in acest poem se simte vastitatea ce o poti exprima, ce o porti in suflet, ce cauta sa se exteriorizeze in fiecare scriere. te felict pentru o asa realizare!
Erika, bun venit și remarc un poem dedicat, mult mai bine lucrat decât cele de tine scrise înainte. Evoluția este simțitoare și asta mă bucură: există o anume suplețe, ai descărcat din multe expresii comune, din exclamări etc. Ceea ce te rog la acest poem este să modifici ușor strofele: "apoi îmi trag un picior înapoi din știrile de la ora șapte îmi bag mâna dreapta între poet si coșmar cea stângă între negoț și scriitor" Respectiv schimbă acel: "îmi trag un picior" și "acel îmi bag mâna". Sunt consvinsă că poți găsi substitute poetice pentru aceste cuvinte, care să se acordeze cu restul compoziției. Sper ca eleganța Hermeneei să îți fie bun lăcaș. Ela
Iubirea ca un sunet de corn pe strada pustie te cheamă. Norii vișinii, jumătate vis, jumătate realitate fac imposibilă plecarea. Frumoasă poezia ta de dragoste. Ca întotdeauna!
ideea asta cu "apartin unui partid al carui singur membru fondator, presedinte si candidat sint" suna cam caragialesc dar banuiesc ca ... fiecare cu pasarica lui
"Este limbajul poetic sau cel filosofic cu adevărat limbajul absolut?". Problema nu exista (nici macar nu e pros pusa). Nici unul si nici altul. Si nici un fel de "limbaj". Nici macar cel "teologic". Doar atunci cand cineva atinge "Logosul Divin" (care "se revarsa necontenit fara pierdere") se intampla minunea. Pentru ca nici un "limbaj" inventat de om, de genul, de la Chomsky citire: fixarea unui set de simboluri si apoi statuarea unor reguli de compozitia a acestora in cuvinte, propozitii si fraze, nu este in stare de o asemenea minune.
vorbele tale inca o data rostite de noi nu pot fi decit altfel. doamne, ce amanuntit, explici procesul asta de emanare a sunetelor "te iubesc". parca ai ecplica un proces biochimic, sau o reactie in acest gen. probabil ca ai vrut tu rima ceea in final, pe mine nu m-a impresionat, dar daca este moftul tau. fie.
Cred ca ai dreptate. Dar acum... sunt vaduv de inspiratie. Poate, alta data, o s-o re-scriu. Cate o data rima poate juca feste. Si e necesara o forma mai libera. Dar acum, de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere. Si, poate, nici alta data.
un poem fortat, constrans de tema uriasului monstru al marii, care inlocuieste infinitul iadului cu monstruozitatea gurii sale, care poate inghiti, digera, consuma orice ii este inferior. o tema biblica marturisita insistent in final prin majuscule.
8 puncte Adilisa...:) e păcatul meu tradițional acela că nu pot fii sau știi cu doi de "i"...mereu de unul singur și în lipsă. așa. lua-m-ar parantezele să mă ia...:) ;)
mi-a plăcut poemul acesta, ioan. mi-a plăcut mult prima strofă dar fără "vieții mele", doar "m-am blocat între etaje". finalul, deosebit, percutant. și după " mi-a spus duios ea" aș tăia restul strofei, parcă devine prea explicativ.
dar, oricum frumos exprimate sentimentele pentru toamna din viața ta. Daniela
ma asteptam sa vad in imagine volumul "Atocmiri" pentru ca nu vad sincer, legatura intre text si imaginea de pe internet ( ...stii de fapt regula cu drepturile de autor...). inca nu m-am lamurit daca stilul acesta colocvial (ai spune tu) putin fortat as spune eu, aduce sau nu un serviciu volumului si/sau autoarei. pentru ca stilul acesta aparent munificent nu prinde (la un cititor ca mine) oricata confienta as dori sa am. Opaaaa! "Crede-ți că glumesc" nu se scrie "Credeți că glumesc"?
amintirile vorbesc mai mereu, adăpostite în matricea timpului căruia, noi toți, îi aparținem. și uneori credem pe dos, că timpul ne aparține. uităm atunci că, fără sfiiciune, totul este o simplă vânare de vânt. asta am simțit, citindu-ți poezia, sfiiciunea cu care tu povestești despre momentele lăsate în urmă.
Foarte frumos finalul despre "începuturi neterminate" și "cicatrizate". Mă întreb dacă cicatricea se vede sau e doar o umbră gri undeva pe pielea sufletului. Poate ar mai fi de lucrat la sunet aici: "cu capul în jos".
că toți avem în noi treceri de persoane care nu lasă decât un "zgomot sec" în urmă. trist și frumos poemul. pentru cei obișnuiți să poarte și pietrele - o eliberare. benefice modificările. atâta cât îmi dau eu seama.
