Doamne, ai milă... Am retrăit acele clipe de coșmar și n-am uitat nimic din ceea ce-a fost atunci! Nu putem decât să păstrăm în liniște, un moment de reculegere.
Madim nu exista locuri aici. e aceeasi poezie pentru toata lumea. remarca mea era un fel de a spune ca ii datorez almei cerul poemului pentru faptul ca mi-a dat aceasta idee. te mai astept. aleks
Un destin atins de sensibilitate şi de singurătate. Drumul lui este trasat de poezie.
Mi-a plăcut mult poemul tău.
Cântecele roşii, asemeni ouălor de Paşti,ciognite, aminteasc de o bucurie.
Emil, ai dreptate cu finalul, o sa ma mai gandesc la el, vroiam cumva sa precizez ideea ca EL, Iisus, este cu noi insine pana la sfarsitul timpului. Veacurilor. Erei. Multumesc frumos pentru penita cu care sper sa reusesc sa dau un alt contur, mai definit, finalului!
Da Monica, ai dreptate, "infern" de trei ori e mult prea mult, dar am găsit înlocuitor pentru al treilea. De "ultima" / "ultim" am scăpat. În infern e întuneric, cred, dar la fel, cred că nu e beznă. Da, iubirea e numai ochi, de aceea a pierdut-o pe Euridice; o iubea și nu putea să nu o privească. Cu celelalte nu știu ce să fac, oricum e o poezie nereușită de-a mea, pe care o voi reface complet peste câțiva ani. Dacă.
tocmai versurile acelea mi se par si mie nepotrivite, Virgil, daca textului i se potriveste cheia sugerata de mine.
acum...nu ramane decat sa asteptam o lumina de la autor.
antal. nu înțeleg de ce ai apăsat butonul „atenție editor!” de vreme ce încă ai diacritice lipsă iar textul este mai degrabă un fel de „proză așezată altfel în pagină”.
Călin, nu modific la cerere decât atunci când e cumva justă cererea. Fiindcă exprimarea mea anterioară era cumva sarcastică, asta intenționasem, dar mie se pare că nu îmi iese sarcasmul fir-ar, nici măcar într-o pagină de jurnal. Nu am vrut să scriu "mintea", ca să păstrez cumva ironia, la minim, fiindcă acum așa mult se discută peste tot despre inteligență și feluri de inteligență, și cât de inteligent e unul sau altul, încât mintea ar merge pe firul fain filosofic, monist sau dualist, și nu asta a fost intenția mea aici. Am vrut accent pe "intelect", așa ca un fel de mecanism, de dispozitiv de ascultare. Și pe diferențele de ascultare. La mine este esențial acest a asculta din adâncuri. Cu înțelepciune, cu liniștea interioară, celestă. Cam așa.
Intr-adevar e ceva diafan si delicat in acest poem. "Papusile plang" reveleaza fragilitatea feminina si disperarea evanescentei pe care o induce aceasta. Femeile - eterne papusi intr-un teatru mai mult sau mai putin absurd, oniric sau dimporiva realist. In aceasta cheie am citit poezia. Felicitari, Tincuta, pentru o poezie frumoasa!
