Vad ca parerile sunt impartite... eu sunt mai multumit de a doua varianta desi admit ca e mai putin dinamica... multumesc pentru pareri... acest haiku a evoluat datorita voua.
poate am eu la ora asta o dispoziție mai aparte sau poate am înțeles din textul tău lucruri atît de frumos ascunse încît a trebuit să mă opresc. Este evident, după părerea mea că încă te mai frămînți cu modul de a te exprima dar eu cred că textul merită remarcat, îndeosebi pentru fluiditate.
acea barca ce poarta o cruce pe intinderea apelor, si lumina care se reflecta - singura pata de culoare... si cata incarcatura simbolica are acestui film, in aparenta simplu!
parca nici puntea pe care parintele cara carbulele spre un cuptor niciodata stins(!) nu e intamplatoare, nici faptul ca singura cale de a ajunge la manastire e barca, nici insula pe care este asezata manastirea...
si alta secventa memorabila este raspunsul pe care i-l da parintele femeii ce se plangea ca nu poate pleca in cautarea sotului, de grija porcilor din gospodarie (porcii din pilda biblica...) ori lectia de smerenie pe care i-o da staretului!
ma opresc aici, altfel o sa ma trezesc povestind filmul...
si mai merita remarcata jovialitatea replicilor, un fel de umor senin, lipsa oricarei incrancenari dogmatice. cum bine spuneai, personajele traiesc, nu propovaduiesc...se infatiseaza pur si simplu, lasandu-i privitorului libertatea deplina a optiunii.
da, e un film pe care l-am vazut si revazut... si, uite, bine ca mi-ai amintit de el... o sa-l revad iarasi:)
Frumos text, poate sau nu sa aiba legătură cu ideea pelerinajului din Povestaşul lui Llosa. Poţi renunţa la final, chiar dacă vrei să faci poemul rotund, nu e necesar, ai destule sfere incluse.
apreciez efortul de a rescrie versurile la timpul pe care l-ai considerat tu oportun.
Nesincronizarea lor are însă un scop. iarna întârzie încă un film, pe undeva însă ninge.
Sărbători minunate!
e greu sa redai instrainarea Beniamin... sa incerci sa prinzi radacini in nisip sa rezisti desertului sa-ti faca umbra doar dorul, sa nu ai un umar racoros de care sa-ti reaza-mi departarea... e mai bine fara dungi, ai dreptate, multumesc de apa proaspata ... si de merinde, o sa-mi ajunga un timp:)
aici emoția „clasică” și expresiile insolite din postmodernitate duc la „un lucru bine făcut” împreună.
tema singurătății. probabil una identitară pentru ăst „eu poetic”. de fapt, avem două biografii acare se intersectează. cea cotidiană și cea poetică. justificare și a apetitului postmodernului pentru cotidianul impregnat, contaminat de imaginar.
sufletul acelei femei e ca o plajă pustie într-un singur anotimp de îngeri depărtările au plânset de crini șapte trepte diatonice ninge acum prin arhipeleagul inocenței știai și nu ai adus cu tine decât mareele să-ți poarte numele
corect alma, ti/au trebuit 3 comentarii ca sa ajungi la concluzia asta, dupa parerea mea era suficient unul singur la obiect fara a fi malitios... visinul s/a uscat, e cam frig afara sa te astept... drum bun... pe aripa poeziei... apreciez in mod deosebit artistii care au prestanta in creatia lor, in critici si atitudine... va fi o primavara friguroasa...
bobadil, iau cum trebuie opiniile tale. multumesc, AAA, sunt doar detalii, de regula nu scriu cu majuscule si nu ofer prea mare atentie enjambamentelor. merci de semn.
îmi place prima strofă, constituită dintr-o combinație frumoasă de idei, nu contrare, dar nici asemănătoare...obișnuitul existențial, din primul vers, alături de o poetizare a ideii de viitor, frumos prezentată în următoarele versuri, precum și în a treia strofă și apoi în ultimele două versuri ale poeziei:) îmi place apoi, în strofa a treia ideea unei înlocuiri, parcă, a unor sentimente cu altele, poate a mascării tristeții, așa cum o fac adeseori părinții față de copiii lor, dar ideea acelei capitulări, eu o văd, mai degrabă, ca pe un legământ (părerea mea) :)
Amuzant fragment. Si bine scris până când am dat de Ianoș care ungurește se scrie Janos și de înnecat. Corectează, te rog, altfel fragmentul e bunicel. O pastilă binevenită de umor.
