Cititoare de tot și de toate, de cele lumești și cele astrale, de la mic la mare, cu ură, cu bucurie în suflete, primim, iată, în acest sezon plin de inundații, un potop de vorbe cozane. Să fie vorba de apocalipsa după Ioan sau despre Apocalipsa după Vaslui, roman citit cu mare plăcere de mine încă de pe vremea când nici nu mă născusem. Adevărul este dincolo de noi sau pe undeva la mijloc. Felicitări autorului. Respecte. Peniță. Over. Silvia.
adriana, onorat de penita. subiectul a fost dezvoltat si chiar terminat. desi ma cam indoiesc de calitatea sfarsitului. sper sa nu te plictisesc si sa te gasesc si in urmatoarele capitole. cu prietenie, andrei t
Remarc versurile: "neantul acesta are o calitate se multiplică se reduce la absurd" (deși, matematic, sunt două "calități") "Salonul 22" e al doilea salon de la etajul 2? (atunci e "deux deux"). Pare de un alb întunecat poemul tău, estompat, aproape transparent. Finalul e prea abrupt, prin "locul meu".
poezia vorbește atât de persuasiv despre realitate - acea realitate absolută, în forma ei nudă, în muțenia ei, în răbdările ei - încât... nu știu de ce se numește „amăgiri”.
poate că aurorul se referă la amăgirile Brigittei...
dar asta e mai puțin important.
las semn de citire și apreciere.
da, bun textul. poate pe ici pe colo are cite o chestie putin fortata care ar putea fi atinsa nitelus cu o tușă finală dar în general e poezie nouă și bună. la mai multe..
Sper ca ultima variantă postată să poată fi vizibilă. Acum la mine se vede bine, ușor în ceață "dăltuit". Mulțumesc pentru înțelegere și ajutor, tuturor.
Superb poem de o verbalitate aparte, o combinație aici doar de solomon știută între peiorație și vibrație în favoarea celei din urmă.
Și da, cum subliniază și Virgil, chiar de poche.
Un poem cât se poate de inspirat.
Margas.
P.S. De eliminat totuși cacofonia de pe final 'ca cea mai bună dintre...'
Ar putea fi chiar interesant un eseu pe tema lucrurilor inutile și imperios necesare a ne ocupa spațiul vital. Dar e jurnal și îmi permit să privesc dincolo de cuvinte, pe masa ta de lucru, apoi dincolo de lucruri, în colecția de vise din copilărie. (Ce văd, nu ține de critica literară.) Se spune că e bine să arunci amintirile, din timp în timp, pentru a face loc altor amintiri (asta fiind o expresie politicoasă a lui mai fă și tu ordine). (Și mai ai niște typos.)
...Personal, găsesc acest discurs agreabil, or poate chiar mai mult. Consider că este foarte greu să scrii o poezie fără culoare, dezbrăcată, în mare parte, de caracterul metaforic/alegoric, şi, totuşi, să reuşeşti să pui cititorul în faţa unui univers elastic, care să incite prin ascunderea unui sens in-evident în... evidenţă. Nu ştiu dacă sunt tocmai coerent, dar mă rog.
...Nu văd ce ar fi rău în naraţiunea unui text poetic. Caracterul autobiografic se relevă cel mai bine prin naraţiune, iar prozaismul, atâta vreme cât este asumat, şi folosit întocmai ca un instrumetn liric, face minuni.
...De aceea, repet, consider că acest text este unul bun, cu unele comparaţii reuşite, asumat, care nu poetizează, care împrăştie lehamite existenţială, acea lehamite care se transformă, de multe ori, în potenţă poetică sui-generis.
...I-as reproşa autorului unele sintagme care nu slujesc nici unei trăsături pomenită în acest com: "aerul tare al înălţimilor/nefericire infinită/să numeri minutele".
