Eu văd poemul ca pe o parodie care ridiculizează un alt text chiar cu mijloacele acestuia, pe scheletul lui. Din acest punct de vedere e reusit. Mă întreb, însă, la ce bun? Mădălina e la început de drum si atât de tânără. Dacă prezentul poem are scop didactic, felicit autoarea (situaţie în care trebuie să se asigure că functionează metoda), iar dacă e un demers plin de răutate, mă abţin.
Astept un poem dn acela frumos cu luna încurcată la lucrul ei:
,,mereu o încurcai din lucru
azi de la o maree
iar mâine uite, cine ştie?" Zi frumoasă!
Dorina, mă impresionează felul în care descifrezi mesajele abia vizibile: "triunghiul mer-ka-ba acolo unde începe odihna". Mulțumesc, gratitudinea mea pentru ochiul tău cel bine văzător. Simt cum dansează în tine piramide. Drag, Ela
Silvia, cred că ceea ce simt e un soi de mulțumire că proza îmi este "învinuită" de lirism. Ai valsat frumos pe marginea acestui text pe care eu l-aș vedea mai degrabă melancolic. Poate e un fel de vârstă a omenirii aici. Acel călător dintre pietre, bronzuri, fieruri și alte bombe atomice, alias căutătorul noii epoci a lemnului, îți mulțumește.
mie mi se pare mai dergabă... fizică acea expresie. (în ănțelesul curat al cuvântului „fizic”.
nu știu cum altfet aș putea descrie mersul unui copil care... a, ba da!
„merge de-a bușilea”?
Minunat modul de expunere al ideii. Prima parte este cea care da tonul rar intalnit pe care ai ales tu sa-l folosesti aici. "ne construim cazemate în jurul cutiei toracice ne mutăm acolo definitiv" De fapt o redefinire a iubirii expusa intr-un mod dur si realist... Lecturarea lasa un sentiment amar si in acelasi timp placut. Te mai vizitez. Teo
vlad, probabil ai dreptate. și nu aș vrea să crezi că intenționez să devin antagonic de dragul contrazicerii, dar cred că lucrurile merg ceva mai departe de cantitate. există și un aspect calitativ al judecării estetice. este adevărat că și în textul meu apare „să” (și nu vreau să susțin, doamne ferește, o anatemizare a acestei particule) dar probabil faptul că versurile textului tău sînt mai scurte, prezența (sau frecvența) particulei pare mai vizibilă. este deci, cu certitudine, o problemă de percepție. de fapt, dacă este să accepți întregul context, sub acel text, eu însumi am afirmat încă de atunci că este o simplă încercare și că nu merită o peniță. nu vreau să spun prin aceasta că acest text nu ar merita o peniță. ci doar am vrut să înțelegi cum am judecat eu și acel text încă de pe atunci și că nu sînt (așa cum sugerezi) inconsecvent. ba dimpotrivă. și mă și laud cu chestia asta.
În primul rând, vă mulțumesc pentru peniță și pentru aprecierile dumneavoastră, care îmi fac cu atât mai multă plăcere, cu cât ele vin din partea unui om pe care îl stimez foarte mult. Am citit cu multă plăcere mai multe articole critice pe care le semnați și toate mi-au lăsat impresia unei documentări serioase și, mai ales, a unei analize lucide și pertinente. În ceea ce privește traducerea mea, sunt întru totul de acord cu punctele de vedere pe care le exprimați, chiar și cu faptul că m-am abătut uneori de la textul original. Acest lucru s-a întâmplat totuși foarte rar și a fost impus, așa cum bine observați, de necesități prozodice. Eminescu nu este chiar intraductibil, dar se traduce foarte greu, mai greu decât oricare alt poet român. Dar un asemenea poet merită toate eforturile, oricât ar fi de mari. Căci el merită să fie cunoscut și apreciat și de cititorii străini, așa cum și noi apreciem, de exemplu, poezia lui Baudelaire, chiar dacă o citim numai în traducere. Cu deosebită stimă și plăcerea lecturii, Petru Dincă
Frumoasa povestea acestui poem. Si un pic de Sorescu si un pic de Visniec. Ai imaginatie si textul curge. Imi place si tineretea lui. Nu-mi place titlul. Este nepotrivit si mai ales, in engleza. Bucura-te de limba romana.
