cu imaginatia nu cred ca stau prost. desi, evident, intotdeauna se poate mai bine. dar nu am spus ce mi-am imaginat. ci ce am simtit. probabil ca trebuia sa tac. ca de atitea ori.
Domnule Manolescu, mă bucur că ați revenit la sentimente mai pașnice. Vă mulțumesc pentru articolul reprodus aici. Cartea lui Rorty care mă interesează este rezultatul unei dispute din 2002, ”La ce bun adevărul?”, deci articolul la care faceți referire e ceva mai vechiuț, dar cred că o să-mi prindă bine. Am să vă comunic părerea mea. Vă mulțumesc de asemenea pentru mâna întinsă cu traducerea. O să vă anunț dacă va fi cazul. Văd că în sfârșit sunteți dispus să discutăm civilizat, deci v-aș ruga să nu mai încercați să mă intimidați, că nu o să țină. Ultimul text al domniei voastre postat aici, care nu-mi este străin, îl simt tot ca pe o reacție, pe care mă voi feri să o (des)calific, adresată profesiei mele. Vă asigur însă că iarăși nu ține, chiar dacă frizați deja anumite limite. Dacă veți reuși să lăsați la o parte și astfel de ”artificii”, cred că va ieși o discuție interesantă, principială, dar care de data aceasta nu va fi imaginară. Foarte pe scurt o să vă răspund la cele 5 puncte (deocamdată): 1. A pune ghilimele în orice condiții ale citării, ține de elementara deontologie a cercetării și a unei dispute credibile. Eu am să o fac pe viitor acolo unde va fi cazul, pentru ca lucrurile să fie clare. 2. Pentru postarea textului v-am mulțumit deja. 3. Văzându-vă verva, mă refeream la faptul că probabil veți putea obține suspendare mea pe care o clamați, pe ”căi prietenești”, căci nu mi se părea absolut deloc că aș fi făcut un ”atac la persoană”, cererea dumneavoastră nefiind întemeiată. 4. Insinuați că sunteți ”de mii de ori mai religios” decât mine. Asta nu poate decât să mă bucure. Poate mă lămuriți și pe mine ce înseamnă ”a fi religios”. De acord cu dumneavoastră că experiențele personale contează cel mai mult. Totodată observ că ”dialogul” postat de dumneavoastră doriți să-l numim ”eseu”. O să țin seama și de asta, chiar dacă este cu totul altceva. Dar fiind eseu, cu atât mai mult ar fi trebuit ghilimelele în cazul citatelor, în primul rând pentru ca cititorul să știe unde textul este autentic Rorty și unde este doar imaginația eseistului. Iar acum, dacă avem textul în față, eu sper cât de curând și cartea, cred că putem evita neprofesionalul ”search pe Google” (e drept, util până la anumit punct). 5. Vă mulțumesc din nou, că de data aceasta condiționați suspendarea mea. Apoi, țin să vă asigur că nu e vorba de refulări, e vorba doar de spirit critic de a discerne adevărata natură a scrierilor și opiniilor filosofilor în cauză. Chiar în finalul comentariului de mai sus faceți niște aserțiuni cu privire la ”sine” și ”persoană”, care pentru moment mi se par ușor confuze, sau exprimarea nu este cea mai potrivită, și nici nu văd relevanța lor pentru discuția de față. Totodată nutresc speranța că aceste răspunsuri la obiecțiile dumneavoastră mă vor exonera de suspendarea propusă și abia aștept să intrăm în miezul problemei. Rugămintea mea este una singură și e în legătură cu redactarea corectă a numelui meu. Și dacă puteți să vă țineți deoparte de referințe malițioase cu privire la profesia mea, v-aș fi recunoscător, iar dumneavoastră nu veți avea decât de câștigat. Dar mă descurc și în caz contrar. Mulțumesc. Pe curând.
iata o placheta virtuala realizata de Adrian Grauenfels cu cele mai frumoase poeme ale lui Carmen: http://en.calameo.com/read/00107378743fd75f7506b . multumim, Adrian!
astazi am aflat ca a plecat dintre noi si Adrian Firica, putin inainte de Carmen.
Dumnezu sa-i odihneasca!
Deși sunt împotriva sistemului penițelor simt nevoia să acord una aici, prima de când sunt membru, în dedesubturile acestui text. M-am și logat pentru asta... Poezia de deasupra, care nu este o poezie din sfera clasică, m-a impresionat foarte tare. Depășește ultimele aproximativ 100 de texte citite de mine aici prin expresivitatea ei, prin conturarea foarte bună a unei stări. Și cam asta este poezia, în accepțiunea mea... O stare sufletească foarte bine surprinsă în coala de hîrtie, sau în coala virtuală. M-am regăsit în primul vers și apoi încet încet în mai toată scriitura și asta se numește "rezonanță" parcă... și chiar dacă nu port sandale, și mai ales de femeie, uite cum un text bine scris într-un moment bine ales, chiar cu iz feminist, poate să cucearască și un receptor-bărbat. this is life.
