Bine, Adrian, dar exact la asta mă refeream, și anume la „vanența ei de după geneză”, răspunzând la a doua întrebare. la ceea ce se întâmplă (ori ar trebui să se întâmple, ori e de dorit să de întâmple) după ce te-ai eliberat de ea. e vorba de diferența aceea dintre „golul” sau „vidul” în care ai fost absorbit și detașarea de după.
firește, nu știu cum și ce simte altcineva în momentele respective, încă n-am ajuns cu detașarea până acolo încât să pot îmbrățișa întreaga lume și fiecare secundă a acestei întregi lumi (de cealaltă, nici nu mai vorbesc!).
PS: acum observ că-l dădusem drept exemplu, în ultimul răspuns, pe un anume Gheorghiță - te rog să nu o consideri nu știu ce ironie (mai ales după discuțiile noastre de acum două zile) pentru că n-ai de ce. Culmea e că nu-mi amintesc de nicio rudă sau de niciu prieten (în viață) cu acest nume. nu știu, o fi de vină micuța Stratan cu Gheorghiță al ei, dimineață, în taxi, a trebuit să ascult de trei ori melodia asta! :)
Mădălina, mulțumesc pentru lămurire. e liniștitoare. :)
evident, răspunsul depinde de ce înțelegi prin salvarea lumii. și aș mai adăuga că nu există numai frumos. există și urît. iar estetica lui nu e cu mai puțin importantă. iar asta probabil reașează piesele pe tabla de joc între adevăr, credință și frumos
deja s-au zis destule despre poezia ta, care da, este de penita. nu e prima lectura. dar am acelasi sentiment - ca poezia asta se-nfasoara in jurul cititorului, ca o melodie de jazz.
desi am ezitat, parca nu ma lasa sufletul sa nu-ti dau o penita.
erată 2
în loc de "nu pot discuta nici în contradictoriu, nici în "concens" cu oameni care sunt plini de orgolii şi vanităţi, şi confundă spaţiul virtual cu ograda bunicilor, unde au voie să facă orice."
se va citi" personal,nu pot discuta nici în contradictoriu, nici în "consens" cu oameni care sunt plini de orgolii şi vanităţi, şi confundă spaţiul virtual cu ograda bunicilor, unde au voie să facă orice."
please do, Andule. Asa sint eu mai, probabil ceva mai ciudat. Cam totdeauna am cautat ceva ce pentru mine suna autentic. Am o indiferenta aproape perfecta fata de parerile celorlalti cind imi aleg eu lucrurile.
: chiar suferiti de o patima personala. eu unul nu am nimic, viata este scurta sa lasam rautatile. parerea dumneavoastra, minima, insignifianta, nu o sa o bag in seama. mai treceti, dar ceva mai argumentat si fara mistouri de otv. domnul Daniel Corbu nu mi-a publicat volumul de capul domniei sale, a fost un concurs, din fericire pentru mine nu singurul pe care l-am castigat. va rog frumos sa nu mai faceti spume in subsolul poeziilor mele, de acum nu o sa va mai raspund la astfel de comentarii deplorabile.
Mi se pare că textul a îmbrăcat niște stereotipii în cuvinte „flamboaiante” (asta ca să fiu în ton):
„oceane de suflete”, „răscrucea odăilor dorului”, „ praguri de vise” etc. E un text lipsit de „zvâc” care are un oarece patetism(literar). Mie personal mi-ar plăcea să văd ceva mai „curajos” de la textele autoarei, să improvizeze un pic, să încerce o ieșire din tipar, o ieșire din zona de comfort, cu atât mai mult cu cât e vers liber. „Sky is the limit !” :)
trebuia sa fie neaparat "Te pișă-n colo, la perete!"? . n-ar fi mers mai ok un alt vers? mi se pare cam picat de nicaieri. in rest, apreciem stilul ludic....
În primul rând mulţumesc frumos pentru lectură şi semn, stimată Anna – Nuţa Crăciun. Mă întreb dacă nu cumva, fără să ştim, paşii noştri nu s-au intersectat prin judeţul ăsta devastat (economic).
