Remarcabilă gravitatea poemului, un strigăt mut, între pereții osoși ai pieptului, alunecând uneori sumbru, pe loes (pământul galben). E un pământ modelabil, însă, și poate de aceea promisune există. Trecerea se face prin "obsesiv" de la lipsa unui tată la imaginea unui bărbat "sfărâmat". Nu intru în detalii acum, e un poem ce merită citit. Aș renunța la acel "încurcate de geaba" sau aș exprima altfel. Un singur vers nu mi-e clar: "camera e inca lipsita de tasnetul molcom" (țâșnet molocm?) Revin, poeta promite. :)
Daca imi permiti djamal as avea o varianta la poemul tau: e ora trei lautare tu inca mai canti noi inca mai bem iti intinzi trupul ca pe niste aripi deasupra mesei noastre numaidecat trupul tau va fi rupt in 33 de bucati din care va curge o ploaie atat de rosie e ora trei lautare e ora trei iar noi suntem atat de insetati Ideea de la care am pornit aici este ca simbolul acelui zid nu mi se pare la locul sau in acest poem. Nu neg ca exista o doza de avangardism in a spune ca unui zid ii poate "fi sete" insa nu cred ca merge aici, parerea mea. Oricum un poem de salutat. Andu
prima strofa ar fi aproape un cliseu, cu imaginea coborarii in fantana, de n-ar urma celelate doua. strofa a doua e o bijuterie, iar ultima intregeste ideea atat de simplu ca nu mi-a venit a crede.
nu stiu daca imi voi acorda mie o steluta pentru imaginatie sau tie pentru poezie, dar gandul zamislirii unui clopot din buzele apropiate de apa ca intr-un templu rasturnat mi s-a parut stelar. dupa cum si taina insusirii cuvantului din acel tremur in apa. pentru mine a fost atat de frumos ca trebuie sa semnalez.
se poate, desigur, frumos la niveluri si mai inalte, dar ce frumos e cand e si atat simplu ca si cum ar fi fost acolo oricum, cu om care sa spuna sau fara.
Pentru caracterul universal, dar nu invaziv, pentru perfecta mulare a imaginii pe sens, pentru discursul elegant, echilibrat şi suficient, pentru momentul de meditaţie, pentru scuturarea resemnată de cap, pentru "soarele îţi răsare dintr-o rotulă şi apune în alta / începi să semeni cu desenele copiilor pe asfalt" şi pentru că e unul dintre textele pe care mi-ar fi plăcut să le scriu eu.
E puţin diferit de ce şi cum scrii de obicei, din toate pdv. E unul dintre textele tale care mi-au plăcut cel mai mult şi unul dintre cele mai bune citite de curând.
e dark, noir, negro - is the other side of my moon..:p
ma bucur ca ti-ai luat inima in dinti si l-ai citit, uneori perceptiile altora trezesc lucruri ingropate in noi cu popa cu tot.. insa totul e o chestiune de timp.
Virgil, multumesc pentru citirea constanta :)much appreciated..
...este la alegerea autorului de a se manifesta după dispoziții sau indispoziții.nu îmi permit însă a mă lăsa controlat de factori externi, mai ales când este vorba de oameni pe care îi apreciez. mulțumesc Dorin, mulțumesc Alina. cu gânduri bune, paul
cred ca se poate evita repetarea de la sfarsit a cuvantului moarte, aceea la un interval de 5 versuri, mai ales ca apare si rima asonanta soapte cum, de altfel, apare si la inceputul poeziei rima seara/vara si razbunate/delapidate se poate accepta ca un experiment, o forma hibrida de poezie, dar care, dupa cum spune si autorul, se poate perfectiona
Da, Francisc....ironic este comentariul tău este ușor să ataci și să îndepărtezi dar este mai greu să poți apropria. "peisaj de scris litere îmbrăcate liniștea nopții"
cuvantul care creza. cuvantul ca si creatie. cuvantul care, in cele din urma, se revolta impotriva creatorului. trei ipostaze. citind introducerea, ma asteptam la o abordare sociala sau socio-istorica, nu la ceea ce am gasit in ultima parte, deci, cu atat mai placuta lectura. felicitari, Andrei, tare mult mi-a placut! cred ca merita sa te intorci si sa devolti subiectul, potentialitate e din belsug... las un semn.
