Nu, draga mea Adela, citește mai atent comentariile. Nu am spus că nu ai șanse în lumea poeziei, nu numai că nu aș avea căderea să spun așa ceva, dar chiar nu mi-a trecut prin cap. Spuneam că un ochi atent la social, dublat de un spirit ironic, poate produce articole bune, cu mai multă ușurință decât poezie pe aceeași temă. Femeia cratiță există, cum probabil și domnul card, dar nu cred că, în lumea complexă în care trăim astăzi, ei mai pot fi definiți atât de simplist, atât de linear. Cu alte cuvinte, cred mai curând într-o femeie-cratiță-cloșcă-fard ieftin-țipăt-pantof-cu-toc-și-pantalon-de-trening... desigur, atributele sunt interșanjabile de la caz la caz, pentru că, așa cum spuneam, tipologiile prezentului sunt ceva mai complicate.
man... onorat!
Alexandra, repetiția aia e aiurea rău, când am introdus textul eram varză voiam să scriu nu am aruncat nici jumătate... mulțumesc de sesizare!
Virgil, ai scris tu o parodie la textul meu! tu, care nu ai absolut nici un fel de simț al umorului!
Asta înseamnă enorm pentru mine!
Aștept, desigur, următorul tău post... nu de altceva, dar în ultima vreme nu ai mai scris nimic demn să-mi atragă dorința de a te parodia... ți-am dat doar când și când o peniță.
Thin, very thin ar spune Dany Glover
Benjamin Fondane est un écrivain français d'origine roumaine, qui a développé son oeuvre poétique et son oeuvre philosophique en langue française. Récemment, en mai 2006, a été inaugurée à Paris la place "Benjamin Fondane", non loin de la maison qu'il habitait rue Ledru Rollin. il s'agit là d'une reconnaisance officielle de la part de la France . "souvenez-vous seulement que j'étais innocent et que, tout comme vous, mortels de ce jour-là, j'avais eu, moi aussi, un visage marqué par la colère, par la pitié et la joie, un visage d'homme, tout simplement !" (in préface en prose, l'exode , 1942) On peut également consulter cet article : 16ème Salon de la Revue : Hommage à Benjamin Fondane
virgile sincer nu inteleg de ce ai postat tu asa ceva pe frumusetea ta de site literar. ai mult talent la poezie (si asta o stii si fara sa ti-o spun eu), dar textul de mai sus e jalnic si plicticos din cap pana in coada. calp, inexpresiv, valoreaza cel mult cat o confesiune dupa vreo 10 beri, balbaita vreunui camarad de halba. in fine, poate ai o zi mai proasta si tre' sa fim intelegatori... sa nu te punem sub acuzatie.
Lucian, incearca sa acorzi versului alb un alt ton, mai putin descriptiv/explicit, asta in primul rind. de aceea, daca doresti o parere sincera, personal as evita rimele din a doua strofa. mare atentie la simboluri, tenta freudiana elimina continutul filosofic. cauta sa exprimi forta in final, o chintesenta a intregului poem.
Mesajul nu are legătură cu textul: e chiar ridicolă interpretarea. In plus, nu știu cât de încântat domnul Kevin Carter să îi folosești fotografia deasupra unui asemenea text. Dar poate ai acceptul lui scris.
Draga Mircea, e bine ca ai tras aceasta concluzie "dupa ce ai citit ce am scris" si nu inainte, e un pas inainte pe calea analizei la rece a unui text care, nu-i asa, nu se poate face decat "dupa ce l-ai citit". As vrea sa-ti spun cu toata dragostea ca nu reprezinti din punctul meu de vedere eventualul public (oricat de restrans) al acestui poem si m-am mirat ca ai scris ceva aici si m-am gandit ca poate in sufletul tau mare vrei sa ma aduci pe calea cea dreapta, acordandu-mi un fel de circumstante atenuante. Desi s-ar putea sa te dezamagesc, poemul asta chiar ma reprezinta, nefiind astfel o parodie (este doar o incadrare sugerata de Virgil) ci eventual un text autobiografic. Andu
Ia ghici cine scria, la poşta redacţiei, într-un «limbaj de lemn” (după părerea ta), în 2011, cele de mai jos şi cărui veleitar genial îi erau adresate?
