este un text la care țin mult. din acest motiv si numai de aceasta data rog comentatorii (daca vor mai fi) sa nu faca din el un motiv de joacă.... multumesc
nu că aș fi unul dintre cârcotași, iertare! dar mi-a sărit în ochi "nevarsată - nevărsată". îmi plac echilibrul textului și metaforele. și mai ales îmi plac seriile 2 și 3, mai "umanizate", ca pentru fiecare dintre noi. alegerea sufletului "gol" și a îngerului de o treaptă inferioară (adică "de casă" - nu cred că se confundă cu un înger păzitor, însă) trimite către eteric... și etericul nu poate fi închis în colivie pentru totdeauna. moarte îi eliberează pe ambii. a LEX. PS.: apropo, nu le am cu clasificarea poeziei în modernă, clasică, postmodernă etc. așa că nu îl încadrez nicăieri. a CELAȘI.
Silvia, ma aflu in perioada in care incerc sa descopar si alte parti ale poeziei din mine:). Intr-adevar, este mai halucinant, mai neobisnuit insa chiar deloc stiintific, cel putin eu n-am invatat asa la scoala. Un text stiintific nu aduce cu el dedesupturi, zic si io.
Daca am o marca deja, e de bine, de ce n-ar fi? Apoi incepe sa-mi placa modul asta de a scrie si probabil o sa ma tina pana inceteaza si rahatul care vine odata cu paparudele, inhibitiile si ocolisurile de prin alte parti ale lumii si nu numai.
No, eu atat zic, si unele ciuperci mai neobisnuite sunt halucinante, sper ca textul meu sa nu fi avut acelas efect asupra ta.
1. Cu partea artistică, stai bine, însă, textul este foarte aglomerat. Trebuie să scapi foarte repede de paranteză la "(re)făcut". "azi nu am timp de refăcut imperii" etc. etc.
2. La fel pentru: "zilele mele/ zile când am fost trist/ când am scuipat/când m-am lăsat târât/" pot fi scrise astfel:
zilele mele
zile când am fost trist
când am scuipat
când m-am lăsat târât"
3. pieptul Ii(sus)-uLui când (re)devin - fără paranteze
4. poţi să taci iubite/iubito poveştile tale despre iluminare/iluminaţi îmi - trebuie să te hotărăşti ori iubite ori iubito, la fel şi pentru iluminare/iluminaţi. redundant, pierde cititorul, tot ce şi-a imaginat el până aici, se duce apa sâmbetei prin haoticul el/ea pentru că nu ştiu ca cititor în ce grupă să mă încadrez, zăpăceşti cititorul şi nu în sensul bun.
5. imagini care îmi plac, versuri foarte bune în opinia mea: "femeia stă la geam de peste 30 de ani/cu mâinile încrengănate ca nişte anotimpuri uitate/aşteaptă să-i treacă o ambulanţă pe sub şira spinării";
"Sfântă Marie în şanţul ăsta păsările au uitat să dea din capete
aici chiar nu mai e loc pentru un alt soare aici se retrag apele";
"pe muribundul pat cu miros atât de uzual de naflalină
presărată peste o primăvară uscată din sticluţe fumurii şi
din paşii trufaşi de tandafiri întunecaţi paşi ai emfaticilor poeţi
bătuţi pe sub poduri amestecându-le oasele-n trupuri"
E păcat pentru că ai multe imagini frumoase, multe metafore reuşite. Cred că ai potenţial şi poate vrei să ţii cont şi de sugestii, nu ar fi rău.
Compar versurile de la început şi de la final:
,,îmbrăcată în haine de Pierrot"
,,în zdrenţe de lepros" şi sunt tentată să cred că s-a vrut surprinderea unei involuţii în special biologice. Culoarea dominantă a poemului e albul, un alb maladiv, având în vedere aspectul leprei. Consider că imaginile sunt foarte sugestive şi apreciez asta. Susţin observaţia Silviei.
yester, mi-a plăcut caracterul în care ai definit poemul (:"sexy"). mulţumesc.
Dihania, dacă au plăcut cel puţin 2 versuri, e mai bine decît nimic. mulţumesc că mi-ai lăsat un semn de citire. comentariile mă ajută.
am modificat cîte ceva în poem. poate e mai bine.