"noaptea asta alba ca o ghilotina" e un oximoron reusit, bine surprinsa starea de "insomniere" cand lehamitea si problemele cotidiene fac corp comun iar singurul lucru care salveaza de la "nebunie", e comutarea pe pilot automat.
da, aşa înţelesesem când am citit comentariul. ai dreptate în legătură cu repetiţiile, însă eu cred că asta face textul să fie diferit, îi dă un caracter personal pentru că, de fapt, e un poem confesiv. voi ţine cont totuşi de sugestia ta. mulţumesc :)
Despre text era vorba. Nu am făcut nici o presupunere asupra autoarei (ba, implicit, am făcut una, și anume că nu așa ți-ai dorit să fie perceput textul), așa că ar fi de preferat să te abții să faci și tu în ceea ce mă privește. Spunându-ți să citești mai mult nu am presupus că nu citești, dar e întotdeauna loc de mai mult. Revezi, te rog, regulamentul. Dar, de fapt, nici nu e nevoie de regulament pentru a-ți spune că nu-i ok să jignești un comentator. Texte slabe putem scrie toți, la un anumit moment. Asta nu înseamnă că suntem cititori de literatură slabă și că de aici ni se trage. Să nu facem confuzii.
PS (pentru ca nu stiu sa operez modificari pe comentariul anterior)
Imi par deranjante unele chestiuni de exemplu titlul-utilizarea in exces a ...ingerilor poate fi de vina cat si clara refer. la constructia textului (de parca s-ar incerca o explicare multipla in cazul in care nu s-a "prins" cititorul) apoi nu stiu daca e cu sau fara intentie dar "intoarcere in Rai" de la titlul lui Eliade incoace parca nu tocmai merge plus tonul oarecum...detasat, demiurgic...Gata incetez.:) am spus cred ce era...
și nu m-am oprit din citit. Cu și fără exclamațiile "O, Luz" îmi place la fel de mult. Încărcătura metaforică, amalgamarea de haiku-uri, densitatea și simbolismul, fac poemul mai puțin accesibil. Cu greu extrag câteva versuri ca fiind cele ce m-au sensibilizat cel mai mult, altfel aș cita toată poezia. Iată - "unghia vremii ne intră în carne" întotdeauna prematur, de aceea "e sângele crud pentru rouă" - tulburătoare imaginea "ciocârlii cu limbile smulse/ și aripile nod," - inovația foc + spală din "focul de mult nu mai spală uitarea/ nici mirosul/ de fier ruginit."; nu vreau să îmi pară clișeistic și nu mai cred de mult că e cazul să ne cramponăm de astfel de chestii, un pic de miere în bucate nu strică la fel de mult ca aceeași cantitate de sare - "temple cioplite în smalțul de literă" uau! - "iliecii și fluturii negri țes astăzi cămășile soarelui," uau! Hai să nu ne luăm la întrecere cine aruncă cu mai multe stele sau pietre, noroi sau penițe, și să recunoaștem că suntem în prezența unei poezii remarcabile.
îmi ajunge cât aţi bălăcărit pe aici. adrian şi raluca, aţi depăşit demult limita bunului simţ. rămâneţi cu bine.
unde trimit mail să şterg contul de pe hermeneia?
Pe aici e laudat. Prin alte parti - injurat. Fiecare cu gasca lui. Eu, parca, as sta pe la mijloc - nici, nici. De ce? Pentru ca miroase cam a Marin Sorescu.
un poem diafan, plin de sensibilate și dulci imaginare amintiri. un poem ca o partitura de pian. unitatea textului este evidențiată și susținută de finețea scriiturii.
mă trezisem așa într-o dimineață cu chef de joacă. mi-am întins mâinile ca să le dezmorțesc, apoi m-am uitat la cea de lângă mine și m-am dus să-mi fac o cafea. am luat halatul, l-am pus cam adormit pe mine, și am ajuns la bucătărie. după aceea am așteptat cuminte să fiarbă apa (încă beau coffee la ibric) și mă uitam cu un ochi la televizor pe tvr info. da , îmi ziceam, bun post ăsta. am savurat cafeaua m-am îmbrăcat și am venit la muncă. aici nu mai aveam chef de joacă, așa că după ce m-a sunat ea să-mi amintească de întâlnirea cu Gelu, m-am pus serios pe treabă. oare a câta dimineață o fi fost aceasta de când mă mint că vreau să devin tot ceea ce vreau în această viață? dar nu. ar fi atât de obositor. aaaahhhh! mă scuzați, am căscat.
