În același context ca și comentariile Aritmosei și autorului poemului, îmi permit să remarc pe site titlurile: mi-e frică să dormpe întunericși când mi-e somn Un zâmbet. Din partea profei. :)
se vede ca e scris la o idee de moment dar ar mai putea fi lucrat dependenta dintre titlu si text mi se pare mult prea vulnerabila dar e ok sa fii pesimista, Tutea spunea ca optimistii sint cam plavani
nu cred ca trebuie sa fiti pesimist. e un concept ..trist (!) si care merita depasit. in privinta textului va sugerez o revedere a finalului si a versului "somnul este un fel de moarte"; se poate si invers... :) al dvs, francisc
nici nu stiu daca e poezie, Ioana. eu nu prea scriu poezie.e un fel de a scrie unele lucruri care sînt aproape reale aranca, daca ai fi citit mai multe texte scrise de mine si altădată ai fi descoperit că eu nu port cămașă lirică. de nici un fel. pe de altă parte virușii (îmi pare rău ca nu știi pentru că aici există una din cheile textului) nu se tratează, nici repede și nici nu depinde de pacienți. infecțiile virale nu se tratează. pur și simplu. în esența lor sînt conflicte celulare în care învinge sistemul cel mai rezistent mai imun. dar nu există medicamente antivirale. pentru nici un fel de virus. la fericire nu mă pricep.
yester, mi-a plăcut caracterul în care ai definit poemul (:"sexy"). mulţumesc.
Dihania, dacă au plăcut cel puţin 2 versuri, e mai bine decît nimic. mulţumesc că mi-ai lăsat un semn de citire. comentariile mă ajută.
am modificat cîte ceva în poem. poate e mai bine.
Ce nostim suna "ca un Copou" :)). Scuza-ma ca rad si ca sunt din Iasi si s-ar putea sa ne intalnim vreodata, sper sa nu ma urasti prea tare. Ia textul asta si arunca-l la cos. Ia-le apoi si pe celelalte - incadrate la "poezie" , ca proza nu am timp sa citesc - si arunca-le la cos. Apoi scrie cu adevarat "ceva nou".
da, paul. încerc să nu fiu pesimist. dar parcă era mai multă transparență. mai mult idealism, naivitate și umor. și mai mulți prieteni.
p.s. - mulțumesc pentru carte și revistă. înseamnă mult pentru mine ca fost gălățean.
Alma, da, m-ai provocat și bine ai făcut. E hard față de altele mult mai soft, e soft față de cele mai hard. Da, ai ales bine. :) Te aștept, știi că primesc ce e de primit. Bianca, am înțeles bine referința ta la ce anume e diferit, la balast, la de-centrare pe mine. Însă: ce este abia vizibil în acest text este faptul că e vorba de 2 personaje. Citește atent. Discursul lasă cumva în planul doi și un alt personaj. de aceea "degetele altor mâini". închipui-ți că ai mâna luxată și că altcineva îți scrie ce ai de scris. Atât. Mai multe explicații se află deja incluse în poezie. Și, da, elimin cât pot din balasturi, în toate sensurile cuvintelor.
”perele grase ca fălcuţele unui prunc” mi se pare un eșec. La fel se poate spune și de ”mont blancul părea un bunic ce-şi leagănă nepoţii pe genunchi”. Nu știu dacă stilul Bogza mai e de actualitate.
Autorul dă impresia unei împrăștieri destul de haotice și a unei neputințe de a închega textul. E evident efortul de a scrie despre ”mișcări interioare”, dar din punctul meu de vedere, aici cel puțin, nu reușește să fie convingător.
eu, cum de altfel sper că și dumneavoastră domnule profesor, ar prefera în locul acestei plăceri "perverse", o clasă politică matură. Iar aceasta pentru că mulți români, ca dumneavoastră, Virgil, sau eu, nu merită contextul (istoric) stupid în care ne aflăm. În rest, ferice de cei cu: după mine potopul... spun amar!
