurați de latex!”
hahhahaha , Ioana multumesc, iata cum a incetat disputa noastra literara... totusi eu mai am cateva poeme de felul asta si poate ar fi bine sa fie lasata o sectiune mica la proza. ce sa spun, multumesc Ioana ,cu atat mai mult cu cat nu am inteles din ceea ce a afirmat domnul Titarenco , citez,,un anumit gen de proza care parca nu se mai scrie astazi, sau cel putin nu pe hermeneia.'' sa inteleg ca e demodata modalitatea mea de a scrie?uf uf... cu nedumerire, Katya
pentru textul : pescarii din nashville deExcelent. De unde se poate trage concluzia unde ajungi daca te apuci de scris poezie.
pentru textul : mirabile dictu deAcel ceva este o poezie a lui Mircea Ivanescu.
Si subiectul este despre poezie, nepovestitul in poezie.
Poezia este altceva decat sa povestesti ? A povesti inseamna a face reportaj ?
A scrie defectiv de subiect si idei este poezie ?
Exista reporteri-poeti si poeti-reporteri. Tot asa cum poeti-prozatori si prozatori-poeti. Sunt azvarliti din Paradisul fericit si plictisitor ?
Dupa cum vezi parerile sunt multe si lumea este plina de intamplari.
Hai sa cautam cliseele. Tu pe ale mele eu pe ale tale.
Critica este valoroasa atunci cand scoti viermele din marul viermanos. Altfel trece si la celelate.
O precizare. Am intrat de nici doua saptamani in grupul vostru la aprobarea voastra. Am facut cerere, am prezentat 3 texte si am fost aprobata.
M-am trezit in mijlocul unei arene antice fara nici un zid in spate. Buna ziua nu mi-a spus nimeni.
Am acceptat provocarea, este chiar interesant. Zanganitul sulitelor imi starneste neuronii.
Aceasta este o poezie nereportaj ? :
Trip III
Îmi place să mă plimb fumat cu dricul
Prietenului meu Petrică
Fix pe locul mortului
Prin noapte
După o zi lungă la tribunal
În care m-am jucat cu vieţile justiţiabililor
Sub robă, în tricoul cu inscripţia
FOLLOW NO RULES
Şi să mi se şteargă din priviri străzile
În timp ce privesc
Cu gândul la acest poem
Fără de care foiţa de orez ar fi goală
Sub ochii tăi trişti
Pentru că cei ce citesc poezie sunt trişti
Şi eu sunt trist
Când mă plimb culcat cu picioarele spre uşă
În dricul lui Petrică
Şi-ţi recomand să te duci la cel mai apropiat coffe shop
Să bagi un gram în tine
Şi să reciteşti când te-ntorci
Trip III
Astept parerea cu nerabdare, si mai ales, as vrea sa imi explici fiorul poetic al acestui text. Poezia din aceasta poezie.
pentru textul : Devorah deNu de alta, dar am o parere destul de scurt conturata despre cititor si libertatile lui de re-creatie a textului.
Si se mai poate sta de vorba.
Am înţeles, Adriana.
(stai liniştită - când am motive, poate oi fi degrabă vărsătoriu de litere, dar nu-s paranoic. Cred.)
:)
pentru textul : Ce este sau ce ar trebui să fie poezia? deda, este un text care promite, deși spre sfîrșit devine oarecum banal. dar porțiunea remarcată mai sus este poezie. în opinia mea.
pentru textul : Still Haven't Found deAdrian, sunt onorată de invitația ta, pe care o accept, desigur. Ar fi interesant un eseu pe tema propusă de tine, aștept.
pentru textul : Caravaggio - ultimii 4 ani deconstruiesti aici un personaj convingator, Katy, si intrucatva romanesc.
am citit toata seria si vad ca pe masura ce tu insati incepi sa-l cunosti, inventandu-l (sau nu...) e din ce in ce mai bine.
m-am oprit aici pentru cateva sugestii, daca-mi permiti.
"Oamenii îi sânt simpatici, dar şi dezgustători.
Domnul Ghecev nu ar putea trăi fără oameni."
acel "oamenii ii sunt dezgustatori" nu suna prea bine. ai putea schimba, de pilda
"Iubeste oamenii pana cand il dezgusta"
in strofa 2 prepozitia "de" oboseste putin prin repetitie.
as inlocui-o cu "din" si, pe cat posibil, as rari-o, in unele locuri virgula ajunge, la urma urmei e o enumeratie acolo.
in strofa 3:
"Domnul Ghecev nu e Tarzan şi nici Casanova,
Dar l-ar putea înlocui pe Peter Pan, dacă ar putea
Zbura. "
de doua ori, "putea". zic
"Domnul Ghecev nu e Tarzan şi nici Casanova,
Dar zboara uneori ca Peter Pan"
si
"După care numărul aurolacilor din cartierul său
s-a înmulţit major."
imnultirea inseamna o majorare, ai putea inlocui cu "considerabil" sau poti renunta la adjectiv.
din enumerarea ultimei strofe as scoate "viata", pentru ca ea include toti ceilalti termeni, si atunci particularizarea lor nu mai are sens.
dar mi-a placut ce ai realizat aici, chiar daca s-a mai scris asa. vocea asta iti vine bine.
pentru textul : Alte texte cu domnul Ghecev dePagini