Dar nu despre asta e vorba în acest poem, ci despre zădărnicia şi neantul ce pun stăpânire pe omul conştient de inconsistenţa sa. Despre drama inconsistenţei eului, cu manifestările sale lirice în călătoria prin realul istoric, rezonând cu inconsistenţa şi precaritatea acestei realităţi cu valorile sale cu tot, zise absolute. Chiar în bronzul, gândit de cei vechi mai tare decât moartea, stă ascuns şi lucrează letal viermele.
P.S. Probabil, nu trebuia să explic acest text, să nu se interpreteze altfel. Am făcut-o!! Înapoi nu mai dau acum. Încă o dată mulţumesc. Numai bine vă doresc. Zapata.
p.s. Am să "curentez" versul "ăla lung". Să se-nveţe minte!!
textul e bun dar pe alocurea tradeaza o oarecare lene sau poate neglijenta. sau poate un fel de n-am chef sa fiu exigenta cu el. cred ca putea fi mai bun, mai astringent, mai taietor. unde sint mortii?? mi-a deschis apetititul cu organele si apoi m-ai aburit cu oamenii tristi care sint la fel de tristi ca toti oamenii tristi. nu e fair
Mulțumesc de citire, Andu! Am remarcat că ești un comentator avizat, obiectiv și nu-ți lipsește deloc simțul umorului! Să lăsăm atunci cioara... Toate cele bune!
Sensibilitate si disperare. Senzatie de sufocare. Un text inchegat, bine realizat epic, insotit de metafore inedite: "Furnici. Mărunte, negre, rotunde, un lanț nesfârșit de ură", "copilul ăsta care se cațără pe el ca o liană", "Trei mâini, într-un șirag nesfârșit." Crampeie de realitate. Rupe putin textul propozitia "Nici cand tace nu tace". Remarc cateva simboluri ce revin ca un laitmotiv: copilul agatat ca o liana, furnicile cand negre cand albe, proiectarea personajelor intr-o pelicula de film, sticla cu dopul pus, asfaltul fierbinte. Dar mai ales copilul in care se reflecta cei doi parinti, cu toata dragostea si ura lor. Textul e ca un rotund avand in centrul lui incercarea de a fugi din realitatea imediata. Scrii bine proza. Felicitari! Multumesc pentru urarea de bun-venit pe hermeneia.
dacă "dragostea miroase înţepător", atunci, desigur, vom intra cu toţii în laborator ca să ne lăsăm contaminaţi de această substanţă bizară, nu e aşa? sau poate nu, şi vom rămâne liniştiţi, la fel ca şi sticluţele cu capac etanş, de care poate trebuie să ne ferim... oare cum e mai bine? :)
Am înțeles, și dintr-un comentariu anterior al tău, că a reposta texte vechi este pentru că e nevoie de critică. Am citit tot ce ai postat pe agonia.ro, de când te-ai înscris acolo (motivul, probabil și o simplă curiozitate mai mult profesională). Am înțeles că și alții au citit textele tale. Sunt de acord cu tine privind așteptarea unor critici noi sau alte critici pe un site nou. Desigur că acest fapt ajută în evoluția literară. Desigur că postarea de texte vechi de mai bine de 2 luni respectă Regulamentul. Dar nu la aceste lucruri mă refeream. Personal, aștept să citesc texte noi în paginile autorilor de pe Hermeneia. Sper să se considere această așteptare a mea o provocare pozitivă întru scris și literatură. Voi reveni.
Calin, un astfel de comentariu e un impuls catre o si mai mare autoexigenta: daca tu ai avut rabdare sa te opresti asupra fiecarui vers, inseamna ca eu trebuie sa ma gandesc de zece ori inainte de a da drumul unui text in lumea larga.
multumesc pentru suprinzatoarea analiza.
Cam la fel cu aceea cand am aflat ca ai dat pseudonimul la posta romana :)). Glumesc. O surpriza placuta. Mai rau e ca nu am apucat sa trimit cartea inapoi, dar vine si vremea ei.
Părerea mea este că natura problemei este alta, anume că dacă astăzi furi un ou mâine vei fura un bou, iar la noi în țară se fură prea în progresie geometrică, e un concurs care pare că nu se mai termină, înseamnă că avem o țară bogată, nu?
Toți au furat și toți vor să fure în continuare.
Interesant însă (la modul trist) mi se pare că la ora actuală în România ca să înmoi poporul pe când furi de rupi merge să mai defileazi cu anti-comunismul.