Domnule Graunfels, regret ca vorbiti asa, de vreme ce aici pe hermeneia v-a fost oferit un spatiu mai mult decit prietenos iar textele dumneavostra au fost remarcate chiar de mine de multe ori si chiar textul acesta a fost pe prima pagina la un moment dat. Observ insa ca dumneavoastra aveti o problema cu obiectivitatea. Si cu rezonabilitatea. Pe Hermeneia scriu si posteaza zeci de oameni. Destul de multe texte. Nu avem editori si moderatori suficienti. Daca dumneavoastra va imaginanati ca eu am timpul necesar pentru munca "de culise" pentru fiecare care face gafe pe Hermeneia inseamna ca ma credeti supraom. Pentru ca nu am. Trebuie insa sa ma straduiesc sa fiu cit mai impartial. Nu mi-a reusit la perfectie. Dar ma tratez. Mai ales in ultima vreme cind am descoperit ca amabilitatea mea este perceputa de unii (si nu ma refer la dumneavoastra) drept prostie. Deci, pentru mine este necesar sa ofer o atitudine cit mai echidistanta. De aceea ideea cu culisele este total nepractica, si, ca sa fiu sincer am si o rezerva morala fata de ea. Prea imi aminteste de sopirlele si pilele romanesti. Iar fata de ele am oroare. Ce sa ii faceti. Am si eu slabiciunile mele...
adică cum, sunt pe moarte? te rog frumos, nu-mi face preziceri de-astea că îmi pierd tot curajul rămas. asta vrei? da, confirm, acum și de cîte ori va fi nevoie, 17 am împlinit în 10 iunie 2008, m-am născut în 1991, noaptea, și învăț acu la colegiu, am trecut în anul doi. e vreo problema cu asta?
Crin, multumesc pentru observatii. Bineinteles ca as fi putut sau as putea sa folosesc 1, 2, 3. Sau 10, 20, 30. Sau A, B, C. Intrebarea mea ar fi daca in cazul acesta nu si-ar pierde totalmente rostul. De vreme ce (in ciuda opiniilor lui ovYus) eu nu am promovat pe Hermeneia ideea "aprobarii textelor", asa cum se face pe alte site-uri. Motivele mele isi au explicatia in faptul ca am fost membru pe cel putin un alt astfel de site. Stiu de asemeni cum functioneaza altele. Si nu imi doresc nici sa imit pe cineva si nici sa repet greselile cuiva (desi -sic! -aceste doua expresii s-ar putea sa fie un pleonasm... LOL) In orice caz, principiul de la care pornesc este cel stipulat in primele rinduri are regulamentului si este "nu este elitismul autorilor ci al textelor". Bineinteles ca si aceasta idee poate fi atit idealism cit si ideologie. Ca sa nu spun ca orice idee poate fi si idiotenie. Sint constient de toate astea. Sint constient ca pot urmari a evita "cloaca mediocritatii" in care s-au scufundat unele siteuri dar in acelasi timp sa devin evitat de cei care desi scriu prost vor sa scrie mai bine. In acelasi timp stiu ca pot evita "elitismul" unor "cluburi" mai mult sau mai putin inchise dar fara a trimite un mesaj corespunzator celor care scriu prost si se simt bine sa continue asa. De aceea am ales "activitatea libera" dar folosirea unor "categorii" nu atit de dragul de a "delimita" sau "imparti oamenii in caste", cit pentru a asigura acel echilibru intre "openness" (de aceea eu sustin ca Hermeneia este totusi o comunitate neavind o ierarhie care sa aiba autoritate) pe de o parte, si "elitismul (sau promovarea calitatii) textelor" pe de alta parte. Acesta este scopul declarat al categoriilor. In ce masura reusim sau vom reusi sa facem asta ramine de vazut. Tocmai de aceea am propus indepartarea limitarii la inscriere. Dar nu vreau ca Hermeneia sa se transforme intr-un loc in care sa te simti bine daca scrii prost. Ci dimpotriva