omului cu pricina
îi era frică să iasă din întîmplare
să intre în prealabil
dar mai ales să se oprească de fapt
deși nu ar fi făcut-o niciodată
nici nu îndrăznea pînă la urmă
cu toate că prefera bineînțeles
să fie la fel ca și cum
deși fusese văzut undeva
așteptat cîteodată
și poate chiar iubit uneori
a fost atîta doar și nimic mai mult
suferea din cînd în cînd
se resemna de obicei
și o lua așa cum era
trecutul îi fusese ca lumea
prezentul așa și așa
iar viitorul rămînea de văzut
era un om mai degrabă
la fel ca întotdeauna
și trăia la o adică