Am mici obiecții, dar n-are sens să le dau glas. Mi-a plăcut restul prea mult :). Iar faptul că asculți balada lui Porumbescu m-a apropiat de tine mai mult decât toate poeziile noastre la un loc :)
vad un soare care sta intepenit acolo, sus, si zi si noapte, un soare care arde buzele, obrajii, care incinge creierii, care face sîngele sa zvîcneasca puternic in vene; o zi, aceeasi zi, la nesfîrsit; toropeala, colb... e greu sa pleci; e greu sa rezisti acolo, departe...
Să îți urăști propria dragoste e un lucru ce merită scris, iar Virgil Titarenco face asta aici cu măiestrie. Și vezi cum clocotește ura zgâlțâită din rărunchii unui trup zdrențuit. Căci aceasta face dragostea ce-i urâtă, nimicește orice alt sentiment. Cuvintele ori expresiile acestei uri clocotitoare, aproape nebunești, vin din două sfere semantice. Una este a diafanului și a unui sensibil aproape sublimat: "subțire", "caligrafic pe umeri...", "visuri", "pântec în care te plămădesc", "magma albastră a gândului", "seducător", "adulmecând", "o mie de șoapte", "strecurat" și bineînțeles "dragoste". A doua sferă este una a grotescului, a absurdului, a nonsensului, a nimicirii: "mâzgălesc", "negru demențial", "obsesiv", "bici", "zile inutile", "necunoscuți vulgari și anoști", "coaja ruptă a unei răni" și, respectiv, bineînțeles, "urăsc" repetat anamnetic, o ușurare, ca o încercare a dezlipirii de suflet a unei poveri interioare. Aceste două sfere semantice antagonice intră în contrast (chiar în expresii mixte ca "negru demențial de subțire", "biciul lui și o mie de șoapte", "strecurate infidel", "cancerul nopții", "cumplită apropiere" ș.a.), și poate tocmai pentru acest fapt, reușesc să dea unui sentiment foarte greu de definit, cum este ura, o expresie atât de puternică încât naște în cititor revelația descoperirii esenței unei trăiri care doar poetic, cred, poate fi descrisă. Iar aici e făcută cu supra măsură. Sentimentul pendulării urii înseși între o limită spirituală și una imanentă, între amintire și realitate, între potențialitate și golire de sens, își trage seva din același contrast. Opoziția dragoste - ură este opoziția dintre sublim și prăbușire, între extaz și agonie. Aici are loc zbaterea celui care trăiește sentimentul de ură, iar soluția se vede: alunecarea în poet, ridicarea celei mai ucigătoare arme care este cuvântul, retragerea cu torțe în poezie. Dacă dragostea este sentimentul regăsirii de sine în celălalt, ura este cel al pierderii, al distrugerii, al izolării sinelui într-o angoasă autodistructivă (dar, iată, productivă poetic) prin lipsa reflectării în celălalt. Această zbatere respiră din fiecare expresie a poemului, izvorăște din fiecare chinuită contorsionare sufletească descrisă și scrisă cu sânge acolo, ce-și găsește o inegalabilă expresie într-o formulă poetică ce se constituie și în centrul inimă al poeziei: "urăsc cuvintele care îmi vin în minte despre tine". Demult nu ma mai citit ceva atât de bun și de hrănitor. Un adevărat dans al cuvântului.
Titlul este într-adevăr foarte reuşit. Un poem care te conduce la meditaţie spre o insulă unde eşti chemat să dezlegi semnificaţia evenimentelor, efectul trecerii vremii aupra unor valori ale gândirii. Citind poemul te simţi vinovat ca de o trădare care te îndeamnă la un exil voluntar într-o insulă pe care ai creat-o în singurătatea din tine.
Felicitări, Ioan.