aici năuc. or fi semnele de punctuație, or fi nemajusculele (eu le găsesc justificare doar în versuri scurte ori paragrafe de proporții reduse), cert e că mi-au obosit și ochii. mai dă și tu cîte un enter pe alocuri. înțeleg că monolog (interior mai ales) presupune un debit mai mare. dar dacă tu vrei să-mi transmiți ceva ai milă de ochii mei și dă-mi timp să asimilez ceva, dacă e de asimilat. așadar nu m-ai convins.
nițeluș infantilă scriitura asta. și cam personală. probabil n-ar fi rău să încerci să scrii în așa fel încît să rămînă mai mult de o săptămînă. pentru că e posibil să poți.
s-ar putea să greșesc dar este corect „va ştii” ?
foarte frumos! am descoperit în jam atitudini pe care azi le iau ca trăsături de caracter ale autoarelor (pe Claudiu nu îl știu). dar și un inedit fermecător în nuanțe. da, este un text care a rezistat timpului și asta m-a impresionat.
da, asta a fost si ideea. fireste, puteam construi un rondel clasic, ca atitudine. insa, era prea putin. ce sens ar fi avut sa-l dezgropam? asa ca textul merge fix pe ideea faptului normal, si universal valabil, al detensionarii. pipi-ul din text e doar pretext. un segment al ansamblului. cred insa ca mesajul e unul frumos. pt ca nu vulgarul importa, ci tocmai revalorificarea acestui act si eliminarea prejudecatilor.
Nu am găsit legătura între versul "o femeie își ciopârțește rochia de mireasă" și celelalte din poem. În rest, sunt aceleași cuvinte, expresii care însumează un anume stil al tău și, probabil, fără de care poemele tale nu ar avea un specific aparte. Eu n-aș scrie așa. Dar pe tine nu te văd altfel. :)
mă bucură mult cuvintele voastre, mai ales că ele vin după o perioadă de ”„tăceri mai lungi” (cum bine zici, Adrian) - nu neapărat autoimpuse, ci mai degradă pricinuite de împrejurări... :)
De ce ți-ai început textul cu un "."?! Titlul este inspirat, nu aș spune că sunt ceva mai mult decât "averse" aici, adică un fel de amalgam imposibil de ordonat de impresii și imagini. Mult teribilism și limbaj voit șocant, aș spune, dar o oarecare lejeritate de expresie care spune ceva despre posibilitatea autoarei de a se cizela, o dată cu cizelarea subiectelor și modalităților de dezvoltare.
aha!!!
") Intercorelarea celor două emisfere constă în faptul că, pentru a rezolva probleme, emisfera stângă are nevoie de axiome/postulate/ipoteze (de lucru) etc. ce-i sunt furnizate de emisfera dreaptă, odată cu problemele formulate tot de aceasta. Tot o astfel de intercorelare presupune și feed-back-uri din stânga în dreapta."
zbarr in stanga si zbirrr in dreapta. creierul meu nu apartine constientului meu, e clar. el e sarman spectator naucit. creierul meu merge singur pe text, fara mine.
multumesc. asteptam sa se adune toti prietenii si sa ne pupam cu foc! cat despre carte, stii cum e: una la prefectura, una la primarie, doua la trebonal... da sper sa ajunga pt toata lumea
opri visarea! cred că ăsta este mobilul şi de aici întreaga ură a personajului textului de mai sus faţă de ceea ce nu-i place să facă sau faţă de ceea ce este obligat să facă. deşi, totuşi, şcoala nu ar trebui să creeze o astfel de repulsie! un text "de vacanţă" i-aş spune eu, pentru că se citeşte uşor, nu plictiseşte, te face să exclami: da, cam aşa este; nu, aici ar fi putut fi altfel dacă proful, dacă elevul, dacă fetele etc...
Nicio șansă cu jazzul și nu vreau s-o iau de la capăt. Țin minte că a fost odată ceva care mi-a plăcut.
Nu, scrisul nu se poate învăța. Iar un cenaclu, în principiu e dăunător. De acord. Ai zis ”criticile de pe un site literar nu il pot face pe un autor sa fie mai talentat.” E normal, perfect de acord, critica (adevărată) se face pentru cititor, nu pentru autor. Asta înțeleg foarte puțini. Autorul ar fi de dorit să-și păstreze nota personală, întotdeauna am susținut asta.
Acolo am vorbit într-adevăr în clișee, dar n-aveam dispoziție pentru cuvinte mari. Mai bine mici.
