Există o tonalitate gravă dincolo de convențiile arhicunoscute propuse, o aparență menită să desfigureze elegiile disco în care suntem tentați să alunecăm uneori: "ca o durere de articulații, libertatea de a gândi lumea, numai trupul aplecat… ca un suport verde cu imagini pentru cea mai simplă lumânare parfumată, când se aprinde ea știu că toate secundele mele fac dragoste cu ce ating Când te gândești că luminile se desfac strident în felii de iarnă pe trecerile de pietoni din sufletul fiecăruia... ..."și în mine tot brazi care habar nu au ce e zăpada" de acord. eram sigură: se mai întâmplă și altora.
Otilia, am dezbătut problema şi am găsit că e bună sugestia ta. pasăre albă sa fie. mulţumesc pentru citire, apreciere şi acest com cu peniţă. am visat că scosesem o carte şi prima copie ţi-o dădusem ţie.
Costel, mi-a fost greu la inceput sa citesc poemul tau, cred ca are prea multe virgule printre alte abuzuri gramaticale si semantice: "incerc sa recapat, controlul pierdut" si mai sunt, Doamne cate mai sunt ! Poate ca poemul tau ar trebui editat, redus la factura de la electrica (cea care se ocupa desigur de problemele curentului) si apoi repostat, dar versiunea actuala trebuie salvata neaparat undeva. Eu cel putin asa am facut. Printre multe altele,"ma-ntorc impotriva, las turma sa curga" e absolut genial. Multumesc pentru lectura, Andu
Profetule, David nu a incurcat-o in vreme ce Saul putem zice c-a patit-o definitiv. Un text criptic spui? Ok, dar nu mi s-a spus ca trebuie sa-mi iau cartea de coduri cind cineva se adreseaza unuia dintre regii mei. Ori se vorbeste cu ei pe intelesul meu ori nu. Regele David s-ar fi tavalit pe jos cititnd. Era un tip fain, cu simtul umorului, dragoste de viata , era un luptator si nu un filozof morbid. Criptic...hm. Vrei ceva criptic? O sa-ti scriu, cu alta ocazie.
Nu vreau să îmi mai pierd vremea cu polemici sterile despre corectitudinea limbii române (așa o fi, "cărora") mai bine scriu alte parodii, hahaha. Deși mărturisesc c-aș vrea să mă concentrez mai mult pe proză, am o mulțime de idei în cap și doar lipsa de timp mă împiedică să le pun pe hârtie. Scriind și răspunzând la comentarii îmi mănâncă din timpul disponibil pentru creație, și mai curând aș vrea să fac ceva progrese în legătură cu calitatea textelor mele decât să fac box de idei cu alții (ca practicant vechi al artelor marțiale, prefer confruntarea "pe viu", evident, în spirit prietenesc :-)...)
Bobadil, ai dreptul la o parere, ti-o respect pt ca e dreptul tau, dar cam atit. Personal nu vad niciun dezacord: narile adulmeca, pamintul rivneste. Din punctul meu de vedere as fi luat in considerare sfatul tau, dar tu in momentul de fata ai o mare problema, mai mare decit diareea mea verbala : lipsa de credibilitate.Pe ultimile mele texte te-ai rafuit cu toti, chiar daca aveai sa nu dreptate. Din eleganta nu am raspuns. La fel cum din eleganta trec cu vederea si aluzia din ultimul rind al comului. Am sa te rog ca in momentul in care vei avea cu adevarat ceva de spus cu privire la un text, ceva care sa ma ajute, atunci si numai atunci sa lasi un comentariu. Pina atunci opiniile tale de orice fel nu ma intereseaza. Eu nu am ajuns ciuca batailor tale. Sunt satul de crizele tale. Cind mai simti nevoia imperioasa de a te lua de mine, iti recomand sa scrii bancuri. Intr-un timp o faceai chiar bine.