sa te simti bine fiindca scrii bine. A doua idee, cea cu comentarea (de catre editori) pe CONCEPTE este discutabila. Tocmai de aceea am sugerat folosirea "cutiei cu nisip". Ideea cu "criticul avizat" e buna dar, asa cum am mai spus, este extrem de dificil de realizat DACA NU ESTE BENEVOLA, CONSTANTA si NU VINE DIN PARTEA RESPECTIVULUI. Adica, este destul de greu pentru mine (si ar fi chiar daca as locui in Romania) sa verific identitatea cuiva daca este sau nu "critic avizat". Practic oricine imi poate trimite un e-mail ca sa imi spuna ca il cheama Nicolae Manolescu sau Ana Blandiana si ca vrea sa activeze pe Hermeneia. evident ca pina la urma urmei as reusi probabil sa clarific problema identitatii. Dar intrebarea este daca aceste "mari personalitati" sau alte le asemenea lor vor sa isi "pierda vremea" pe Hermeneia sau vor sa participe efectiv pentru a ajuta sau corecta scriitori amatori. Altfel chestia asta ar ramine doar un fel de "wishful thinking" sau "daytime dreaming". Cu siguranta daca am reusi sa punem la punct o astfel de categorie, relativ cu seriozitate, ar putea exista inclusiv acel "grafic cu ce categorii, ce fel de note au dat", etc. Te asigur ca am si eu o multime de idei si sint deschis si la alte propuneri. Multumesc pentru urare si sper ca deschiderea sa fie cit de curind.
Impresia mea este că ideea nu este că aalizeei ar fi un exemplu a nu știu ce categorie de scriitori, categorie relevantă pentru întrebarea mea. Ci mai degrabă cred că problema este că aalizeei a pus-o pe marga pe un pachet de margarină cu ceva vreme în urmă iar susnumita nu prea poate uita „afrontul” ăsta. Ca să folosesc aplecarea margăi spre limba engleză am să îi amintesc că chestia asta se numește sore loser. Singurul lucru de care ar trebui să se îngrijoreze este să nu devină... sour loser.
imi place primul paragraf si ala cu strungarii. in rest mi se pare ca te cam invarti de jur imprejur pe teren, cam fara sa punctezi. cel putin asa simt eu. atmosfera generala, vocea, e aceeasi cu care ne-ai obisnuit, insa sunt fraze intregi care nu ma fac sa vibrez. probabil e vina mea, insa mi-am permis sa iti spun ceea ce cred eu cu adevarat.
părere:
"a lua de mână ninsoarea" este un vers destul de naiv şi nu cred că are priză prea mare la cititor, doar dacă este citit într-o notă personală, ceea ce nu este cazul cititorului aici.
apoi la: "Te-ai înșelat,/m-ai înșelat,/ea n-a mai sosit - cuvinte nefericite, din păcate nu au melodie şi nici artistul nu apare în faţa televizorului ca să ne atragă atenţia asupra costumaţiei, de exemplu.
Tot textul, după opinia mea "suferă de personal". Nu spun că este musai rău dar l-aş păstra în sertar şi l-aş scoate în faţă doar, în momentul în care el devine vizibil mai detaşat de mine, ca autor.
i-ar sta mai bine fără „baticul” acela numit titlu (după cum spunea un drag clasic în viață), dar, din câte știu, pe Hermeneia nu se acceptă texte fără titlu. asta, dacă nu s-a schimbat ceva între timp.
în fine... rog a se face abstracție de titlu, dacă se poate. :)
m-am încruntat la începutul care îmi sugera un text "moralizator". apoi m-a impresionat forța expresiei. subiectiv fiind, e poemul care îmi place cel mai mult din ce ai scris aici în ultima vreme. câteva imagini foarte bine construite. cea care m-a impresionat - "cu deschiderea aceea a pieptului pe care o întîlnești la copiii lup după secetă". "rădăcinile ploii" sună un pic fals. final inspirat.