Și cu Laslo Tokes.
Aștialalți de stânga săracii n-au o marotă, asta le lipsește, parerea mea... dacă n-o s-o găsească repede, or să piardă!
Or să fure tot ăia cu marota comunismului, or să aducă iar salvatorii din diaspora printr-un software făcut să ne scape de comunismul din capul lor de pe vremea când dădeau cu subsemnatul.
Happy ass-kissing
Textul îmi amintește de Blandiana, nu în sensul de contaminare ideatică, dar în acela, mai plăcut, de creare a unei atmosfere vagi, cețoase, de stări obnubilate de angoase, asezonate cu reminiscențele unui periplu lăuntric prin anotimpurile sufletului: tiparele de greieri, carnea ninsă, sămânța fricii. Regăsesc aceeași maturitate lirică strunită de la început în metaforele tale de debut șarjând obscurul, neprecizatul, muzicalitatea sugestiei: "cvadrige de ceață", insule topindu-se, etc. Mă miră că, deși ai atâtea expoziții, publici atât de puțin pe hârtie. Aș citi ceva S.F. din creația ta, sunt curios cum se descătușează liricul tău pe domeniile imaginației eliberate de daturi ontologice. Unde pot citi poezie sau proză S.F. scrisă de tine? Mă gândesc că trebuie să îți placă Ray Bradbury, cel mai liric scriitor de S.F. din istorie, poetul fantasticului modern. Am dreptate sau nu? :)
Ei da... acum ca te-ai citat singur ma strabate un sentiment de inaltare vecin cu lumina de la neon. Am niste amendamente pe care am sa le zic intr-un mod care sa te faca sa le intelegi... versul ala e alb ca asa ii zice si e multi care face poezii astfel si nu e croitori ci de zece mii de ori mai cititi decat Dedal... aia cu ouroboros nu se consuma laolalta cu gandacii... deh, lecturile, care ai ascuns bre cartile... am uitat era unul Omar, calif de felul sau, care gandea ca si tine.Ma opresc aici ca soarele la amiaza... adica Horus... adica soimul cerului... si daca tot vorbim de eclipsa imi vine in minte Amos "În acea zi de sfârșit eu am să fac să dispară soarele în plină amiază și voi acoperi pământul cu întuneric în plină zi"... dar mai bine tac pentru ca nu vreau sa deschizi prea multe ferestre pe google. In rest, despre Blanca numai de bine... am o slabiciune pentru laptele de capra dar tot mai bine era sa fie bivolita.
inaintea cuvantului si a numarului se afla mintea in cautarea unui obiect pe care sa-l cerceteze... Virgil fuge de idei... de fapt toata aceasta nevoie a scrisului este de fapt o fuga de idee, un mod functional de aerisire a mansardei, asemeni donatorului de sange care dupa o vreme simte nevoia sa se duca iarasi la dispensar. In acest text autorul s-a ascuns foarte bine printre cuvinte, el vinde iluzii la superoferta, insa unii zaresc si elefantii roz disimulati prin copaci... intr-un fel de similaritate, stiu unde sa caute si nimic mai mult.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Bine, Adrian, dar exact la asta mă refeream, și anume la „vanența ei de după geneză”, răspunzând la a doua întrebare. la ceea ce se întâmplă (ori ar trebui să se întâmple, ori e de dorit să de întâmple) după ce te-ai eliberat de ea. e vorba de diferența aceea dintre „golul” sau „vidul” în care ai fost absorbit și detașarea de după.
firește, nu știu cum și ce simte altcineva în momentele respective, încă n-am ajuns cu detașarea până acolo încât să pot îmbrățișa întreaga lume și fiecare secundă a acestei întregi lumi (de cealaltă, nici nu mai vorbesc!).