Remarc: "ar trebui să mă împrietenesc cu un poet
m-ar putea trezi în toiul nopții la realitate
cu cîte o idee nouă despre nefericire" - da, poate că cei mai mulţi dintre noi ar trebui să începem marea împăcare cu lumea prin noi înşine.
Alma, am postat aici pentru opiniile voastre critice si pentru dezbatere. Altfel ce rost ar mai avea? Balastul de care spui uneori este necesar pentru calatorie. Trenurile au nevoie de pietris sub sine, vapoarele de camere speciale pentru a-si pastra echilibrul in caz de furtuni, aerostatele de sacii cu nisip pentru a prinde inaltime. Este o etapa. Nimeni nu mi-a pomenit pana acum ca as avea un stil. Mai ales ca imi place sa experimentez mai multe genuri literare. Semn bun. Asa ca variantele sunt binevenite :-)
"tentaculele pustiului/ călătoriile copiilior şi morţilor/ odihna insectarului/ valurile lunii/ oasele cuvintelor - mult, prea multe construcţii genitivale. Cele care au şi adjectiv pot deveni aglomerate sau poetizate.
Nu-mi plac cioburile - oare ce-o mai fi rămas neprefăcut în cioburi în poezie...?
Îmi plac: "îngălbenit ca un spital de gînduri"
şi "iar noaptea va consuma
ultima bucată
de pe oasele [cuvintelor] noastre.
Autenticism, o bucățică de viață reală construită cinematografic...Frumos film! Mi-ar fi plăcut și mai mult să fie verbele la prezent, ar fi mai percutant textul (dacă stai să te iei după mine...). Dear, ne mai citim!
este un pasaj deosebit din poezie, din pacate poemul pare fragmentat, sau poate este o stranie senzatie ca l-ai compus altfel, parca nu in aceeasi zi...cat despre vaporasele de hirtie, ele se intorc spre noi dupa ani si ani...dintr-o lume in care ne locuiesc amintirile; sa spunem ca este o metafora si atat.
Ok, purced. Mă deranjează puțin pedalarea pe libertate, dar din punctul de vedere al prea multelor cuvinte folosite. Și înțeleg, sper, că te-ai folosit cum trebuie de vorba aceea prea des folosită vizavi de România. Numai că m-am așteptat să schimbi registrul. Dupa balada am sperat că o să închei cu "și asta mi-a ocupat deja tot sufletul". Sfârșitul frizează antologicul. Mai ales că eu îl văd ca pe o trecere dincolo de românism, o scufundare în umanul ce nu ține cont de granițe.
majoritatea timpului sunt un fel de piatra care sparge capetele tuturor zburand aiurea intre datorii de tot felul. poezia e un animal mic facut covrig in degetul cel mai marunt. ca sa ma linistesc, citesc. si animalutul incepe sa miste. voiam sa stii ca pe la tine trec adesea, cu scopul asta. si poezia ta mi-a stat deschisa pe monitor o zi intreaga (era sa nici nu-ti spun).
"cineva și-a pierdut telefonul
în buzunarul de la spate
era de la nesomn
și multă poezie"
cand am plecat, mi-am comparat infernul cu chestia asta:"paul stătea pe niște trepte
și am știut
că oricât de mult aș fi mers
eram cumva aproape de casă" si mi-a dat asa, o masura a propriei incapacitati. multumesc pentru "se poate si altfel".
Şi mie mi se pare că ultima unitate deraiază stilistic.; mi se pare că ai vrut să justifici cumva captivitatea, fără să fie nevoie; mi separe că ai vrut să închei rotund.
Alte observaţii:
"zilnic sunt scoasă afară ca pe o fiară blândă" - ori "sunt sccoasă afară ca o fiară", ori "(ei) ma scot afară ca pe o fiară".
"îmi revin când se aud oasele şi uşi de fier" - eu aş articula/ dez-articula "oasele" şi "uşile". (...când se aud oasele şi uşile/ când se aud oase şi uşi).