OK, mi-a scapat acest crucifiem in loc de crucificam, mea culpa. Nu cred ca am invatat mai putin limba romana decat altii care crucifica pe aici. Stiu ca e greu sa tii valoarea culturala a site-ului si respect eforturile in aceasta directie, dar nu se face asta cu comentarii de felul celor pe care le-ai facut recently. Eu imi cer scuze pentru greseala mea, dar tu, Virgile? Cu respect, Bobadil. P.S. Iar actul sexual este ceva mult mai concret decat sexualitatea. N-o mai scalda americaneste din nou :-)
Adrian, ma bucur ca ti-a placut si ma bucur ca l-ai simtit ca un suflu nou si bine venit. Am modificat croseul cu upercut-ul. trebuia sa ma documentez inainte si nu sa ma bazez pe cunostintele mele de fata:)).
Raluca, multumesc de onoarea pe care mi-o faci. ma bucur ca am ajuns in punctul in care poezia pe care am scris-o a atins in mod real pe cineva.
Am citit titlul și mi-am spus că nu, nu poate să fie Alina în titlul acesta. Pentru că îmi părea un titlu forțat, unul... "comercial". Dar este stilul ei să spună lucrurile cu naturalețe, cu prospețime și cumva... cu capul plecat. Este atâta tristețe aici, din cadența cuvintelor care cad asemenea unei picături într-o peșteră. Foarte bine conduce Alina cititorul în adâncul nebănuit al inimii fiecăruia. Pentru că, mi se va fi părând mie, dar uneori ea scrie despre cititor. Sau știe să ne facă de voie de nevoie părtași lumii poeziei ei. Ar fi un singur pasaj care, cred eu, iese din stilul liber, necăutat: "mama a plecat și ea de mult, nu mai sunt povești, cărțile stau închise pe raft, cineva le-a învelit în hârtie albastră, toate cărțile sunt albastre, poți alege orice carte, poți alege orice viață, e la discreție". Aici am senzația că ai marșat prea mult pe idee. Nu mai spun nimic despre faptul că tot mai rar se scrie poezie care să ne facă mai conștienți că lumea nu se termină la vârful degetelor noastre. Poate va fi părând desuet... dar te face să îți aduci aminte că vom da seamă de fiecare cuvânt spus, iar poezia aceasta construiește într-o lume de ruine...
Cred că aceasta este prima peniță pe care o las pe pagina ta, Djamal, și mai cred că este una dintre cele mai frumoase poezii din ce ai postat aici. Are o simplitate care te fură cu ușurință, o curgere firească, dar nu previzibilă, a ideilor, o construcție impecabilă de imagini care se completează și se cheamă unele pe altele. Mărturisesc că pe mine tocmai undița aceea, prezența ei, cu mânuirea stângace, constituie, după părerea mea, unul dintre stâlpii de forță ai acestei poezii. Pentru că, nu-i așa, important este să îți cunoști captura și să știi să alegi nada... Îmi aduc aminte zâmbind de concursurile de pescuit pentru copii la care am asistat, de toată dulceața aceea care ți se strecoară în inimă când îi vezi cu lansetele de două ori cât ei, prinzând pește... O imagine peste care voi suprapune de acum înainte poezia ta, iar asta spune, cred eu, enorm. Ei bine, copilul acesta din poezia ta s-a suit pe treapta cea mai de sus a inimii tale, și de-acolo aruncă nada în voie... Am avut o oarecare îndoială la imaginea căderii zăpezii sub piele... deși o înțeleg, nu reușesc să o văd ca pe o imagine reușită.
mestere, hai si lamureste povestea asta:) despre mine era vb in propunerea "poti s-o pui pe blog"? nu de alta, dar nu m-ar incurca sa o pun pe blog, cu numele tau, logic! daca era pentru Naan Lea... scuze!
P.S. sper ca l-ai ales pe Obama, altfel ai fi dezamagit la ora asta:)
sa te mai incant si pe tine, profetule ( textul de fata e printre primele mele texte, si tin minte ca atunci, in alta parte, apricierea ta a fost un imbold cu puterea unui feed-back cosmic, sa fi vazut cum mi-ai zapacit muzele)
"Nu putem vorbi de o „interpretare” a actorului principal, Pyotr Mamonov, ci mai degrabă de trăirea lui într-un spaţiu unde camera de filmat este doar un martor ce înregistrează tăcut evenimentele."