"s-ar putea pune și întrebarea gravă dacă noi, românii, o ducem azi cu adevărat mai bine decât înainte de 1989." - Hai sa fim seriosi domnule Cristea. Dumneavoastra credeti ca dupa ce cineva citeste aceasta propozitie mai poate privi cu seriozitate textul acesta? "vem voie să vorbim, deși nu ne ia nimeni în seamă." - Cam la fel e 99% din planeta, domnule Cristea. Dumneavoastra pe ce planeta traiti? "Odraslele acestora accelerează mașini străine prin fața liceelor, epatând fetele care capătă, de la vârste fragede, aere și chiar comportări de cocote. " - Ce are asta cu revolutia sau cu situatia politica din Romania, sau cu alegerile? Sau faceti aici magiun si nu m-am prins eu? Adolescentii sint asa cum scrieti aici oriunde. Erau mai bune adunarile UTC si saptaminile de scoala irosite in fiecare toamna la cules de porumb sau scos de sfecla? "toți aceia pe care neputința guvernelor care s-au succedat în cele două decenii i-a produs." - Cred ca de fapt aici se gaseste eroarea dumneavostra fundamentala. Guvernele "produc" doar in comunism, fascism sau eventual in socialism. Multi oameni au ajuns sa cerseasca si datorita alegerilor personale gresite. Sau ati uitat Caritasul (si altele ca el)? Am rezerve fata de afirmatia ca cei care au muncit cinstit 40 de ani ar ajunge acum sa cerseasca in Romania. Mi se pare o fraza bombastica si fara acoperire in realitate. Mai logic ar fi fost sa deplingeti situatia nefericita si nenorocoasa a celor care erau intre 35 si 50 de ani in 1989. Acestia cu siguranta ca nu prea au mai apucat 40 de ani de munca neintrerupta. Dar a fost si un ghinion istoric. La urma urmei daca e sa blamam pe cineva de ce nu am blama pe parintii lor care in anii '40 sau '50 nu au luptat impotriva comunismului cu orice pret. De ce nu consideram ca au fost atunci semanate semintele acestei tragedii istorice? "Românii nu sunt un popor de leneși, dar e necesar să le creezi posibilitatea de a munci cu folos. " - wow!!! Asta chiar suna ca din manualul de socialism. E trecuta vremea aceea domnule Cristea. Daca astepti sa iti CREEZE cineva posibilitatea de a munci e jalnic in 2009. Mai bine v-ati uita la adolescentii care sint in stare sa faca din rahat bici numai ca sa aiba cum sa cistige un ban. Asa functioneaza societatea normala. "Posibilitatea de a munci" este un "drept" doar in comunism. Daca nu ati observat cumva, chestia asta a disparut din Europa. Pardon, poate cu exceptia rep. Moldova si a Belarusului. Pe ele le invidiati? "muntele devenirii noastre" - Ce e chestia asta care imi suna a vers din Labis sau Vadim? "Nu cumva ne găsim în situația țăranului care și-a vândut și ultimul pogon de pământ și, fericit, chefuiește la cârciumă, fără să-i pese că de la anul va face foamea?" - Si cine e vina pentru prostia taranului (roman?) ? Guvernul? Vecinii? Societatea? Dumneavostra, domnule Cristea, sinteti in cautarea unui tap ispasitor pentru prostie sau pentru alegeri personale gresite? "În decembrie 2009, ar fi să vină vorba și despre Ceaușescu, cel executat, pilduitor, la Târgoviște, " - Hai spuneti-ne ceva de Ceausescu. Nu de alta dar s-a cam uitat. Spuneti-ne ceva ca ni s-a facut dor, acum dupa douazeci de ani. Macar scrieti ceva hilar. "Tot atunci ar fi să se facă observația că, la 20 de ani de la instaurarea efectivă a comunismului în România, o continuitate în acțiune căreia-i putem găsi o sută sau o mie de păcate a dat, totuși, roadele pe care le-a dat." - Da, este adevarat. Probabil ca "roadele" cele mai reprezentative sint "omul nou" a carui minte nu s-a curatat de prostie, lene si chiul nici dupa douazeci de ani de "postcomunism". Sau "omul nou" care care inca mai viseaza la aberatiile si promisunile paradisului comunist in timp ce isi vinde colegii, parintii, prietenii, familia, etc la Securitate. Da, bogate roade. Impreuna cu tembelizarea tarii si transformarea ei intr-un lagar de concentrare socialista. Problema este ca tot nu ne-ati spus care e bolovanul asta. Sau e o metafora enigmatica pentru a ne tine in suspans?
Da, imagini superbe, frumusetea diafana sporita si de antiteza cu soldatii grosolani si violurile lor. Ce ma deranjeaza este conditia hibrida a acestui text, nehotarat intre proza si poezie, pentru ca este vorba de un hibrid nefericit... Partea inclinata catre poezie o reprezinta multitudinea de imagini (deosebit de frumoase, recunosc) care poate intr-o poezie nu ar deranja, insa aici devin redundante. De ce? Pentru ca proza are mai multe cuvinte de legatura intre idei decat poezia. Un exemplu de redundant? De la prima citire m-a deranjat repetarea imaginii samurailor, pentru ca stiam deja de existenta si supunerea lor din al doilea vers, e clar, se pleaca toata viata la picioarele frumusetii eterne, ales moarte prematur. Existenta jocului scenic ca si miscare continua, nu doar ca succesiune de magini (infanta intinsa, infanta ridicata cautand cupa cu otrava, infanta asezandu-se pe patul mortuar) acesta miscare continua aduce epic in poem, si il indeparteaza de poezie, impingandu-l usor spre proza... De aici hibridul. Partea de joc scenic nu ii dauneaza, poeme epice mai sunt, dar acesta miscare da o oarecare cronologie ideilor, imaginilor, care sunt mai usor de inteles, iar repetate deranjeaza. E un text bun, dar poate fi mai bun. Nu sunt un critic rupator de zari, e foarte posibil sa ma insel. :-)
mie nu mi se pare ca penita domnului andrei moldovan murdareste cu ceva imaginea poemului meu, e dreptul domniei sale sa o acorde iar al domniei tale de a spune ce vrei. chiar de a trage cu pusca in aer. e vanare de vant. dra bargan, urechea mea e obisnuita cu stridentele poetice. mi se trage de la muzica atonala pe care o tot cant de o vreme incoace. eul liric are dreptul sa prezinte intr/un poem absolut orice, chiar si o experienta erotica, atata timp cat descrierea are legatura cu literatura. va multumesc pentru atentia acordata poemului meu. mai exista si alte tipuri de reflexe decat cel pavlovian.