Voi cauta greselile. Intortocheat? Pentru cine nu cunoaste mediul, e posibil ca am intrat prea direct in el, si in gandurile unui om prins in el. Am sa revin peste el, probabil mai incolo, acum mi-e prea apropiat ca sa corectez ceva obiectiv. Oricum, multumesc de parere si comentariu. Pentru ca este vorba de interactiuni continue intre oameni care nu se cunosc, fiecare asteapta ceva-altceva de la celalalt dar comunicarea e la un nivel bazal (nu mereu, dar de multe ori). Necunoasterea naste vina, inteligenta nu este mereu apreciata (mai rar, dar cazul de sus e unul, oameni lipsiti de simt pedagogic sunt rari, dar exista, si cand intalnesti unul cum e personajul de mai sus, se infiinteaza si sentimentul de frustrare superioara, si eu zic ca in lipsa unei comunicari, e normal sa fie acolo.) Pentru mine a fost anomalia care m-a pus pe scris. Povestea etnica pe sleau? Nu este, ce am spus acolo e doar inca o realitate a omului care traieste in acest mediu. Ce-ar fi fost daca integram in text nesimtirea cu care vorbesc numai in ungureste colegii de fata cu noi, romanii, tocmai pentru ca stiu ca nu intelegem si ne izoleaza, cum unele cadre medicale fac la fel. Cum exista pepiniere de ungurime, licee cu profil unguresc care s-au creat cu directiva direct de la Bucuresti (desi elevii maghiari, culmea, nu si-au dorit asta), cum am colegi care si-au cumparat Bac-ul la romana, care nu stiu nimic mai mult decat da/nu/nu stiu, cum intalnesti pacienti care nu vor sa vorbeasca romaneste, cum intalnesti romani care nu vor sa stie ungureste, cum se fac angajari, cum se castiga interviuri, cum se deschid unele usi numai pe acest considerent, cum rar vezi prietenii interetnice. Sunt realitati care intr-o zona ca aceasta, iti irita retina zilnic. Am prieteni maghiari, si sunt departe de a fi o extremista, pe multi dintre ei ii apreciez, sunt o minoritate extrem de unita si responsabila de obicei, in orice fac. Oricat de inciudat i-as privi uneori, trebuie sa ii apreciez. Lumea aici merge inainte, cu sau fara calcari pe coada.E normalul. Asa ca.. povestea cu rîia? E light. Ai fi văzut, la sfîrșitul textului, între Csungy și personajul principal se leaga chiar o prietenie.
Cele 12 secunde nu știu câtă legătură au cu cele 11 minute ale lui Coehlo, din motive de necitire. Pentru cuvintele cu literele lipsă nu e vreun alt răspuns decât încercarea de a le smulge poeziei, pentru moment. Cred că ultimele trei strofe sunt prea contextuale și au prea multe nume proprii. Le voi mai lucra. Mulțumesc pentru comentariu și mă bucur că ți-a plăcut ceva din acest text.
nu, nu m-am prins. ceea ce ai vrut dumitale sa atentionezi, este de fapt faptul ca nu ti-ai permite sa vb cu fica ta asa cum vb cu mine. te credeam om serios. dar te-ai dovedit a fi destul de needucat. imi pare rau, la virsta matale, avind o fata de 17 ani. nu te mustra deloc constiinta?
multumesc Marina, iata poemul acesta mi-a adus cu cateva minute in urma excluderea de pe un alt site literar... acum nu mai stiu ce sa spun despre el daca e bun, daca nu cumva suntem subiectivi si receptam literatura in functie de starea de moment... mai bine sa ne rugam, cine stie..vine noaptea...
draga Doru, administratorul site-ului nu o sa intre in baza de date sa iti stearga tie greselile. DE ACEEA a fost creata facilitatea de stergere a textului. Te rog sa o folosesti si sa fii mai atent pe viitor. De asemeni te rog sa iti editezi titlurile textelor si sa scoti majusculele. Majuscula la inceputul titlului este suficient.
Foarte bun acest poem ca tematică, mesaj şi nu în ultimul rând ca realizare. Bine dozate figurile de stil utilizate. Imagini foarte puternice şi o simbolistică aparte.