Atenție la diacritice! Vocea lui Dumnezeu și îngerul...nu prea reiese din (con)text. Inserțiile cu elemente din mitologia greacă, forme geometrice, tornade, cubul (Rubik?) m-au dezorientat...
"Poezia este ochiul care plânge. Ea este umărul care plânge ochiul umărului care plânge. Ea este talpa care plânge ochiul călcâiului care plânge." Nichita
Textul are carente in prima strofa ce reprezinta o stereotipie atat prin constructie(as fi vrut/dar + repetitie agasanta), cat si la nivelul ideilor("le crescusera aripi", "le crescusera coltii de leu" etc). Remarc in mode special: "ci doar un împrumut mereu neînapoiat al lui dumnezeu către mine" si finalul incepand cu "atîrn în gol uneori odihnindu-mă"... Ialin
mda, se schimbă locul unde cade accentul Cristina, nu e mare lucru o licență ortoepică, e ca și cum ți-ai asuma să vorbești greșit, cum erau mai demult confuziile la antic, trafic...
am uitat numărul cărămizilor
pe care le ridic
în ogivele unui nou babylon
urc de fiecare dată
sperând să-mi vorbeşti
întunericul dând târcoale urechilor
am învăţat de la străini
aproape toate limbile
sperând că voi afla
cum se spune
“dor”
în alternanţe de roşu şi negru
cobor doar cu tăcerile tale
un fel de seminţe
ale apusului de soare
pe care le mestec
ca să te pot purta
şi mâine până sus
Multumesc foarte mult! Nu e nici o suparare, vina era oricum in totalitate a mea, deoarece nu am citit din timp regulamentul. Asta este, graba strica treaba! Bine ca domnul Titarenco nu s-a suparat pe mine si a inteles ca nu a fost rea intentie.
da Cailean, intotdeauna e vorba de gradini... atunci cand vrei sa te transporti in intregime, cu adevarul tau cu tot, dincolo de zarva cuvintelor, pentru a le deslusi astfel mai bine semnificatia, in trandafirii care te unesc cu ceilalti gradinari ai lumii... Exupery spune: „Dumnezeu este masura noastra comuna”, acolo sus ne este oferit un limbaj comun pentru a ne putea intalni, cu noi insine, sau unii cu altii, in Dumnezeu... si asemeni gradinarului lui Exupery, reducem totul la: „in aceasta dimineata mi-am curatat trandafirii”. da, intotdeauna e vorba de gradini... iti multumesc, ca mi-ai recunoscut trandafirii:) Craciun fericit, in pace si armonie!
D-le Dălan, în primul rând, nu mi-aduc aminte să fi băut împreună. Aşadar, lăsaţi apelativele miştocăreşti la intrare. Intervenţia mea era una pe text şi, mai voalat, e drept, vă atrăgeam atenţia să schimbaţi câte ceva prin poezică, pentru a nu fi trimisa la şantier. Cu alte vorbe, am mizat pe fineţe. Şi am pierdut.
Numeralul se acordă în gen cu substantivul determinat. Vă rog să corectaţi aici: "poate ne prinde şi ora doisprezece"!
În rest, vizavi de pumni, palme, şuturi şi alte scăfârlii anatomice, vă priveşte. Nu ştiu cine are de pierdut dacă textul e perceput ca o bătaie pentru un loc de parcare.
Aaaa, aerul ăsta de metafizician căzut în butoiul logosului anamnezei lui Seneca suferind de pojar (v-a plăcut asta?) nu vă prea prinde. Uneori, subtilitatea filosofică ori a integrării în nara lui Dumnezeu se confundă până la identitate cu retorismul frunzei de câine, după citirea cărţii de telefon.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
in acest poem se simte vastitatea ce o poti exprima, ce o porti in suflet, ce cauta sa se exteriorizeze in fiecare scriere. te felict pentru o asa realizare!
pentru textul : cântecul Sarei deErika, bun venit și remarc un poem dedicat, mult mai bine lucrat decât cele de tine scrise înainte. Evoluția este simțitoare și asta mă bucură: există o anume suplețe, ai descărcat din multe expresii comune, din exclamări etc. Ceea ce te rog la acest poem este să modifici ușor strofele: "apoi îmi trag un picior înapoi din știrile de la ora șapte îmi bag mâna dreapta între poet si coșmar cea stângă între negoț și scriitor" Respectiv schimbă acel: "îmi trag un picior" și "acel îmi bag mâna". Sunt consvinsă că poți găsi substitute poetice pentru aceste cuvinte, care să se acordeze cu restul compoziției. Sper ca eleganța Hermeneei să îți fie bun lăcaș. Ela
pentru textul : Herme de gânduri deIubirea ca un sunet de corn pe strada pustie te cheamă. Norii vișinii, jumătate vis, jumătate realitate fac imposibilă plecarea. Frumoasă poezia ta de dragoste. Ca întotdeauna!