Of, daca spui tu, atunci ce-am sa fac:)). Multumesc pentru ca mi-ai reamintit de niste poeme ale caror teme sunt si vor ramane laitmotive. Asta de fata e putin mai dramatic, si acum scriu dramatic, dar parca m-am mai cizelat. Cat despre scris prost, mai am si eu momente, dar numai cand scriu din motivele gresite.:p. Da, generatia noastra ar trebui sa fie mandra ca ne are, dar asa cum imi place mie sa spun, numai post mortem o sa vedem asta:))
mai, Bogdane, sa nu iei intr-o zi o supradoza de poezie buna, ca ti se sparg toate clopotele si simtemintele...atunci, vorba poetului: "naspa e un cuvant bun" :) al dvs, francisc
Ok, am să încerc să fiu cât mai scurt şi, sper, nu în zadar:
- eu cred că Alexandra este un autor talentat, care scrie cu pasiunea şi energia celor care trăiesc intens şi... grăbit. Are forţa de-a fiinţa metafora (de multe ori, originală şi mulată pe ultimul sens), reuşeşte să transmită, chiar dacă fragmentat, slalomează echilibrat printre emoţiile autentice şi cele contextuale şi calibrează bine tensiunea dintre "ce spui" şi "cum spui". Îi lipsesc (încă) forţa conservării efortului, autocenzura, menţinerea discursului, capacitatea de a îmbina "revelatul" cu travaliul tehnic şi (poate) altruismul lirismului obiectiv (trecerea de la eul subiect la cel obiectiv este aproximativ inexistentă). Şi, ca o întoarcere la lucrurile primare (unii ar spune "rudimentare"), comite destul de des greşeli gramaticale (fapt care, cred, e cauzat de elan/ grabă/ inerţie). Asta în foarte mare sau pe repede-nainte despre plusuri şi minusuri imanente poeziei.
Despre ce/ cine/ cum/ când/ cât comentează şi despre "critica" de pe Hermeneia:
- cum spunea Virgil, conducerea Hermeneia nu face nimănui educaţie. Atâta timp cât se respectă regulamentul, nu există conflict administrativ. Iar atacul dur al textului, ironia/ sarcasmul (chiar şi zeflemeaua) + alte "n" noţiuni vecine, nu sunt interzise tocmai pentru ca site-ul să nu devină un loc/ o comunitate amorfă - o cortină de fier ori un schit de maici. Depinde de noi cum răspundem acestor... să le spunem incipituri polemice. Putem sau nu învăţă din ele. Din experienţa mea, pot spune că ele, după ce frustrarea va fi trecut, pot fi excelente repere de evaluare obiectivă a eventualului progres. Şi să nu uităm că, în fond, unii pot avea mai multe argumente, alţii, mai bune, dar nimeni n-o să aibă niciodată dreptate absolută.
În încheiere:
- literatura virtuală nu înseamnă simbioză, dar înseamnă (şi) interacţiune. Nu ne putem plânge că nu suntem comentaţi ori că există puţini comentatori, dacă nu facem nimic prin care să schimbăm acest lucru. În altă ordine de idei, cred că generalizările de genul "am văzut eu cum se comentează pe aici/ legea junglei/ doar 2,3 comentatori" nu fac bine nimănui. În primul rând, pentru că generalizarea în sine e o eroare cumplită. Apoi, pentru că faci afirmaţiile respective în necunoşţinţă de cauză (având de puţină vreme activitate) . Şi, în final, pentru că nu poţi pomeni de "legea junglei", pentru ca mai apoi să ştergi un text sub care un user şi-a exprimat regulamentar o opinie, chiar dacă respectivul text îti aparţine. Aceasta e o formă de cenzură. Ce s-ar întâmpla dacă am face toţi la fel? Poţi să refuzi să te implici într-un conflict şi fără să apelezi la soluţii extreme. De altfel, pentru motivele de mai sus, ştergerea repetată şi nejustificată a textelor de pe Hermeneia este pedepsibilă.
În rest, să respirăm, să citim, să scriem, să fim sănătoşi!
Dacă îmi spune cineva că poezia și mai ales foamea noastră de poezie, de un anume tip de poezie, nu sunt subiective, se ceartă rău cu mine. Uite cum se ia una bucată istorie comună, cum se apropie obiectivul de fețele personajelor principale, atât de aproape până când totul nu mai este decât un iris imens, atât de aproape încât nici nu-ți dai seama când ți-ai apropriat, fără voie, istoria. Care nu mai este deloc comună. Virgil are mare dreptate, este un altfel de poezie, un altfel de scris, și pentru aceea îl evidențiez. Absolut subiectiv.