E un text ceva, ceva mai slăbuţ decât cele cu care ne-ai obişnuit.
da, acesta e un pacat mai vechi de-al meu. imi mai scapa. uneori incerc sa il estompez si sa il las doar asa ca un parfum vetust dar nu imi reuseste intotdeauna. e o arta si asta probabil, sa jonglezi cu propriile slabiciuni. si nu intotdeauna cel mai bine minuita.
cred că, într-o zi, am vrut să fac aceeași precizare. sau observație. dorin cozan mi-a amintit. dar poate nu acesta e locul unde ar trebui să spun asta. totuși...?!
parcă s-a făcut liniște, cuiele au sigilat sicriul și în sfârșit ești liber. mi-a lăsat un sentiment de pace poemul ăsta al tău, și ca să fiu mai sugestivă, mi-a adus aminte de asta http://youtu.be/M9cmyZVqwoI
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
adaugire: un endecasilab si un decasilab iambic
pentru textul : Răvașe de laLiz (IV) deCititoare de tot și de toate, de cele lumești și cele astrale, de la mic la mare, cu ură, cu bucurie în suflete, primim, iată, în acest sezon plin de inundații, un potop de vorbe cozane. Să fie vorba de apocalipsa după Ioan sau despre Apocalipsa după Vaslui, roman citit cu mare plăcere de mine încă de pe vremea când nici nu mă născusem. Adevărul este dincolo de noi sau pe undeva la mijloc. Felicitări autorului. Respecte. Peniță. Over. Silvia.
pentru textul : De la Vaslui citire deadriana, onorat de penita. subiectul a fost dezvoltat si chiar terminat. desi ma cam indoiesc de calitatea sfarsitului. sper sa nu te plictisesc si sa te gasesc si in urmatoarele capitole. cu prietenie, andrei t
pentru textul : noaptea laiolilor I deRemarc versurile: "neantul acesta are o calitate se multiplică se reduce la absurd" (deși, matematic, sunt două "calități") "Salonul 22" e al doilea salon de la etajul 2? (atunci e "deux deux"). Pare de un alb întunecat poemul tău, estompat, aproape transparent. Finalul e prea abrupt, prin "locul meu".
pentru textul : salonul 22 depoezia vorbește atât de persuasiv despre realitate - acea realitate absolută, în forma ei nudă, în muțenia ei, în răbdările ei - încât... nu știu de ce se numește „amăgiri”.
poate că aurorul se referă la amăgirile Brigittei...
dar asta e mai puțin important.
pentru textul : amăgiri delas semn de citire și apreciere.
Reuşite versurile:
"în urmă rămâne satul
pentru textul : Piatră de graniţă deca un copil la capătul lumii
se sprijină de câteva case"
eu aștept și un volum de poezie. pînă ce.... felicitări!
pentru textul : De la Vaslui citire dePoate reușești să ne explici și nouă ce ai postat tu aici și ce caută linkul acela acolo. Și sper să se întâmple asta cât mai curând.
pentru textul : Mic tratat de scris parodii deda, bun textul. poate pe ici pe colo are cite o chestie putin fortata care ar putea fi atinsa nitelus cu o tușă finală dar în general e poezie nouă și bună. la mai multe..
pentru textul : Poem intravilan deMarina, mi-ar fi de folos o semnalare punctuala a esafodajelor de care vorbesti. Care parti iti par lipsite de consistenta? :) multumesc.
pentru textul : cenuşă, să ning... deSper ca ultima variantă postată să poată fi vizibilă. Acum la mine se vede bine, ușor în ceață "dăltuit". Mulțumesc pentru înțelegere și ajutor, tuturor.
pentru textul : roca din care mă nasc deSuperb poem de o verbalitate aparte, o combinație aici doar de solomon știută între peiorație și vibrație în favoarea celei din urmă.
pentru textul : cea mai bună dintre poeziile posibile deȘi da, cum subliniază și Virgil, chiar de poche.
Un poem cât se poate de inspirat.
Margas.
P.S. De eliminat totuși cacofonia de pe final 'ca cea mai bună dintre...'