"picioarele mâinile inima ţi se iau"
"viaţa ta de om cumsecade (...)
era uşă de mort prin care trecea maşina salvării"
alma, multumesc. intamplarea de a fi si seductia ei sunt ceea ce face din mine ceva mai mult decat un minus sau zero. a urca si a impartasi din ceea ce suntem mi se pare esential. cine are ochi de vazut sa vada ochii celuilalt. al dvs, francisc, martorul
Stiu ca pentru unii cititori aceasta povestire pare a fi o dezordine totala,dar in gandul meu,toate au un fir si o cronologie, si in toata dezordinea sa exista o oarecare ordine. :)
mi-ar fi plăcut finalul aşa: "cînd mă simt doar eu' (în) "şi clipocitul ploii"
şi aş scăpa cumva de "indecent"
remarc începutul: "uneori aș vrea să îmbătrînesc/și nu se mai poate"
metafora asta este stranie "Transpiram între stele și între picioarele meselor." dacă spuneai "între picioarele scaunelor" mă gândeam la Maestrul Marilor Combinatii din Ilf și Petrov...
sper că nu mi s-a înțeles că aș fi spus că ostilitatea în opinie este echivalentă cu ipocrizia. îmi place să cred că o citire mai atentă a ceea ce am scris poate aduce mai multă clarificare. să nu ne repezim să tragem concluzii.
Un poem în stil clasic în care apreciez iscusința versificației, apelul subtil la metaforă "Și iar în orășelul stins în iarbă Viței de abur - boturi de cais" sau "Plutesc în băi de-aramă cu toptanul Irozii verzi cu poalele în sus"... Atmosfera nostalgică a poemului își păstrează cantabilitatea, trena prin pulberea de aur a amintirilor. Finalul este realmente de o factură specială, în care intensitatea se acordă unui sentiment peren, de substanță: "- Mai știi, iubito, razele de fân Când ne jucam pe seară popa prostu Cum înfloreau atunci râzând pe sân? - " E toamnă... "Wir alle fallen. Diese Hand da fällt. Und sieh dir andre an: es ist in allen. Und doch ist Einer, welcher dieses Fallen unendlich sanft in seinen Händen hält." (R.M.Rilke) (Noi toți cădem. Și mâna asta, iată. Căderea, vezi, e-n toți și în oricine, Și totuși, este Unul care ține nespus de blând, pe mâini, căderea toată. - Dan Danilă)
Nu-mi place titlul, cred că puteai fi mai inspirat. În rest, un exemplu reușit despre cât de mult te poți desfășura "literar" pe marginea oricărui subiect, cu naturalețe, ironie și humor, și poate cu folos pentru cititori și de ce nu, autor. Nu te-am mai văzut în această ipostază, am savurat textul, hypertextul ș.a.m.d. În fragmentul "cel puțin pentru mine, este profound", ai sau nu un typo? Comentați, spuse vocea din off. (sau din ooof).
Cristina, fixarea aceea temporală în "toamnă" îmi era singura legătură în "real" a discursului, de aceea nu am putut renunţa la ea. Mulţumesc pentru precizare.
Mă bucură că mesajul este totuşi receptat, ori măcar trimiterile. Ai zis bine, Ioan, într-adevăr, nu-mi place să mă opresc doar la semnificaţii, ci la ceea ce stă în spatele lor, la raţiunea semnificaţiilor. Dar mă opresc aici cu explicaţiile, mă simt inconfortabil să-mi explic propriile poezii. Sunt mulţumit că măcar ceva ceva răzbate.
Eugen, e bine că s-a auzit strigarea, dar şi mai bine e că te văd trezit la scris.
domnule cfr,
eu v-am rugat frumos ceva. Şi anume să vă completaţi profilul.