"magnefică"?? MAGNÍFIC, -Ă, magnifici, -ce, adj. (Livr.) Măreț, grandios, superb, minunat; de un fast ieșit din comun. ♦ (Cu valoare de superlativ) Foarte frumos, strălucit, desăvârșit. – Din fr. magnifique. (DEX)
naivitatea este o boală grea dar tratabilă atunci când întâlneşti oameni care te zguduie din temelii.
nu întâmplător sunt pe acest site.
am înţeles comentariul d-voastră şi vă asigur de tot respectul chiar dacă mi-am permis un comentariu mai degajat.numai bine.
imi place cascada asta hotarata de a desfinta tot ce se crede a fi deja fixat. si, de asemenea, imi place ideea profetului: "cine a inventat chestia asta cu odată la zece ani".
Multumesc de trecere si comentariu ! Mi s-a reprosat de multe ori ca am un fix pe rima(si e adevarat, eu nu voi scrie in vers alb) asa ca am incercat o solutie de compromis. Oricum, sunt constient ca cei care scriu in vers clasic nu au nici o sansa pe plan literar(asta daca nu adopta o directie gen Brumaru). Dar, din nou, e nu am vreo pretentie in acest domeniu. Legat de "tristete"...numele ti-e "sa(n)dness" si nu-ti place (tristetea) ? Bizar... Ialin
Hanny, uite, vezi, aici ne deosebim. Eu mă consider bard. În momentul cînd îmi va apărea prima carte o parte din mine va muri. Nu o voi mai putea aduce înapoi. Ca bard, versurile mele sînt vii, pot să le fac și desfac cum vreau.... sînt ca o ființă vie care mă înfășoară, cu care mă alint
mi-ar plăcea doar să fie un concurs reuşit.
în rest, nu ştiu ce ai vrut să spui şi cui te-ai adresat.
văd că oricum nimeni nu mişcă în front. e total lipsit de politeţe să faci apropouri celor pe care chiar îi interesează concursul.
toate bune!
Roxana, e o parte din ceva mai lung... sper. Bănuiesc că ai ajuns și la primele părți, altfel nu are sens. Iar stilul, vei vedea, va fi reflecția în oglindă a întâmplărilor. Deocamdată suntem în magic, prin urmare n-au ce căuta cuvintele de legătură... decât dacă nu cumva au și acestea rol de decântec.
uite, nu știu să fi acordat o peniță de aur pentru un haiku dar aici o fac. chiar îmi pare reușit. e posibil ca unii să nu prea îl mai considere haiku datorită sugestiei metaforice din expresia „noaptea dintre ani”. deci poate că înclină (în opinia mea) spre poezie scurtă. dar e reușită nevertheless. chiar contrastul se accentuează. între anonimatul și scurtimea unei nopți și amploarea unui an. la fel explozia unui foc de artificii și modicitatea unui chibrit. și totuși, la sfîrșit rămîne doar mica flăcăruie a chibritului și anonimatul (depresant pentru unii) al acelei nopți.
Cristina Maroianu, acest text („Femeia patruped”) a mai fost publicat în noiembrie 2012, de pe același cont, dar cu numele Dorina Ungureanu, semnătură sub care apare și în altă parte. Așteptăm niște explicații.
eu sînt mai degrabă înclinat să cred că Andu trece printr-o criză. De idei. Sau poate de imaginație. Și în momente din acestea intră în panică și aruncă orice are la îndemînă. Cam ca atunci cînd ești într-un balon și intri în picaj. Probabil că asta ar putea funcționa drept justificare pentru forma pe care o iau eforturile lui. Dar cine mai caută zilele astea să găsească justificări. Survival is everything. I guess...
Dănuț, bucuros să te regăsesc și pe acest site și mulțumesc pentru semn. Tocmai am ieșit dintr-o perioadă epuizantă și sper să-mi intru cât mai repede în mână și în mental și să trec și pe la alții prin pagini. Văd că tu ai fost harnic. Am început cu acest text mai vechiuț, întrucât îl vedeam de bonton.
Cailean, îți mulțumesc... o surpriză plăcută și neașteptată. Ca și coincidența cu genele păpușii. O fi aceeași păpușă? or fi crescut la loc? verifici tu și îmi spui? eu nu am mai avut curajul să mă uit în sac de ani de zile...
cele doua componente ale poemului sint mult prea diferite si nu le gasesc linia comuna stilistic vorbind, ci doar capacitatea ta nativa de a sari de la un palier creativ la altul. pot spune insa ca a doua parte cu "filosofia iepurelui de angóra/poveste de sofia viany" m-a impresionat pentru usurinta de a improviza povesti pentru copii si mai ales profitind de acest filon necunoscut pina acum (cel putin de mine) de a-l dezvolta, in sensul de a-ti propune si realiza proiecte in domeniu.