Citind aceasta fraza, mi-am amintit ca de cate ori am vazut un film rusesc bun, am observat actorii rupti, parca, din viata adevarata. Multi regizori rusi au folosit persoane nealterate de scolile de actorie. Astfel viata autentica a navalit pe ecran.
Virgil, formule nu, n-am, nu-mi place să-nțepenesc în formule și aici nu e știință exactă, simbolurile-mi plac. Descrierea ta se potrivește motănașului meu: " sa mirosi textul, sa il gusti, sa il atingi cu obrazul". Mi-a făcut harcea-parcea poeziile...listate. Ok, trebuie să-nvăț și eu ceva: îmi pregătesc gheruțele pentru următoarea aruncare, mâine.
era o constatare de ordin personal, cu cit textul are deja o directie, un vector al lui emotional. poate introducerea intentionata, repetitia aceasta are o conotatie speciala pentru tine. fie si asa. e textul tau.
Domnule Titarenco, dupa ce am fost jignit de un autor (superior mie ca nivel) pe situl dv, v-am adresat un e-mail prin care solicitam stergerea contului. Si mi-ati raspuns: "nicolae, eu nu ti-am spus sa pleci" (citat din memorie). Am ramas surprins intrucat hermeneia mi s-a parut un sit cu reguli dure (faceati observatii la comentarii sa nu fie off, penitele sa fie argumentate, preferati postari putine si bune etc.) Apoi... eu nu fac parte din categoria elitistilor, sunt omul acela simplu din parodia recenta a lui Nincu, un om care stie ceva mai mult decat cei din urma sa, dar nu suficient sa fie important. V-as incurca fiindca este posibil sa nu inteleg creatiile, ar trebui sa ma certati si sa ma penalizati fiindca urasc diacriticele si comit greseli typo, chiar conjug aiurea cate un verb... Apoi mi se nazareste cateodata sa fac pe criticul sau pe filozoful, am o idee fixa cu moralitatea, imi sare repede tandara, refuz sa citesc exprimarile din limbi altele decat cea romana, ba chiar pledez pentru romaneasca veche din popor si cultiv imbogatirea si redescoperirea acesteea. In concluzie sunt un salbatic si, deci, nu putem avea puncte/interese comune. stiu, imi veti raspunde ca noua versiune primeste si... prostii. Ei, asta e: nu pot sa ma conving ca sunt prost. Am toate defectele, numai prost nu ma simt. Imi mai trebuie ceva timp si voi cobori cu siguranta in patratica mea. concluzie: stergeti-mi contul.
Şi pentru că, aşa cum spuneai, Virgil, nu este nimeni obligat să participe nicăieri ori să-şi justifice absenţa dintr-un eveniment, eu zic că ar fi bine să se înceteze cu apropourile pe care le citesc în diferite comentarii. Fiecare îsi stabileşte singur priorităţile şi contribuie cum poate sau cum vrea în poezie. Ce, fără unii sau alţii nu a fost întâlnirea un succes? Ce, au intrat zilele-n sac? Să ne prindă următoarea întâlnire sănătoşi şi-om fi poate mai mulţi în Virtualia.
Curat contuzii. Chiar dacă-ți place poemul, la final tot te alegi cu câteva vânătăi. Prima strofă îmi pare foarte reușită, imaginile se clădesc una pe alta, ajutate din plin de un ritm simpatic sincopat, și chiar dacă rimele privite separat par facile, în context dau un farmec aparte. Interesantă construcție. Dar cu primele puncte de suspensie se și termină... "Fragmente de migrene" sună ca un glaspapir pe sticlă, deloc inspirat. "Plouând cu pași" și "plouă o umbră" se chinuie dar nu dau a poezie nicicum. Poate dacă era doar una din cele două, cu îngăduință ar fi trecut neobservată, dar așa la grămadă nu se susțin. Al treilea vers din strofa a doua salvează ceva, dar e rapid spulberat de ceea ce urmează. Probabil din cauza forțării rimei. Final fără strălucire, destul de plat și previzibil, poate fi privit cel mult ca o scuză. Lipsesc cu desăvârșire "tehnicile" foarte reușite cu care ne-a obișnuit (să spunem în "Desculț"), și cade împreună cu "Drogul" într-un spațiu mai puțin poetic, devenind o aglomerare confuză, grea, incomodă de imagini distonante, dau impresia de imobil și anchilozat. Nu știu care ar fi soluția, oricum Emil Fanache nu pare a avea nevoie de așa ceva, sunt doar păreri de cititor asupra unui autor cu pretenții.