Apoi, cred că vă daţi seama că mai avem o problemă. Şi anume faptul că de o foarte lungă bucată de vreme nu aţi mai publicat nimic pe Hermeneia. Iar acum veniţi relativ brusc cu scopul mai mult sau mai puţin evident de a purta aici un război de muşama cu Dorel Cristea. Ei bine pe mine mă bucură conflictele şi polemicile. Ce nu mă bucură este procedeul. Evident nu aţi putut pune sub textul original un comentariu, o replică, pentru că sînteţi doar membru corespondent pe Hermeneia. Datorită faptului că nu v-a mai interesat să publicaţi aici. Dacă vă hotărîţi să reveniţi ca membru activ pe Hermeneia ştiţi unde să ne anunţaţi. Şi mai ales ştiţi ce presupune aceasta. Abia după aceea veţi pute pune comentarii şi abia după aceea veţi putea purta polemici. Pentru că mie mi se pare puţin inacceptabil să foloseşti Hermeneia doar ca un fel de ring pentru cocoşi. Nu este neaparat scopul ei principal. De aceea voi muta acest text la magazia şantierului literar pînă vom observa evoluţia dumneavoastră.
Bănuiesc că ştiţi "Bivolul şi coţofana" lui Topîrceanu. Nu încercaţi să ne confundaţi cu altcineva.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Există o tonalitate gravă dincolo de convențiile arhicunoscute propuse, o aparență menită să desfigureze elegiile disco în care suntem tentați să alunecăm uneori: "ca o durere de articulații, libertatea de a gândi lumea, numai trupul aplecat… ca un suport verde cu imagini pentru cea mai simplă lumânare parfumată, când se aprinde ea știu că toate secundele mele fac dragoste cu ce ating Când te gândești că luminile se desfac strident în felii de iarnă pe trecerile de pietoni din sufletul fiecăruia... ..."și în mine tot brazi care habar nu au ce e zăpada" de acord. eram sigură: se mai întâmplă și altora.
pentru textul : ...latura moartă a oricărui sublim... deOtilia, am dezbătut problema şi am găsit că e bună sugestia ta. pasăre albă sa fie. mulţumesc pentru citire, apreciere şi acest com cu peniţă. am visat că scosesem o carte şi prima copie ţi-o dădusem ţie.
titlul încă nu e
pentru textul : pasăre albă debătut în cuie.
Costel, mi-a fost greu la inceput sa citesc poemul tau, cred ca are prea multe virgule printre alte abuzuri gramaticale si semantice: "incerc sa recapat, controlul pierdut" si mai sunt, Doamne cate mai sunt ! Poate ca poemul tau ar trebui editat, redus la factura de la electrica (cea care se ocupa desigur de problemele curentului) si apoi repostat, dar versiunea actuala trebuie salvata neaparat undeva. Eu cel putin asa am facut. Printre multe altele,"ma-ntorc impotriva, las turma sa curga" e absolut genial. Multumesc pentru lectura, Andu
pentru textul : A second life deProfetule, David nu a incurcat-o in vreme ce Saul putem zice c-a patit-o definitiv. Un text criptic spui? Ok, dar nu mi s-a spus ca trebuie sa-mi iau cartea de coduri cind cineva se adreseaza unuia dintre regii mei. Ori se vorbeste cu ei pe intelesul meu ori nu. Regele David s-ar fi tavalit pe jos cititnd. Era un tip fain, cu simtul umorului, dragoste de viata , era un luptator si nu un filozof morbid. Criptic...hm. Vrei ceva criptic? O sa-ti scriu, cu alta ocazie.
pentru textul : deuteronomia deNu vreau să îmi mai pierd vremea cu polemici sterile despre corectitudinea limbii române (așa o fi, "cărora") mai bine scriu alte parodii, hahaha. Deși mărturisesc c-aș vrea să mă concentrez mai mult pe proză, am o mulțime de idei în cap și doar lipsa de timp mă împiedică să le pun pe hârtie. Scriind și răspunzând la comentarii îmi mănâncă din timpul disponibil pentru creație, și mai curând aș vrea să fac ceva progrese în legătură cu calitatea textelor mele decât să fac box de idei cu alții (ca practicant vechi al artelor marțiale, prefer confruntarea "pe viu", evident, în spirit prietenesc :-)...)