PS: acum observ că-l dădusem drept exemplu, în ultimul răspuns, pe un anume Gheorghiță - te rog să nu o consideri nu știu ce ironie (mai ales după discuțiile noastre de acum două zile) pentru că n-ai de ce. Culmea e că nu-mi amintesc de nicio rudă sau de niciu prieten (în viață) cu acest nume. nu știu, o fi de vină micuța Stratan cu Gheorghiță al ei, dimineață, în taxi, a trebuit să ascult de trei ori melodia asta! :)
Mădălina, mulțumesc pentru lămurire. e liniștitoare. :)
pentru textul : Ce este sau ce ar trebui să fie poezia? deai rabdare, sunt in teste la imagine, nu e gata. am nevoie de 10 minute
pentru textul : inutile deam corectat. ai dreptate în ceea ce privește "sufletul". multumesc.
pentru textul : Freamăt de luptă deevident, răspunsul depinde de ce înțelegi prin salvarea lumii. și aș mai adăuga că nu există numai frumos. există și urît. iar estetica lui nu e cu mai puțin importantă. iar asta probabil reașează piesele pe tabla de joc între adevăr, credință și frumos
pentru textul : Războiul rece dintre ştiinţă şi poezie dedeja s-au zis destule despre poezia ta, care da, este de penita. nu e prima lectura. dar am acelasi sentiment - ca poezia asta se-nfasoara in jurul cititorului, ca o melodie de jazz.
desi am ezitat, parca nu ma lasa sufletul sa nu-ti dau o penita.
pentru textul : Scrisori din emisfera boreală deerată 2
pentru textul : Alb şi roşu deîn loc de "nu pot discuta nici în contradictoriu, nici în "concens" cu oameni care sunt plini de orgolii şi vanităţi, şi confundă spaţiul virtual cu ograda bunicilor, unde au voie să facă orice."
se va citi" personal,nu pot discuta nici în contradictoriu, nici în "consens" cu oameni care sunt plini de orgolii şi vanităţi, şi confundă spaţiul virtual cu ograda bunicilor, unde au voie să facă orice."
*catalogată
pentru textul : în casa îngerilor nu se fumează deplease do, Andule. Asa sint eu mai, probabil ceva mai ciudat. Cam totdeauna am cautat ceva ce pentru mine suna autentic. Am o indiferenta aproape perfecta fata de parerile celorlalti cind imi aleg eu lucrurile.
pentru textul : inner smile decu scuze: "ai dat dovada" bineinteles :)
pentru textul : dând bice nimicului de: chiar suferiti de o patima personala. eu unul nu am nimic, viata este scurta sa lasam rautatile. parerea dumneavoastra, minima, insignifianta, nu o sa o bag in seama. mai treceti, dar ceva mai argumentat si fara mistouri de otv. domnul Daniel Corbu nu mi-a publicat volumul de capul domniei sale, a fost un concurs, din fericire pentru mine nu singurul pe care l-am castigat. va rog frumos sa nu mai faceti spume in subsolul poeziilor mele, de acum nu o sa va mai raspund la astfel de comentarii deplorabile.
pentru textul : zdrențuim deMi se pare că textul a îmbrăcat niște stereotipii în cuvinte „flamboaiante” (asta ca să fiu în ton):
pentru textul : întotdeauna a fost de„oceane de suflete”, „răscrucea odăilor dorului”, „ praguri de vise” etc. E un text lipsit de „zvâc” care are un oarece patetism(literar). Mie personal mi-ar plăcea să văd ceva mai „curajos” de la textele autoarei, să improvizeze un pic, să încerce o ieșire din tipar, o ieșire din zona de comfort, cu atât mai mult cu cât e vers liber. „Sky is the limit !” :)
foarte frumos. un poem care te plimbă din real în fantezie în idilic back & forth. uşor de citit, greu de compus. good job!
pentru textul : corpuri neutre / fantasia & poesia deno, iata ca am dat cu pensula inca o data. așa mi-o picat mie bine
pentru textul : despre falsele principii ale mecanismelor iubirii II detrebuia sa fie neaparat "Te pișă-n colo, la perete!"? . n-ar fi mers mai ok un alt vers? mi se pare cam picat de nicaieri. in rest, apreciem stilul ludic....
pentru textul : Rondelu` lu` Pufulete deÎn primul rând mulţumesc frumos pentru lectură şi semn, stimată Anna – Nuţa Crăciun. Mă întreb dacă nu cumva, fără să ştim, paşii noştri nu s-au intersectat prin judeţul ăsta devastat (economic).
pentru textul : Viermele din bronz deDar nu despre asta e vorba în acest poem, ci despre zădărnicia şi neantul ce pun stăpânire pe omul conştient de inconsistenţa sa. Despre drama inconsistenţei eului, cu manifestările sale lirice în călătoria prin realul istoric, rezonând cu inconsistenţa şi precaritatea acestei realităţi cu valorile sale cu tot, zise absolute. Chiar în bronzul, gândit de cei vechi mai tare decât moartea, stă ascuns şi lucrează letal viermele.