Un poem reusit, imi place si imaginea si tempo-ul. Un pic romantic, ii sta bine asa :-) Ce nu-mi place este primul vers acel "vest" suna atat de exact de ma iau fiori pe sira spinarii... de ce nu "vest-nord-vest"? Si totusi, de ce nu mai poeticul "apus"? Una peste alta, as scoate si legaturile ingineresti uneori inutile (cel putin in cazul de fata poemul are destula forta si nu are nevoie sa apeleze la epic deloc) si as scrie poemul meu preferat asa: (ce-i in paranteza rotunda as scoate, ce-i in dreapta as adauga :-) " o cameră cu fereastra spre (vest) [apus] un bărbat (care) mă cuprinde în brațe (ca pe) o cruce în care nu mai crede (de mult) un câine bătrân niște rafturi cu cărți fotografii pe care nu [mai] le răsfoiesc (niciodată) câțiva oameni cu adevărat importanți nopțile din care îmi țes (mereu) înnoită plasă de fluturi * miroase-a duminici presărate la poarta bunicilor înfășurată în numele meu o femeie trece (acum) un pod (spre) [catre] tăcere din gleznele ei se desfac ierburi moi câteva strigăte îi aleargă pe urme ca o minge de păcură * sub copitele gândului drumul rămas își deschide scorbura gurii " Si una peste alta, un poem valoros. Aprecierea mea.
Domnule Andu M. in primul rand multumesc de trecere si comnetariu. Apoi, va rog fiti mai "transant" cand expuneti opinii legate de textele mele, nu mai ocoliti subiectul... Nu trebuie sa va placa un text, e firesc, de accea, daca nu va place un lucru expuneti-l cat mai clar. Legat de forma fixa... sunt constient ca nu o stapanesc, insa, fiind unul din cei care nu au pretentii de poet, scriitor etc (atunci cand voi scrie prima poezie din viata mea va anunt) nu voi renunta la ea. Am remarcat ca multi dintre cei care scriu astazi au o problema cu asta, au ceva impotriva etc. Trecerea la vers alb ar insemna din partea mea ca dorinta de promovare ar domina asupra a ceea ce imi place sa fac. Deocamadata ma simt bine facand asta, mai mult daca voi putea imi voi imbunatati si modul de utilizare al formei fixe. Ialin p.s. V-aș blestema adânc pentru vecie Când oi fi stins; sub al bărbiei galb De mi-ați întinde-n cruntă infamie O filă cu însemne în vers alb ! (Ialin- "În seara asta ")
mulțumesc pentru păreri și sugestii, îmi sunt de ajutor. îmi pare rău că timpul nu îmi perimte să răspund la fiecare în parte. vă mulțumesc. vă aștept și la alte poeme. Madim
eu n-as numi asta o "redefinire a iubirii", ci mai degraba o persiflare a ei. Textul nu e nici rau, nici stralucitor, se plaseaza pe intr-o calduta arie de mijloc.sesizez insa un dezacord (in plan ligic) in strofa a treia: "eu mi-am sechestrat personajul favorit să doarmă pe podea trăim de ceva timp împreună" cand spun "traim impreuna" - adica impreuna! - eu ma gandesc la un acord intre parti. as si spus mai degraba "traim astfel de ceva timp".
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Eu văd poemul ca pe o parodie care ridiculizează un alt text chiar cu mijloacele acestuia, pe scheletul lui. Din acest punct de vedere e reusit. Mă întreb, însă, la ce bun? Mădălina e la început de drum si atât de tânără. Dacă prezentul poem are scop didactic, felicit autoarea (situaţie în care trebuie să se asigure că functionează metoda), iar dacă e un demers plin de răutate, mă abţin.
Astept un poem dn acela frumos cu luna încurcată la lucrul ei:
,,mereu o încurcai din lucru
azi de la o maree
iar mâine uite, cine ştie?" Zi frumoasă!
