unde-i gara aceasta, dom'le ? fascinanta călătorie alui Matz şi Osa ( care nu ştiu cine sunt), schimbă peroanul gării într-un punct de plecare într-o introspecţie care se încheie magistral:
"eram de fapt
o cutie a milei
în care tot mai rar cineva aruncă
o inimă"
domnule Pal, felicitări. Un poem de peniţe. Multe.
Mizezi pe imagine și stare, sau mai bine zis pe cele două componente esențiale ale pulsiunilor: reprezentare și afect. Fiind vorba despre sublimare în poesis, reușești să treci de personal, prin dialogul cu celălalt (cititorul) și prin implantarea unui personaj care poate deveni orice: imago, cheie, trecere, tată, animus. Iar urâtul nu este prezent decât pentru a-l metamorfoza. Putreziciune, omizi, "chirci tot mai frumos", "naiba știe". Întrepătrunzi planuri, imagini, personaje, senzații, sinestezic cumva, încercând să atingi un punct de convergență. Corpul-cadrul-materia nu sunt prezente decât pentru a fi transgresate, pentru a ieși din după ce ai fost în. Deosebit realizată, compoziție aproape fără fisură. Fiindcă aș fi renunțat la "dar ce ne facem" sau l-aș fi exprimat altfel. Acum, depinde pe ce ton îl citim, desigur. Oricum, acela ar fi singurul punct în care aș modifica ceva, în rest... scrii... "tot mai frumos" Adina.
ce sa mai spun, va multumesc voua pentru semne si observatii. :)
am mai schimbat una alta, modificari colosale nu-s, sper insa ca am eliminat cat de cat cariile.
mulțam Vlad, dacă duci lupa și țintești e cum spui tu, dar în context sunt camuflate bine comparațiile, iar după titlu se face o pauză luuuungă, de obicei:)
dati-mi voie, domnilor, dati-mi voie... Deci, Mult stimata domnisoara Maya Cusco, Doamnelor, Domnilor, Date fiind alocutiunile domniilor voastre, data fiind vremea perfecta de-afara, dat fiind ca mieii sburda pe cernoziomurile patriei noastre. POEZIA, dati mi voie, zic, sa ma alatur acestui cor, acestui exemplu de generozitate, atentie distributiva egal distribuita, aplombului si sinceritatii cu care m ati rasfatat si rasfatati, vad in mod placut, membrii acestei case. caci ce e o casa? o casa este, logic, o casa de oameni. Fac aceasta divagatie pentru a demonstra, daca mai era nevoie de demonstratie, ca suntem uniti. Suntem aici si acum, ca sa l citesc pe patronul meu spiritual, cel care mi a inundat cu lumina Fiintei copilaria. da, ati ghicit, domnii mei, este vorba despre Heidegger. Marty, cum imi place sa l alint cand ii mangai copertile.... Spuneam asadar, ca nu exista mai mare placere pe lumea asta in afara unui text (ce suntem noi daca nu niste texte, pardon, niste bune texte care se scriu pe sine, scriind despre altul sau celalalt?) si desigur, ati ghicit, in afara unui bun comentariu la adresa si intru insurirea bunelor moravuri si instrumente prin care devenim meseriasi in breasla noastra, in casa noastra, dupa cum precizam Imi permit, stimata dsoara, sa te felicit pentru multilateralitatea observatiilor facute, pt farmecul acestui ideal implinit, exprimandu mi totodata regretul de a nu benefia personal de aceeasi atentie si candoare. C est la vie, spune frantzuzu.... Alea iacta est...italianul...si well, this iz the life, bill... americanul, desigur.. Imi permit din nou domnii mei sa ma adresez dvoastra personal pentru si in vederea, credinta si speranta ca veti persevera si chiar imbogati aria dvoastra de interes, incluzand in ea si florile de gladiș.... Cu stima si consideratiune, al vostru dintotdeauna si pe vecie Dorin della Coza de Hermeneia ps: iertati mi scurtimea si posibilelele greseli. berrare humanum est.... ... ...