asta nu e spleen ci imprimarea unor trairi ( recordar spune Borges) care ori ce am face nu se mai intorc si nu mai pot fi reconstruite nici din nostalgie si nici din lavanda care a disparut undeva mov in urma. frumos, mi-a placut ..chapeau!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Remarcabilă gravitatea poemului, un strigăt mut, între pereții osoși ai pieptului, alunecând uneori sumbru, pe loes (pământul galben). E un pământ modelabil, însă, și poate de aceea promisune există. Trecerea se face prin "obsesiv" de la lipsa unui tată la imaginea unui bărbat "sfărâmat". Nu intru în detalii acum, e un poem ce merită citit. Aș renunța la acel "încurcate de geaba" sau aș exprima altfel. Un singur vers nu mi-e clar: "camera e inca lipsita de tasnetul molcom" (țâșnet molocm?) Revin, poeta promite. :)
pentru textul : promise I deMulţumesc pentru răspuns.
pentru textul : teama de cutremur decred ca de data aceasta este vorba de unul din ceilalti membri ai consiliului, care a remarcat textul. dar cu siguranta merita.
pentru textul : sura11 deDaca imi permiti djamal as avea o varianta la poemul tau: e ora trei lautare tu inca mai canti noi inca mai bem iti intinzi trupul ca pe niste aripi deasupra mesei noastre numaidecat trupul tau va fi rupt in 33 de bucati din care va curge o ploaie atat de rosie e ora trei lautare e ora trei iar noi suntem atat de insetati Ideea de la care am pornit aici este ca simbolul acelui zid nu mi se pare la locul sau in acest poem. Nu neg ca exista o doza de avangardism in a spune ca unui zid ii poate "fi sete" insa nu cred ca merge aici, parerea mea. Oricum un poem de salutat. Andu
pentru textul : Lăutarul detextul acesta ar putea trăi, "la o adică", "aşa şi aşa",( "în prealabil"!?!)...
pentru textul : balada omului cu pricina deOh, Doamne!!!
0. te rog să citesşi regulamentul inainte de orice!
1. nu poţi comenta deoarece intr-un an şi jumătate nu ai făcut niciun comentariu, aşadar, ai fost trecut la categoria "colaborator".
2. pentru a vedea ce presupune această categorie, citeşte "întrebări frecvente" şi urmeaază linkul spre "categorii membri".
3. pe Hermeneia, problemele extraliterare se rezolvă via mail la oficiul Hermeneia, nu postând texte în prima pagină.
4. trimite un mail pe oficiul H., exprimându-ţi dorinţa de-a fi reîncadrat într-o categorie. Acest aspect va fi discutat şi va fi luată o decizie.
5. Voi lăsat textul in prima pagină. Dar e prima şi ultima dată.
De bine!
pentru textul : rugăminte deprima strofa ar fi aproape un cliseu, cu imaginea coborarii in fantana, de n-ar urma celelate doua. strofa a doua e o bijuterie, iar ultima intregeste ideea atat de simplu ca nu mi-a venit a crede.
pentru textul : dezlegare denu stiu daca imi voi acorda mie o steluta pentru imaginatie sau tie pentru poezie, dar gandul zamislirii unui clopot din buzele apropiate de apa ca intr-un templu rasturnat mi s-a parut stelar. dupa cum si taina insusirii cuvantului din acel tremur in apa. pentru mine a fost atat de frumos ca trebuie sa semnalez.
se poate, desigur, frumos la niveluri si mai inalte, dar ce frumos e cand e si atat simplu ca si cum ar fi fost acolo oricum, cu om care sa spuna sau fara.
Pentru caracterul universal, dar nu invaziv, pentru perfecta mulare a imaginii pe sens, pentru discursul elegant, echilibrat şi suficient, pentru momentul de meditaţie, pentru scuturarea resemnată de cap, pentru "soarele îţi răsare dintr-o rotulă şi apune în alta / începi să semeni cu desenele copiilor pe asfalt" şi pentru că e unul dintre textele pe care mi-ar fi plăcut să le scriu eu.