Felicitări pentru realizatoarea colajului şi apreciere sinceră celor doi artişti, Glebus Sainciuc şi Leo Butnaru. Am citit poemul, cu multă emoţie. Ar fi frumos dacă domnul Leo Butnaru ar face o vizită şi pe meleagurile Hermeneiei.
da Cailean, intotdeauna e vorba de gradini... atunci cand vrei sa te transporti in intregime, cu adevarul tau cu tot, dincolo de zarva cuvintelor, pentru a le deslusi astfel mai bine semnificatia, in trandafirii care te unesc cu ceilalti gradinari ai lumii... Exupery spune: „Dumnezeu este masura noastra comuna”, acolo sus ne este oferit un limbaj comun pentru a ne putea intalni, cu noi insine, sau unii cu altii, in Dumnezeu... si asemeni gradinarului lui Exupery, reducem totul la: „in aceasta dimineata mi-am curatat trandafirii”. da, intotdeauna e vorba de gradini... iti multumesc, ca mi-ai recunoscut trandafirii:) Craciun fericit, in pace si armonie!
Virgil am scos-o ! Precizare : e vorba de o statuie plasata in centrul Parisului ( Hale ) acum 25 de ani cu ocazia renovarii halelor. E vizionata de cam 5 - 6 milioane de turisti si trecatori pe an . Hermeneia nu are loc pentru ea? Regret .
in fata unui abandon constant al ego-ului. primul vers, fiindca la el ma refer, este acea parte lucida a interdependentei noastre... si raman iar surprins placut de inteligenta emotionala pe care o indragesc de mult la time, Mariana. Multumesc mult... !
nu sunt de inima albastra, dar sunt la obiect. Cuvinte si fraze retinute pentru o durere atat de mare. O scriere ingrijita, motivata. Pacat ca cei care ar trebui sa citeasca asa ceva n-o fac si nici n-o s-o faca pe motiv de... va las sa alegeti: ignoranta, sau indiferenta?
Oricum ar fi, imi revine in memorie: "prostul nu e prost destul, pana nu e si fudul".
Cu drag,
"răul invizibil" în toată splendoarea lui. un poem care se dezbracă de propriile mijloace; aparent greu accesibil, în realitate doar greu... digerabil. recitindu-l îl gasesc de fiecare dată la fel de plin de "speranță invizibilă".
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Doamne, ai milă... Am retrăit acele clipe de coșmar și n-am uitat nimic din ceea ce-a fost atunci! Nu putem decât să păstrăm în liniște, un moment de reculegere.
pentru textul : Doamne, ai milă de Timișoara deMadim nu exista locuri aici. e aceeasi poezie pentru toata lumea. remarca mea era un fel de a spune ca ii datorez almei cerul poemului pentru faptul ca mi-a dat aceasta idee. te mai astept. aleks
pentru textul : stele de lapte deUn destin atins de sensibilitate şi de singurătate. Drumul lui este trasat de poezie.
Mi-a plăcut mult poemul tău.
Cântecele roşii, asemeni ouălor de Paşti,ciognite, aminteasc de o bucurie.
O primăvară frumoasă!
pentru textul : două cântece roşii deNu. Nici macar un rind.
pentru textul : Scrisoare deschisă către Redacția ziarului COTIDIANUL deEmil, ai dreptate cu finalul, o sa ma mai gandesc la el, vroiam cumva sa precizez ideea ca EL, Iisus, este cu noi insine pana la sfarsitul timpului. Veacurilor. Erei. Multumesc frumos pentru penita cu care sper sa reusesc sa dau un alt contur, mai definit, finalului!
pentru textul : a se lua o noapte deÎntre stare lirică şi patetism e o distanţă ca între poezie şi boceală.