De acord că e ideatic şi la fel de acord că nu neapărat modernist. Şi asta deoarece îmi pare că Veronica Văleanu face din poezie o ştiinţă exactă. Şi totodată viceversa, din ştiinţă o poezie aleatorie. Cred că în aceasta constă atracţia irezistibilă pe care o exercită întotdeauna textele ei. Sunt apofatice.
adrian, ai dreptate, acum cand ma uit ma intreb cum de n-am vazut si singura nu numai exagerarile dar si greselile. cum scrisu' pe apucate nu mi se pare o explicatie buna, n-am sa dau una, o sa corectez repede ce pot corecta.
doar apostrofu' nu l-am pus in mod intentionat, ar fi academicizat un cuvant care nu-si are rostul in poezie si n-am vrut sa-i fac onoarea - parea ca i-as da o infatisare artificiala. in fine, nu conteaza, o sa corectez.
cu exagerarile alea nu stiu ce sa fac inca, in momentul ala erau revolta, intensitate, a fost greu oricum de gasit un echilibru fiindca nu vreau sa ma iau prea in serios.
ce-i mai important insa e ca aprecierile tale m-au surprins, chiar tin la ele pentru ca am incredere. si asta e mult de tot.
madalina
am fost surprinsa ca te-ai oprit la doua din imaginile mele favorite aici, favorite pentru ca sunt parti pe care si eu le simt mai puternic decat pe altele. si filmul asta cu iarba il repet si eu in minte la fel ca la tine. ironia pe care ai remarcat-o e dintr-o nevoie de echilibru, din teama de a ma lua (prea)in serios atunci cand am eu impresia ca merg la nu stiu ce adancimi personale.
multumesc ca te-ai oprit sa-mi spui, e bine sa stiu. :o)
Raluca, Adrian, va multumesc pentru semne. Va marturisesc ca incerc de cateva minute sa compun un comentariu inteligent de multumire si alte chestii pe langa, dar in dimineata asta mintea mea nu pare sa fie prea „spirituala” in chestiuni de genul, asa ca va spun doar atat: Adrian, mereu ma bucur ca un copil cand imi comentezi cate un text, chiar daca il faci praf, nu-i bai:)) si Raluca, mereu am incredre in simtul tau critic, ai un nas foarte bun pentru calitate cat si pentru prostie, iar asta n-o spun ca sa te perii (sau ca sa-mi laud textul, fereasca-ma!)
Aş vrea să ştiu de ce consideraţi prea puţin reuşite haiku-urile mele. Scriu haiku din 2010 şi am avut câteva publicate. Poate că acum mă înşel şi acestea nu sunt bune. Dar am observat că altor autori le-aţi explicat de ce textele sunt proaste în momentul în care le-aţi trimis la şantier. Poate totuşi merit o explicaţie, să ştiu cum să scriu în viitor pentru cerinţele siteului. Nu am voie să pun aici pe Hermeneia linkuri spre alte siteuri cu teorie despre haiku, fiindcă aşa e regulamentul, dar, din câte ştiu eu, exprimarea unor emoţii precum teama este acceptată în haiku. Desigur există diferite forme de haiku, diferite orientări. Cât despre ideea de cutremur, ea a fost abordată şi de autori din România şi aş putea da exemple.
Asta ce zici tu acum Virgile suna chiar bine, mie cel putin imi place si sper sa fie adevarat in totalitate. Eu voi incerca sa-mi corectez elementele "evazioniste", sper ca in ultima vreme s-a observat un progres, sper. In ceea ce priveste interventia mea la Corina Papouis (asa se scrie oare) intentia este de a determina aceasta autoare care este in posesia unui bagaj emotional valoros sa renunte la ce este ieftin, de galantar. Eu sper ca ea m-a inteles, chiar daca m-o fi si injurat. Multumesc si scuze de deranj
Haha, mulțumesc, Marina, pentru comentariu. Da, așa este, femeile seamană în mare măsură cu pisicile (și uneori mă întreb dacă bărbații nu "bat" mai mult înspre câini...). Ca să fiu sincer, m-am gândit mai mult la pisicile naturale decât la femei când am scris textul. Pentru pisicile la figurat care m-au impresionat în viață e nevoie de o poezie separată...