In ultimii ani am refuzat din ce in ce mai vehement sa-mi numesc textele poezii. Si nu din falsa modestie, pentru ca pot accepta, pina la un punct, ca exista un filon poetic. Pentru mine aceste texte nu sint decit niste tipografii interioare. Mi-as permite sa descriu simturile mele ca pe un fel de redactie interioara de stiri. Am incercat, inca de la inceput, sa nu caut noutatea in ceea ce scriu. Asta e treaba poetilor. Nici nu aveam cum sa scriu altfel decit in stil reportaj, pentru ca asta face parte din mine. Intr-o redactie reala, dupa atitia ani, ajungi sa fii dezumanizat, sa nu-ti mai pese de moarte, de drame, de tot ceea ce se intimpla. Totul e mecanic, stii ca trebuie sa-ti faci norma de stiri pe zi, stii ca nu trebuie sa te implici, dar, in acelasi timp, sa faci in asa fel incit sa gasesti senzationalul care vinde printul. Aceste texte sunt doar o forma paralela, un fel de exorcism, sau dupa cum spunea Johnny Cash, i hurt myself today, to see if i still feel.
stiu poemul. si acum, ca si atunci cand l-ai scris, imi pare o acuarela peste care ai venit cu tuse de carbune si apoi cu zgarieturi de diamant. priponire, indigestie, refuz. inedia in toata splendoarea ei. cand se pune "de-a curmezișul" poti sa faci orice ca totul se blocheaza. ca si atunci, si acum ultimele versuri mi se par geniale.
Andu Moldovean, chiar daca iti este caracteristica doar bascalia de cartier si atit, abtine-te. Nu trebuie sa-ti etalezi toate capacitatile lingvistice. Nu te solicita nimeni in mod expres nici sa intri in expozitii si nici sa vorbesti despre arta. Simplu, pentru ca nu e cazul.
Gorune, multumesc, ai inteles. Sper ca "patria muma" nu te va tine prea departe de noi, ca de, internetul rulz :-) Si ma bucur ca ai deschis "cutia Pandorei" cu eseul tau. Despre orientalism vom mai vorbi, ca doar n-au intrat zilele Domnului in sac. La buna re-citire, Bobadil.
poazia asta a fost postata la 5 minute dupa ce a fost scrisa. mereu fac asta ... niciodata nu e de bine.
ulterior au fost lucruri in ea care nu mi-au placut nici macar mie.
acum.. repetitiile... repetitiile acelea imi par ca redau o anumita stare. daca o citesti repede-repede - parca ele au sens.
cat despre... hai-huiul poeziei asteia - daca mai treci pe aici, spune-mi de iti place mai tare varianta asta. chiar ti-as multumi de feed-back. iar rugaminta nu iti e adresata doar tie.
apoi as mai scoate faza cu zambetul fetitei. dar parca mi-e mila de el :))
Subscriu la părerea cu strofele de mijloc. Nu știu dacă poate rămâne simplu. Cercurile interioare ale unui copac vorbesc despre vârsta lui, după cum știi. Eu încerc să sugerez altceva, de aici și explicația mai greoaie. Mă bucur că-ți plac finalurile.
n-am prea inteles chestia cu "Be You!" de la sfirsit dar fiindca tot au cistigat democratii in hose si probabil si in senat o interpretez asa mai... saizecist. Anyway, merci de trecere, e un text ca oricare altul pe care le scriu
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
cu imaginatia nu cred ca stau prost. desi, evident, intotdeauna se poate mai bine. dar nu am spus ce mi-am imaginat. ci ce am simtit. probabil ca trebuia sa tac. ca de atitea ori.