pentru textul : Un întreg fragmentat deBobadil, ai dreptul la o parere, ti-o respect pt ca e dreptul tau, dar cam atit. Personal nu vad niciun dezacord: narile adulmeca, pamintul rivneste. Din punctul meu de vedere as fi luat in considerare sfatul tau, dar tu in momentul de fata ai o mare problema, mai mare decit diareea mea verbala : lipsa de credibilitate.Pe ultimile mele texte te-ai rafuit cu toti, chiar daca aveai sa nu dreptate. Din eleganta nu am raspuns. La fel cum din eleganta trec cu vederea si aluzia din ultimul rind al comului. Am sa te rog ca in momentul in care vei avea cu adevarat ceva de spus cu privire la un text, ceva care sa ma ajute, atunci si numai atunci sa lasi un comentariu. Pina atunci opiniile tale de orice fel nu ma intereseaza. Eu nu am ajuns ciuca batailor tale. Sunt satul de crizele tale. Cind mai simti nevoia imperioasa de a te lua de mine, iti recomand sa scrii bancuri. Intr-un timp o faceai chiar bine.
pentru textul : alte cinci poeme de dragoste deVoi cauta greselile. Intortocheat? Pentru cine nu cunoaste mediul, e posibil ca am intrat prea direct in el, si in gandurile unui om prins in el. Am sa revin peste el, probabil mai incolo, acum mi-e prea apropiat ca sa corectez ceva obiectiv. Oricum, multumesc de parere si comentariu. Pentru ca este vorba de interactiuni continue intre oameni care nu se cunosc, fiecare asteapta ceva-altceva de la celalalt dar comunicarea e la un nivel bazal (nu mereu, dar de multe ori). Necunoasterea naste vina, inteligenta nu este mereu apreciata (mai rar, dar cazul de sus e unul, oameni lipsiti de simt pedagogic sunt rari, dar exista, si cand intalnesti unul cum e personajul de mai sus, se infiinteaza si sentimentul de frustrare superioara, si eu zic ca in lipsa unei comunicari, e normal sa fie acolo.) Pentru mine a fost anomalia care m-a pus pe scris. Povestea etnica pe sleau? Nu este, ce am spus acolo e doar inca o realitate a omului care traieste in acest mediu. Ce-ar fi fost daca integram in text nesimtirea cu care vorbesc numai in ungureste colegii de fata cu noi, romanii, tocmai pentru ca stiu ca nu intelegem si ne izoleaza, cum unele cadre medicale fac la fel. Cum exista pepiniere de ungurime, licee cu profil unguresc care s-au creat cu directiva direct de la Bucuresti (desi elevii maghiari, culmea, nu si-au dorit asta), cum am colegi care si-au cumparat Bac-ul la romana, care nu stiu nimic mai mult decat da/nu/nu stiu, cum intalnesti pacienti care nu vor sa vorbeasca romaneste, cum intalnesti romani care nu vor sa stie ungureste, cum se fac angajari, cum se castiga interviuri, cum se deschid unele usi numai pe acest considerent, cum rar vezi prietenii interetnice. Sunt realitati care intr-o zona ca aceasta, iti irita retina zilnic. Am prieteni maghiari, si sunt departe de a fi o extremista, pe multi dintre ei ii apreciez, sunt o minoritate extrem de unita si responsabila de obicei, in orice fac. Oricat de inciudat i-as privi uneori, trebuie sa ii apreciez. Lumea aici merge inainte, cu sau fara calcari pe coada.E normalul. Asa ca.. povestea cu rîia? E light. Ai fi văzut, la sfîrșitul textului, între Csungy și personajul principal se leaga chiar o prietenie.
pentru textul : Csungy, tu știai? deCele 12 secunde nu știu câtă legătură au cu cele 11 minute ale lui Coehlo, din motive de necitire. Pentru cuvintele cu literele lipsă nu e vreun alt răspuns decât încercarea de a le smulge poeziei, pentru moment. Cred că ultimele trei strofe sunt prea contextuale și au prea multe nume proprii. Le voi mai lucra. Mulțumesc pentru comentariu și mă bucur că ți-a plăcut ceva din acest text.
pentru textul : 12'' deDupă cum se ştie, statul de ,,corespondent" are unele restricţii.