Am să revin în mod cert asupra poemului și atunci am să țin cont de opinia ta, Daniela. Îți cunosc căldura scrisului și te citesc cu plăcere de fiecare dată. Mulțumesc frumos pentru semn și observații! Îmi fac bine... Seară frumoasă și ție!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Felicitări pentru debutul în poezie! Cu plăcere, așteptăm și data lansării. Va fi tot în Iași?
pentru textul : Ionuț Caragea - Delirium Tremens - Debut Editorial deAm mici obiecții, dar n-are sens să le dau glas. Mi-a plăcut restul prea mult :). Iar faptul că asculți balada lui Porumbescu m-a apropiat de tine mai mult decât toate poeziile noastre la un loc :)
pentru textul : all the way home deStiu, Marina, dar mi-am asumat forma lui incorecta...e o abatere cu valente de regionalism, daca vrei. Multumesc pentru comentariu. Adriana
pentru textul : Mult mai înalt deAndrei, I hope you rest your case și îți vezi de treabă. sper că îți dai seama că nu mai dă nimeni prea mult pe calomniile tale.
pentru textul : Carpe Diem devad un soare care sta intepenit acolo, sus, si zi si noapte, un soare care arde buzele, obrajii, care incinge creierii, care face sîngele sa zvîcneasca puternic in vene; o zi, aceeasi zi, la nesfîrsit; toropeala, colb... e greu sa pleci; e greu sa rezisti acolo, departe...
pentru textul : Adăpost al șopârlelor deLuminița, cred că "ochii decolorați " ar fi fost mai potrivit. Am vrut să acord ochii, nepăsării. O nepăsare oarecum metafizică... Mulțumesc
pentru textul : sayonara deSă îți urăști propria dragoste e un lucru ce merită scris, iar Virgil Titarenco face asta aici cu măiestrie. Și vezi cum clocotește ura zgâlțâită din rărunchii unui trup zdrențuit. Căci aceasta face dragostea ce-i urâtă, nimicește orice alt sentiment. Cuvintele ori expresiile acestei uri clocotitoare, aproape nebunești, vin din două sfere semantice. Una este a diafanului și a unui sensibil aproape sublimat: "subțire", "caligrafic pe umeri...", "visuri", "pântec în care te plămădesc", "magma albastră a gândului", "seducător", "adulmecând", "o mie de șoapte", "strecurat" și bineînțeles "dragoste". A doua sferă este una a grotescului, a absurdului, a nonsensului, a nimicirii: "mâzgălesc", "negru demențial", "obsesiv", "bici", "zile inutile", "necunoscuți vulgari și anoști", "coaja ruptă a unei răni" și, respectiv, bineînțeles, "urăsc" repetat anamnetic, o ușurare, ca o încercare a dezlipirii de suflet a unei poveri interioare. Aceste două sfere semantice antagonice intră în contrast (chiar în expresii mixte ca "negru demențial de subțire", "biciul lui și o mie de șoapte", "strecurate infidel", "cancerul nopții", "cumplită apropiere" ș.a.), și poate tocmai pentru acest fapt, reușesc să dea unui sentiment foarte greu de definit, cum este ura, o expresie atât de puternică încât naște în cititor revelația descoperirii esenței unei trăiri care doar poetic, cred, poate fi descrisă. Iar aici e făcută cu supra măsură. Sentimentul pendulării urii înseși între o limită spirituală și una imanentă, între amintire și realitate, între potențialitate și golire de sens, își trage seva din același contrast. Opoziția dragoste - ură este opoziția dintre sublim și prăbușire, între extaz și agonie. Aici are loc zbaterea celui care trăiește sentimentul de ură, iar soluția se vede: alunecarea în poet, ridicarea celei mai ucigătoare arme care este cuvântul, retragerea cu torțe în poezie. Dacă dragostea este sentimentul regăsirii de sine în celălalt, ura este cel al pierderii, al distrugerii, al izolării sinelui într-o angoasă autodistructivă (dar, iată, productivă poetic) prin lipsa reflectării în celălalt. Această zbatere respiră din fiecare expresie a poemului, izvorăște din fiecare chinuită contorsionare sufletească descrisă și scrisă cu sânge acolo, ce-și găsește o inegalabilă expresie într-o formulă poetică ce se constituie și în centrul inimă al poeziei: "urăsc cuvintele care îmi vin în minte despre tine". Demult nu ma mai citit ceva atât de bun și de hrănitor. Un adevărat dans al cuvântului.