Boba, Boba, hai să vorbim și serios (dacă putem). Vezi că am mai adăugat ceva la text. Spui matale: „negativismul e lung, mai lung decat calea ferata de la vascauti la barlad (vezi intrebari existentiale)”. Iar într-un com la alt text, vorbești despre «teologia negativă» sau «apofatică» cum se zice în ortodoxie; de ea, fără să fie numită, se vorbește și în islam; iar în budism – se practică. Wittgenstein, la rȃndul său, zice „despre ceea ce nu se poate vorbi, trebuie să se tacă”; sau, eventual, să „se arate”, dacă e posibil. Ori cȃnd CINEVA, după ce s-a ajuns în vȃrful stȃlpului, «arată» (tot cu degetul «vorbirii»: „Realizează-l!” - e vorba de «vid») în loc să te uiți la «deget» mergi la ținta indicată. Dacă ești în stare să-l „realizezi” (sau nu), asta depinde de fiecare în parte! De la Nietzsche și pȃnă „teologia negativă” e un drum „mai lung decȃt calea ferată de la văscăuți la bȃrlad”.
am reuşit, îmi pare nespus de rău, Virgil, asta nu înseamnă că nu apreciez gestul de a-mi fi lăsat un semn sub text.
Paul, mă bucur că ai simţit acţiunea, pe asta m-am bazat folosind verbul (,) descriptiv cum remarcă şi Virgil, însă cam ăsta mi-a fost scopul. ai dreptate cu ultimele versuri, chiar eu am stat în dubiu pentru ele, m-am gândit, totuşi, că ajutoarele "caritabile" ar fi de preferat îmbulzelii la pupat moaşte.
Multumesc de trecere si sugestie.Voi pastra "bizar" din motive de nuanta, se vrea mai mult o idee conclusiva asupra celor anterioare din intreg textul. Legat de uzitarea motivului tacerii si de contemplare in sine... foarte probabil sa aveti dreptate, cred ca m-am gandit sa punctez unele idei si le-am pus intr-un chenar destul de comun. Ialin
Mulțumesc de trecere, Ialin! Acest poem nu are o structură cautată, de aceea -poate- este imperfect.Nu și pentru mine :) Chiar exprimă ce simt...Mă voi gândi la observațiile tale.
mie imi place: "sfîrșitul unei ferestre pălmuite de ploaie în liniște
fără soare".
e ca usa secreta din alice in tara minunilor. ma duce in alta parte, cea nescrisa probabil. e multa poezie aici, parca as fi intr-o sera...da, da...e o sera...sunt in transa...buhuhu...a trecut o pasare chiar prin ochii mei...
sper ca am voie sa comentez si sa fiu si vesela.
De revizuit punctuația și antepenultimul vers. Întotdeauna virgulă înainte de dar.
Un typo în primul vers.
Apreciez ideea poemului. Poate ar fi trebuit alt titlu, mai ales că se regăsește în ultimul vers.
un poem de relatii binare cu interferente existentiale pe marginea Creatiei si a Creatorului ei, intr-o "Lume de mântuială. Amândoi" metamorfoza eterna a doua fiinte ce imi aduce aminte de un film The Fly (1986) - David Cronenberg. "că bărbatul și femeia din locul acesta se înghesuie unul în altul și devin – pentru totdeauna – un singur clovn."
are mai multă încredere în poeţi decât poeţii în poeţi, decât poeţii în ei înşişi!
e dificil să te pui în pielea altcuiva!
Adri, nu e deloc simplu ce "îndurerezi" tu aici!
Ceea ce nu înţeleg eu, e de ce, margas, te chinui să convingi pe cineva că între noi ar fi o pb... literară. Între noi a fost, probabil, o pb literară, la început, dar nici de asta nu sunt sigur. Acum e devenit personală, însă doar pentru tine. Cert e că, la tine, nu mai e vorba de aversiune ori răutate, ci de ură. Ai înmagazinat-o în timp şi ţi-o manifeşti acum, prin încercări, vezi doamne, de-a te convinge chiar pe tine că eu aş scrie prost. Aproape toate offtopicurile astea jenante le-ai provocat tu, prin intervenţii obiective spui tu, în fapt, intervenţii de trotuar fardate puţintel intelectual. Când am început eu vreo discuţie între noi ultima dată? Sau de câte ori? Crezi că dacă ai reuşit să înveţi trei cuvinte critice de-ale oamenilor mari şi fluturi de zor vocabula "clişeic" te ia cineva în serios? Păi tu ai probleme cu scrisul de ordin primar, margas, anaflabeto, şi ai pretenţii literare? Dai verdicte? Faci exegeze? Abia ăsta e veleitarism!