pentru textul : poem pentru mine deDa Monica, ai dreptate, "infern" de trei ori e mult prea mult, dar am găsit înlocuitor pentru al treilea. De "ultima" / "ultim" am scăpat. În infern e întuneric, cred, dar la fel, cred că nu e beznă. Da, iubirea e numai ochi, de aceea a pierdut-o pe Euridice; o iubea și nu putea să nu o privească. Cu celelalte nu știu ce să fac, oricum e o poezie nereușită de-a mea, pe care o voi reface complet peste câțiva ani. Dacă.
pentru textul : Orfeu detocmai versurile acelea mi se par si mie nepotrivite, Virgil, daca textului i se potriveste cheia sugerata de mine.
pentru textul : inima dimprejur tăiată deacum...nu ramane decat sa asteptam o lumina de la autor.
o simpla coincidență. Da. Dar mi+ai dat o idee sa mai comit asta și altă dată. Mulțumesc pentru citire și interes.
pentru textul : nanovers deantal. nu înțeleg de ce ai apăsat butonul „atenție editor!” de vreme ce încă ai diacritice lipsă iar textul este mai degrabă un fel de „proză așezată altfel în pagină”.
pentru textul : Singurătate pe margini de urme deCălin, nu modific la cerere decât atunci când e cumva justă cererea. Fiindcă exprimarea mea anterioară era cumva sarcastică, asta intenționasem, dar mie se pare că nu îmi iese sarcasmul fir-ar, nici măcar într-o pagină de jurnal. Nu am vrut să scriu "mintea", ca să păstrez cumva ironia, la minim, fiindcă acum așa mult se discută peste tot despre inteligență și feluri de inteligență, și cât de inteligent e unul sau altul, încât mintea ar merge pe firul fain filosofic, monist sau dualist, și nu asta a fost intenția mea aici. Am vrut accent pe "intelect", așa ca un fel de mecanism, de dispozitiv de ascultare. Și pe diferențele de ascultare. La mine este esențial acest a asculta din adâncuri. Cu înțelepciune, cu liniștea interioară, celestă. Cam așa.
pentru textul : nu suport vara asta verde-gălbui deda, un text placut. mi se pare oarecum atificial acel "forma" in versul 2. as fi spus poate "în dreapta paiul dădea spic în stânga abia înfrăţea"
pentru textul : așadar este mâine descuze pt my misspell (de aceea l-am si scris probabil de doua ori!)
gindeste-te la acea pata khaki: este un punct bun de plecare pt un alt poem.
sa stii ca azi mi-a placut mai mult la citire poemul tau, miine nu garantez. la donna e mobile, etcetera
pentru textul : ieşirea din iarnă deIntr-adevar e ceva diafan si delicat in acest poem. "Papusile plang" reveleaza fragilitatea feminina si disperarea evanescentei pe care o induce aceasta. Femeile - eterne papusi intr-un teatru mai mult sau mai putin absurd, oniric sau dimporiva realist. In aceasta cheie am citit poezia. Felicitari, Tincuta, pentru o poezie frumoasa!
pentru textul : Păpușile plâng deam impresia ca in ultima vreme l-am citit/ recitit cu totii pe Huxley. :)
pentru textul : Religia nu poate fi decît veşnică deOf, daca spui tu, atunci ce-am sa fac:)). Multumesc pentru ca mi-ai reamintit de niste poeme ale caror teme sunt si vor ramane laitmotive. Asta de fata e putin mai dramatic, si acum scriu dramatic, dar parca m-am mai cizelat. Cat despre scris prost, mai am si eu momente, dar numai cand scriu din motivele gresite.:p. Da, generatia noastra ar trebui sa fie mandra ca ne are, dar asa cum imi place mie sa spun, numai post mortem o sa vedem asta:))
pentru textul : orașul de nicăieri demai, Bogdane, sa nu iei intr-o zi o supradoza de poezie buna, ca ti se sparg toate clopotele si simtemintele...atunci, vorba poetului: "naspa e un cuvant bun" :) al dvs, francisc
pentru textul : double dose decam off-topic asa, dar nu ma pot abtine - aleg melodia "partons-vite" (kaolin) din lista de winamp si incep sa-ti citesc poezia. fix acceasi stare.