pentru textul : Alternative ending deDomnule Manolescu, mă bucur că ați revenit la sentimente mai pașnice. Vă mulțumesc pentru articolul reprodus aici. Cartea lui Rorty care mă interesează este rezultatul unei dispute din 2002, ”La ce bun adevărul?”, deci articolul la care faceți referire e ceva mai vechiuț, dar cred că o să-mi prindă bine. Am să vă comunic părerea mea. Vă mulțumesc de asemenea pentru mâna întinsă cu traducerea. O să vă anunț dacă va fi cazul. Văd că în sfârșit sunteți dispus să discutăm civilizat, deci v-aș ruga să nu mai încercați să mă intimidați, că nu o să țină. Ultimul text al domniei voastre postat aici, care nu-mi este străin, îl simt tot ca pe o reacție, pe care mă voi feri să o (des)calific, adresată profesiei mele. Vă asigur însă că iarăși nu ține, chiar dacă frizați deja anumite limite. Dacă veți reuși să lăsați la o parte și astfel de ”artificii”, cred că va ieși o discuție interesantă, principială, dar care de data aceasta nu va fi imaginară. Foarte pe scurt o să vă răspund la cele 5 puncte (deocamdată): 1. A pune ghilimele în orice condiții ale citării, ține de elementara deontologie a cercetării și a unei dispute credibile. Eu am să o fac pe viitor acolo unde va fi cazul, pentru ca lucrurile să fie clare. 2. Pentru postarea textului v-am mulțumit deja. 3. Văzându-vă verva, mă refeream la faptul că probabil veți putea obține suspendare mea pe care o clamați, pe ”căi prietenești”, căci nu mi se părea absolut deloc că aș fi făcut un ”atac la persoană”, cererea dumneavoastră nefiind întemeiată. 4. Insinuați că sunteți ”de mii de ori mai religios” decât mine. Asta nu poate decât să mă bucure. Poate mă lămuriți și pe mine ce înseamnă ”a fi religios”. De acord cu dumneavoastră că experiențele personale contează cel mai mult. Totodată observ că ”dialogul” postat de dumneavoastră doriți să-l numim ”eseu”. O să țin seama și de asta, chiar dacă este cu totul altceva. Dar fiind eseu, cu atât mai mult ar fi trebuit ghilimelele în cazul citatelor, în primul rând pentru ca cititorul să știe unde textul este autentic Rorty și unde este doar imaginația eseistului. Iar acum, dacă avem textul în față, eu sper cât de curând și cartea, cred că putem evita neprofesionalul ”search pe Google” (e drept, util până la anumit punct). 5. Vă mulțumesc din nou, că de data aceasta condiționați suspendarea mea. Apoi, țin să vă asigur că nu e vorba de refulări, e vorba doar de spirit critic de a discerne adevărata natură a scrierilor și opiniilor filosofilor în cauză. Chiar în finalul comentariului de mai sus faceți niște aserțiuni cu privire la ”sine” și ”persoană”, care pentru moment mi se par ușor confuze, sau exprimarea nu este cea mai potrivită, și nici nu văd relevanța lor pentru discuția de față. Totodată nutresc speranța că aceste răspunsuri la obiecțiile dumneavoastră mă vor exonera de suspendarea propusă și abia aștept să intrăm în miezul problemei. Rugămintea mea este una singură și e în legătură cu redactarea corectă a numelui meu. Și dacă puteți să vă țineți deoparte de referințe malițioase cu privire la profesia mea, v-aș fi recunoscător, iar dumneavoastră nu veți avea decât de câștigat. Dar mă descurc și în caz contrar. Mulțumesc. Pe curând.
pentru textul : Replică la un com. al lui Călin Sămărghițean (Cailean) la un eseu al subsemnatului ”(1) Discuție (virtuală) cu Richard Rorty despre declinul adevărului redemptiv” postat pe Hermeneia. deiata o placheta virtuala realizata de Adrian Grauenfels cu cele mai frumoase poeme ale lui Carmen: http://en.calameo.com/read/00107378743fd75f7506b . multumim, Adrian!
pentru textul : Când nu-ți mai e frică devii veșnic deastazi am aflat ca a plecat dintre noi si Adrian Firica, putin inainte de Carmen.
Dumnezu sa-i odihneasca!
Deși sunt împotriva sistemului penițelor simt nevoia să acord una aici, prima de când sunt membru, în dedesubturile acestui text. M-am și logat pentru asta... Poezia de deasupra, care nu este o poezie din sfera clasică, m-a impresionat foarte tare. Depășește ultimele aproximativ 100 de texte citite de mine aici prin expresivitatea ei, prin conturarea foarte bună a unei stări. Și cam asta este poezia, în accepțiunea mea... O stare sufletească foarte bine surprinsă în coala de hîrtie, sau în coala virtuală. M-am regăsit în primul vers și apoi încet încet în mai toată scriitura și asta se numește "rezonanță" parcă... și chiar dacă nu port sandale, și mai ales de femeie, uite cum un text bine scris într-un moment bine ales, chiar cu iz feminist, poate să cucearască și un receptor-bărbat. this is life.
pentru textul : sandale pentru no woman's land deaici năuc. or fi semnele de punctuație, or fi nemajusculele (eu le găsesc justificare doar în versuri scurte ori paragrafe de proporții reduse), cert e că mi-au obosit și ochii. mai dă și tu cîte un enter pe alocuri. înțeleg că monolog (interior mai ales) presupune un debit mai mare. dar dacă tu vrei să-mi transmiți ceva ai milă de ochii mei și dă-mi timp să asimilez ceva, dacă e de asimilat. așadar nu m-ai convins.
pentru textul : primul monolog denițeluș infantilă scriitura asta. și cam personală. probabil n-ar fi rău să încerci să scrii în așa fel încît să rămînă mai mult de o săptămînă. pentru că e posibil să poți.