Ioana, desigur nu m-am putut sustrage concordantei prezentului ( cel mai bun timp afirmativ) in acelasi timp si cel mai des folosit. Cititorii care sa aprecieze cat de cat asemenea constructii sunt din ce in ce mai rari. Imi pare bine ca ti-a atras atentia.
acesta este un text foarte slab. adică un fel de lălăială.
chestia asta cu dedicația e o chestie sensibilă pe hermeneia ca de altfel pe orice site de literatură. pentru că din capul locului un text capătă încărcătură emoțională personală în mod evident artificial. și poate fi ok dacă textul e bun sau acceptabil sau foarte bun. dar cînd e slab poate deveni o problemă. pentru că autorul poate percepe critica drept o lovitură dublă. și nu este corect. tocmai de aceea hermeneia nu este menită a fi un loc în care se fac dedicații deși se poate folosi pentru a face dedicații. dar, așa cum spun americanii, at your own risk.
Mi se părea Nicolás Guillén mai combatant pentru o discuție tip mess, dar nici Jorge nu e o problemă. "Călăuza" depășește cu mult "Picnic la marginea drumului" cum de fapt se întâmplă cu toate ecranizările lui Tarkovsky. Cu cât e de ascultat/văzut/înțeles în limba ei originală. Nu te contrazic privind topul menționat dar ramân la părerea mea. Există bloguri de gen dar din păcate, nu interesante din multe puncte de vedere.
Marian, evident ca partea in engleza este traducerea primei parti, nu? Prima parte este in limba sparga, asa cum arata ea acum, in dialectul hotacest, care este ultima evolutie a limbii pe care ne-a lasat-o noua poetilor (dupa cum cred ca stii, nu?) poeta Nina Cassian. Dialectul hotacest este o combinatie consonantica ce isi are originele in strigatele de lupta ale hotentotilor (de unde isi trage si numele) insa influentele de rafinament sunt venite din limba tiganeasca. Suntem un grup de oameni care dezvoltam acest dialect (printre noi se afla si Madalin Voicu, daca stii cine e persoana) si cautam diverse forme care sa poata imbogati puterea initiala de exprimare a limbii sparge. In curand vom scoate si un dictionar, probabil la editura Nemira. Multumesc, Bobadil.
clișeele sunt detectabile în două situații: în cazul poeziei de începător, în care rezonanța metaforică a modelelor își exercită încă paternitatea agresivă asupra inabilului mânuitor de vers. el nu are puterea de a-și desprinde discursul de didactica proapăt asimilată. așa că reproduce, inconștient, paradigma. cea de-a doua situație este, surprinzător, poezia eșuată – profesionist! – în manierism. efortul de a inventa la nesfârșit expresii noi, duce la un tip de clișeu... negativ, un fel de încercare perpetuă de a evita deja-vu-ul prin debanalizare și reinvestire a noțiunii comune cu o falsă mască lirică. și atunci,- pe sens negativ, cum spuneam - e detectabil clișeul, chiar dacă haina lui pare stilată. în cazul de mai sus, însă, poema nu cred că poate fi încadrabilă în nici una din situații. textul trece abil pe lîngă clișee, creând un tip de scenariu care ia în stăpânire atmosfera și o valorifică liric printr-un foarte lejer discurs despre grație. detectăm aici, în egală măsură, o feminitate pură, incitantă, cât și un fel de copilărire, ca în jocurile idilice ale „batistei parfumate”. scenariul creat, de o juvenilitate încântătoare, reușeșește să evite, foarte elegant, epitetul comun, clișeul banalizat al retoricii erotice mărunte. nu e „dulce” textul. e grațios. eteric. ființa care oficiază este evanescentă – s-a amestecat cu spectrul luminii. e coloră, într-o transparență serafică...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Vad ca parerile sunt impartite... eu sunt mai multumit de a doua varianta desi admit ca e mai putin dinamica... multumesc pentru pareri... acest haiku a evoluat datorita voua.
pentru textul : ... depoate am eu la ora asta o dispoziție mai aparte sau poate am înțeles din textul tău lucruri atît de frumos ascunse încît a trebuit să mă opresc. Este evident, după părerea mea că încă te mai frămînți cu modul de a te exprima dar eu cred că textul merită remarcat, îndeosebi pentru fluiditate.
pentru textul : cântecul Sarei deacea barca ce poarta o cruce pe intinderea apelor, si lumina care se reflecta - singura pata de culoare... si cata incarcatura simbolica are acestui film, in aparenta simplu!
parca nici puntea pe care parintele cara carbulele spre un cuptor niciodata stins(!) nu e intamplatoare, nici faptul ca singura cale de a ajunge la manastire e barca, nici insula pe care este asezata manastirea...
si alta secventa memorabila este raspunsul pe care i-l da parintele femeii ce se plangea ca nu poate pleca in cautarea sotului, de grija porcilor din gospodarie (porcii din pilda biblica...) ori lectia de smerenie pe care i-o da staretului!