Hmm... am ceva texte doar in proza. Sa ma concentrez mai intai pe partea asta, zici? Ok. Incerc. Cred ca am publicat mai mult texte ca cel de mai sus pentru ca am crezut ca mi se potrivesc mai bine, pe parcurs am uitat de tehnica:)).
draga Sancho Panza, am citit in poezia contemporana, poeme inchinate cainilor omorati de masini pe strazile patriei, poeme foarte apreciate, ce e drept, nu pe acest site. asa ca mi/am zis: hai sa incerc si eu ceva. poate asta este cheia ce o cauti. multumesc de comentariu?...
Nicule,
Nici prin gând nu mi-ar trece să mă lansez într-o analiză pe text serioasă la tine. tot colegial
Pentru că textele tale mă depășesc, din multe puncte de vedere... pur și simplu nu mă pot ridica la înălțimea lor.
Tot ce pot semnala unui autor de talia ta sunt banale greșeli de ortografie sau de folosire eronată a unor cuvinte din limba română.
Dar asta nu înseamnă nimic, sunt doar câteva aspecte tehnice de aceea nu le aduc în atenție...în rest, textele tale sunt mult prea profunde pentru mine, deci nu mă pot pronunța asupra lor
D-le Dinu, aţi fost sublim, de vază şi cel mai tare! Credeam că nu mai puteţi fi tare...
Vlad:
"Il duc de mana prin paduri.
Prin tara lasam in urma noastra ghicitori.
Din cand in cand ne odihnim in drum.
Din vanata si mocirloasa iarba
melci jilavi i se urca-n barba.
[...]
" (L. Blaga)
"Lasa-ma sa-ti plang de mila,
Sa-ti sarut a tale mani...
Manusite, ce facurati
De atatea saptamani? " (M. Eminescu)
Şi mai pot să găsesc multe, căci facem antologie cu poeţii consacraţi care su scris despre partea antomică numită "mână", nu?
loool, Vlad, e un poem mult mai fain decât cel parodiat:) ești un fel de George Topârceanu cu Vara la Țară:)))
ei da, acum am și seara faină:))) ai semnul meu de apreciere pentru stil și nu numai:)))
week-end mumos:))
cred că încep să văd textele pe care le voiam de la tine și pe care știam că le poți scrie. se vede alt ritm al respirației, chiar dacă textul se împarte pe momente. unele din aceste "hălci" consistente de poezie sunt foarte reușite. probabil că diversificarea tehnicilor îți poate aduce o evoluție firească. spun probabil pentru ca nu există rețete. te salut și... drum lung și greu!
Păi, nu culeg poeții stelele, să le ofere iubitei? Nu taie lumina, ca o lamă de cuțit? Nu scârțâie luna, ca talpa de crep a pantofilor? Și câte altele... Nu mi-ai spus, însă, dacă ai găsit și ceva poezie în doina ce-am doinito Sofiei. Cu simpatie, P.S. Nu-l mai pomeni pe dl. sixtus, că iarăși trebuie să las totul baltă și să caut tămâia... =))
engleză cu nume francez şi numaiştiuce românesc printre,
mă simt onorat de comentariul vostru, considerând că de la ultima voastră ieşire în public a curs multă apă, multă cerneală, s-au scris multe pe-aici, etc.
cred că simpatizaţi cu numele meu (deşi l-aţi ciupit un pic), cu scrisul meu şi poate chiar cu persoana mea care din perspectiva românească nu e chiar o nulitate pe arena internaţională.