Mariana, cu drag!
pentru textul : sunt trei crime într-un cocalar deDorina, mă impresionează felul în care descifrezi mesajele abia vizibile: "triunghiul mer-ka-ba acolo unde începe odihna". Mulțumesc, gratitudinea mea pentru ochiul tău cel bine văzător. Simt cum dansează în tine piramide. Drag, Ela
pentru textul : Piramida deSilvia, cred că ceea ce simt e un soi de mulțumire că proza îmi este "învinuită" de lirism. Ai valsat frumos pe marginea acestui text pe care eu l-aș vedea mai degrabă melancolic. Poate e un fel de vârstă a omenirii aici. Acel călător dintre pietre, bronzuri, fieruri și alte bombe atomice, alias căutătorul noii epoci a lemnului, îți mulțumește.
pentru textul : Areopagul demie mi se pare mai dergabă... fizică acea expresie. (în ănțelesul curat al cuvântului „fizic”.
nu știu cum altfet aș putea descrie mersul unui copil care... a, ba da!
„merge de-a bușilea”?
e mai bine așa?
pentru textul : astenii infantile deMinunat modul de expunere al ideii. Prima parte este cea care da tonul rar intalnit pe care ai ales tu sa-l folosesti aici. "ne construim cazemate în jurul cutiei toracice ne mutăm acolo definitiv" De fapt o redefinire a iubirii expusa intr-un mod dur si realist... Lecturarea lasa un sentiment amar si in acelasi timp placut. Te mai vizitez. Teo
pentru textul : iubire în stil modern devlad, probabil ai dreptate. și nu aș vrea să crezi că intenționez să devin antagonic de dragul contrazicerii, dar cred că lucrurile merg ceva mai departe de cantitate. există și un aspect calitativ al judecării estetice. este adevărat că și în textul meu apare „să” (și nu vreau să susțin, doamne ferește, o anatemizare a acestei particule) dar probabil faptul că versurile textului tău sînt mai scurte, prezența (sau frecvența) particulei pare mai vizibilă. este deci, cu certitudine, o problemă de percepție. de fapt, dacă este să accepți întregul context, sub acel text, eu însumi am afirmat încă de atunci că este o simplă încercare și că nu merită o peniță. nu vreau să spun prin aceasta că acest text nu ar merita o peniță. ci doar am vrut să înțelegi cum am judecat eu și acel text încă de pe atunci și că nu sînt (așa cum sugerezi) inconsecvent. ba dimpotrivă. și mă și laud cu chestia asta.
pentru textul : tablou domestic cu înger deÎn primul rând, vă mulțumesc pentru peniță și pentru aprecierile dumneavoastră, care îmi fac cu atât mai multă plăcere, cu cât ele vin din partea unui om pe care îl stimez foarte mult. Am citit cu multă plăcere mai multe articole critice pe care le semnați și toate mi-au lăsat impresia unei documentări serioase și, mai ales, a unei analize lucide și pertinente. În ceea ce privește traducerea mea, sunt întru totul de acord cu punctele de vedere pe care le exprimați, chiar și cu faptul că m-am abătut uneori de la textul original. Acest lucru s-a întâmplat totuși foarte rar și a fost impus, așa cum bine observați, de necesități prozodice. Eminescu nu este chiar intraductibil, dar se traduce foarte greu, mai greu decât oricare alt poet român. Dar un asemenea poet merită toate eforturile, oricât ar fi de mari. Căci el merită să fie cunoscut și apreciat și de cititorii străini, așa cum și noi apreciem, de exemplu, poezia lui Baudelaire, chiar dacă o citim numai în traducere. Cu deosebită stimă și plăcerea lecturii, Petru Dincă
pentru textul : Mélancolie deAdrian, dacă aş şti aş face să devină reuşit.
însă, nu ai idee cât mă bucură faptul că "rămân atmosfera şi starea atât de specifice poeziei"!
îţi mulţumesc mult pentru prezenţă şi semnul de lectură.
pentru textul : mamă deFrumoasa povestea acestui poem. Si un pic de Sorescu si un pic de Visniec. Ai imaginatie si textul curge. Imi place si tineretea lui. Nu-mi place titlul. Este nepotrivit si mai ales, in engleza. Bucura-te de limba romana.
pentru textul : the devil and the angel inside deOK, mi-a scapat acest crucifiem in loc de crucificam, mea culpa. Nu cred ca am invatat mai putin limba romana decat altii care crucifica pe aici. Stiu ca e greu sa tii valoarea culturala a site-ului si respect eforturile in aceasta directie, dar nu se face asta cu comentarii de felul celor pe care le-ai facut recently. Eu imi cer scuze pentru greseala mea, dar tu, Virgile? Cu respect, Bobadil. P.S. Iar actul sexual este ceva mult mai concret decat sexualitatea. N-o mai scalda americaneste din nou :-)
pentru textul : Îngroparea îmi pare a fi un act sexual deAdrian, ma bucur ca ti-a placut si ma bucur ca l-ai simtit ca un suflu nou si bine venit. Am modificat croseul cu upercut-ul. trebuia sa ma documentez inainte si nu sa ma bazez pe cunostintele mele de fata:)).
pentru textul : mon cher vous êtes retardé deRaluca, multumesc de onoarea pe care mi-o faci. ma bucur ca am ajuns in punctul in care poezia pe care am scris-o a atins in mod real pe cineva.