«…scrieţi la fel ca sute de autori de versuri de azi. Poeme de-ale dv. ar putea fi introduse în cărţile altora, poeme de-ale altora ar putea fi introduse în cărţile pe care probabil le veţi publica, fără ca cineva să remarce vreo schimbare. Este vorba de un mod de a scrie practicat în prezent pe scară largă: construcţie liniară a poemului (de fapt, juxtapunerea unor enunţuri), folosirea frecventă a unor enunţuri prozaice, oralităţi, instantanee din viaţa de fiecare zi etc., un sarcasm obosit, un reproş difuz la adresa întregii lumi:
"De la un timp, cafeaua fierbe altfel,/ puştii nu mă mai înjură,/ nu mă mai latră câinii,/ ziua picură protocolar,/ ca o duminică în perfuziile de pe reanimare,/ între ventricule se conturează un călcâi,/ mama visează morţi din ce în ce mai des,/ iar eu îmi sunt din ce în ce mai de-ajuns,/ ori poate chiar prea mult.”»
va recomand sa nu va postati adresele de email sau datele personale in textele sau comentariile de pe hermeneia.com asa cum stiti spatiul este expus public si ca orice spatiu expus public el poate fi accesat si de persoane care nu au neaparat intentii bune. in consecinta noi va recomandam sa nu va faceti datele personale publice pe hermeneia.com decit in masura in care sinteti constienti de toate implicatiile acestui lucru. Hermeneia.com nu poate si nu va fi niciodata responsabila de aceste implicatii.
Mulțumesc mult pentru comentariu, dragă Marina. Pentru mine e o fascinație irezistibila să compun poezie japoneză. Și, pentru că nu vreau să o fac pe a "interesantul" voi face întotdeauna eforturi să transcriu textele în romaji și să le pun în Esperanto (ca singura limbă neutră și cu reguli clare, ușor de învățat, reprezentând idealul de a pune pe picior de egalitate toate limbile lumii) și in engleză (ca cea mai răspândită limbă a momentului pe planetă). Mai am și alte haikuri, dar le voi pune mai tarziu. Ce e prea mult strică...
evident, răspunsul depinde de ce înțelegi prin salvarea lumii. și aș mai adăuga că nu există numai frumos. există și urît. iar estetica lui nu e cu mai puțin importantă. iar asta probabil reașează piesele pe tabla de joc între adevăr, credință și frumos
Multumesc Sister, poemul acesta s-a impiedicat pe undeva pe cursa concursului. Imi pare rau ca a fost scos din lista de votare. Nu a avut nicio vina. Doamnei Chelaru, cea cu lullaby pentru candelabre nu i-a picat bine titlul si a decis sa se supere, sa-si ia papusile si sa plece. Foarte nefericit. Poemul dansei avea cea mai mare sansa sa castige concursul. Acum ce sa zic. In afara de acel lullaby, cele doua poeme n-au nici in clin, nici in maneca unul cu celalalt.
Toate bune si sa ne citim sanatosi. Merci inca o data pentru semn.
efort creativ, orice ar fi. nu aş putea da o definiţie a acesteia, dar dacă trece de filtrul senzitiv, posibil ca asta să se cheme poezie. ceea ce mă bucură, Virgil, este că găseşti textul acesta interesant. asta înseamnă că transmite ceva. nu înseamnă că este şi suficient, cu toate astea, semnul tău are semnificaţie pozitivă pentru mine. îţi mulţumesc.
alma, nu ma lua chiar in seama, sunt novice si nu pot sa comentez...am pus si eu un ecou la titlu, acolo... aveam dreptul doar la trei cuvinte, unul e in plus :)
prin acest comentariu voi incalca regulamentul. stiu, asa ca nu mai e nevoie sa ma avertizati...;) Tincuta, fara resentimente...incearca sa lasi deoparte subiectivismul si citeste poemul cu adevarat. O sa ai o surpriza placuta daca vei reusi sa vezi ce vrea sa spuna Marina prin primul si ultimele doua versuri. E o negatie in primul vers! dar cred ca ai trecut peste ea si ti s-a amarat de la ceaiul acela...:) nu te supara pe mine, comentariul meu nu se vrea a fi ironic. Adriana
se despică luna așchia ei îmi străpunge inima crește-n mine apendice lest inofensiv un ciot de aripă noaptea umilința de a fi altfel... -îți spun- o varianta
Multumesc de opiniile in mare parte justificate... textul nu a fost scris in graba ci a fost schilodit cu rabdarea unui specialist in tortura... am suferit alaturi de el si l-am postat tocmai pentru a finaliza un drum infundat... cumva acest text imi da acea satisfactie a ratarii :) Totusi, desi e indreptatita parerea asupra formularii "îmbolnăvit de frumos", vreau sa spun ca aceasta este parte a uneia dintre strategiile mele de recuperare a sensului unor formule bagatelizate de prea multa uzitare in contexte nepotrivite. Totusi cata putere gnoseologica e in acel imbolnavit de frumos...
long time no see, monsieur Gavrilescu. arsita mare, nu?! vremea cand pana si caugarii isi strang nodurile si pornesc la tiganci:) nu pleca, deja se strang norii de furtuna, nu-i simti?!