pentru textul : ”Ostrov” (Insula) sau taina căutării lui Dumnezeu, de mână cu El dema opresc aici, altfel o sa ma trezesc povestind filmul...
si mai merita remarcata jovialitatea replicilor, un fel de umor senin, lipsa oricarei incrancenari dogmatice. cum bine spuneai, personajele traiesc, nu propovaduiesc...se infatiseaza pur si simplu, lasandu-i privitorului libertatea deplina a optiunii.
da, e un film pe care l-am vazut si revazut... si, uite, bine ca mi-ai amintit de el... o sa-l revad iarasi:)
Ar exista și posibilitatea arhivării secțiunilor?
pentru textul : Secțiunea arhiva HERMENEIA.COM deFrumos text, poate sau nu sa aiba legătură cu ideea pelerinajului din Povestaşul lui Llosa. Poţi renunţa la final, chiar dacă vrei să faci poemul rotund, nu e necesar, ai destule sfere incluse.
pentru textul : odată ți-am spus că tatăl meu și mama mea s-au născut la țară descuze, urâte, nu rate, urâte cu â din a
pentru textul : the last song of Shéhérazade deA se citi: sunt purtatoare ale
pentru textul : Podul Grant desunt surprins că nu mergi mai departe de ultimele versuri...
pentru textul : ultimele zile deîn proză arăt bestial și asta e o dramă...
dar mulțumesc pentru lectură!
oh nu draga mea, eu ma refeream la cu totul altceva...citeste cu atentie si vei vedea ca am spus totul cu draga inima. te apreciez, pt ca esti ..om
pentru textul : Încondeiez iubire demultumesc pt vizita , luminitza mea de la capatul tunelului.
pentru textul : Operație pe cord deschis deapreciez efortul de a rescrie versurile la timpul pe care l-ai considerat tu oportun.
pentru textul : iarna întârzie la un film deNesincronizarea lor are însă un scop. iarna întârzie încă un film, pe undeva însă ninge.
Sărbători minunate!
e greu sa redai instrainarea Beniamin... sa incerci sa prinzi radacini in nisip sa rezisti desertului sa-ti faca umbra doar dorul, sa nu ai un umar racoros de care sa-ti reaza-mi departarea... e mai bine fara dungi, ai dreptate, multumesc de apa proaspata ... si de merinde, o sa-mi ajunga un timp:)
pentru textul : fluture de umbră deatunci e bine asa cum am scris:) omul care poate canta un tablou, care poate picta un cantec, etc. multam!
pentru textul : știu că se poate dealegerea este contibutia mea. :) multumesc!
pentru textul : ne-rugăciune deaici emoția „clasică” și expresiile insolite din postmodernitate duc la „un lucru bine făcut” împreună.
pentru textul : prezervativ detema singurătății. probabil una identitară pentru ăst „eu poetic”. de fapt, avem două biografii acare se intersectează. cea cotidiană și cea poetică. justificare și a apetitului postmodernului pentru cotidianul impregnat, contaminat de imaginar.
sufletul acelei femei e ca o plajă pustie într-un singur anotimp de îngeri depărtările au plânset de crini șapte trepte diatonice ninge acum prin arhipeleagul inocenței știai și nu ai adus cu tine decât mareele să-ți poarte numele
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 8 deuite o buca' buna de text. mai ca-mi vine sa protestez. da' mai stau.
pentru textul : la putrefazione descuze aalizeei
pentru textul : emanație decorect alma, ti/au trebuit 3 comentarii ca sa ajungi la concluzia asta, dupa parerea mea era suficient unul singur la obiect fara a fi malitios... visinul s/a uscat, e cam frig afara sa te astept... drum bun... pe aripa poeziei... apreciez in mod deosebit artistii care au prestanta in creatia lor, in critici si atitudine... va fi o primavara friguroasa...
pentru textul : expoziția de corali debobadil, iau cum trebuie opiniile tale. multumesc, AAA, sunt doar detalii, de regula nu scriu cu majuscule si nu ofer prea mare atentie enjambamentelor. merci de semn.
pentru textul : Resemnare obscenă deîmi place prima strofă, constituită dintr-o combinație frumoasă de idei, nu contrare, dar nici asemănătoare...obișnuitul existențial, din primul vers, alături de o poetizare a ideii de viitor, frumos prezentată în următoarele versuri, precum și în a treia strofă și apoi în ultimele două versuri ale poeziei:) îmi place apoi, în strofa a treia ideea unei înlocuiri, parcă, a unor sentimente cu altele, poate a mascării tristeții, așa cum o fac adeseori părinții față de copiii lor, dar ideea acelei capitulări, eu o văd, mai degrabă, ca pe un legământ (părerea mea) :)
pentru textul : Cândva deAmuzant fragment. Si bine scris până când am dat de Ianoș care ungurește se scrie Janos și de înnecat. Corectează, te rog, altfel fragmentul e bunicel. O pastilă binevenită de umor.