Am citit titlul și mi-am spus că nu, nu poate să fie Alina în titlul acesta. Pentru că îmi părea un titlu forțat, unul... "comercial". Dar este stilul ei să spună lucrurile cu naturalețe, cu prospețime și cumva... cu capul plecat. Este atâta tristețe aici, din cadența cuvintelor care cad asemenea unei picături într-o peșteră. Foarte bine conduce Alina cititorul în adâncul nebănuit al inimii fiecăruia. Pentru că, mi se va fi părând mie, dar uneori ea scrie despre cititor. Sau știe să ne facă de voie de nevoie părtași lumii poeziei ei. Ar fi un singur pasaj care, cred eu, iese din stilul liber, necăutat: "mama a plecat și ea de mult, nu mai sunt povești, cărțile stau închise pe raft, cineva le-a învelit în hârtie albastră, toate cărțile sunt albastre, poți alege orice carte, poți alege orice viață, e la discreție". Aici am senzația că ai marșat prea mult pe idee. Nu mai spun nimic despre faptul că tot mai rar se scrie poezie care să ne facă mai conștienți că lumea nu se termină la vârful degetelor noastre. Poate va fi părând desuet... dar te face să îți aduci aminte că vom da seamă de fiecare cuvânt spus, iar poezia aceasta construiește într-o lume de ruine...
pentru textul : mâine am să iubesc mai mult cu o oră deCred că aceasta este prima peniță pe care o las pe pagina ta, Djamal, și mai cred că este una dintre cele mai frumoase poezii din ce ai postat aici. Are o simplitate care te fură cu ușurință, o curgere firească, dar nu previzibilă, a ideilor, o construcție impecabilă de imagini care se completează și se cheamă unele pe altele. Mărturisesc că pe mine tocmai undița aceea, prezența ei, cu mânuirea stângace, constituie, după părerea mea, unul dintre stâlpii de forță ai acestei poezii. Pentru că, nu-i așa, important este să îți cunoști captura și să știi să alegi nada... Îmi aduc aminte zâmbind de concursurile de pescuit pentru copii la care am asistat, de toată dulceața aceea care ți se strecoară în inimă când îi vezi cu lansetele de două ori cât ei, prinzând pește... O imagine peste care voi suprapune de acum înainte poezia ta, iar asta spune, cred eu, enorm. Ei bine, copilul acesta din poezia ta s-a suit pe treapta cea mai de sus a inimii tale, și de-acolo aruncă nada în voie... Am avut o oarecare îndoială la imaginea căderii zăpezii sub piele... deși o înțeleg, nu reușesc să o văd ca pe o imagine reușită.
pentru textul : Nada demestere, hai si lamureste povestea asta:) despre mine era vb in propunerea "poti s-o pui pe blog"? nu de alta, dar nu m-ar incurca sa o pun pe blog, cu numele tau, logic! daca era pentru Naan Lea... scuze!
P.S. sper ca l-ai ales pe Obama, altfel ai fi dezamagit la ora asta:)
pentru textul : dincolo de iluzie desa te mai incant si pe tine, profetule ( textul de fata e printre primele mele texte, si tin minte ca atunci, in alta parte, apricierea ta a fost un imbold cu puterea unui feed-back cosmic, sa fi vazut cum mi-ai zapacit muzele)
pentru textul : Odată un indian iubea o americancă demie îmi plac pianiștii din mall. cîntă pe gratis.
pentru textul : Pianistul din mall de"Nu putem vorbi de o „interpretare” a actorului principal, Pyotr Mamonov, ci mai degrabă de trăirea lui într-un spaţiu unde camera de filmat este doar un martor ce înregistrează tăcut evenimentele."