Nu ti se pare prea mare trecerea de la "protoplasmă fecundată de umbre" la "o piatră cioplită se desprinde din zid" ? Am remarcat detaliile celulare (protoplama, alveole), dar la un astfel de text inceputul strica tot prin incompatibilitate. Cum spune Caragea "Scrasnec neuronal particule de anomalie post-traumatica" (Delirium Tremens). Ideea e ca se duce tot. Poate ca inceputul e bun, dar nu in textul acesta, nu in contextul acesta. Continuarea e destul de buna cu mici exceptii. "profeții își râd în bărbile albe" constituie un stereotip major. Ai expus politica legata de stereotip ca si mijloc utilizat si nu evitat, dar asta e cam mare. Nu inteleg existenta versului "un braț s-a-ncordat"(nu-i pot intui scopul... poate ca nici nu trebuie). In rest mi-a placut mult ideea din "crestem mocnit". Ialin
Ceea ce dovedește că ai oareșce cultură muzicală. Da, titlul este cunocut, By the Rivers of Babylon, era șlagărul în vogă prin 1978. Scos recent de la naftalină are după cum ști origini foarte vechi. Izvorînd dintr-un psalm, are un destin predestinat nemuririi; de aici te descurci. Textul meu se referă la un singur rîu. Chiar nu recunoști peisajele? Cît despre viitor, și despre viață, cum și le face omul. Eu cred în viitor, unul salubru și cred în viață, of, da .
Deși nu-mi plac locuitorii canalelor, textul tău m-a sensibilizat. Ai metafore reușite "domnul îi bate caiele de argint în tâmple" "e umbra ta de copil uitată în tine" și o emoție care se strecoară fin în text. tincuta
Eh Virgile, aici ai pus punctul pe "i" zic eu fara sa te prinzi de fapt care-i schema dar ma rog eu m-am destins cu putina adrenalina in duelul asta cu Paul, sper ca nu s-a suparat nimeni pe bune... iar daca da, uite eu sunt primul care imi cer aici si pe fata scuze. Dar am simtit din replicile lui Paul exact acea doza de umor care, mie cel putin, mi-a facut bine in aceasta paranoia de criza. Salutare Paule man si te citesc in continuare cu aceeasi placere. Andu
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
este un text la care țin mult. din acest motiv si numai de aceasta data rog comentatorii (daca vor mai fi) sa nu faca din el un motiv de joacă.... multumesc
pentru textul : dorina denu că aș fi unul dintre cârcotași, iertare! dar mi-a sărit în ochi "nevarsată - nevărsată". îmi plac echilibrul textului și metaforele. și mai ales îmi plac seriile 2 și 3, mai "umanizate", ca pentru fiecare dintre noi. alegerea sufletului "gol" și a îngerului de o treaptă inferioară (adică "de casă" - nu cred că se confundă cu un înger păzitor, însă) trimite către eteric... și etericul nu poate fi închis în colivie pentru totdeauna. moarte îi eliberează pe ambii. a LEX. PS.: apropo, nu le am cu clasificarea poeziei în modernă, clasică, postmodernă etc. așa că nu îl încadrez nicăieri. a CELAȘI.
pentru textul : moebius love for angels deTitlul acestui text este foarte potrivit ca titlu pentru un volum viitor al tău.
pentru textul : Dungi şi buline deSilvia, ma aflu in perioada in care incerc sa descopar si alte parti ale poeziei din mine:). Intr-adevar, este mai halucinant, mai neobisnuit insa chiar deloc stiintific, cel putin eu n-am invatat asa la scoala. Un text stiintific nu aduce cu el dedesupturi, zic si io.
pentru textul : pe autostrada h44 nu circulă logane deDaca am o marca deja, e de bine, de ce n-ar fi? Apoi incepe sa-mi placa modul asta de a scrie si probabil o sa ma tina pana inceteaza si rahatul care vine odata cu paparudele, inhibitiile si ocolisurile de prin alte parti ale lumii si nu numai.
