Marinela, interesant acest poem al tau... Mi-a placut concentrarea... Ai incercat sa elimini cuvintele in plus si sa insisti pe cateva idei centrale... Cred ca pe alocuri ti-a iesit, de aceea te felicit... cu drag petre
nu e mult de văzut la iași, zona copou e ok. românia nu are orașe pentru vizitat, doar natura. apoi, de ce să scrie în română, probabil ar suna ca la mine, un pic rupt discursul și mai natural oricum e în limba pe care o vorbești și în care gândești, în cazul ei cred americană
Citind, călătoream prin locuri exotice, plajă, soare, valuri -dar nu ucigătoare- şi am văzut o femeie... zidită. Uf! Bine că spre sfârşit ai eliberat-o, căci altfel se termina trist ! Frumos, mi-a plăcut, m-ai făcut să visez citind, prin versuri scurte ai făcut un film... de lung metraj.
,,iar eu te voi dezlega de blestemul ruginii", mi-a plăcut în mod deosebit.
În principiu, Adrian, n-ar trebui sa mai aibă drept de participare. Dar mi se pare că litera regulamentului îi permite. Mai ales ca a fost cel puţin o ediţie când caştigatoarea Trofeului a obţinut şi premiul I la toate categoriile! Ea nu mai putea participa, desigur.
1. ok, am însă o precizare: este doar a 7-a zi, poate să fie a 7-a zi de când s-a întâmplat ceva important pentru mine, poate să fie duminică sau poate fi joi, sau orice altă zi, doar că este a 7-a. so, n-am căutat metafore, nu-mi place să am un text chinuit și fără ritm, iar că nu se înțelege cine a insistat să mă cunoască, iarta-mă dar nu cred. Sunt poezii pe acest site mult mai puțin explicite decât asta. 2. viața este plină de clișee, nu comentez asta, ce vreau să spun este că într-adevăr există o linie de marcaj invizibilă între NOI și EU, e important să fie invizibilă (de aici și inexistența unui spațiu) pentru ca să puna mințile noastre, ale tuturor, la contribuție. Așa am gândit eu atunci și poate NU am dreptate. vă mulțumesc pentru critică, aș fi preferat să vă și placă ceva:)
Dragă Marinela, te rog să îți justifici aprecierile din comentarii; să spui "frumos, mi-a plăcut", nu ne ajută cu nimic. Sunt sigură că poți să oferi o imagine mai completă asupra motivelor pentru care apreciezi sau nu un text, iar aceasta folosește mai mult autorului. Mulțumesc.
Aranca, am plecat de la urmatoarea marturisire a lui Dali, in fata oglinzii: "Cu coroana mea, o pelerina aruncata pe umeri, iar in rest eram complet gol..Imi impingeam organele genitale printre coapse, ca sa arat cat de cat ca o fata. Inca de atunci admiram trei lucruri:slabiciunea, varsta si luxul" Yester,am corectat greselile. Multumesc tuturor,pentru vizita si sugestii. Un an bun si numai bine, va doresc!
textul acesta n-a fost citit cu atenţie nici măcar de autor!
nu se zice "colder then ice", ci, colder than ice. se poate însă formula ceva de genul acesta:
The look in your eyes
geyser
then ice
is keeping me trapped...
şi cred că ultimul vers ar fi corect astfel: my blind eyes hold the look into your eyes
Poemul are atmosfera, m-a plimbat un pic printr-un oras de la malul Dunarii :-) iar versul de final are cu siguranta ceva bobadilic in el :-)). M-ai facut sa zambesc ceea ce e mare lucru in vremurle de azi. La schimb (pentru zambet) iti daruiesc in off-topic gluma cu magicianul si papagalul, se facea ca pe o croaziera de lux era un magician angajat sa distreze turistii si avea magicianul un papagal vorbitor care avea un penaj superb si vorbea fluent problema era ca papagalul cam vorbea neintrebat si nu rareori dezvaluia turistilor secretele trucurilor magicianului ceea ce era de natura sa-l enerveze pe acesta din urma pana cand a luat hotararea sa-i acopere colivia papagalului cu o panza neagra si astfel papagalul a tacut definitiv. Intr-o noapte insa a venit o furtuna mare si vaporul s-a scufundat nu s-a salvat decat magicianul si cu ultimile puteri a salvat si colivia acoperita in care era bietul papagal. A doua zi de dimineata, rasare Soarele, cerul era senin, oceanul imens si doar o barca si in ea magicianul care iata, ridica panza neagra de pe colivia papagalului. Acesta scutura din cap, casca ochii mari cat cepele, ii face roata si-i zice magicianului :"hai acuma nu fii ofticos, zi-mi unde dracu ai ascuns vaporul?" Andu
mă tem că în ciuda imaginației și a „simțului poetic” deosebi (aproape bruegelian) textul este prea „variat” ca să nu te piardă de cititor la un moment dat. aș zice că mai degrabă ar fi putut „ieși” mai multe texte sau unul ceva mai concentrat. sau poate că devine aproape un fel de triptic.