Citind aceasta fraza, mi-am amintit ca de cate ori am vazut un film rusesc bun, am observat actorii rupti, parca, din viata adevarata. Multi regizori rusi au folosit persoane nealterate de scolile de actorie. Astfel viata autentica a navalit pe ecran.
pentru textul : ”Ostrov” (Insula) sau taina căutării lui Dumnezeu, de mână cu El deVirgil, formule nu, n-am, nu-mi place să-nțepenesc în formule și aici nu e știință exactă, simbolurile-mi plac. Descrierea ta se potrivește motănașului meu: " sa mirosi textul, sa il gusti, sa il atingi cu obrazul". Mi-a făcut harcea-parcea poeziile...listate. Ok, trebuie să-nvăț și eu ceva: îmi pregătesc gheruțele pentru următoarea aruncare, mâine.
pentru textul : ghemuire deera o constatare de ordin personal, cu cit textul are deja o directie, un vector al lui emotional. poate introducerea intentionata, repetitia aceasta are o conotatie speciala pentru tine. fie si asa. e textul tau.
pentru textul : delirice IV deDomnule Titarenco, dupa ce am fost jignit de un autor (superior mie ca nivel) pe situl dv, v-am adresat un e-mail prin care solicitam stergerea contului. Si mi-ati raspuns: "nicolae, eu nu ti-am spus sa pleci" (citat din memorie). Am ramas surprins intrucat hermeneia mi s-a parut un sit cu reguli dure (faceati observatii la comentarii sa nu fie off, penitele sa fie argumentate, preferati postari putine si bune etc.) Apoi... eu nu fac parte din categoria elitistilor, sunt omul acela simplu din parodia recenta a lui Nincu, un om care stie ceva mai mult decat cei din urma sa, dar nu suficient sa fie important. V-as incurca fiindca este posibil sa nu inteleg creatiile, ar trebui sa ma certati si sa ma penalizati fiindca urasc diacriticele si comit greseli typo, chiar conjug aiurea cate un verb... Apoi mi se nazareste cateodata sa fac pe criticul sau pe filozoful, am o idee fixa cu moralitatea, imi sare repede tandara, refuz sa citesc exprimarile din limbi altele decat cea romana, ba chiar pledez pentru romaneasca veche din popor si cultiv imbogatirea si redescoperirea acesteea. In concluzie sunt un salbatic si, deci, nu putem avea puncte/interese comune. stiu, imi veti raspunde ca noua versiune primeste si... prostii. Ei, asta e: nu pot sa ma conving ca sunt prost. Am toate defectele, numai prost nu ma simt. Imi mai trebuie ceva timp si voi cobori cu siguranta in patratica mea. concluzie: stergeti-mi contul.
pentru textul : hermeneia 2.0 deŞi pentru că, aşa cum spuneai, Virgil, nu este nimeni obligat să participe nicăieri ori să-şi justifice absenţa dintr-un eveniment, eu zic că ar fi bine să se înceteze cu apropourile pe care le citesc în diferite comentarii. Fiecare îsi stabileşte singur priorităţile şi contribuie cum poate sau cum vrea în poezie. Ce, fără unii sau alţii nu a fost întâlnirea un succes? Ce, au intrat zilele-n sac? Să ne prindă următoarea întâlnire sănătoşi şi-om fi poate mai mulţi în Virtualia.
pentru textul : Entropia unei seri de poezie. Virtualia XII. deCurat contuzii. Chiar dacă-ți place poemul, la final tot te alegi cu câteva vânătăi. Prima strofă îmi pare foarte reușită, imaginile se clădesc una pe alta, ajutate din plin de un ritm simpatic sincopat, și chiar dacă rimele privite separat par facile, în context dau un farmec aparte. Interesantă construcție. Dar cu primele puncte de suspensie se și termină... "Fragmente de migrene" sună ca un glaspapir pe sticlă, deloc inspirat. "Plouând cu pași" și "plouă o umbră" se chinuie dar nu dau a poezie nicicum. Poate dacă era doar una din cele două, cu îngăduință ar fi trecut neobservată, dar așa la grămadă nu se susțin. Al treilea vers din strofa a doua salvează ceva, dar e rapid spulberat de ceea ce urmează. Probabil din cauza forțării rimei. Final fără strălucire, destul de plat și previzibil, poate fi privit cel mult ca o scuză. Lipsesc cu desăvârșire "tehnicile" foarte reușite cu care ne-a obișnuit (să spunem în "Desculț"), și cade împreună cu "Drogul" într-un spațiu mai puțin poetic, devenind o aglomerare confuză, grea, incomodă de imagini distonante, dau impresia de imobil și anchilozat. Nu știu care ar fi soluția, oricum Emil Fanache nu pare a avea nevoie de așa ceva, sunt doar păreri de cititor asupra unui autor cu pretenții.