pentru textul : numai umbra deSe pot afla mai multe de aici http://hermeneia.com/content/hermeneia_20
Iar dacă se doreşte implicare şi se dovedeşte acest fapt, se poate trimite un mail la adresa potrivită de aici http://hermeneia.com/content/regulament_hermeneiacom
err: axiologic, "!", nu "@".
pentru textul : Calistrat Costin în galaxia mea! denu, nu m-am prins. ceea ce ai vrut dumitale sa atentionezi, este de fapt faptul ca nu ti-ai permite sa vb cu fica ta asa cum vb cu mine. te credeam om serios. dar te-ai dovedit a fi destul de needucat. imi pare rau, la virsta matale, avind o fata de 17 ani. nu te mustra deloc constiinta?
pentru textul : bandajul meu alb deam aruncat un suflet
în piatră
nu s-a întâmplat nimic?
n-am aruncat nimic
pentru textul : dezadrian deîn piatră
nu s-a întâmplat un suflet?
multumesc Marina, iata poemul acesta mi-a adus cu cateva minute in urma excluderea de pe un alt site literar... acum nu mai stiu ce sa spun despre el daca e bun, daca nu cumva suntem subiectivi si receptam literatura in functie de starea de moment... mai bine sa ne rugam, cine stie..vine noaptea...
pentru textul : cerceii spanioli deerata. nu stau:)
pentru textul : uite-l pe unul foarte periculos deDeosebit acest descîntec viu în rădăcina atător stele. Îmi pare rău că nu am reușit să-l ascult la RdioLynx, dar cum ai putea face zoom pe timp?
pentru textul : H * dedraga Doru, administratorul site-ului nu o sa intre in baza de date sa iti stearga tie greselile. DE ACEEA a fost creata facilitatea de stergere a textului. Te rog sa o folosesti si sa fii mai atent pe viitor. De asemeni te rog sa iti editezi titlurile textelor si sa scoti majusculele. Majuscula la inceputul titlului este suficient.
pentru textul : MIRCEA deam schimbat finalul cu totul.
pentru textul : duminica nu ploua niciodată deFoarte bun acest poem ca tematică, mesaj şi nu în ultimul rând ca realizare. Bine dozate figurile de stil utilizate. Imagini foarte puternice şi o simbolistică aparte.
"picioarele mâinile inima ţi se iau"
"viaţa ta de om cumsecade (...)
era uşă de mort prin care trecea maşina salvării"
"vei fi dus cu efa între puii de lup"
pentru textul : cui prodest dealma, multumesc. intamplarea de a fi si seductia ei sunt ceea ce face din mine ceva mai mult decat un minus sau zero. a urca si a impartasi din ceea ce suntem mi se pare esential. cine are ochi de vazut sa vada ochii celuilalt. al dvs, francisc, martorul
pentru textul : altarele deStiu ca pentru unii cititori aceasta povestire pare a fi o dezordine totala,dar in gandul meu,toate au un fir si o cronologie, si in toata dezordinea sa exista o oarecare ordine. :)
pentru textul : IUBIREA/DRAGOSTEA demi-ar fi plăcut finalul aşa: "cînd mă simt doar eu' (în) "şi clipocitul ploii"
pentru textul : doar eu și clipocitul ploii deşi aş scăpa cumva de "indecent"
remarc începutul: "uneori aș vrea să îmbătrînesc/și nu se mai poate"
merci Ioana, am modificat. nu am pus urce pentru ca apare in versul urmator dar am folosit altceva
pentru textul : noi propovăduim un hristos nerăstignit demetafora asta este stranie "Transpiram între stele și între picioarele meselor." dacă spuneai "între picioarele scaunelor" mă gândeam la Maestrul Marilor Combinatii din Ilf și Petrov...
pentru textul : Înotam oarecând deLa multi ani Hermeneia! A inceput sa-mi placa aici, la voi. :)
pentru textul : starea hermeneia desper că nu mi s-a înțeles că aș fi spus că ostilitatea în opinie este echivalentă cu ipocrizia. îmi place să cred că o citire mai atentă a ceea ce am scris poate aduce mai multă clarificare. să nu ne repezim să tragem concluzii.