în fine moftul şi gustul se zice că nu se discută, deci vă las să vă bucuraţi de ele. poezia mea încă merge în cîrje şi nu e frumos să vă bateţi joc de ea.
vreau să aprind un chibrit şi să fac puţină lumină aici - la impresia voastră că textul e puţin forţat şi haotic - e la modă pe aici, prin america, un stil sinefic de a scrie şi anume să începi versul stanzei urmatoare cu sfîrşitul celei precedente, sau cu ideea ce o poartă. aşa am făcut eu. că pare repetitiv, descriptiv, inefectiv, insenzitiv sau inovativ, asta nu sînt în stare să judec. dar mi-am însuşit critica, am să pun poezia mea la o terapie forţată să poată merge odată pe picioarele ei, şi recunosc că aici mi-aţi putea fi de ajutor. deci mulţumesc de comentariu şi de orice eventual ajutor.
Violeta, nu sunt exaltată cum crezi, ci doar am capacitatea de a mă bucura sincer de reușita cuiva despre care îmi închipui eu că merită. La mine nu funcționează și nu a funcționat niciodată "capra vecinului". Deci, aștept să văd coperta cărții. O poți edita?
acum imi mai place mult si o vad ca pe o poezie cu toate ca as renunta la "mele" si as incepe toate versurile cu litere mici, dar aceasta din urma nu are o foarte mare importanta. raman la ideea ca "pentru ca azi e ieri/ si maine tot ieri este" nu suna bine, poate incerci sa inlocuiesti cu altceva daca tii neaparat sa ramana. poezia e frumoasa acum si ar fi pacat sa mai scada ceva din valoare. mi-a placut:"o piersică/atunci când bântuie gustul tău". e foarte interesant si ne"bantuie" atat imaginatia si nu numai...parca mi-i un pic foame :) e o poezie a incertitudinii chiar daca pare destul de "optimista".e o incercare da a te apropia de tine, de a te intelege fiindca exista acel "cand ma iau in brate". nu invinovatesti, nu strigi, nu te razvratesti, dar, totusi, in poezie totul se rezuma la trecut cand era un el, care nu e prezent in poezie si se afla undeva acolo in acel "atunci" ca s-o citez pe ioana barac grigore si din cauza caruia intuiesc ai mainile prinse sub o piatra. nu te adresa cu dvs.: "m-ați convins". sunt inca pe bancile facultatii, inca... acum ar fi trebuit sa invat :)
Right Dorine, te-ai gandit si inca bine de tot. Virgile, nota zece pentru Blandiana (dar asta are de-a face cu generatia noastra si cu textele de underground din vremea aceea, right?) Ce are de-a face Blandiana cu euro e cam asa: "suntem un popor vegetal, de unde altfel linistea cu care ne asteptam desfrunzirea?" Daca m-ai fi intrebat ce are de-a face Blandiana cu concursul meu (ceea ce nu ai facut, deci ma intreb singur) ti-as fi raspuns asa: suntem un site vegetal, de unde altfel aceasta liniste? Oricum, eu ii multumesc lui Dorin pentru interventiile din acest subsol care ii pot aduce (lui sau tie Virgil, daca nu mai scrie nimeni pana sambata 21 iunie nimic aici) premiul de 100 USD pus la bataie. Multumesc, Andu
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
unde-i gara aceasta, dom'le ? fascinanta călătorie alui Matz şi Osa ( care nu ştiu cine sunt), schimbă peroanul gării într-un punct de plecare într-o introspecţie care se încheie magistral:
pentru textul : minunata călătorie a lui emil prin gara de nord de"eram de fapt
o cutie a milei
în care tot mai rar cineva aruncă
o inimă"
domnule Pal, felicitări. Un poem de peniţe. Multe.