pentru textul : Contuzii deS-ar putea... Ce dacă are semnificație în românește cât și în rusește? Există echivalent și în limba franceză.
pentru textul : cine-mi va deschide descuze de typo. fara primul "de"
pentru textul : noi propovăduim un hristos nerăstignit deUn poem reusit, imi place si imaginea si tempo-ul. Un pic romantic, ii sta bine asa :-) Ce nu-mi place este primul vers acel "vest" suna atat de exact de ma iau fiori pe sira spinarii... de ce nu "vest-nord-vest"? Si totusi, de ce nu mai poeticul "apus"? Una peste alta, as scoate si legaturile ingineresti uneori inutile (cel putin in cazul de fata poemul are destula forta si nu are nevoie sa apeleze la epic deloc) si as scrie poemul meu preferat asa: (ce-i in paranteza rotunda as scoate, ce-i in dreapta as adauga :-) " o cameră cu fereastra spre (vest) [apus] un bărbat (care) mă cuprinde în brațe (ca pe) o cruce în care nu mai crede (de mult) un câine bătrân niște rafturi cu cărți fotografii pe care nu [mai] le răsfoiesc (niciodată) câțiva oameni cu adevărat importanți nopțile din care îmi țes (mereu) înnoită plasă de fluturi * miroase-a duminici presărate la poarta bunicilor înfășurată în numele meu o femeie trece (acum) un pod (spre) [catre] tăcere din gleznele ei se desfac ierburi moi câteva strigăte îi aleargă pe urme ca o minge de păcură * sub copitele gândului drumul rămas își deschide scorbura gurii " Si una peste alta, un poem valoros. Aprecierea mea.
pentru textul : abac de septembrie deDomnule Andu M. in primul rand multumesc de trecere si comnetariu. Apoi, va rog fiti mai "transant" cand expuneti opinii legate de textele mele, nu mai ocoliti subiectul... Nu trebuie sa va placa un text, e firesc, de accea, daca nu va place un lucru expuneti-l cat mai clar. Legat de forma fixa... sunt constient ca nu o stapanesc, insa, fiind unul din cei care nu au pretentii de poet, scriitor etc (atunci cand voi scrie prima poezie din viata mea va anunt) nu voi renunta la ea. Am remarcat ca multi dintre cei care scriu astazi au o problema cu asta, au ceva impotriva etc. Trecerea la vers alb ar insemna din partea mea ca dorinta de promovare ar domina asupra a ceea ce imi place sa fac. Deocamadata ma simt bine facand asta, mai mult daca voi putea imi voi imbunatati si modul de utilizare al formei fixe. Ialin p.s. V-aș blestema adânc pentru vecie Când oi fi stins; sub al bărbiei galb De mi-ați întinde-n cruntă infamie O filă cu însemne în vers alb ! (Ialin- "În seara asta ")
pentru textul : Epilog... demulțumesc pentru păreri și sugestii, îmi sunt de ajutor. îmi pare rău că timpul nu îmi perimte să răspund la fiecare în parte. vă mulțumesc. vă aștept și la alte poeme. Madim
pentru textul : Labirint deeu speram sa vii cu distributia gaussiana...
pentru textul : Rezultatul "Bursei câştigătorilor" deVirgile, right. Cristi, habar n-am. dar sa stii ca si eu te citesc iar asta poate fi inceputul unei frumoase nu-se-stie-ce. Multumesc, Andu
pentru textul : amanta mea supraponderală deeu n-as numi asta o "redefinire a iubirii", ci mai degraba o persiflare a ei. Textul nu e nici rau, nici stralucitor, se plaseaza pe intr-o calduta arie de mijloc.sesizez insa un dezacord (in plan ligic) in strofa a treia: "eu mi-am sechestrat personajul favorit să doarmă pe podea trăim de ceva timp împreună" cand spun "traim impreuna" - adica impreuna! - eu ma gandesc la un acord intre parti. as si spus mai degraba "traim astfel de ceva timp".
pentru textul : iubire în stil modern dePagini