E puţin diferit de ce şi cum scrii de obicei, din toate pdv. E unul dintre textele tale care mi-au plăcut cel mai mult şi unul dintre cele mai bune citite de curând.
Felicitări!
pentru textul : oniromahie dee dark, noir, negro - is the other side of my moon..:p
pentru textul : dusk till dawn till dusk dema bucur ca ti-ai luat inima in dinti si l-ai citit, uneori perceptiile altora trezesc lucruri ingropate in noi cu popa cu tot.. insa totul e o chestiune de timp.
Virgil, multumesc pentru citirea constanta :)much appreciated..
...este la alegerea autorului de a se manifesta după dispoziții sau indispoziții.nu îmi permit însă a mă lăsa controlat de factori externi, mai ales când este vorba de oameni pe care îi apreciez. mulțumesc Dorin, mulțumesc Alina. cu gânduri bune, paul
pentru textul : ferestrele nu au nume dein sistemul meu de valori, cel putin, libertatea nu inseamna deloc "a bate campii".
pentru textul : fals interviu despre menirea artei de:)
dar, cum zici tu, pas.
cred ca se poate evita repetarea de la sfarsit a cuvantului moarte, aceea la un interval de 5 versuri, mai ales ca apare si rima asonanta soapte cum, de altfel, apare si la inceputul poeziei rima seara/vara si razbunate/delapidate se poate accepta ca un experiment, o forma hibrida de poezie, dar care, dupa cum spune si autorul, se poate perfectiona
pentru textul : epitaful cuvintelor deDa, Francisc....ironic este comentariul tău este ușor să ataci și să îndepărtezi dar este mai greu să poți apropria. "peisaj de scris litere îmbrăcate liniștea nopții"
pentru textul : Crucea - Haiku deMi-a plăcut gradația cu care ai reușit să-ți conduci creioanele spre final. A fost așa, ca o creștere în intensitate metaforică. Cu amiciție,
pentru textul : vin creioaneleeeeeeeeeeee deR de la reloaded? =))
pentru textul : Îngeri ® decuvantul care creza. cuvantul ca si creatie. cuvantul care, in cele din urma, se revolta impotriva creatorului. trei ipostaze. citind introducerea, ma asteptam la o abordare sociala sau socio-istorica, nu la ceea ce am gasit in ultima parte, deci, cu atat mai placuta lectura. felicitari, Andrei, tare mult mi-a placut! cred ca merita sa te intorci si sa devolti subiectul, potentialitate e din belsug... las un semn.
pentru textul : noaptea laiolilor I de"noaptea asta alba ca o ghilotina" e un oximoron reusit, bine surprinsa starea de "insomniere" cand lehamitea si problemele cotidiene fac corp comun iar singurul lucru care salveaza de la "nebunie", e comutarea pe pilot automat.
pentru textul : insomniac deda, aşa înţelesesem când am citit comentariul. ai dreptate în legătură cu repetiţiile, însă eu cred că asta face textul să fie diferit, îi dă un caracter personal pentru că, de fapt, e un poem confesiv. voi ţine cont totuşi de sugestia ta. mulţumesc :)
pentru textul : trembling deDespre text era vorba. Nu am făcut nici o presupunere asupra autoarei (ba, implicit, am făcut una, și anume că nu așa ți-ai dorit să fie perceput textul), așa că ar fi de preferat să te abții să faci și tu în ceea ce mă privește. Spunându-ți să citești mai mult nu am presupus că nu citești, dar e întotdeauna loc de mai mult. Revezi, te rog, regulamentul. Dar, de fapt, nici nu e nevoie de regulament pentru a-ți spune că nu-i ok să jignești un comentator. Texte slabe putem scrie toți, la un anumit moment. Asta nu înseamnă că suntem cititori de literatură slabă și că de aici ni se trage. Să nu facem confuzii.
pentru textul : reborn deo personificare cuminte si atat...din pacate mi se pare mai curand scrisoare decat poezie.
