celestin -
Întotdeauna lumii i-a plăcut
să privească
peste umerii mei
peste inima mea
pământul e un album de oase
însoțește-mă și tu
la înălțimea gândurilor
e un nou început
să ducem zborul șoimului flămând
ne hrănim cu boabe de clipe
respiră căutarea spre inima mea
împreună să umanizăm
încă o încercare
în ochii celor singuri
nu poți vedea fericire
au chipuri pătate de ceară topită
înalță-te prin cuvinte
în sus e drumul frumosului vis.
Poezie:
Comentarii
- repetăm, repetăm, dar să nu plictisim -
a.a.a. -
Antal, tu nu crezi că sunt cuvinte suficiente în limba română? Sau vrei să le goleşti de toate sensurile latente de te repeţi atât de îngrozitor de mult?
"să privească, priveşte-mă, nu poţi privi
să, să, să, să
peste inima mea, spre inima mea
sufletul celor singuri, sufletul pereche
respirate reciproc, respirăm reciproc".
Reflexul ăsta + clişeele de genul "doar sufletul pereche se înalță prin cuvinte" pot strica orice chestie bună, cum ar fi:
"Întotdeauna lumii i-a plăcut
să privească
peste umerii mei
peste inima mea /
pământul e un album de oase".
Mulțumesc Adrian pentru idei
celestin -
Mulțumesc Adrian pentru idei am ținut cont de ele și am făcut niște modificări în poezie...ai multă dreptate apreciez mult intervențiile tale,mă ajutș să văd unde greșesc.