pentru textul : ferestre la mină denu e nevoie să pui titlul în text
pentru textul : Pupatul la români deam uitat sa spun multumesc. da, va multumesc. Ce poet s-a nascut azi?
pentru textul : astăzi astăzi deIoana, desigur nu m-am putut sustrage concordantei prezentului ( cel mai bun timp afirmativ) in acelasi timp si cel mai des folosit. Cititorii care sa aprecieze cat de cat asemenea constructii sunt din ce in ce mai rari. Imi pare bine ca ti-a atras atentia.
pentru textul : Contrast dePrecizarea mea era indirectă - a evita cacofonia "mă plec_cu". Sensurile sunt aceleași.
pentru textul : Piatra cea de toate zilele deacesta este un text foarte slab. adică un fel de lălăială.
pentru textul : În ajun de ziua crucii dechestia asta cu dedicația e o chestie sensibilă pe hermeneia ca de altfel pe orice site de literatură. pentru că din capul locului un text capătă încărcătură emoțională personală în mod evident artificial. și poate fi ok dacă textul e bun sau acceptabil sau foarte bun. dar cînd e slab poate deveni o problemă. pentru că autorul poate percepe critica drept o lovitură dublă. și nu este corect. tocmai de aceea hermeneia nu este menită a fi un loc în care se fac dedicații deși se poate folosi pentru a face dedicații. dar, așa cum spun americanii, at your own risk.
Mi se părea Nicolás Guillén mai combatant pentru o discuție tip mess, dar nici Jorge nu e o problemă. "Călăuza" depășește cu mult "Picnic la marginea drumului" cum de fapt se întâmplă cu toate ecranizările lui Tarkovsky. Cu cât e de ascultat/văzut/înțeles în limba ei originală. Nu te contrazic privind topul menționat dar ramân la părerea mea. Există bloguri de gen dar din păcate, nu interesante din multe puncte de vedere.
pentru textul : mess deMarian, evident ca partea in engleza este traducerea primei parti, nu? Prima parte este in limba sparga, asa cum arata ea acum, in dialectul hotacest, care este ultima evolutie a limbii pe care ne-a lasat-o noua poetilor (dupa cum cred ca stii, nu?) poeta Nina Cassian. Dialectul hotacest este o combinatie consonantica ce isi are originele in strigatele de lupta ale hotentotilor (de unde isi trage si numele) insa influentele de rafinament sunt venite din limba tiganeasca. Suntem un grup de oameni care dezvoltam acest dialect (printre noi se afla si Madalin Voicu, daca stii cine e persoana) si cautam diverse forme care sa poata imbogati puterea initiala de exprimare a limbii sparge. In curand vom scoate si un dictionar, probabil la editura Nemira. Multumesc, Bobadil.
pentru textul : shi bin a plec declișeele sunt detectabile în două situații: în cazul poeziei de începător, în care rezonanța metaforică a modelelor își exercită încă paternitatea agresivă asupra inabilului mânuitor de vers. el nu are puterea de a-și desprinde discursul de didactica proapăt asimilată. așa că reproduce, inconștient, paradigma. cea de-a doua situație este, surprinzător, poezia eșuată – profesionist! – în manierism. efortul de a inventa la nesfârșit expresii noi, duce la un tip de clișeu... negativ, un fel de încercare perpetuă de a evita deja-vu-ul prin debanalizare și reinvestire a noțiunii comune cu o falsă mască lirică. și atunci,- pe sens negativ, cum spuneam - e detectabil clișeul, chiar dacă haina lui pare stilată. în cazul de mai sus, însă, poema nu cred că poate fi încadrabilă în nici una din situații. textul trece abil pe lîngă clișee, creând un tip de scenariu care ia în stăpânire atmosfera și o valorifică liric printr-un foarte lejer discurs despre grație. detectăm aici, în egală măsură, o feminitate pură, incitantă, cât și un fel de copilărire, ca în jocurile idilice ale „batistei parfumate”. scenariul creat, de o juvenilitate încântătoare, reușeșește să evite, foarte elegant, epitetul comun, clișeul banalizat al retoricii erotice mărunte. nu e „dulce” textul. e grațios. eteric. ființa care oficiază este evanescentă – s-a amestecat cu spectrul luminii. e coloră, într-o transparență serafică...
pentru textul : Sub Acoperire dePagini