P.S. Probabil, nu trebuia să explic acest text, să nu se interpreteze altfel. Am făcut-o!! Înapoi nu mai dau acum. Încă o dată mulţumesc. Numai bine vă doresc. Zapata.
p.s. Am să "curentez" versul "ăla lung". Să se-nveţe minte!!
textul e bun dar pe alocurea tradeaza o oarecare lene sau poate neglijenta. sau poate un fel de n-am chef sa fiu exigenta cu el. cred ca putea fi mai bun, mai astringent, mai taietor. unde sint mortii?? mi-a deschis apetititul cu organele si apoi m-ai aburit cu oamenii tristi care sint la fel de tristi ca toti oamenii tristi. nu e fair
pentru textul : Recunoştere in Colentina deMulțumesc de citire, Andu! Am remarcat că ești un comentator avizat, obiectiv și nu-ți lipsește deloc simțul umorului! Să lăsăm atunci cioara... Toate cele bune!
pentru textul : Cioara și broasca țestoasă deSensibilitate si disperare. Senzatie de sufocare. Un text inchegat, bine realizat epic, insotit de metafore inedite: "Furnici. Mărunte, negre, rotunde, un lanț nesfârșit de ură", "copilul ăsta care se cațără pe el ca o liană", "Trei mâini, într-un șirag nesfârșit." Crampeie de realitate. Rupe putin textul propozitia "Nici cand tace nu tace". Remarc cateva simboluri ce revin ca un laitmotiv: copilul agatat ca o liana, furnicile cand negre cand albe, proiectarea personajelor intr-o pelicula de film, sticla cu dopul pus, asfaltul fierbinte. Dar mai ales copilul in care se reflecta cei doi parinti, cu toata dragostea si ura lor. Textul e ca un rotund avand in centrul lui incercarea de a fugi din realitatea imediata. Scrii bine proza. Felicitari! Multumesc pentru urarea de bun-venit pe hermeneia.
pentru textul : Fuga decrezi ca era nevoie sa faci textul bold?
pentru textul : Magda Cârneci - Art et pouvoir en Roumanie 1945 – 1989 dedacă "dragostea miroase înţepător", atunci, desigur, vom intra cu toţii în laborator ca să ne lăsăm contaminaţi de această substanţă bizară, nu e aşa? sau poate nu, şi vom rămâne liniştiţi, la fel ca şi sticluţele cu capac etanş, de care poate trebuie să ne ferim... oare cum e mai bine? :)
semn de lectură, am citit cu plăcere.
pentru textul : laborator deAm înțeles, și dintr-un comentariu anterior al tău, că a reposta texte vechi este pentru că e nevoie de critică. Am citit tot ce ai postat pe agonia.ro, de când te-ai înscris acolo (motivul, probabil și o simplă curiozitate mai mult profesională). Am înțeles că și alții au citit textele tale. Sunt de acord cu tine privind așteptarea unor critici noi sau alte critici pe un site nou. Desigur că acest fapt ajută în evoluția literară. Desigur că postarea de texte vechi de mai bine de 2 luni respectă Regulamentul. Dar nu la aceste lucruri mă refeream. Personal, aștept să citesc texte noi în paginile autorilor de pe Hermeneia. Sper să se considere această așteptare a mea o provocare pozitivă întru scris și literatură. Voi reveni.
pentru textul : Texte vechi în pagini noi. Problemă? deCalin, un astfel de comentariu e un impuls catre o si mai mare autoexigenta: daca tu ai avut rabdare sa te opresti asupra fiecarui vers, inseamna ca eu trebuie sa ma gandesc de zece ori inainte de a da drumul unui text in lumea larga.
pentru textul : între două ferestre demultumesc pentru suprinzatoarea analiza.
Cam la fel cu aceea cand am aflat ca ai dat pseudonimul la posta romana :)). Glumesc. O surpriza placuta. Mai rau e ca nu am apucat sa trimit cartea inapoi, dar vine si vremea ei.
pentru textul : pridvorbe dePărerea mea este că natura problemei este alta, anume că dacă astăzi furi un ou mâine vei fura un bou, iar la noi în țară se fură prea în progresie geometrică, e un concurs care pare că nu se mai termină, înseamnă că avem o țară bogată, nu?
pentru textul : Naţiune şi populaţie deToți au furat și toți vor să fure în continuare.