Mai jos de versul trei e chiar reușită poezia, mai ales "aroma sângelui sufocat", ori acele "zile cu două dimineți". Te depărtezi simțitor de poezia aceasta "conjucturală" (am pus ghilimele căci încă nu prea e încetățenit termenul), ternă, tare la modă azi, de aceea textele tale nu-mi trezesc decât interes de fiecare dată. O să revin cu amănunte, ca să nu-mi fie greșit înțeleasă prima intervenție.
am să fac ceva puțin mai neobișnuit și am să îmi exprim satisfacția față de comentariul lui Călin Sămărghițan. Știu că nu mulți au timpul sau abilitatea să facă ce a făcut el aici dar mă bucur să văd că el a făcut-o. Cred că autorii și site-ul ar avea de cîștigat din mai multe comentarii-analiză de acest fel. Așa da!
reduce universalul la particular infrumusetandu-l, cerul devine ceva intim, ceva intre ryoko si karumi. iar floarea de salcam absoarbe aceasta intimitate, aceasta puritate a cerului pentru a sublinia frumosul si prin parfum plus culoare. da, merita semnul meu de apreciere!
cred ca debutul cu "stiu intotdeauna" este prea incarcat. As sugera doar "intotdeauna"... sau daca trebuie musai de pus pe "stiu" sa fie in vers separat. In rest, un capricu placut, un portret de o realitate frusta descris in tonuri jucause. Andu
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
În același context ca și comentariile Aritmosei și autorului poemului, îmi permit să remarc pe site titlurile: mi-e frică să dorm pe întuneric și când mi-e somn Un zâmbet. Din partea profei. :)
pentru textul : mi-e frică să dorm dese vede ca e scris la o idee de moment dar ar mai putea fi lucrat dependenta dintre titlu si text mi se pare mult prea vulnerabila dar e ok sa fii pesimista, Tutea spunea ca optimistii sint cam plavani
pentru textul : lucruri care nu-mi plac denu cred ca trebuie sa fiti pesimist. e un concept ..trist (!) si care merita depasit. in privinta textului va sugerez o revedere a finalului si a versului "somnul este un fel de moarte"; se poate si invers... :) al dvs, francisc
pentru textul : pesimiste I deMultumesc, Emilian! Pentru tot.
pentru textul : un fel de poveste denici nu stiu daca e poezie, Ioana. eu nu prea scriu poezie.e un fel de a scrie unele lucruri care sînt aproape reale aranca, daca ai fi citit mai multe texte scrise de mine si altădată ai fi descoperit că eu nu port cămașă lirică. de nici un fel. pe de altă parte virușii (îmi pare rău ca nu știi pentru că aici există una din cheile textului) nu se tratează, nici repede și nici nu depinde de pacienți. infecțiile virale nu se tratează. pur și simplu. în esența lor sînt conflicte celulare în care învinge sistemul cel mai rezistent mai imun. dar nu există medicamente antivirale. pentru nici un fel de virus. la fericire nu mă pricep.
pentru textul : aveam amîndoi febră și era martie deSilv ma bucur ca ti-a placut... si multumiri pentru feed-back.
pentru textul : illusio deCred că o abordare mai lejeră a temelor, fără încrâncenarea de la tot pasul, i-ar da un aer mai degajat și mai firesc.
pentru textul : Femeia arteziană deFoarte frumoasă poezia. Are ceva aproape hieratic...
pentru textul : fotografia de lângă icoană deEu n-aş elimina ,,găoace'', mai ales că rimează interesant cu ,,întoarce''.
îmi place poemul ca întreg. e puternic. are mesaj și originalitate. felicitări!
pentru textul : se aud cum lucrează electronii și neutronii deyester, mi-a plăcut caracterul în care ai definit poemul (:"sexy"). mulţumesc.
pentru textul : despre cum am murit astă noapte deDihania, dacă au plăcut cel puţin 2 versuri, e mai bine decît nimic. mulţumesc că mi-ai lăsat un semn de citire. comentariile mă ajută.
am modificat cîte ceva în poem. poate e mai bine.