Ar putea fi chiar interesant un eseu pe tema lucrurilor inutile și imperios necesare a ne ocupa spațiul vital. Dar e jurnal și îmi permit să privesc dincolo de cuvinte, pe masa ta de lucru, apoi dincolo de lucruri, în colecția de vise din copilărie. (Ce văd, nu ține de critica literară.) Se spune că e bine să arunci amintirile, din timp în timp, pentru a face loc altor amintiri (asta fiind o expresie politicoasă a lui mai fă și tu ordine). (Și mai ai niște typos.)
pentru textul : pomul cunoștinței binelui și răului de...Personal, găsesc acest discurs agreabil, or poate chiar mai mult. Consider că este foarte greu să scrii o poezie fără culoare, dezbrăcată, în mare parte, de caracterul metaforic/alegoric, şi, totuşi, să reuşeşti să pui cititorul în faţa unui univers elastic, care să incite prin ascunderea unui sens in-evident în... evidenţă. Nu ştiu dacă sunt tocmai coerent, dar mă rog.
...Nu văd ce ar fi rău în naraţiunea unui text poetic. Caracterul autobiografic se relevă cel mai bine prin naraţiune, iar prozaismul, atâta vreme cât este asumat, şi folosit întocmai ca un instrumetn liric, face minuni.
...De aceea, repet, consider că acest text este unul bun, cu unele comparaţii reuşite, asumat, care nu poetizează, care împrăştie lehamite existenţială, acea lehamite care se transformă, de multe ori, în potenţă poetică sui-generis.
...I-as reproşa autorului unele sintagme care nu slujesc nici unei trăsături pomenită în acest com: "aerul tare al înălţimilor/nefericire infinită/să numeri minutele".
Remarc: "ar trebui să mă împrietenesc cu un poet
m-ar putea trezi în toiul nopții la realitate
cu cîte o idee nouă despre nefericire" - da, poate că cei mai mulţi dintre noi ar trebui să începem marea împăcare cu lumea prin noi înşine.
Felicitări!
pentru textul : cu o gaură mare pătrată în piept ▒ deAlma, am postat aici pentru opiniile voastre critice si pentru dezbatere. Altfel ce rost ar mai avea? Balastul de care spui uneori este necesar pentru calatorie. Trenurile au nevoie de pietris sub sine, vapoarele de camere speciale pentru a-si pastra echilibrul in caz de furtuni, aerostatele de sacii cu nisip pentru a prinde inaltime. Este o etapa. Nimeni nu mi-a pomenit pana acum ca as avea un stil. Mai ales ca imi place sa experimentez mai multe genuri literare. Semn bun. Asa ca variantele sunt binevenite :-)
pentru textul : nu cred deo sete de a fi piatra cu totul aparte, o incizie rafinata in forma malformata a spatiului - timpul. .ma bucur mult sa te citesc.
pentru textul : Setea de a fi piatră de"tentaculele pustiului/ călătoriile copiilior şi morţilor/ odihna insectarului/ valurile lunii/ oasele cuvintelor - mult, prea multe construcţii genitivale. Cele care au şi adjectiv pot deveni aglomerate sau poetizate.
Nu-mi plac cioburile - oare ce-o mai fi rămas neprefăcut în cioburi în poezie...?
Îmi plac: "îngălbenit ca un spital de gînduri"
pentru textul : călătorii.cioburi.zile deşi "iar noaptea va consuma
ultima bucată
de pe oasele [cuvintelor] noastre.