Interesant însă (la modul trist) mi se pare că la ora actuală în România ca să înmoi poporul pe când furi de rupi merge să mai defileazi cu anti-comunismul.
Și cu Laslo Tokes.
Aștialalți de stânga săracii n-au o marotă, asta le lipsește, parerea mea... dacă n-o s-o găsească repede, or să piardă!
Or să fure tot ăia cu marota comunismului, or să aducă iar salvatorii din diaspora printr-un software făcut să ne scape de comunismul din capul lor de pe vremea când dădeau cu subsemnatul.
Happy ass-kissing
n-am cautat nimic. asa au iesit. ma abtin cu greu sa nu pun rima in poezie. trebuia sa fiu textier de melodii. multumesc aranca.
pentru textul : V dedacă deranjez, atunci vă rog frumos să-mi anulați statutul de membru al site-ului hermeneia! nu țin neapărat să postez texte, sincer!
pentru textul : I have a dream deTextul îmi amintește de Blandiana, nu în sensul de contaminare ideatică, dar în acela, mai plăcut, de creare a unei atmosfere vagi, cețoase, de stări obnubilate de angoase, asezonate cu reminiscențele unui periplu lăuntric prin anotimpurile sufletului: tiparele de greieri, carnea ninsă, sămânța fricii. Regăsesc aceeași maturitate lirică strunită de la început în metaforele tale de debut șarjând obscurul, neprecizatul, muzicalitatea sugestiei: "cvadrige de ceață", insule topindu-se, etc. Mă miră că, deși ai atâtea expoziții, publici atât de puțin pe hârtie. Aș citi ceva S.F. din creația ta, sunt curios cum se descătușează liricul tău pe domeniile imaginației eliberate de daturi ontologice. Unde pot citi poezie sau proză S.F. scrisă de tine? Mă gândesc că trebuie să îți placă Ray Bradbury, cel mai liric scriitor de S.F. din istorie, poetul fantasticului modern. Am dreptate sau nu? :)
pentru textul : De-a lungul jumătății mele de viață deEi da... acum ca te-ai citat singur ma strabate un sentiment de inaltare vecin cu lumina de la neon. Am niste amendamente pe care am sa le zic intr-un mod care sa te faca sa le intelegi... versul ala e alb ca asa ii zice si e multi care face poezii astfel si nu e croitori ci de zece mii de ori mai cititi decat Dedal... aia cu ouroboros nu se consuma laolalta cu gandacii... deh, lecturile, care ai ascuns bre cartile... am uitat era unul Omar, calif de felul sau, care gandea ca si tine.Ma opresc aici ca soarele la amiaza... adica Horus... adica soimul cerului... si daca tot vorbim de eclipsa imi vine in minte Amos "În acea zi de sfârșit eu am să fac să dispară soarele în plină amiază și voi acoperi pământul cu întuneric în plină zi"... dar mai bine tac pentru ca nu vreau sa deschizi prea multe ferestre pe google. In rest, despre Blanca numai de bine... am o slabiciune pentru laptele de capra dar tot mai bine era sa fie bivolita.
pentru textul : Cassa-Blanca (rurala) deinaintea cuvantului si a numarului se afla mintea in cautarea unui obiect pe care sa-l cerceteze... Virgil fuge de idei... de fapt toata aceasta nevoie a scrisului este de fapt o fuga de idee, un mod functional de aerisire a mansardei, asemeni donatorului de sange care dupa o vreme simte nevoia sa se duca iarasi la dispensar. In acest text autorul s-a ascuns foarte bine printre cuvinte, el vinde iluzii la superoferta, insa unii zaresc si elefantii roz disimulati prin copaci... intr-un fel de similaritate, stiu unde sa caute si nimic mai mult.
pentru textul : sephirot III deTitlul este preţios, până la retorism. Nu înţeleg "dar"-ul adversativ din "veşnic nehotărât dar fără căpăstru", cred că era mai nimerită o conjuncţie.
pentru textul : când speranţa îţi coase destinul dePagini