Sarbatori fericite!
pentru textul : Sărbători fericite! dePoetii miros a tutun si a alcool. Probabil ca la asta se referea :)).
pentru textul : Clivaj deMizezi pe imagine și stare, sau mai bine zis pe cele două componente esențiale ale pulsiunilor: reprezentare și afect. Fiind vorba despre sublimare în poesis, reușești să treci de personal, prin dialogul cu celălalt (cititorul) și prin implantarea unui personaj care poate deveni orice: imago, cheie, trecere, tată, animus. Iar urâtul nu este prezent decât pentru a-l metamorfoza. Putreziciune, omizi, "chirci tot mai frumos", "naiba știe". Întrepătrunzi planuri, imagini, personaje, senzații, sinestezic cumva, încercând să atingi un punct de convergență. Corpul-cadrul-materia nu sunt prezente decât pentru a fi transgresate, pentru a ieși din după ce ai fost în. Deosebit realizată, compoziție aproape fără fisură. Fiindcă aș fi renunțat la "dar ce ne facem" sau l-aș fi exprimat altfel. Acum, depinde pe ce ton îl citim, desigur. Oricum, acela ar fi singurul punct în care aș modifica ceva, în rest... scrii... "tot mai frumos" Adina.
pentru textul : e r h a n dece sa mai spun, va multumesc voua pentru semne si observatii. :)
pentru textul : Demidulce deam mai schimbat una alta, modificari colosale nu-s, sper insa ca am eliminat cat de cat cariile.
mulțam Vlad, dacă duci lupa și țintești e cum spui tu, dar în context sunt camuflate bine comparațiile, iar după titlu se face o pauză luuuungă, de obicei:)
pentru textul : și mă ofer ca un cec în alb dedati-mi voie, domnilor, dati-mi voie... Deci, Mult stimata domnisoara Maya Cusco, Doamnelor, Domnilor, Date fiind alocutiunile domniilor voastre, data fiind vremea perfecta de-afara, dat fiind ca mieii sburda pe cernoziomurile patriei noastre. POEZIA, dati mi voie, zic, sa ma alatur acestui cor, acestui exemplu de generozitate, atentie distributiva egal distribuita, aplombului si sinceritatii cu care m ati rasfatat si rasfatati, vad in mod placut, membrii acestei case. caci ce e o casa? o casa este, logic, o casa de oameni. Fac aceasta divagatie pentru a demonstra, daca mai era nevoie de demonstratie, ca suntem uniti. Suntem aici si acum, ca sa l citesc pe patronul meu spiritual, cel care mi a inundat cu lumina Fiintei copilaria. da, ati ghicit, domnii mei, este vorba despre Heidegger. Marty, cum imi place sa l alint cand ii mangai copertile.... Spuneam asadar, ca nu exista mai mare placere pe lumea asta in afara unui text (ce suntem noi daca nu niste texte, pardon, niste bune texte care se scriu pe sine, scriind despre altul sau celalalt?) si desigur, ati ghicit, in afara unui bun comentariu la adresa si intru insurirea bunelor moravuri si instrumente prin care devenim meseriasi in breasla noastra, in casa noastra, dupa cum precizam Imi permit, stimata dsoara, sa te felicit pentru multilateralitatea observatiilor facute, pt farmecul acestui ideal implinit, exprimandu mi totodata regretul de a nu benefia personal de aceeasi atentie si candoare. C est la vie, spune frantzuzu.... Alea iacta est...italianul...si well, this iz the life, bill... americanul, desigur.. Imi permit din nou domnii mei sa ma adresez dvoastra personal pentru si in vederea, credinta si speranta ca veti persevera si chiar imbogati aria dvoastra de interes, incluzand in ea si florile de gladiș.... Cu stima si consideratiune, al vostru dintotdeauna si pe vecie Dorin della Coza de Hermeneia ps: iertati mi scurtimea si posibilelele greseli. berrare humanum est.... ... ...
pentru textul : vis finit nedeterminist deDe acord că e ideatic şi la fel de acord că nu neapărat modernist. Şi asta deoarece îmi pare că Veronica Văleanu face din poezie o ştiinţă exactă. Şi totodată viceversa, din ştiinţă o poezie aleatorie. Cred că în aceasta constă atracţia irezistibilă pe care o exercită întotdeauna textele ei. Sunt apofatice.