Autenticism, o bucățică de viață reală construită cinematografic...Frumos film! Mi-ar fi plăcut și mai mult să fie verbele la prezent, ar fi mai percutant textul (dacă stai să te iei după mine...). Dear, ne mai citim!
pentru textul : aproape noapte pe grant deeste un pasaj deosebit din poezie, din pacate poemul pare fragmentat, sau poate este o stranie senzatie ca l-ai compus altfel, parca nu in aceeasi zi...cat despre vaporasele de hirtie, ele se intorc spre noi dupa ani si ani...dintr-o lume in care ne locuiesc amintirile; sa spunem ca este o metafora si atat.
pentru textul : un alt fel de singurătate deOk, purced. Mă deranjează puțin pedalarea pe libertate, dar din punctul de vedere al prea multelor cuvinte folosite. Și înțeleg, sper, că te-ai folosit cum trebuie de vorba aceea prea des folosită vizavi de România. Numai că m-am așteptat să schimbi registrul. Dupa balada am sperat că o să închei cu "și asta mi-a ocupat deja tot sufletul". Sfârșitul frizează antologicul. Mai ales că eu îl văd ca pe o trecere dincolo de românism, o scufundare în umanul ce nu ține cont de granițe.
pentru textul : all the way home deCred ca poezia ta e alunecoasa ca si pestii si meduzele dintr-insa. Dar intr-atat de mult, incat iti scapa printre degete.
pentru textul : Invazie demajoritatea timpului sunt un fel de piatra care sparge capetele tuturor zburand aiurea intre datorii de tot felul. poezia e un animal mic facut covrig in degetul cel mai marunt. ca sa ma linistesc, citesc. si animalutul incepe sa miste. voiam sa stii ca pe la tine trec adesea, cu scopul asta. si poezia ta mi-a stat deschisa pe monitor o zi intreaga (era sa nici nu-ti spun).
"cineva și-a pierdut telefonul
în buzunarul de la spate
era de la nesomn
și multă poezie"
cand am plecat, mi-am comparat infernul cu chestia asta:"paul stătea pe niște trepte
pentru textul : epitaful unei zile deși am știut
că oricât de mult aș fi mers
eram cumva aproape de casă" si mi-a dat asa, o masura a propriei incapacitati. multumesc pentru "se poate si altfel".
rectific: almost my favorite (ma refer la adrian graunfels) ufff, scuze... :)
pentru textul : consuelo si medea deŞi mie mi se pare că ultima unitate deraiază stilistic.; mi se pare că ai vrut să justifici cumva captivitatea, fără să fie nevoie; mi separe că ai vrut să închei rotund.
Alte observaţii:
"zilnic sunt scoasă afară ca pe o fiară blândă" - ori "sunt sccoasă afară ca o fiară", ori "(ei) ma scot afară ca pe o fiară".
"îmi revin când se aud oasele şi uşi de fier" - eu aş articula/ dez-articula "oasele" şi "uşile". (...când se aud oasele şi uşile/ când se aud oase şi uşi).
E un text ceva, ceva mai slăbuţ decât cele cu care ne-ai obişnuit.
pentru textul : penitenciarul nr.11 deca o mică perlă ascunsă într-o scoică
pentru textul : spațiu de"încât îmi pulsează teama-n buricele degetelor
pentru textul : tu nu ai de unde să ştii dede frică să nu adorm până la urmă" - aş reface aici.
da, acesta e un pacat mai vechi de-al meu. imi mai scapa. uneori incerc sa il estompez si sa il las doar asa ca un parfum vetust dar nu imi reuseste intotdeauna. e o arta si asta probabil, sa jonglezi cu propriile slabiciuni. si nu intotdeauna cel mai bine minuita.
pentru textul : frica de zero absolut decred că, într-o zi, am vrut să fac aceeași precizare. sau observație. dorin cozan mi-a amintit. dar poate nu acesta e locul unde ar trebui să spun asta. totuși...?!
pentru textul : Hermeneia.com la o lună de existență dee mai bine.
pentru textul : dispersie deparcă s-a făcut liniște, cuiele au sigilat sicriul și în sfârșit ești liber. mi-a lăsat un sentiment de pace poemul ăsta al tău, și ca să fiu mai sugestivă, mi-a adus aminte de asta http://youtu.be/M9cmyZVqwoI
pentru textul : Revelaţie dePagini