pentru textul : urăsc deTitlul este într-adevăr foarte reuşit. Un poem care te conduce la meditaţie spre o insulă unde eşti chemat să dezlegi semnificaţia evenimentelor, efectul trecerii vremii aupra unor valori ale gândirii. Citind poemul te simţi vinovat ca de o trădare care te îndeamnă la un exil voluntar într-o insulă pe care ai creat-o în singurătatea din tine.
pentru textul : Insula unui dor semantic deFelicitări, Ioan.
da, libertatea in unu si deschiderea ochilor pana mai e biletul valabil:) multam pentru comentariu, zile faine!
pentru textul : în prețul biletului de"magnefică"?? MAGNÍFIC, -Ă, magnifici, -ce, adj. (Livr.) Măreț, grandios, superb, minunat; de un fast ieșit din comun. ♦ (Cu valoare de superlativ) Foarte frumos, strălucit, desăvârșit. – Din fr. magnifique. (DEX)
pentru textul : Bila denaivitatea este o boală grea dar tratabilă atunci când întâlneşti oameni care te zguduie din temelii.
pentru textul : sunt doar o atârnare denu întâmplător sunt pe acest site.
am înţeles comentariul d-voastră şi vă asigur de tot respectul chiar dacă mi-am permis un comentariu mai degajat.numai bine.
e tare reușită imaginea asta
"tata îşi ducea soarta
cum îşi duce meşterul giuvaer lupa la ochi"
numai bine
pentru textul : amintire din iulie deimi place cascada asta hotarata de a desfinta tot ce se crede a fi deja fixat. si, de asemenea, imi place ideea profetului: "cine a inventat chestia asta cu odată la zece ani".
pentru textul : eu aș desființa cultura desa se joace cu Paul, va rog? ca eu, sub turban, n-am codite...si trebuie sa fie de-a dreptu plictisitor...:(
pentru textul : plouă cu dragoste deMultumesc de trecere si comentariu ! Mi s-a reprosat de multe ori ca am un fix pe rima(si e adevarat, eu nu voi scrie in vers alb) asa ca am incercat o solutie de compromis. Oricum, sunt constient ca cei care scriu in vers clasic nu au nici o sansa pe plan literar(asta daca nu adopta o directie gen Brumaru). Dar, din nou, e nu am vreo pretentie in acest domeniu. Legat de "tristete"...numele ti-e "sa(n)dness" si nu-ti place (tristetea) ? Bizar... Ialin
pentru textul : Epilog... deHanny, uite, vezi, aici ne deosebim. Eu mă consider bard. În momentul cînd îmi va apărea prima carte o parte din mine va muri. Nu o voi mai putea aduce înapoi. Ca bard, versurile mele sînt vii, pot să le fac și desfac cum vreau.... sînt ca o ființă vie care mă înfășoară, cu care mă alint
pentru textul : ofițerul beat al rațiunii demi-ar plăcea doar să fie un concurs reuşit.
pentru textul : Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” deîn rest, nu ştiu ce ai vrut să spui şi cui te-ai adresat.
văd că oricum nimeni nu mişcă în front. e total lipsit de politeţe să faci apropouri celor pe care chiar îi interesează concursul.
toate bune!
Nici eu de SERVICI.
pentru textul : fecioare neseduse și neabandonate deCred că de copii e vorba jucându-se cu ”o fericire trecută”.