pentru textul : Punct culminant deadrian, ai dreptate, acum cand ma uit ma intreb cum de n-am vazut si singura nu numai exagerarile dar si greselile. cum scrisu' pe apucate nu mi se pare o explicatie buna, n-am sa dau una, o sa corectez repede ce pot corecta.
doar apostrofu' nu l-am pus in mod intentionat, ar fi academicizat un cuvant care nu-si are rostul in poezie si n-am vrut sa-i fac onoarea - parea ca i-as da o infatisare artificiala. in fine, nu conteaza, o sa corectez.
cu exagerarile alea nu stiu ce sa fac inca, in momentul ala erau revolta, intensitate, a fost greu oricum de gasit un echilibru fiindca nu vreau sa ma iau prea in serios.
ce-i mai important insa e ca aprecierile tale m-au surprins, chiar tin la ele pentru ca am incredere. si asta e mult de tot.
madalina
am fost surprinsa ca te-ai oprit la doua din imaginile mele favorite aici, favorite pentru ca sunt parti pe care si eu le simt mai puternic decat pe altele. si filmul asta cu iarba il repet si eu in minte la fel ca la tine. ironia pe care ai remarcat-o e dintr-o nevoie de echilibru, din teama de a ma lua (prea)in serios atunci cand am eu impresia ca merg la nu stiu ce adancimi personale.
pentru textul : Mereu altfel dar mereu în acelaşi loc demultumesc ca te-ai oprit sa-mi spui, e bine sa stiu. :o)
Raluca, Adrian, va multumesc pentru semne. Va marturisesc ca incerc de cateva minute sa compun un comentariu inteligent de multumire si alte chestii pe langa, dar in dimineata asta mintea mea nu pare sa fie prea „spirituala” in chestiuni de genul, asa ca va spun doar atat: Adrian, mereu ma bucur ca un copil cand imi comentezi cate un text, chiar daca il faci praf, nu-i bai:)) si Raluca, mereu am incredre in simtul tau critic, ai un nas foarte bun pentru calitate cat si pentru prostie, iar asta n-o spun ca sa te perii (sau ca sa-mi laud textul, fereasca-ma!)
pentru textul : consiliere cu freud deAş vrea să ştiu de ce consideraţi prea puţin reuşite haiku-urile mele. Scriu haiku din 2010 şi am avut câteva publicate. Poate că acum mă înşel şi acestea nu sunt bune. Dar am observat că altor autori le-aţi explicat de ce textele sunt proaste în momentul în care le-aţi trimis la şantier. Poate totuşi merit o explicaţie, să ştiu cum să scriu în viitor pentru cerinţele siteului. Nu am voie să pun aici pe Hermeneia linkuri spre alte siteuri cu teorie despre haiku, fiindcă aşa e regulamentul, dar, din câte ştiu eu, exprimarea unor emoţii precum teama este acceptată în haiku. Desigur există diferite forme de haiku, diferite orientări. Cât despre ideea de cutremur, ea a fost abordată şi de autori din România şi aş putea da exemple.
pentru textul : teama de cutremur demulțumesc Cristina
pentru textul : privirea și parbrizul deAsta ce zici tu acum Virgile suna chiar bine, mie cel putin imi place si sper sa fie adevarat in totalitate. Eu voi incerca sa-mi corectez elementele "evazioniste", sper ca in ultima vreme s-a observat un progres, sper. In ceea ce priveste interventia mea la Corina Papouis (asa se scrie oare) intentia este de a determina aceasta autoare care este in posesia unui bagaj emotional valoros sa renunte la ce este ieftin, de galantar. Eu sper ca ea m-a inteles, chiar daca m-o fi si injurat. Multumesc si scuze de deranj
pentru textul : tăceri defoarte vizual, reproduce pe viu zgomotele de o parte şi de cealaltă.
pentru textul : Haiku-Senryu deHaha, mulțumesc, Marina, pentru comentariu. Da, așa este, femeile seamană în mare măsură cu pisicile (și uneori mă întreb dacă bărbații nu "bat" mai mult înspre câini...). Ca să fiu sincer, m-am gândit mai mult la pisicile naturale decât la femei când am scris textul. Pentru pisicile la figurat care m-au impresionat în viață e nevoie de o poezie separată...