No, eu atat zic, si unele ciuperci mai neobisnuite sunt halucinante, sper ca textul meu sa nu fi avut acelas efect asupra ta.
1. Cu partea artistică, stai bine, însă, textul este foarte aglomerat. Trebuie să scapi foarte repede de paranteză la "(re)făcut". "azi nu am timp de refăcut imperii" etc. etc.
2. La fel pentru: "zilele mele/ zile când am fost trist/ când am scuipat/când m-am lăsat târât/" pot fi scrise astfel:
zilele mele
zile când am fost trist
când am scuipat
când m-am lăsat târât"
3. pieptul Ii(sus)-uLui când (re)devin - fără paranteze
4. poţi să taci iubite/iubito poveştile tale despre iluminare/iluminaţi îmi - trebuie să te hotărăşti ori iubite ori iubito, la fel şi pentru iluminare/iluminaţi. redundant, pierde cititorul, tot ce şi-a imaginat el până aici, se duce apa sâmbetei prin haoticul el/ea pentru că nu ştiu ca cititor în ce grupă să mă încadrez, zăpăceşti cititorul şi nu în sensul bun.
5. imagini care îmi plac, versuri foarte bune în opinia mea: "femeia stă la geam de peste 30 de ani/cu mâinile încrengănate ca nişte anotimpuri uitate/aşteaptă să-i treacă o ambulanţă pe sub şira spinării";
"Sfântă Marie în şanţul ăsta păsările au uitat să dea din capete
aici chiar nu mai e loc pentru un alt soare aici se retrag apele";
"pe muribundul pat cu miros atât de uzual de naflalină
presărată peste o primăvară uscată din sticluţe fumurii şi
din paşii trufaşi de tandafiri întunecaţi paşi ai emfaticilor poeţi
bătuţi pe sub poduri amestecându-le oasele-n trupuri"
E păcat pentru că ai multe imagini frumoase, multe metafore reuşite. Cred că ai potenţial şi poate vrei să ţii cont şi de sugestii, nu ar fi rău.
pentru textul : poți să taci deCompar versurile de la început şi de la final:
pentru textul : piatră de var de,,îmbrăcată în haine de Pierrot"
,,în zdrenţe de lepros" şi sunt tentată să cred că s-a vrut surprinderea unei involuţii în special biologice. Culoarea dominantă a poemului e albul, un alb maladiv, având în vedere aspectul leprei. Consider că imaginile sunt foarte sugestive şi apreciez asta. Susţin observaţia Silviei.
și pleacă ca o floare dusă de apă.erata. francisc, ea pleaca... noi ramanem sa ne ospătăm cu ce ne-a mai ramas.
pentru textul : Ospăț demultumesc vladimir, ti-am urmat sfatul si am incercat sa rescriu, intr-adevar prima strofa nu era scrisa in tonul celorlalte... ma bucura semnul tau!
pentru textul : în umbra părului tău deDin cdnd in cand banalul mai naste si (oarece) poezie. E prea putin (oarece). Astept mult mai mult. Ca in alte texte ale tale.
pentru textul : probă de țesut flori deyester, mi-a plăcut caracterul în care ai definit poemul (:"sexy"). mulţumesc.
pentru textul : despre cum am murit astă noapte deDihania, dacă au plăcut cel puţin 2 versuri, e mai bine decît nimic. mulţumesc că mi-ai lăsat un semn de citire. comentariile mă ajută.
am modificat cîte ceva în poem. poate e mai bine.