on topic - "poate anul acesta îmi va spune cineva că uimirea trăiește
și e undeva în siguranță"
- foarte faine versurile astea doua. atat de faine incat mai ca as renunta la ultimul. care suna bine, dar e cam tocit in ultima vreme.
pentru textul : lângă martie era un lac deOk, am să încerc să fiu cât mai scurt şi, sper, nu în zadar:
- eu cred că Alexandra este un autor talentat, care scrie cu pasiunea şi energia celor care trăiesc intens şi... grăbit. Are forţa de-a fiinţa metafora (de multe ori, originală şi mulată pe ultimul sens), reuşeşte să transmită, chiar dacă fragmentat, slalomează echilibrat printre emoţiile autentice şi cele contextuale şi calibrează bine tensiunea dintre "ce spui" şi "cum spui". Îi lipsesc (încă) forţa conservării efortului, autocenzura, menţinerea discursului, capacitatea de a îmbina "revelatul" cu travaliul tehnic şi (poate) altruismul lirismului obiectiv (trecerea de la eul subiect la cel obiectiv este aproximativ inexistentă). Şi, ca o întoarcere la lucrurile primare (unii ar spune "rudimentare"), comite destul de des greşeli gramaticale (fapt care, cred, e cauzat de elan/ grabă/ inerţie). Asta în foarte mare sau pe repede-nainte despre plusuri şi minusuri imanente poeziei.
Despre ce/ cine/ cum/ când/ cât comentează şi despre "critica" de pe Hermeneia:
- cum spunea Virgil, conducerea Hermeneia nu face nimănui educaţie. Atâta timp cât se respectă regulamentul, nu există conflict administrativ. Iar atacul dur al textului, ironia/ sarcasmul (chiar şi zeflemeaua) + alte "n" noţiuni vecine, nu sunt interzise tocmai pentru ca site-ul să nu devină un loc/ o comunitate amorfă - o cortină de fier ori un schit de maici. Depinde de noi cum răspundem acestor... să le spunem incipituri polemice. Putem sau nu învăţă din ele. Din experienţa mea, pot spune că ele, după ce frustrarea va fi trecut, pot fi excelente repere de evaluare obiectivă a eventualului progres. Şi să nu uităm că, în fond, unii pot avea mai multe argumente, alţii, mai bune, dar nimeni n-o să aibă niciodată dreptate absolută.
În încheiere:
- literatura virtuală nu înseamnă simbioză, dar înseamnă (şi) interacţiune. Nu ne putem plânge că nu suntem comentaţi ori că există puţini comentatori, dacă nu facem nimic prin care să schimbăm acest lucru. În altă ordine de idei, cred că generalizările de genul "am văzut eu cum se comentează pe aici/ legea junglei/ doar 2,3 comentatori" nu fac bine nimănui. În primul rând, pentru că generalizarea în sine e o eroare cumplită. Apoi, pentru că faci afirmaţiile respective în necunoşţinţă de cauză (având de puţină vreme activitate) . Şi, în final, pentru că nu poţi pomeni de "legea junglei", pentru ca mai apoi să ştergi un text sub care un user şi-a exprimat regulamentar o opinie, chiar dacă respectivul text îti aparţine. Aceasta e o formă de cenzură. Ce s-ar întâmpla dacă am face toţi la fel? Poţi să refuzi să te implici într-un conflict şi fără să apelezi la soluţii extreme. De altfel, pentru motivele de mai sus, ştergerea repetată şi nejustificată a textelor de pe Hermeneia este pedepsibilă.