pentru textul : tablou cu două siluete deideea asta cu "apartin unui partid al carui singur membru fondator, presedinte si candidat sint" suna cam caragialesc dar banuiesc ca ... fiecare cu pasarica lui
pentru textul : I live in a yellow water-lily de"Este limbajul poetic sau cel filosofic cu adevărat limbajul absolut?". Problema nu exista (nici macar nu e pros pusa). Nici unul si nici altul. Si nici un fel de "limbaj". Nici macar cel "teologic". Doar atunci cand cineva atinge "Logosul Divin" (care "se revarsa necontenit fara pierdere") se intampla minunea. Pentru ca nici un "limbaj" inventat de om, de genul, de la Chomsky citire: fixarea unui set de simboluri si apoi statuarea unor reguli de compozitia a acestora in cuvinte, propozitii si fraze, nu este in stare de o asemenea minune.
pentru textul : Este limbajul poetic sau cel filosofic cu adevărat limbajul absolut? devorbele tale inca o data rostite de noi nu pot fi decit altfel. doamne, ce amanuntit, explici procesul asta de emanare a sunetelor "te iubesc". parca ai ecplica un proces biochimic, sau o reactie in acest gen. probabil ca ai vrut tu rima ceea in final, pe mine nu m-a impresionat, dar daca este moftul tau. fie.
pentru textul : Metamorfoze defrumoasa aceasta mitizare prin demitizare. El Nino. congrat!
pentru textul : mă ridic din psalmi în picioare deCred ca ai dreptate. Dar acum... sunt vaduv de inspiratie. Poate, alta data, o s-o re-scriu. Cate o data rima poate juca feste. Si e necesara o forma mai libera. Dar acum, de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere. Si, poate, nici alta data.
pentru textul : Doar un nebun frumos deun poem fortat, constrans de tema uriasului monstru al marii, care inlocuieste infinitul iadului cu monstruozitatea gurii sale, care poate inghiti, digera, consuma orice ii este inferior. o tema biblica marturisita insistent in final prin majuscule.
pentru textul : Minunata Digestie a Balenei Ucigașe de8 puncte Adilisa...:) e păcatul meu tradițional acela că nu pot fii sau știi cu doi de "i"...mereu de unul singur și în lipsă. așa. lua-m-ar parantezele să mă ia...:) ;)
pentru textul : Groapa Himalayelor deAş reface primele două versuri.
pentru textul : singurul motiv pentru care nu mă sinucid demi-a plăcut poemul acesta, ioan. mi-a plăcut mult prima strofă dar fără "vieții mele", doar "m-am blocat între etaje". finalul, deosebit, percutant. și după " mi-a spus duios ea" aș tăia restul strofei, parcă devine prea explicativ.
pentru textul : viaţa mea este o femeie numită toamnă dedar, oricum frumos exprimate sentimentele pentru toamna din viața ta. Daniela
ma asteptam sa vad in imagine volumul "Atocmiri" pentru ca nu vad sincer, legatura intre text si imaginea de pe internet ( ...stii de fapt regula cu drepturile de autor...). inca nu m-am lamurit daca stilul acesta colocvial (ai spune tu) putin fortat as spune eu, aduce sau nu un serviciu volumului si/sau autoarei. pentru ca stilul acesta aparent munificent nu prinde (la un cititor ca mine) oricata confienta as dori sa am. Opaaaa! "Crede-ți că glumesc" nu se scrie "Credeți că glumesc"?
pentru textul : Ciocolată cu lapte și glosar deImi place. ai un stil reconfortant si natural, care m-a destins inca de la prima lectura...te citesc cu interes!
pentru textul : cartierul de nord deamintirile vorbesc mai mereu, adăpostite în matricea timpului căruia, noi toți, îi aparținem. și uneori credem pe dos, că timpul ne aparține. uităm atunci că, fără sfiiciune, totul este o simplă vânare de vânt. asta am simțit, citindu-ți poezia, sfiiciunea cu care tu povestești despre momentele lăsate în urmă.
am trecut cu plăcere! :)
pentru textul : când te aşezi la masă amintirile se aşază şi ele deFoarte frumos finalul despre "începuturi neterminate" și "cicatrizate". Mă întreb dacă cicatricea se vede sau e doar o umbră gri undeva pe pielea sufletului. Poate ar mai fi de lucrat la sunet aici: "cu capul în jos".
pentru textul : cîndva lingeam sare deÎmi place foarte mult partea de început, primele două strofe chiar, dar apoi trebuie ceva mai atent strunite hățurile.