pentru textul : poveste cu pasăre-zmee des-ar putea să greșesc dar este corect „va ştii” ?
foarte frumos! am descoperit în jam atitudini pe care azi le iau ca trăsături de caracter ale autoarelor (pe Claudiu nu îl știu). dar și un inedit fermecător în nuanțe. da, este un text care a rezistat timpului și asta m-a impresionat.
pentru textul : Dumnezeu poate locui şi singur deda, asta a fost si ideea. fireste, puteam construi un rondel clasic, ca atitudine. insa, era prea putin. ce sens ar fi avut sa-l dezgropam? asa ca textul merge fix pe ideea faptului normal, si universal valabil, al detensionarii. pipi-ul din text e doar pretext. un segment al ansamblului. cred insa ca mesajul e unul frumos. pt ca nu vulgarul importa, ci tocmai revalorificarea acestui act si eliminarea prejudecatilor.
pentru textul : Rondelu` lu` Pufulete deNu am găsit legătura între versul "o femeie își ciopârțește rochia de mireasă" și celelalte din poem. În rest, sunt aceleași cuvinte, expresii care însumează un anume stil al tău și, probabil, fără de care poemele tale nu ar avea un specific aparte. Eu n-aș scrie așa. Dar pe tine nu te văd altfel. :)
pentru textul : Dezertorul demă bucură mult cuvintele voastre, mai ales că ele vin după o perioadă de ”„tăceri mai lungi” (cum bine zici, Adrian) - nu neapărat autoimpuse, ci mai degradă pricinuite de împrejurări... :)
pentru textul : nu lăsa depărtarea deschisă deDe ce ți-ai început textul cu un "."?! Titlul este inspirat, nu aș spune că sunt ceva mai mult decât "averse" aici, adică un fel de amalgam imposibil de ordonat de impresii și imagini. Mult teribilism și limbaj voit șocant, aș spune, dar o oarecare lejeritate de expresie care spune ceva despre posibilitatea autoarei de a se cizela, o dată cu cizelarea subiectelor și modalităților de dezvoltare.
pentru textul : averse deaha!!!
pentru textul : (1) Gestaltul Arhitectural de") Intercorelarea celor două emisfere constă în faptul că, pentru a rezolva probleme, emisfera stângă are nevoie de axiome/postulate/ipoteze (de lucru) etc. ce-i sunt furnizate de emisfera dreaptă, odată cu problemele formulate tot de aceasta. Tot o astfel de intercorelare presupune și feed-back-uri din stânga în dreapta."
zbarr in stanga si zbirrr in dreapta. creierul meu nu apartine constientului meu, e clar. el e sarman spectator naucit. creierul meu merge singur pe text, fara mine.
spor la lucru și succes, Virgil!
pentru textul : hermeneia 3.0-a demultumesc. asteptam sa se adune toti prietenii si sa ne pupam cu foc! cat despre carte, stii cum e: una la prefectura, una la primarie, doua la trebonal... da sper sa ajunga pt toata lumea
pentru textul : De la Vaslui citire deopri visarea! cred că ăsta este mobilul şi de aici întreaga ură a personajului textului de mai sus faţă de ceea ce nu-i place să facă sau faţă de ceea ce este obligat să facă. deşi, totuşi, şcoala nu ar trebui să creeze o astfel de repulsie! un text "de vacanţă" i-aş spune eu, pentru că se citeşte uşor, nu plictiseşte, te face să exclami: da, cam aşa este; nu, aici ar fi putut fi altfel dacă proful, dacă elevul, dacă fetele etc...
pentru textul : anii aceia dedoua cacofonii la trei versuri. asta e un record.
pentru textul : Confesiune platonică deSi mai ai dar te las să cauți... Să nu crezi că e o deformație profesională.
pentru textul : Duios șurub deNicio șansă cu jazzul și nu vreau s-o iau de la capăt. Țin minte că a fost odată ceva care mi-a plăcut.
Nu, scrisul nu se poate învăța. Iar un cenaclu, în principiu e dăunător. De acord. Ai zis ”criticile de pe un site literar nu il pot face pe un autor sa fie mai talentat.” E normal, perfect de acord, critica (adevărată) se face pentru cititor, nu pentru autor. Asta înțeleg foarte puțini. Autorul ar fi de dorit să-și păstreze nota personală, întotdeauna am susținut asta.
Acolo am vorbit într-adevăr în clișee, dar n-aveam dispoziție pentru cuvinte mari. Mai bine mici.