Ce nostim suna "ca un Copou" :)). Scuza-ma ca rad si ca sunt din Iasi si s-ar putea sa ne intalnim vreodata, sper sa nu ma urasti prea tare. Ia textul asta si arunca-l la cos. Ia-le apoi si pe celelalte - incadrate la "poezie" , ca proza nu am timp sa citesc - si arunca-le la cos. Apoi scrie cu adevarat "ceva nou".
pentru textul : Ceva nou deda, paul. încerc să nu fiu pesimist. dar parcă era mai multă transparență. mai mult idealism, naivitate și umor. și mai mulți prieteni.
pentru textul : vă mai aduceți aminte hermeneia? dep.s. - mulțumesc pentru carte și revistă. înseamnă mult pentru mine ca fost gălățean.
ne vedem la data stelara respectiva si asteptam apocalipsa impreuna c u
pentru textul : Apocalipsa după Vaslui deAlma, da, m-ai provocat și bine ai făcut. E hard față de altele mult mai soft, e soft față de cele mai hard. Da, ai ales bine. :) Te aștept, știi că primesc ce e de primit. Bianca, am înțeles bine referința ta la ce anume e diferit, la balast, la de-centrare pe mine. Însă: ce este abia vizibil în acest text este faptul că e vorba de 2 personaje. Citește atent. Discursul lasă cumva în planul doi și un alt personaj. de aceea "degetele altor mâini". închipui-ți că ai mâna luxată și că altcineva îți scrie ce ai de scris. Atât. Mai multe explicații se află deja incluse în poezie. Și, da, elimin cât pot din balasturi, în toate sensurile cuvintelor.
pentru textul : too late for an iron life de”perele grase ca fălcuţele unui prunc” mi se pare un eșec. La fel se poate spune și de ”mont blancul părea un bunic ce-şi leagănă nepoţii pe genunchi”. Nu știu dacă stilul Bogza mai e de actualitate.
Autorul dă impresia unei împrăștieri destul de haotice și a unei neputințe de a închega textul. E evident efortul de a scrie despre ”mișcări interioare”, dar din punctul meu de vedere, aici cel puțin, nu reușește să fie convingător.
pentru textul : ca o pălărie veche pe capul lui raj kapoor deeu, cum de altfel sper că și dumneavoastră domnule profesor, ar prefera în locul acestei plăceri "perverse", o clasă politică matură. Iar aceasta pentru că mulți români, ca dumneavoastră, Virgil, sau eu, nu merită contextul (istoric) stupid în care ne aflăm. În rest, ferice de cei cu: după mine potopul... spun amar!
pentru textul : „Hazardul şi oiştea” deDomnule Graunfels, regret ca vorbiti asa, de vreme ce aici pe hermeneia v-a fost oferit un spatiu mai mult decit prietenos iar textele dumneavostra au fost remarcate chiar de mine de multe ori si chiar textul acesta a fost pe prima pagina la un moment dat. Observ insa ca dumneavoastra aveti o problema cu obiectivitatea. Si cu rezonabilitatea. Pe Hermeneia scriu si posteaza zeci de oameni. Destul de multe texte. Nu avem editori si moderatori suficienti. Daca dumneavoastra va imaginanati ca eu am timpul necesar pentru munca "de culise" pentru fiecare care face gafe pe Hermeneia inseamna ca ma credeti supraom. Pentru ca nu am. Trebuie insa sa ma straduiesc sa fiu cit mai impartial. Nu mi-a reusit la perfectie. Dar ma tratez. Mai ales in ultima vreme cind am descoperit ca amabilitatea mea este perceputa de unii (si nu ma refer la dumneavoastra) drept prostie. Deci, pentru mine este necesar sa ofer o atitudine cit mai echidistanta. De aceea ideea cu culisele este total nepractica, si, ca sa fiu sincer am si o rezerva morala fata de ea. Prea imi aminteste de sopirlele si pilele romanesti. Iar fata de ele am oroare. Ce sa ii faceti. Am si eu slabiciunile mele...
pentru textul : Jules Perahim deadică cum, sunt pe moarte? te rog frumos, nu-mi face preziceri de-astea că îmi pierd tot curajul rămas. asta vrei? da, confirm, acum și de cîte ori va fi nevoie, 17 am împlinit în 10 iunie 2008, m-am născut în 1991, noaptea, și învăț acu la colegiu, am trecut în anul doi. e vreo problema cu asta?