îmi place, însă sfârşitul mi se pare ratat, nu stiu să explic. cred că ceva de genul: ca un turn răsturnat
era mai forte. titlul e frumos, subtitlul şovăie.
Hmmm... cam încărcată poezia. Cu alte cuvinte, pare artificială, din dorința de subliniere a stării. Am reținut "concasorul de vise", ca și ultima strofă. Nu am înțeles cu cine face acordul verbul la plural in strofa a doua, iar ideea repetată, practic, a concasorului din strofa a doua cu mașina de tocat din strofa a treia nu e prea benefică. Cred că tinzi către un stil ermetic, poate de aici și senzația mea de aglomerare.
evident, cam contextualizat textul si asta poate reprezenta un handicap. desi orgoliul patriotic din mine va spune cu țîfnă "și ce dacă nu au să priceapă nimic despre petroșani sau oituz americanii! sau irlandezii. sau canadienii. noi putem exista și fără ei.." ideea este că textul mi-a făcut bine și chiar mi-a plăcut.
Ca și altă dată, poezia lui Paul Blaj, mă pătrunde până la oase. Vă invit să reluați și să meditați mai ales când veți ajunge în următoarele locuri: "mamele lor sunt sfinte cu hainele sfâșiate", "vom ajunge vietăți de companie ale triștilor lumii", "voi fi omul care împarte liniștea în oraș", "singurul mod de a ne șterge este plutirea". O poezie cu note apocaliptice. Și vorba poetului, "e foarte bine că se întâmplă așa." O poezie de profunzime se naște din exagerbare! Pentru că "mormântul se lasă pășit de oricine" izvodește din exacerbare, ofer o peniță.
Domnul Leoveanu a fost cel care m-a sfatuit de cum se organizeaza un cenaclu si cel care a ales numele de Virtualia. Anul acesta, cenaclul insa se va numi "Cenaclul literar Mihai Leoveanu", in memoriam.
Text-metaforă din ce în ce mai structurat într-un ceremonial poetic nou, cristalizând o nouă etapă matură, prin simplitate. În realitatea iernilor nescrise, așa cum menționa și Poetul "numai trupurile iubite au nume". Finalul deține un vector specific, al habitudinilor aproape imperceptibile, sugerate: "tot ce se desprindea de noi, lipeam pe frigiderul lui Moș Crăciun, rămânea un întuneric prietenos ca al genezei, rămânea bănuiala că vom muri după toate miturile, serioși ca niște eschimoși în Manhattan"
Nicoleta, daca tot zici ca este o trilogie si mai esti si novice de trebuie sa astepti doua zile pana sa postezi un text (asta e cea mai tare gaselnita a Hermeneiei, pe bune) de ce oare n-ai comasat textele intr-unul singur poate intelegeam si noi ceva? Eu uite, le-am citit pe toate trei si parca-parca s-a mai luminat cerul pe la asfintit. Imi place stilul, scrierea degajata, ocolirea pretiozitatilor si a vulgaritatilor, nuanta feminina a versului. Mesajul (vorba unui antecomentator) nici mie nu mi-e prea clar, dar nu ma deranjeaza. Te voi mai citi, chiar si asa, ca prostul. Andu
greu sa argumentez de ce si ce imi place. poate ca intradevar era mai bine fara sarut. oricum, un poem fara fisuri. imi place ca vad multe constructii originale la tine
Corect Andu! :) Sunt onorată de trecerea ta; poezia aceasta se trage din admiraţia mea în faţa răsăritului, de atâtea ori surprinzător, nu întotdeauna acelaşi.