pentru textul : sunt trei crime într-un cocalar desă nu zici tu bobadile că nu îmi plec eu urechea la opiniile tale... am modificat. simpatic catrenul...
pentru textul : nici un erou pentru mausoleu deUn poem în stil clasic în care apreciez iscusința versificației, apelul subtil la metaforă "Și iar în orășelul stins în iarbă Viței de abur - boturi de cais" sau "Plutesc în băi de-aramă cu toptanul Irozii verzi cu poalele în sus"... Atmosfera nostalgică a poemului își păstrează cantabilitatea, trena prin pulberea de aur a amintirilor. Finalul este realmente de o factură specială, în care intensitatea se acordă unui sentiment peren, de substanță: "- Mai știi, iubito, razele de fân Când ne jucam pe seară popa prostu Cum înfloreau atunci râzând pe sân? - " E toamnă... "Wir alle fallen. Diese Hand da fällt. Und sieh dir andre an: es ist in allen. Und doch ist Einer, welcher dieses Fallen unendlich sanft in seinen Händen hält." (R.M.Rilke) (Noi toți cădem. Și mâna asta, iată. Căderea, vezi, e-n toți și în oricine, Și totuși, este Unul care ține nespus de blând, pe mâini, căderea toată. - Dan Danilă)
pentru textul : Mai știi ... deNu-mi place titlul, cred că puteai fi mai inspirat. În rest, un exemplu reușit despre cât de mult te poți desfășura "literar" pe marginea oricărui subiect, cu naturalețe, ironie și humor, și poate cu folos pentru cititori și de ce nu, autor. Nu te-am mai văzut în această ipostază, am savurat textul, hypertextul ș.a.m.d. În fragmentul "cel puțin pentru mine, este profound", ai sau nu un typo? Comentați, spuse vocea din off. (sau din ooof).
pentru textul : zbor deasupra unui cuib de cuc deCristina, fixarea aceea temporală în "toamnă" îmi era singura legătură în "real" a discursului, de aceea nu am putut renunţa la ea. Mulţumesc pentru precizare.
Mă bucură că mesajul este totuşi receptat, ori măcar trimiterile. Ai zis bine, Ioan, într-adevăr, nu-mi place să mă opresc doar la semnificaţii, ci la ceea ce stă în spatele lor, la raţiunea semnificaţiilor. Dar mă opresc aici cu explicaţiile, mă simt inconfortabil să-mi explic propriile poezii. Sunt mulţumit că măcar ceva ceva răzbate.
Eugen, e bine că s-a auzit strigarea, dar şi mai bine e că te văd trezit la scris.
pentru textul : La margine (Profetul) dedomnule cfr,
pentru textul : raspuns la observatiile lui Tudor Cristea deeu v-am rugat frumos ceva. Şi anume să vă completaţi profilul.
Apoi, cred că vă daţi seama că mai avem o problemă. Şi anume faptul că de o foarte lungă bucată de vreme nu aţi mai publicat nimic pe Hermeneia. Iar acum veniţi relativ brusc cu scopul mai mult sau mai puţin evident de a purta aici un război de muşama cu Dorel Cristea. Ei bine pe mine mă bucură conflictele şi polemicile. Ce nu mă bucură este procedeul. Evident nu aţi putut pune sub textul original un comentariu, o replică, pentru că sînteţi doar membru corespondent pe Hermeneia. Datorită faptului că nu v-a mai interesat să publicaţi aici. Dacă vă hotărîţi să reveniţi ca membru activ pe Hermeneia ştiţi unde să ne anunţaţi. Şi mai ales ştiţi ce presupune aceasta. Abia după aceea veţi pute pune comentarii şi abia după aceea veţi putea purta polemici. Pentru că mie mi se pare puţin inacceptabil să foloseşti Hermeneia doar ca un fel de ring pentru cocoşi. Nu este neaparat scopul ei principal. De aceea voi muta acest text la magazia şantierului literar pînă vom observa evoluţia dumneavoastră.
Bănuiesc că ştiţi "Bivolul şi coţofana" lui Topîrceanu. Nu încercaţi să ne confundaţi cu altcineva.
Pagini