pentru textul : bandajul meu alb deCrin, multumesc pentru observatii. Bineinteles ca as fi putut sau as putea sa folosesc 1, 2, 3. Sau 10, 20, 30. Sau A, B, C. Intrebarea mea ar fi daca in cazul acesta nu si-ar pierde totalmente rostul. De vreme ce (in ciuda opiniilor lui ovYus) eu nu am promovat pe Hermeneia ideea "aprobarii textelor", asa cum se face pe alte site-uri. Motivele mele isi au explicatia in faptul ca am fost membru pe cel putin un alt astfel de site. Stiu de asemeni cum functioneaza altele. Si nu imi doresc nici sa imit pe cineva si nici sa repet greselile cuiva (desi -sic! -aceste doua expresii s-ar putea sa fie un pleonasm... LOL) In orice caz, principiul de la care pornesc este cel stipulat in primele rinduri are regulamentului si este "nu este elitismul autorilor ci al textelor". Bineinteles ca si aceasta idee poate fi atit idealism cit si ideologie. Ca sa nu spun ca orice idee poate fi si idiotenie. Sint constient de toate astea. Sint constient ca pot urmari a evita "cloaca mediocritatii" in care s-au scufundat unele siteuri dar in acelasi timp sa devin evitat de cei care desi scriu prost vor sa scrie mai bine. In acelasi timp stiu ca pot evita "elitismul" unor "cluburi" mai mult sau mai putin inchise dar fara a trimite un mesaj corespunzator celor care scriu prost si se simt bine sa continue asa. De aceea am ales "activitatea libera" dar folosirea unor "categorii" nu atit de dragul de a "delimita" sau "imparti oamenii in caste", cit pentru a asigura acel echilibru intre "openness" (de aceea eu sustin ca Hermeneia este totusi o comunitate neavind o ierarhie care sa aiba autoritate) pe de o parte, si "elitismul (sau promovarea calitatii) textelor" pe de alta parte. Acesta este scopul declarat al categoriilor. In ce masura reusim sau vom reusi sa facem asta ramine de vazut. Tocmai de aceea am propus indepartarea limitarii la inscriere. Dar nu vreau ca Hermeneia sa se transforme intr-un loc in care sa te simti bine daca scrii prost. Ci dimpotriva sa te simti bine fiindca scrii bine. A doua idee, cea cu comentarea (de catre editori) pe CONCEPTE este discutabila. Tocmai de aceea am sugerat folosirea "cutiei cu nisip". Ideea cu "criticul avizat" e buna dar, asa cum am mai spus, este extrem de dificil de realizat DACA NU ESTE BENEVOLA, CONSTANTA si NU VINE DIN PARTEA RESPECTIVULUI. Adica, este destul de greu pentru mine (si ar fi chiar daca as locui in Romania) sa verific identitatea cuiva daca este sau nu "critic avizat". Practic oricine imi poate trimite un e-mail ca sa imi spuna ca il cheama Nicolae Manolescu sau Ana Blandiana si ca vrea sa activeze pe Hermeneia. evident ca pina la urma urmei as reusi probabil sa clarific problema identitatii. Dar intrebarea este daca aceste "mari personalitati" sau alte le asemenea lor vor sa isi "pierda vremea" pe Hermeneia sau vor sa participe efectiv pentru a ajuta sau corecta scriitori amatori. Altfel chestia asta ar ramine doar un fel de "wishful thinking" sau "daytime dreaming". Cu siguranta daca am reusi sa punem la punct o astfel de categorie, relativ cu seriozitate, ar putea exista inclusiv acel "grafic cu ce categorii, ce fel de note au dat", etc. Te asigur ca am si eu o multime de idei si sint deschis si la alte propuneri. Multumesc pentru urare si sper ca deschiderea sa fie cit de curind.
pentru textul : hermeneia 2.0 deImpresia mea este că ideea nu este că aalizeei ar fi un exemplu a nu știu ce categorie de scriitori, categorie relevantă pentru întrebarea mea. Ci mai degrabă cred că problema este că aalizeei a pus-o pe marga pe un pachet de margarină cu ceva vreme în urmă iar susnumita nu prea poate uita „afrontul” ăsta. Ca să folosesc aplecarea margăi spre limba engleză am să îi amintesc că chestia asta se numește sore loser. Singurul lucru de care ar trebui să se îngrijoreze este să nu devină... sour loser.