Boba, Boba, hai să vorbim și serios (dacă putem). Vezi că am mai adăugat ceva la text. Spui matale: „negativismul e lung, mai lung decat calea ferata de la vascauti la barlad (vezi intrebari existentiale)”. Iar într-un com la alt text, vorbești despre «teologia negativă» sau «apofatică» cum se zice în ortodoxie; de ea, fără să fie numită, se vorbește și în islam; iar în budism – se practică. Wittgenstein, la rȃndul său, zice „despre ceea ce nu se poate vorbi, trebuie să se tacă”; sau, eventual, să „se arate”, dacă e posibil. Ori cȃnd CINEVA, după ce s-a ajuns în vȃrful stȃlpului, «arată» (tot cu degetul «vorbirii»: „Realizează-l!” - e vorba de «vid») în loc să te uiți la «deget» mergi la ținta indicată. Dacă ești în stare să-l „realizezi” (sau nu), asta depinde de fiecare în parte! De la Nietzsche și pȃnă „teologia negativă” e un drum „mai lung decȃt calea ferată de la văscăuți la bȃrlad”.
pentru textul : Axis Mundi deam reuşit, îmi pare nespus de rău, Virgil, asta nu înseamnă că nu apreciez gestul de a-mi fi lăsat un semn sub text.
Paul, mă bucur că ai simţit acţiunea, pe asta m-am bazat folosind verbul (,) descriptiv cum remarcă şi Virgil, însă cam ăsta mi-a fost scopul. ai dreptate cu ultimele versuri, chiar eu am stat în dubiu pentru ele, m-am gândit, totuşi, că ajutoarele "caritabile" ar fi de preferat îmbulzelii la pupat moaşte.
mulţumesc şi vă mai aştept.
pentru textul : vâlvă deMultumesc de trecere si sugestie.Voi pastra "bizar" din motive de nuanta, se vrea mai mult o idee conclusiva asupra celor anterioare din intreg textul. Legat de uzitarea motivului tacerii si de contemplare in sine... foarte probabil sa aveti dreptate, cred ca m-am gandit sa punctez unele idei si le-am pus intr-un chenar destul de comun. Ialin
pentru textul : Bizar... deMulțumesc de trecere, Ialin! Acest poem nu are o structură cautată, de aceea -poate- este imperfect.Nu și pentru mine :) Chiar exprimă ce simt...Mă voi gândi la observațiile tale.
pentru textul : Arșița verii noastre demie imi place: "sfîrșitul unei ferestre pălmuite de ploaie în liniște
pentru textul : uneori dumnezeu mă scoate din priză defără soare".
e ca usa secreta din alice in tara minunilor. ma duce in alta parte, cea nescrisa probabil. e multa poezie aici, parca as fi intr-o sera...da, da...e o sera...sunt in transa...buhuhu...a trecut o pasare chiar prin ochii mei...
sper ca am voie sa comentez si sa fiu si vesela.
De revizuit punctuația și antepenultimul vers. Întotdeauna virgulă înainte de dar.
pentru textul : Trecere imaginară deUn typo în primul vers.
Apreciez ideea poemului. Poate ar fi trebuit alt titlu, mai ales că se regăsește în ultimul vers.
nu vad unde este inovatia si apoi daca se doreste o comunicare cu consiliul hermeneia exista caile rezervate ptr asa ceva.
pentru textul : concursurile de poezie deun poem de relatii binare cu interferente existentiale pe marginea Creatiei si a Creatorului ei, intr-o "Lume de mântuială. Amândoi" metamorfoza eterna a doua fiinte ce imi aduce aminte de un film The Fly (1986) - David Cronenberg. "că bărbatul și femeia din locul acesta se înghesuie unul în altul și devin – pentru totdeauna – un singur clovn."
pentru textul : Lume de mantuiala. Amandoi deare mai multă încredere în poeţi decât poeţii în poeţi, decât poeţii în ei înşişi!
pentru textul : dulce de moarte dee dificil să te pui în pielea altcuiva!
Adri, nu e deloc simplu ce "îndurerezi" tu aici!