Trin, n-ai "cântat", dar ai lăsat de înţeles că eşti pe-aproape. Te-ai apropiat de poezie dintr-un unghi care... Dintr-un unghi care. Mm!
Raluca, nu mai ştiu, am uitat.
Maria, exact, e şi semiton, e şi culoare. Şi eu am fost surprins când am "zărit" gestul discret al pianistului, dar atât de sonor. Sfârşitul penultimei strofe (eludăm respiroul pianistic, cum spuneai) este intenţionat defectiv de predicat. Putem spune că acolo nu se întâmplă nimic, e doar o reflecţie, o observaţie, un vis. E un moment zero.
Oana, nu credeam că va izbuti chiar o lovitură de graţie; mă mulţumeam cu ceva devastator(!) Mă bucur dacă a reuşit să "construiască" starea de care spui.
Mulţumesc tuturor pentru privirile atât de atente.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Nu, draga mea Adela, citește mai atent comentariile. Nu am spus că nu ai șanse în lumea poeziei, nu numai că nu aș avea căderea să spun așa ceva, dar chiar nu mi-a trecut prin cap. Spuneam că un ochi atent la social, dublat de un spirit ironic, poate produce articole bune, cu mai multă ușurință decât poezie pe aceeași temă. Femeia cratiță există, cum probabil și domnul card, dar nu cred că, în lumea complexă în care trăim astăzi, ei mai pot fi definiți atât de simplist, atât de linear. Cu alte cuvinte, cred mai curând într-o femeie-cratiță-cloșcă-fard ieftin-țipăt-pantof-cu-toc-și-pantalon-de-trening... desigur, atributele sunt interșanjabile de la caz la caz, pentru că, așa cum spuneam, tipologiile prezentului sunt ceva mai complicate.
pentru textul : Femeia Cratiță detrebuie editata si traducerea, adica scos din text "come" din ultimul vers, ca sa corespunda schimbarii din original.
pentru textul : ambiguo | le mani deman... onorat!
pentru textul : spring time cassandra deAlexandra, repetiția aia e aiurea rău, când am introdus textul eram varză voiam să scriu nu am aruncat nici jumătate... mulțumesc de sesizare!
Virgil, ai scris tu o parodie la textul meu! tu, care nu ai absolut nici un fel de simț al umorului!
Asta înseamnă enorm pentru mine!
Aștept, desigur, următorul tău post... nu de altceva, dar în ultima vreme nu ai mai scris nimic demn să-mi atragă dorința de a te parodia... ți-am dat doar când și când o peniță.
Thin, very thin ar spune Dany Glover
Benjamin Fondane est un écrivain français d'origine roumaine, qui a développé son oeuvre poétique et son oeuvre philosophique en langue française. Récemment, en mai 2006, a été inaugurée à Paris la place "Benjamin Fondane", non loin de la maison qu'il habitait rue Ledru Rollin. il s'agit là d'une reconnaisance officielle de la part de la France . "souvenez-vous seulement que j'étais innocent et que, tout comme vous, mortels de ce jour-là, j'avais eu, moi aussi, un visage marqué par la colère, par la pitié et la joie, un visage d'homme, tout simplement !" (in préface en prose, l'exode , 1942) On peut également consulter cet article : 16ème Salon de la Revue : Hommage à Benjamin Fondane
pentru textul : Prix international de littérature francophone « Benjamin Fondane » devirgile sincer nu inteleg de ce ai postat tu asa ceva pe frumusetea ta de site literar. ai mult talent la poezie (si asta o stii si fara sa ti-o spun eu), dar textul de mai sus e jalnic si plicticos din cap pana in coada. calp, inexpresiv, valoreaza cel mult cat o confesiune dupa vreo 10 beri, balbaita vreunui camarad de halba. in fine, poate ai o zi mai proasta si tre' sa fim intelegatori... sa nu te punem sub acuzatie.
pentru textul : prima acuzație devirgil, eu sunt calma. si nu eu am inceput cearta. cred ca tu esti cel care se agita inutil acuma.
pentru textul : cîntec pentru ploaie deLucian, incearca sa acorzi versului alb un alt ton, mai putin descriptiv/explicit, asta in primul rind. de aceea, daca doresti o parere sincera, personal as evita rimele din a doua strofa. mare atentie la simboluri, tenta freudiana elimina continutul filosofic. cauta sa exprimi forta in final, o chintesenta a intregului poem.