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? deimi place primul paragraf si ala cu strungarii. in rest mi se pare ca te cam invarti de jur imprejur pe teren, cam fara sa punctezi. cel putin asa simt eu. atmosfera generala, vocea, e aceeasi cu care ne-ai obisnuit, insa sunt fraze intregi care nu ma fac sa vibrez. probabil e vina mea, insa mi-am permis sa iti spun ceea ce cred eu cu adevarat.
pentru textul : falling slowly depărere:
pentru textul : Spuneai de"a lua de mână ninsoarea" este un vers destul de naiv şi nu cred că are priză prea mare la cititor, doar dacă este citit într-o notă personală, ceea ce nu este cazul cititorului aici.
apoi la: "Te-ai înșelat,/m-ai înșelat,/ea n-a mai sosit - cuvinte nefericite, din păcate nu au melodie şi nici artistul nu apare în faţa televizorului ca să ne atragă atenţia asupra costumaţiei, de exemplu.
Tot textul, după opinia mea "suferă de personal". Nu spun că este musai rău dar l-aş păstra în sertar şi l-aş scoate în faţă doar, în momentul în care el devine vizibil mai detaşat de mine, ca autor.
Adrian, privind urgenta prin care soliciti verificarea tatuajului, te rog sa discuti numai cu Hector Guimard...da-i tu un telefon...:)
pentru textul : Art Nouveau dei-ar sta mai bine fără „baticul” acela numit titlu (după cum spunea un drag clasic în viață), dar, din câte știu, pe Hermeneia nu se acceptă texte fără titlu. asta, dacă nu s-a schimbat ceva între timp.
în fine... rog a se face abstracție de titlu, dacă se poate. :)
pentru textul : fruct dem-am încruntat la începutul care îmi sugera un text "moralizator". apoi m-a impresionat forța expresiei. subiectiv fiind, e poemul care îmi place cel mai mult din ce ai scris aici în ultima vreme. câteva imagini foarte bine construite. cea care m-a impresionat - "cu deschiderea aceea a pieptului pe care o întîlnești la copiii lup după secetă". "rădăcinile ploii" sună un pic fals. final inspirat.
pentru textul : dușmanii deMai jos de versul trei e chiar reușită poezia, mai ales "aroma sângelui sufocat", ori acele "zile cu două dimineți". Te depărtezi simțitor de poezia aceasta "conjucturală" (am pus ghilimele căci încă nu prea e încetățenit termenul), ternă, tare la modă azi, de aceea textele tale nu-mi trezesc decât interes de fiecare dată. O să revin cu amănunte, ca să nu-mi fie greșit înțeleasă prima intervenție.
pentru textul : insomnie deiar pentru următoarele versuri ai aprecierea mea:
zăpezile s-au retras
pentru textul : armistițiu de sfîrșit de februarie deîntr-un tîrziu în ceruri
am să fac ceva puțin mai neobișnuit și am să îmi exprim satisfacția față de comentariul lui Călin Sămărghițan. Știu că nu mulți au timpul sau abilitatea să facă ce a făcut el aici dar mă bucur să văd că el a făcut-o. Cred că autorii și site-ul ar avea de cîștigat din mai multe comentarii-analiză de acest fel. Așa da!
pentru textul : Două luni în păr dereduce universalul la particular infrumusetandu-l, cerul devine ceva intim, ceva intre ryoko si karumi. iar floarea de salcam absoarbe aceasta intimitate, aceasta puritate a cerului pentru a sublinia frumosul si prin parfum plus culoare. da, merita semnul meu de apreciere!
pentru textul : Haiku decred ca debutul cu "stiu intotdeauna" este prea incarcat. As sugera doar "intotdeauna"... sau daca trebuie musai de pus pe "stiu" sa fie in vers separat. In rest, un capricu placut, un portret de o realitate frusta descris in tonuri jucause. Andu
pentru textul : capriciu I dePagini