pentru textul : Mâțâli deHmm... am ceva texte doar in proza. Sa ma concentrez mai intai pe partea asta, zici? Ok. Incerc. Cred ca am publicat mai mult texte ca cel de mai sus pentru ca am crezut ca mi se potrivesc mai bine, pe parcurs am uitat de tehnica:)).
pentru textul : Ultima zi din martie dedraga Sancho Panza, am citit in poezia contemporana, poeme inchinate cainilor omorati de masini pe strazile patriei, poeme foarte apreciate, ce e drept, nu pe acest site. asa ca mi/am zis: hai sa incerc si eu ceva. poate asta este cheia ce o cauti. multumesc de comentariu?...
pentru textul : Stare de extaz deNicule,
pentru textul : totul pare că merge pe dos deNici prin gând nu mi-ar trece să mă lansez într-o analiză pe text serioasă la tine. tot colegial
Pentru că textele tale mă depășesc, din multe puncte de vedere... pur și simplu nu mă pot ridica la înălțimea lor.
Tot ce pot semnala unui autor de talia ta sunt banale greșeli de ortografie sau de folosire eronată a unor cuvinte din limba română.
Dar asta nu înseamnă nimic, sunt doar câteva aspecte tehnice de aceea nu le aduc în atenție...în rest, textele tale sunt mult prea profunde pentru mine, deci nu mă pot pronunța asupra lor
D-le Dinu, aţi fost sublim, de vază şi cel mai tare! Credeam că nu mai puteţi fi tare...
Vlad:
"Il duc de mana prin paduri.
Prin tara lasam in urma noastra ghicitori.
Din cand in cand ne odihnim in drum.
Din vanata si mocirloasa iarba
melci jilavi i se urca-n barba.
[...]
" (L. Blaga)
"Lasa-ma sa-ti plang de mila,
Sa-ti sarut a tale mani...
Manusite, ce facurati
De atatea saptamani? " (M. Eminescu)
Şi mai pot să găsesc multe, căci facem antologie cu poeţii consacraţi care su scris despre partea antomică numită "mână", nu?
pentru textul : Oamenilor mei deloool, Vlad, e un poem mult mai fain decât cel parodiat:) ești un fel de George Topârceanu cu Vara la Țară:)))
pentru textul : autumn sîc deei da, acum am și seara faină:))) ai semnul meu de apreciere pentru stil și nu numai:)))
week-end mumos:))
Off topic. Ce Dumnezeu cauta Leo Ancuta la "membrii corespondenti" ale caror texte nu apar pe prima pagina?
pentru textul : cînd dragostea n-a murit pentru tine decred că încep să văd textele pe care le voiam de la tine și pe care știam că le poți scrie. se vede alt ritm al respirației, chiar dacă textul se împarte pe momente. unele din aceste "hălci" consistente de poezie sunt foarte reușite. probabil că diversificarea tehnicilor îți poate aduce o evoluție firească. spun probabil pentru ca nu există rețete. te salut și... drum lung și greu!
pentru textul : Inside deEu sunt o fire înțelegătoare, Emilian. :) Mulțumesc de feedback.
pentru textul : În sepia deesti atat de frumos in acest poem....
pentru textul : atâta frumuseţe dePăi, nu culeg poeții stelele, să le ofere iubitei? Nu taie lumina, ca o lamă de cuțit? Nu scârțâie luna, ca talpa de crep a pantofilor? Și câte altele... Nu mi-ai spus, însă, dacă ai găsit și ceva poezie în doina ce-am doinito Sofiei. Cu simpatie, P.S. Nu-l mai pomeni pe dl. sixtus, că iarăși trebuie să las totul baltă și să caut tămâia... =))
pentru textul : doină pe potriva sorții deengleză cu nume francez şi numaiştiuce românesc printre,
mă simt onorat de comentariul vostru, considerând că de la ultima voastră ieşire în public a curs multă apă, multă cerneală, s-au scris multe pe-aici, etc.
cred că simpatizaţi cu numele meu (deşi l-aţi ciupit un pic), cu scrisul meu şi poate chiar cu persoana mea care din perspectiva românească nu e chiar o nulitate pe arena internaţională.