pentru textul : Mihai Takács : pictură --- muzica : Eldad Talmu de"s-ar putea pune și întrebarea gravă dacă noi, românii, o ducem azi cu adevărat mai bine decât înainte de 1989." - Hai sa fim seriosi domnule Cristea. Dumneavoastra credeti ca dupa ce cineva citeste aceasta propozitie mai poate privi cu seriozitate textul acesta? "vem voie să vorbim, deși nu ne ia nimeni în seamă." - Cam la fel e 99% din planeta, domnule Cristea. Dumneavoastra pe ce planeta traiti? "Odraslele acestora accelerează mașini străine prin fața liceelor, epatând fetele care capătă, de la vârste fragede, aere și chiar comportări de cocote. " - Ce are asta cu revolutia sau cu situatia politica din Romania, sau cu alegerile? Sau faceti aici magiun si nu m-am prins eu? Adolescentii sint asa cum scrieti aici oriunde. Erau mai bune adunarile UTC si saptaminile de scoala irosite in fiecare toamna la cules de porumb sau scos de sfecla? "toți aceia pe care neputința guvernelor care s-au succedat în cele două decenii i-a produs." - Cred ca de fapt aici se gaseste eroarea dumneavostra fundamentala. Guvernele "produc" doar in comunism, fascism sau eventual in socialism. Multi oameni au ajuns sa cerseasca si datorita alegerilor personale gresite. Sau ati uitat Caritasul (si altele ca el)? Am rezerve fata de afirmatia ca cei care au muncit cinstit 40 de ani ar ajunge acum sa cerseasca in Romania. Mi se pare o fraza bombastica si fara acoperire in realitate. Mai logic ar fi fost sa deplingeti situatia nefericita si nenorocoasa a celor care erau intre 35 si 50 de ani in 1989. Acestia cu siguranta ca nu prea au mai apucat 40 de ani de munca neintrerupta. Dar a fost si un ghinion istoric. La urma urmei daca e sa blamam pe cineva de ce nu am blama pe parintii lor care in anii '40 sau '50 nu au luptat impotriva comunismului cu orice pret. De ce nu consideram ca au fost atunci semanate semintele acestei tragedii istorice? "Românii nu sunt un popor de leneși, dar e necesar să le creezi posibilitatea de a munci cu folos. " - wow!!! Asta chiar suna ca din manualul de socialism. E trecuta vremea aceea domnule Cristea. Daca astepti sa iti CREEZE cineva posibilitatea de a munci e jalnic in 2009. Mai bine v-ati uita la adolescentii care sint in stare sa faca din rahat bici numai ca sa aiba cum sa cistige un ban. Asa functioneaza societatea normala. "Posibilitatea de a munci" este un "drept" doar in comunism. Daca nu ati observat cumva, chestia asta a disparut din Europa. Pardon, poate cu exceptia rep. Moldova si a Belarusului. Pe ele le invidiati? "muntele devenirii noastre" - Ce e chestia asta care imi suna a vers din Labis sau Vadim? "Nu cumva ne găsim în situația țăranului care și-a vândut și ultimul pogon de pământ și, fericit, chefuiește la cârciumă, fără să-i pese că de la anul va face foamea?" - Si cine e vina pentru prostia taranului (roman?) ? Guvernul? Vecinii? Societatea? Dumneavostra, domnule Cristea, sinteti in cautarea unui tap ispasitor pentru prostie sau pentru alegeri personale gresite? "În decembrie 2009, ar fi să vină vorba și despre Ceaușescu, cel executat, pilduitor, la Târgoviște, " - Hai spuneti-ne ceva de Ceausescu. Nu de alta dar s-a cam uitat. Spuneti-ne ceva ca ni s-a facut dor, acum dupa douazeci de ani. Macar scrieti ceva hilar. "Tot atunci ar fi să se facă observația că, la 20 de ani de la instaurarea efectivă a comunismului în România, o continuitate în acțiune căreia-i putem găsi o sută sau o mie de păcate a dat, totuși, roadele pe care le-a dat." - Da, este adevarat. Probabil ca "roadele" cele mai reprezentative sint "omul nou" a carui minte nu s-a curatat de prostie, lene si chiul nici dupa douazeci de ani de "postcomunism". Sau "omul nou" care care inca mai viseaza la aberatiile si promisunile paradisului comunist in timp ce isi vinde colegii, parintii, prietenii, familia, etc la Securitate. Da, bogate roade. Impreuna cu tembelizarea tarii si transformarea ei intr-un lagar de concentrare socialista. Problema este ca tot nu ne-ati spus care e bolovanul asta. Sau e o metafora enigmatica pentru a ne tine in suspans?