Ceea ce nu înţeleg eu, e de ce, margas, te chinui să convingi pe cineva că între noi ar fi o pb... literară. Între noi a fost, probabil, o pb literară, la început, dar nici de asta nu sunt sigur. Acum e devenit personală, însă doar pentru tine. Cert e că, la tine, nu mai e vorba de aversiune ori răutate, ci de ură. Ai înmagazinat-o în timp şi ţi-o manifeşti acum, prin încercări, vezi doamne, de-a te convinge chiar pe tine că eu aş scrie prost. Aproape toate offtopicurile astea jenante le-ai provocat tu, prin intervenţii obiective spui tu, în fapt, intervenţii de trotuar fardate puţintel intelectual. Când am început eu vreo discuţie între noi ultima dată? Sau de câte ori? Crezi că dacă ai reuşit să înveţi trei cuvinte critice de-ale oamenilor mari şi fluturi de zor vocabula "clişeic" te ia cineva în serios? Păi tu ai probleme cu scrisul de ordin primar, margas, anaflabeto, şi ai pretenţii literare? Dai verdicte? Faci exegeze? Abia ăsta e veleitarism!
Treci odată peste!
pentru textul : Şi atunci m-am ridicat pe sufletele din spate deNu ti se pare prea mare trecerea de la "protoplasmă fecundată de umbre" la "o piatră cioplită se desprinde din zid" ? Am remarcat detaliile celulare (protoplama, alveole), dar la un astfel de text inceputul strica tot prin incompatibilitate. Cum spune Caragea "Scrasnec neuronal particule de anomalie post-traumatica" (Delirium Tremens). Ideea e ca se duce tot. Poate ca inceputul e bun, dar nu in textul acesta, nu in contextul acesta. Continuarea e destul de buna cu mici exceptii. "profeții își râd în bărbile albe" constituie un stereotip major. Ai expus politica legata de stereotip ca si mijloc utilizat si nu evitat, dar asta e cam mare. Nu inteleg existenta versului "un braț s-a-ncordat"(nu-i pot intui scopul... poate ca nici nu trebuie). In rest mi-a placut mult ideea din "crestem mocnit". Ialin
pentru textul : (meta)morfoze deCeea ce dovedește că ai oareșce cultură muzicală. Da, titlul este cunocut, By the Rivers of Babylon, era șlagărul în vogă prin 1978. Scos recent de la naftalină are după cum ști origini foarte vechi. Izvorînd dintr-un psalm, are un destin predestinat nemuririi; de aici te descurci. Textul meu se referă la un singur rîu. Chiar nu recunoști peisajele? Cît despre viitor, și despre viață, cum și le face omul. Eu cred în viitor, unul salubru și cred în viață, of, da .
pentru textul : By the River of Babylon deDeși nu-mi plac locuitorii canalelor, textul tău m-a sensibilizat. Ai metafore reușite "domnul îi bate caiele de argint în tâmple" "e umbra ta de copil uitată în tine" și o emoție care se strecoară fin în text. tincuta
pentru textul : Simion de"A scrie e ca și cum ai ridica o biserică pentru un dumnezeu pe care nu-l găsești." iata o fraza pe care o voi tine minte, cu siguranta.
pentru textul : viața ca un cerc deEh Virgile, aici ai pus punctul pe "i" zic eu fara sa te prinzi de fapt care-i schema dar ma rog eu m-am destins cu putina adrenalina in duelul asta cu Paul, sper ca nu s-a suparat nimeni pe bune... iar daca da, uite eu sunt primul care imi cer aici si pe fata scuze. Dar am simtit din replicile lui Paul exact acea doza de umor care, mie cel putin, mi-a facut bine in aceasta paranoia de criza. Salutare Paule man si te citesc in continuare cu aceeasi placere. Andu
pentru textul : fulger cu aromă de vanilie deurîţilor,sînteţi atât de frumoşi! Felicitări!
aţi putea să-i numiţi pe toti cei prezenţi ca un fel de notă informatoare?
pentru textul : Cenaclul Virtualia - prima generaţie de poeţi "post-apocaliptici" dedragele mele, va multumesc din suflet. oriana, tu tot timpul ai dreptate. ec
pentru textul : în fond nu era decît o dimineață mai tristă detitlul e genial
pentru textul : primăvara lui ghilgameș deinspirat si simpatic. mai ales: "dar niciodată n-o să înțeleg de ce teii/ înfloresc pe furiș/ la fel ca oasele mele duminica".
pentru textul : portret cu duminică dem-am exprimat gresit. daca schimbi ultimele cuvinte intre ele, de la primele versuri... în fiecare cuvînt am ascuns un vinovăție
pentru textul : ars poetica II dePagini