în fine moftul şi gustul se zice că nu se discută, deci vă las să vă bucuraţi de ele. poezia mea încă merge în cîrje şi nu e frumos să vă bateţi joc de ea.
pentru textul : ieşirea din iarnă devreau să aprind un chibrit şi să fac puţină lumină aici - la impresia voastră că textul e puţin forţat şi haotic - e la modă pe aici, prin america, un stil sinefic de a scrie şi anume să începi versul stanzei urmatoare cu sfîrşitul celei precedente, sau cu ideea ce o poartă. aşa am făcut eu. că pare repetitiv, descriptiv, inefectiv, insenzitiv sau inovativ, asta nu sînt în stare să judec. dar mi-am însuşit critica, am să pun poezia mea la o terapie forţată să poată merge odată pe picioarele ei, şi recunosc că aici mi-aţi putea fi de ajutor. deci mulţumesc de comentariu şi de orice eventual ajutor.
Violeta, nu sunt exaltată cum crezi, ci doar am capacitatea de a mă bucura sincer de reușita cuiva despre care îmi închipui eu că merită. La mine nu funcționează și nu a funcționat niciodată "capra vecinului". Deci, aștept să văd coperta cărții. O poți edita?
pentru textul : Paul Blaj și simțul tragicului în poezie deacum imi mai place mult si o vad ca pe o poezie cu toate ca as renunta la "mele" si as incepe toate versurile cu litere mici, dar aceasta din urma nu are o foarte mare importanta. raman la ideea ca "pentru ca azi e ieri/ si maine tot ieri este" nu suna bine, poate incerci sa inlocuiesti cu altceva daca tii neaparat sa ramana. poezia e frumoasa acum si ar fi pacat sa mai scada ceva din valoare. mi-a placut:"o piersică/atunci când bântuie gustul tău". e foarte interesant si ne"bantuie" atat imaginatia si nu numai...parca mi-i un pic foame :) e o poezie a incertitudinii chiar daca pare destul de "optimista".e o incercare da a te apropia de tine, de a te intelege fiindca exista acel "cand ma iau in brate". nu invinovatesti, nu strigi, nu te razvratesti, dar, totusi, in poezie totul se rezuma la trecut cand era un el, care nu e prezent in poezie si se afla undeva acolo in acel "atunci" ca s-o citez pe ioana barac grigore si din cauza caruia intuiesc ai mainile prinse sub o piatra. nu te adresa cu dvs.: "m-ați convins". sunt inca pe bancile facultatii, inca... acum ar fi trebuit sa invat :)
pentru textul : Crepuscul deRight Dorine, te-ai gandit si inca bine de tot. Virgile, nota zece pentru Blandiana (dar asta are de-a face cu generatia noastra si cu textele de underground din vremea aceea, right?) Ce are de-a face Blandiana cu euro e cam asa: "suntem un popor vegetal, de unde altfel linistea cu care ne asteptam desfrunzirea?" Daca m-ai fi intrebat ce are de-a face Blandiana cu concursul meu (ceea ce nu ai facut, deci ma intreb singur) ti-as fi raspuns asa: suntem un site vegetal, de unde altfel aceasta liniste? Oricum, eu ii multumesc lui Dorin pentru interventiile din acest subsol care ii pot aduce (lui sau tie Virgil, daca nu mai scrie nimeni pana sambata 21 iunie nimic aici) premiul de 100 USD pus la bataie. Multumesc, Andu
pentru textul : some rule rules some rules deComentariul de mai sus viza un alt text, al altcuiva. Nu ştiu cum să-l şterg.
pentru textul : suntem trei dePagini