pentru textul : Stare angelică 1 deMesajul nu are legătură cu textul: e chiar ridicolă interpretarea. In plus, nu știu cât de încântat domnul Kevin Carter să îi folosești fotografia deasupra unui asemenea text. Dar poate ai acceptul lui scris.
pentru textul : Foame de vultur deI've seen last night "The fight club" and I remembered the idea that you only utter vowels with a gun in your mouth
pentru textul : The forgotten taste of crushed vowels deText înecacios, apoas, care nu spune mare lucru.
pentru textul : interludiu|mîinile deFlori sa vinzi florarului, lemne padurarului sa vinzi paie la grajdar, castraveti la padurar.
pentru textul : Cei trei Iacob deda, Dorel, corect. Uite că mi-a scăpat. mea culpa, nici n-am mai revenit pe text.
pentru textul : prostul nu e prost destul... demulţumesc încă o dată.
Draga Mircea, e bine ca ai tras aceasta concluzie "dupa ce ai citit ce am scris" si nu inainte, e un pas inainte pe calea analizei la rece a unui text care, nu-i asa, nu se poate face decat "dupa ce l-ai citit". As vrea sa-ti spun cu toata dragostea ca nu reprezinti din punctul meu de vedere eventualul public (oricat de restrans) al acestui poem si m-am mirat ca ai scris ceva aici si m-am gandit ca poate in sufletul tau mare vrei sa ma aduci pe calea cea dreapta, acordandu-mi un fel de circumstante atenuante. Desi s-ar putea sa te dezamagesc, poemul asta chiar ma reprezinta, nefiind astfel o parodie (este doar o incadrare sugerata de Virgil) ci eventual un text autobiografic. Andu
pentru textul : amanta mea supraponderală deSi eu cred dar nu am timp de scris argumente. Daca vrei, ti le inregistrez si te pun sa ma asculti. Vrei asa?
pentru textul : intimități fără bluetooth deIa ghici cine scria, la poşta redacţiei, într-un «limbaj de lemn” (după părerea ta), în 2011, cele de mai jos şi cărui veleitar genial îi erau adresate?
«…scrieţi la fel ca sute de autori de versuri de azi. Poeme de-ale dv. ar putea fi introduse în cărţile altora, poeme de-ale altora ar putea fi introduse în cărţile pe care probabil le veţi publica, fără ca cineva să remarce vreo schimbare. Este vorba de un mod de a scrie practicat în prezent pe scară largă: construcţie liniară a poemului (de fapt, juxtapunerea unor enunţuri), folosirea frecventă a unor enunţuri prozaice, oralităţi, instantanee din viaţa de fiecare zi etc., un sarcasm obosit, un reproş difuz la adresa întregii lumi:
pentru textul : Asta este... de"De la un timp, cafeaua fierbe altfel,/ puştii nu mă mai înjură,/ nu mă mai latră câinii,/ ziua picură protocolar,/ ca o duminică în perfuziile de pe reanimare,/ între ventricule se conturează un călcâi,/ mama visează morţi din ce în ce mai des,/ iar eu îmi sunt din ce în ce mai de-ajuns,/ ori poate chiar prea mult.”»
va recomand sa nu va postati adresele de email sau datele personale in textele sau comentariile de pe hermeneia.com asa cum stiti spatiul este expus public si ca orice spatiu expus public el poate fi accesat si de persoane care nu au neaparat intentii bune. in consecinta noi va recomandam sa nu va faceti datele personale publice pe hermeneia.com decit in masura in care sinteti constienti de toate implicatiile acestui lucru. Hermeneia.com nu poate si nu va fi niciodata responsabila de aceste implicatii.
pentru textul : Din foamea de a fi mai întâi dePoate, e o părere, mă mai gândesc şi mai schimb.
oricum mulţumesc!
pentru textul : Caii nopţii deMulțumesc mult pentru comentariu, dragă Marina. Pentru mine e o fascinație irezistibila să compun poezie japoneză. Și, pentru că nu vreau să o fac pe a "interesantul" voi face întotdeauna eforturi să transcriu textele în romaji și să le pun în Esperanto (ca singura limbă neutră și cu reguli clare, ușor de învățat, reprezentând idealul de a pune pe picior de egalitate toate limbile lumii) și in engleză (ca cea mai răspândită limbă a momentului pe planetă). Mai am și alte haikuri, dar le voi pune mai tarziu. Ce e prea mult strică...