pentru textul : Mitul lui Sisif deda, din pacate fotografia face un deserviciu textului. e posibil ca aranca sa aiba o gravura cu "chevaux" dar sa nu vrea sa ne-o arate
pentru textul : mes chevaux de sable se sont perdus deDa, imagini superbe, frumusetea diafana sporita si de antiteza cu soldatii grosolani si violurile lor. Ce ma deranjeaza este conditia hibrida a acestui text, nehotarat intre proza si poezie, pentru ca este vorba de un hibrid nefericit... Partea inclinata catre poezie o reprezinta multitudinea de imagini (deosebit de frumoase, recunosc) care poate intr-o poezie nu ar deranja, insa aici devin redundante. De ce? Pentru ca proza are mai multe cuvinte de legatura intre idei decat poezia. Un exemplu de redundant? De la prima citire m-a deranjat repetarea imaginii samurailor, pentru ca stiam deja de existenta si supunerea lor din al doilea vers, e clar, se pleaca toata viata la picioarele frumusetii eterne, ales moarte prematur. Existenta jocului scenic ca si miscare continua, nu doar ca succesiune de magini (infanta intinsa, infanta ridicata cautand cupa cu otrava, infanta asezandu-se pe patul mortuar) acesta miscare continua aduce epic in poem, si il indeparteaza de poezie, impingandu-l usor spre proza... De aici hibridul. Partea de joc scenic nu ii dauneaza, poeme epice mai sunt, dar acesta miscare da o oarecare cronologie ideilor, imaginilor, care sunt mai usor de inteles, iar repetate deranjeaza. E un text bun, dar poate fi mai bun. Nu sunt un critic rupator de zari, e foarte posibil sa ma insel. :-)
pentru textul : Pavană pentru o infantă moartă demie nu mi se pare ca penita domnului andrei moldovan murdareste cu ceva imaginea poemului meu, e dreptul domniei sale sa o acorde iar al domniei tale de a spune ce vrei. chiar de a trage cu pusca in aer. e vanare de vant. dra bargan, urechea mea e obisnuita cu stridentele poetice. mi se trage de la muzica atonala pe care o tot cant de o vreme incoace. eul liric are dreptul sa prezinte intr/un poem absolut orice, chiar si o experienta erotica, atata timp cat descrierea are legatura cu literatura. va multumesc pentru atentia acordata poemului meu. mai exista si alte tipuri de reflexe decat cel pavlovian.
pentru textul : Lauryannus's Land deIn ultimii ani am refuzat din ce in ce mai vehement sa-mi numesc textele poezii. Si nu din falsa modestie, pentru ca pot accepta, pina la un punct, ca exista un filon poetic. Pentru mine aceste texte nu sint decit niste tipografii interioare. Mi-as permite sa descriu simturile mele ca pe un fel de redactie interioara de stiri. Am incercat, inca de la inceput, sa nu caut noutatea in ceea ce scriu. Asta e treaba poetilor. Nici nu aveam cum sa scriu altfel decit in stil reportaj, pentru ca asta face parte din mine. Intr-o redactie reala, dupa atitia ani, ajungi sa fii dezumanizat, sa nu-ti mai pese de moarte, de drame, de tot ceea ce se intimpla. Totul e mecanic, stii ca trebuie sa-ti faci norma de stiri pe zi, stii ca nu trebuie sa te implici, dar, in acelasi timp, sa faci in asa fel incit sa gasesti senzationalul care vinde printul. Aceste texte sunt doar o forma paralela, un fel de exorcism, sau dupa cum spunea Johnny Cash, i hurt myself today, to see if i still feel.
pentru textul : viaţa de dincolo de fortral destiu poemul. si acum, ca si atunci cand l-ai scris, imi pare o acuarela peste care ai venit cu tuse de carbune si apoi cu zgarieturi de diamant. priponire, indigestie, refuz. inedia in toata splendoarea ei. cand se pune "de-a curmezișul" poti sa faci orice ca totul se blocheaza. ca si atunci, si acum ultimele versuri mi se par geniale.
pentru textul : și cu frâu fălcile lor nu voi strânge să se apropie deAndu Moldovean, chiar daca iti este caracteristica doar bascalia de cartier si atit, abtine-te. Nu trebuie sa-ti etalezi toate capacitatile lingvistice. Nu te solicita nimeni in mod expres nici sa intri in expozitii si nici sa vorbesti despre arta. Simplu, pentru ca nu e cazul.
pentru textul : Expoziția surealistă - "Surrealism and Beyond"- Ierusalim 2007 deGorune, multumesc, ai inteles. Sper ca "patria muma" nu te va tine prea departe de noi, ca de, internetul rulz :-) Si ma bucur ca ai deschis "cutia Pandorei" cu eseul tau. Despre orientalism vom mai vorbi, ca doar n-au intrat zilele Domnului in sac. La buna re-citire, Bobadil.
pentru textul : shi bin a plec devlad
poazia asta a fost postata la 5 minute dupa ce a fost scrisa. mereu fac asta ... niciodata nu e de bine.
ulterior au fost lucruri in ea care nu mi-au placut nici macar mie.
acum.. repetitiile... repetitiile acelea imi par ca redau o anumita stare. daca o citesti repede-repede - parca ele au sens.
cat despre... hai-huiul poeziei asteia - daca mai treci pe aici, spune-mi de iti place mai tare varianta asta. chiar ti-as multumi de feed-back. iar rugaminta nu iti e adresata doar tie.
apoi as mai scoate faza cu zambetul fetitei. dar parca mi-e mila de el :))
pentru textul : Fast forward deCrăciun fericit, tuturor!
pentru textul : crăciun fericit - 2011 deSă nu uităm!
Subscriu la părerea cu strofele de mijloc. Nu știu dacă poate rămâne simplu. Cercurile interioare ale unui copac vorbesc despre vârsta lui, după cum știi. Eu încerc să sugerez altceva, de aici și explicația mai greoaie. Mă bucur că-ți plac finalurile.
pentru textul : ani nu zile den-am prea inteles chestia cu "Be You!" de la sfirsit dar fiindca tot au cistigat democratii in hose si probabil si in senat o interpretez asa mai... saizecist. Anyway, merci de trecere, e un text ca oricare altul pe care le scriu
pentru textul : ca și cum le-aș azvîrli dePagini