În rest, să respirăm, să citim, să scriem, să fim sănătoşi!
pentru textul : high definition deDacă îmi spune cineva că poezia și mai ales foamea noastră de poezie, de un anume tip de poezie, nu sunt subiective, se ceartă rău cu mine. Uite cum se ia una bucată istorie comună, cum se apropie obiectivul de fețele personajelor principale, atât de aproape până când totul nu mai este decât un iris imens, atât de aproape încât nici nu-ți dai seama când ți-ai apropriat, fără voie, istoria. Care nu mai este deloc comună. Virgil are mare dreptate, este un altfel de poezie, un altfel de scris, și pentru aceea îl evidențiez. Absolut subiectiv.
pentru textul : Tată de duminică deMersi și bravos Matei, așa te vreau! No bulshit
pentru textul : mama la toate țările dewhat about the body? sau te pomenesti ca esti si tu neoplatoniciana...
pentru textul : Virgil Titarenco - “Mirabile dictu” - Editura Grinta, Cluj, 2007 deFelicitări pentru realizatoarea colajului şi apreciere sinceră celor doi artişti, Glebus Sainciuc şi Leo Butnaru. Am citit poemul, cu multă emoţie. Ar fi frumos dacă domnul Leo Butnaru ar face o vizită şi pe meleagurile Hermeneiei.
pentru textul : Leo Butnaru văzut de Glebus Sainciuc deda Cailean, intotdeauna e vorba de gradini... atunci cand vrei sa te transporti in intregime, cu adevarul tau cu tot, dincolo de zarva cuvintelor, pentru a le deslusi astfel mai bine semnificatia, in trandafirii care te unesc cu ceilalti gradinari ai lumii... Exupery spune: „Dumnezeu este masura noastra comuna”, acolo sus ne este oferit un limbaj comun pentru a ne putea intalni, cu noi insine, sau unii cu altii, in Dumnezeu... si asemeni gradinarului lui Exupery, reducem totul la: „in aceasta dimineata mi-am curatat trandafirii”. da, intotdeauna e vorba de gradini... iti multumesc, ca mi-ai recunoscut trandafirii:) Craciun fericit, in pace si armonie!
pentru textul : până la marginea lumii e doar o grădină deVirgil am scos-o ! Precizare : e vorba de o statuie plasata in centrul Parisului ( Hale ) acum 25 de ani cu ocazia renovarii halelor. E vizionata de cam 5 - 6 milioane de turisti si trecatori pe an . Hermeneia nu are loc pentru ea? Regret .
pentru textul : Ambrozia dialogului decadent detext foarte slab. "aceasta este o poezie pentru tine" "cuvinte niciodată rostite" "aceasta este chiar viața" "aceștia suntem noi" mai ai banalitati?
pentru textul : tango dein fata unui abandon constant al ego-ului. primul vers, fiindca la el ma refer, este acea parte lucida a interdependentei noastre... si raman iar surprins placut de inteligenta emotionala pe care o indragesc de mult la time, Mariana. Multumesc mult... !
pentru textul : petele de pe lună denu sunt de inima albastra, dar sunt la obiect. Cuvinte si fraze retinute pentru o durere atat de mare. O scriere ingrijita, motivata. Pacat ca cei care ar trebui sa citeasca asa ceva n-o fac si nici n-o s-o faca pe motiv de... va las sa alegeti: ignoranta, sau indiferenta?
pentru textul : Nici prostia nu mai e ce-a fost odată! deOricum ar fi, imi revine in memorie: "prostul nu e prost destul, pana nu e si fudul".
Cu drag,
trebuie lucrat, Diana. uită-te numai la final...e o altă...(cum să zic frumos?) epocă. ...sunt multe de zis... asta e. sau mai corect: ăsta e.
pentru textul : prin vene plimbam un sentiment mult prea uzat de"răul invizibil" în toată splendoarea lui. un poem care se dezbracă de propriile mijloace; aparent greu accesibil, în realitate doar greu... digerabil. recitindu-l îl gasesc de fiecare dată la fel de plin de "speranță invizibilă".
pentru textul : Minunata Digestie a Balenei Ucigașe dePagini