pentru textul : 歴史 (Rekishi – Istorie) deevident, răspunsul depinde de ce înțelegi prin salvarea lumii. și aș mai adăuga că nu există numai frumos. există și urît. iar estetica lui nu e cu mai puțin importantă. iar asta probabil reașează piesele pe tabla de joc între adevăr, credință și frumos
pentru textul : Războiul rece dintre ştiinţă şi poezie deexcelentă troleiboză
pentru textul : tuberoză deaș compresa „pîn-a murit”
Multumesc Sister, poemul acesta s-a impiedicat pe undeva pe cursa concursului. Imi pare rau ca a fost scos din lista de votare. Nu a avut nicio vina. Doamnei Chelaru, cea cu lullaby pentru candelabre nu i-a picat bine titlul si a decis sa se supere, sa-si ia papusile si sa plece. Foarte nefericit. Poemul dansei avea cea mai mare sansa sa castige concursul. Acum ce sa zic. In afara de acel lullaby, cele doua poeme n-au nici in clin, nici in maneca unul cu celalalt.
Toate bune si sa ne citim sanatosi. Merci inca o data pentru semn.
pentru textul : lullaby pentru zâne detextul poate fi încadrat la subsecţiunea "Lansare de Carte"
pentru textul : Lansarea "Oublier en avant/Uitarea dinainte" – Marlena Braester deefort creativ, orice ar fi. nu aş putea da o definiţie a acesteia, dar dacă trece de filtrul senzitiv, posibil ca asta să se cheme poezie. ceea ce mă bucură, Virgil, este că găseşti textul acesta interesant. asta înseamnă că transmite ceva. nu înseamnă că este şi suficient, cu toate astea, semnul tău are semnificaţie pozitivă pentru mine. îţi mulţumesc.
pentru textul : pentru că mă obişnuisem cu tine dealma, nu ma lua chiar in seama, sunt novice si nu pot sa comentez...am pus si eu un ecou la titlu, acolo... aveam dreptul doar la trei cuvinte, unul e in plus :)
pentru textul : și eu te iubesc dedoar de o recomandare, dacă vrei să te reprezite textul ca poezie e ok.
pentru textul : Poem fără picioare deprin acest comentariu voi incalca regulamentul. stiu, asa ca nu mai e nevoie sa ma avertizati...;) Tincuta, fara resentimente...incearca sa lasi deoparte subiectivismul si citeste poemul cu adevarat. O sa ai o surpriza placuta daca vei reusi sa vezi ce vrea sa spuna Marina prin primul si ultimele doua versuri. E o negatie in primul vers! dar cred ca ai trecut peste ea si ti s-a amarat de la ceaiul acela...:) nu te supara pe mine, comentariul meu nu se vrea a fi ironic. Adriana
pentru textul : Tetley dese despică luna așchia ei îmi străpunge inima crește-n mine apendice lest inofensiv un ciot de aripă noaptea umilința de a fi altfel... -îți spun- o varianta
pentru textul : exercițiul umilinței deMultumesc de opiniile in mare parte justificate... textul nu a fost scris in graba ci a fost schilodit cu rabdarea unui specialist in tortura... am suferit alaturi de el si l-am postat tocmai pentru a finaliza un drum infundat... cumva acest text imi da acea satisfactie a ratarii :) Totusi, desi e indreptatita parerea asupra formularii "îmbolnăvit de frumos", vreau sa spun ca aceasta este parte a uneia dintre strategiile mele de recuperare a sensului unor formule bagatelizate de prea multa uzitare in contexte nepotrivite. Totusi cata putere gnoseologica e in acel imbolnavit de frumos...
pentru textul : ferocidad delong time no see, monsieur Gavrilescu. arsita mare, nu?! vremea cand pana si caugarii isi strang nodurile si pornesc la tiganci:) nu pleca, deja se strang norii de furtuna, nu-i simti?!
pentru textul : Summertime deTrin, n-ai "cântat", dar ai lăsat de înţeles că eşti pe-aproape. Te-ai apropiat de poezie dintr-un unghi care... Dintr-un unghi care. Mm!
Raluca, nu mai ştiu, am uitat.
Maria, exact, e şi semiton, e şi culoare. Şi eu am fost surprins când am "zărit" gestul discret al pianistului, dar atât de sonor. Sfârşitul penultimei strofe (eludăm respiroul pianistic, cum spuneai) este intenţionat defectiv de predicat. Putem spune că acolo nu se întâmplă nimic, e doar o reflecţie, o observaţie, un vis. E un moment zero.
Oana, nu credeam că va izbuti chiar o lovitură de graţie; mă mulţumeam cu ceva devastator(!) Mă bucur dacă a reuşit să "construiască" starea de care spui.
Mulţumesc tuturor pentru privirile atât de atente.
pentru textul : Cântecul ei trist dePagini