E ”swimming castle” și n-ai tradus asta.
”The see swalows” ai tradus ”înotând” !?!
”going” - ”trecând”, nu ”trec”
Eu așa cred, dar engleza e doar my second language.
pentru textul : Paper heart de Sydney Krivenko deRoxana, e o parte din ceva mai lung... sper. Bănuiesc că ai ajuns și la primele părți, altfel nu are sens. Iar stilul, vei vedea, va fi reflecția în oglindă a întâmplărilor. Deocamdată suntem în magic, prin urmare n-au ce căuta cuvintele de legătură... decât dacă nu cumva au și acestea rol de decântec.
pentru textul : La Pedrera deprostia Marga e sa schimbi prezervativul pe suzetã... ceea ce la tine îmi pare firesc...
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? deuite, nu știu să fi acordat o peniță de aur pentru un haiku dar aici o fac. chiar îmi pare reușit. e posibil ca unii să nu prea îl mai considere haiku datorită sugestiei metaforice din expresia „noaptea dintre ani”. deci poate că înclină (în opinia mea) spre poezie scurtă. dar e reușită nevertheless. chiar contrastul se accentuează. între anonimatul și scurtimea unei nopți și amploarea unui an. la fel explozia unui foc de artificii și modicitatea unui chibrit. și totuși, la sfîrșit rămîne doar mica flăcăruie a chibritului și anonimatul (depresant pentru unii) al acelei nopți.
pentru textul : Haiku deCristina Maroianu, acest text („Femeia patruped”) a mai fost publicat în noiembrie 2012, de pe același cont, dar cu numele Dorina Ungureanu, semnătură sub care apare și în altă parte. Așteptăm niște explicații.
pentru textul : Femeia patruped deeu sînt mai degrabă înclinat să cred că Andu trece printr-o criză. De idei. Sau poate de imaginație. Și în momente din acestea intră în panică și aruncă orice are la îndemînă. Cam ca atunci cînd ești într-un balon și intri în picaj. Probabil că asta ar putea funcționa drept justificare pentru forma pe care o iau eforturile lui. Dar cine mai caută zilele astea să găsească justificări. Survival is everything. I guess...
pentru textul : Eminescu demulţumesc pentru opinii. am făcut mai multe modificări acum cînd am putut să citesc textul oarecum detaşat
pentru textul : summer love deCristina, e, totuşi, un text cu şi despre frunze...
pentru textul : Frunze deDănuț, bucuros să te regăsesc și pe acest site și mulțumesc pentru semn. Tocmai am ieșit dintr-o perioadă epuizantă și sper să-mi intru cât mai repede în mână și în mental și să trec și pe la alții prin pagini. Văd că tu ai fost harnic. Am început cu acest text mai vechiuț, întrucât îl vedeam de bonton.
pentru textul : O, domnule Bartleby! deCailean, îți mulțumesc... o surpriză plăcută și neașteptată. Ca și coincidența cu genele păpușii. O fi aceeași păpușă? or fi crescut la loc? verifici tu și îmi spui? eu nu am mai avut curajul să mă uit în sac de ani de zile...
pentru textul : nu pe cutia cu globuri scria mare fragil... decele doua componente ale poemului sint mult prea diferite si nu le gasesc linia comuna stilistic vorbind, ci doar capacitatea ta nativa de a sari de la un palier creativ la altul. pot spune insa ca a doua parte cu "filosofia iepurelui de angóra/poveste de sofia viany" m-a impresionat pentru usurinta de a improviza povesti pentru copii si mai ales profitind de acest filon necunoscut pina acum (cel putin de mine) de a-l dezvolta, in sensul de a-ti propune si realiza proiecte in domeniu.
pentru textul : filosofia iepurelui de angóra deAm să revin în mod cert asupra poemului și atunci am să țin cont de opinia ta, Daniela. Îți cunosc căldura scrisului și te citesc cu plăcere de fiecare dată. Mulțumesc frumos pentru semn și observații! Îmi fac bine... Seară frumoasă și ție!
pentru textul : risipă de nori dePagini