pentru textul : Pe unde nuferii galbeni au înflorit deUn aer resemnat are textul ăsta, + o nuanţă de trădare. Ai unele imagini reuşite (v 4,5,6), iar finalul e şi el foarte bun.
pentru textul : noaptea în care am tușit decă toți avem în noi treceri de persoane care nu lasă decât un "zgomot sec" în urmă. trist și frumos poemul. pentru cei obișnuiți să poarte și pietrele - o eliberare. benefice modificările. atâta cât îmi dau eu seama.
pentru textul : oameni și pietre deAtenție la diacritice! Vocea lui Dumnezeu și îngerul...nu prea reiese din (con)text. Inserțiile cu elemente din mitologia greacă, forme geometrice, tornade, cubul (Rubik?) m-au dezorientat...
pentru textul : cubul deOameni de metal ruginit ieșind dintr-un oraș de scaieți pe lângă gardul ghimpat. Închise, uscate livezi. Și soarele. Priviți-le fețele!
pentru textul : escape de"Poezia este ochiul care plânge. Ea este umărul care plânge ochiul umărului care plânge. Ea este talpa care plânge ochiul călcâiului care plânge." Nichita
pentru textul : necuvintele deTextul are carente in prima strofa ce reprezinta o stereotipie atat prin constructie(as fi vrut/dar + repetitie agasanta), cat si la nivelul ideilor("le crescusera aripi", "le crescusera coltii de leu" etc). Remarc in mode special: "ci doar un împrumut mereu neînapoiat al lui dumnezeu către mine" si finalul incepand cu "atîrn în gol uneori odihnindu-mă"... Ialin
pentru textul : futility I demda, se schimbă locul unde cade accentul Cristina, nu e mare lucru o licență ortoepică, e ca și cum ți-ai asuma să vorbești greșit, cum erau mai demult confuziile la antic, trafic...
pentru textul : avangarda iernii deam uitat numărul cărămizilor
pe care le ridic
în ogivele unui nou babylon
urc de fiecare dată
sperând să-mi vorbeşti
întunericul dând târcoale urechilor
am învăţat de la străini
aproape toate limbile
sperând că voi afla
cum se spune
“dor”
în alternanţe de roşu şi negru
cobor doar cu tăcerile tale
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 23 deun fel de seminţe
ale apusului de soare
pe care le mestec
ca să te pot purta
şi mâine până sus
Si unde este poezia?
pentru textul : I have a dream deAlina, onorat. Stiu ca are legatura comentariul tau cu textul si mai stiu ca insusi comentariu tau e in sine o poezie.
pentru textul : national treasure deMultumesc foarte mult! Nu e nici o suparare, vina era oricum in totalitate a mea, deoarece nu am citit din timp regulamentul. Asta este, graba strica treaba! Bine ca domnul Titarenco nu s-a suparat pe mine si a inteles ca nu a fost rea intentie.
pentru textul : Concurs literar deda Cailean, intotdeauna e vorba de gradini... atunci cand vrei sa te transporti in intregime, cu adevarul tau cu tot, dincolo de zarva cuvintelor, pentru a le deslusi astfel mai bine semnificatia, in trandafirii care te unesc cu ceilalti gradinari ai lumii... Exupery spune: „Dumnezeu este masura noastra comuna”, acolo sus ne este oferit un limbaj comun pentru a ne putea intalni, cu noi insine, sau unii cu altii, in Dumnezeu... si asemeni gradinarului lui Exupery, reducem totul la: „in aceasta dimineata mi-am curatat trandafirii”. da, intotdeauna e vorba de gradini... iti multumesc, ca mi-ai recunoscut trandafirii:) Craciun fericit, in pace si armonie!
pentru textul : până la marginea lumii e doar o grădină deD-le Dălan, în primul rând, nu mi-aduc aminte să fi băut împreună. Aşadar, lăsaţi apelativele miştocăreşti la intrare. Intervenţia mea era una pe text şi, mai voalat, e drept, vă atrăgeam atenţia să schimbaţi câte ceva prin poezică, pentru a nu fi trimisa la şantier. Cu alte vorbe, am mizat pe fineţe. Şi am pierdut.
Numeralul se acordă în gen cu substantivul determinat. Vă rog să corectaţi aici: "poate ne prinde şi ora doisprezece"!
În rest, vizavi de pumni, palme, şuturi şi alte scăfârlii anatomice, vă priveşte. Nu ştiu cine are de pierdut dacă textul e perceput ca o bătaie pentru un loc de parcare.
pentru textul : prăbuşire deAaaa, aerul ăsta de metafizician căzut în butoiul logosului anamnezei lui Seneca suferind de pojar (v-a plăcut asta?) nu vă prea prinde. Uneori, subtilitatea filosofică ori a integrării în nara lui Dumnezeu se confundă până la identitate cu retorismul frunzei de câine, după citirea cărţii de telefon.
Pagini