"porumbei aşteptaţi soseau tot mai rar
razbeau cu greu să-mi dea de veste"
aici se impun doua mici corecturi.
pentru textul : păcat că mi-ai grăbit apusul dePS (pentru ca nu stiu sa operez modificari pe comentariul anterior)
pentru textul : anti-înger deImi par deranjante unele chestiuni de exemplu titlul-utilizarea in exces a ...ingerilor poate fi de vina cat si clara refer. la constructia textului (de parca s-ar incerca o explicare multipla in cazul in care nu s-a "prins" cititorul) apoi nu stiu daca e cu sau fara intentie dar "intoarcere in Rai" de la titlul lui Eliade incoace parca nu tocmai merge plus tonul oarecum...detasat, demiurgic...Gata incetez.:) am spus cred ce era...
Sper să înțeleg după ce beau yerba mate! Aluzia la bicicletă mi se pare foarte filosofică. Ai dreptate.
pentru textul : Tetley desilv, mulțam fain! am modificat, ce zici?:) amical, yester
pentru textul : mă caută întrebarea! deși nu m-am oprit din citit. Cu și fără exclamațiile "O, Luz" îmi place la fel de mult. Încărcătura metaforică, amalgamarea de haiku-uri, densitatea și simbolismul, fac poemul mai puțin accesibil. Cu greu extrag câteva versuri ca fiind cele ce m-au sensibilizat cel mai mult, altfel aș cita toată poezia. Iată - "unghia vremii ne intră în carne" întotdeauna prematur, de aceea "e sângele crud pentru rouă" - tulburătoare imaginea "ciocârlii cu limbile smulse/ și aripile nod," - inovația foc + spală din "focul de mult nu mai spală uitarea/ nici mirosul/ de fier ruginit."; nu vreau să îmi pară clișeistic și nu mai cred de mult că e cazul să ne cramponăm de astfel de chestii, un pic de miere în bucate nu strică la fel de mult ca aceeași cantitate de sare - "temple cioplite în smalțul de literă" uau! - "iliecii și fluturii negri țes astăzi cămășile soarelui," uau! Hai să nu ne luăm la întrecere cine aruncă cu mai multe stele sau pietre, noroi sau penițe, și să recunoaștem că suntem în prezența unei poezii remarcabile.
pentru textul : prea cruzi pentru rouă de"legănîndu-ne în badachinul unei jungle nesfîrșite"
cred ca baldachinul e cuvantul intentionat aici, nu?
pentru textul : nevoia de predictibil II deîmi ajunge cât aţi bălăcărit pe aici. adrian şi raluca, aţi depăşit demult limita bunului simţ. rămâneţi cu bine.
pentru textul : Alb şi roşu deunde trimit mail să şterg contul de pe hermeneia?
Pe aici e laudat. Prin alte parti - injurat. Fiecare cu gasca lui. Eu, parca, as sta pe la mijloc - nici, nici. De ce? Pentru ca miroase cam a Marin Sorescu.
pentru textul : După-amiaza unui hierofant deun poem diafan, plin de sensibilate și dulci imaginare amintiri. un poem ca o partitura de pian. unitatea textului este evidențiată și susținută de finețea scriiturii.
pentru textul : scurt tratat de anestezie demă trezisem așa într-o dimineață cu chef de joacă. mi-am întins mâinile ca să le dezmorțesc, apoi m-am uitat la cea de lângă mine și m-am dus să-mi fac o cafea. am luat halatul, l-am pus cam adormit pe mine, și am ajuns la bucătărie. după aceea am așteptat cuminte să fiarbă apa (încă beau coffee la ibric) și mă uitam cu un ochi la televizor pe tvr info. da , îmi ziceam, bun post ăsta. am savurat cafeaua m-am îmbrăcat și am venit la muncă. aici nu mai aveam chef de joacă, așa că după ce m-a sunat ea să-mi amintească de întâlnirea cu Gelu, m-am pus serios pe treabă. oare a câta dimineață o fi fost aceasta de când mă mint că vreau să devin tot ceea ce vreau în această viață? dar nu. ar fi atât de obositor. aaaahhhh! mă scuzați, am căscat.
pentru textul : poveste din trenul spre mangalia deasta nu e spleen ci imprimarea unor trairi ( recordar spune Borges) care ori ce am face nu se mai intorc si nu mai pot fi reconstruite nici din nostalgie si nici din lavanda care a disparut undeva mov in urma. frumos, mi-a placut ..chapeau!
pentru textul : spleen dePagini