Ani, daca nu stii sa introduci imagini pe Hermeneia folosind HCODE te rog sa nu mai introduci sub alte forme pentru ca nu va functiona. Inainte de a face gafe te rog sa te documentezi. Daca se va mai repeta acest fenomen voi fi nevoit sa iti sterg textele sau comentariile care contin astfel de "incercari".
Acum, ce sa zic? Genul acesta (astropoezie) are in exprimare o anumita desuetitudine (imaginati-va cat de desueta este aceasta imagine: cineva in ziua de azi cand Microsoft se screme sa cumpere Yahoo fie si pe bucati, sta asa ca un nebun si beleste ochii pe cer) si nu este foarte popular. Exista insa cativa exponenti moderni marcanti ai genului printre care ar fi Dan Mitrut (o figura destul de cunoscuta unora de pe aici). Insa, recunosc, nu poate placea oricui si deaceea am ales ca acest gen de poezie (care, trebuie sa marturisesc, pe mine ma fascineaza, din motive 100% personale) sa il incadrez ca experiment mereu. Multumesc, Andu
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Marinela, interesant acest poem al tau... Mi-a placut concentrarea... Ai incercat sa elimini cuvintele in plus si sa insisti pe cateva idei centrale... Cred ca pe alocuri ti-a iesit, de aceea te felicit... cu drag petre
pentru textul : Plagiate de sirenele mării denu e mult de văzut la iași, zona copou e ok. românia nu are orașe pentru vizitat, doar natura. apoi, de ce să scrie în română, probabil ar suna ca la mine, un pic rupt discursul și mai natural oricum e în limba pe care o vorbești și în care gândești, în cazul ei cred americană
pentru textul : I just started a small electrical fire in my grandmother’s apartment and short-circuited every plug in her house. deCitind, călătoream prin locuri exotice, plajă, soare, valuri -dar nu ucigătoare- şi am văzut o femeie... zidită. Uf! Bine că spre sfârşit ai eliberat-o, căci altfel se termina trist ! Frumos, mi-a plăcut, m-ai făcut să visez citind, prin versuri scurte ai făcut un film... de lung metraj.
pentru textul : despre un alt fel de dragoste de,,iar eu te voi dezlega de blestemul ruginii", mi-a plăcut în mod deosebit.
În principiu, Adrian, n-ar trebui sa mai aibă drept de participare. Dar mi se pare că litera regulamentului îi permite. Mai ales ca a fost cel puţin o ediţie când caştigatoarea Trofeului a obţinut şi premiul I la toate categoriile! Ea nu mai putea participa, desigur.
pentru textul : Festivalul-Concurs Naţional de Literatură „Moştenirea Văcăreştilor” Ediţia a XLV-a, Târgovişte, 8-9 noiembrie 2013 de1. ok, am însă o precizare: este doar a 7-a zi, poate să fie a 7-a zi de când s-a întâmplat ceva important pentru mine, poate să fie duminică sau poate fi joi, sau orice altă zi, doar că este a 7-a. so, n-am căutat metafore, nu-mi place să am un text chinuit și fără ritm, iar că nu se înțelege cine a insistat să mă cunoască, iarta-mă dar nu cred. Sunt poezii pe acest site mult mai puțin explicite decât asta. 2. viața este plină de clișee, nu comentez asta, ce vreau să spun este că într-adevăr există o linie de marcaj invizibilă între NOI și EU, e important să fie invizibilă (de aici și inexistența unui spațiu) pentru ca să puna mințile noastre, ale tuturor, la contribuție. Așa am gândit eu atunci și poate NU am dreptate. vă mulțumesc pentru critică, aș fi preferat să vă și placă ceva:)
pentru textul : A 7-a zi de„viața nu este poezie iar poezia nu este viață”
pentru textul : despre poezie - 2 deCred complet pe dos, și am argumentat în scrierile mele.
Dragă Marinela, te rog să îți justifici aprecierile din comentarii; să spui "frumos, mi-a plăcut", nu ne ajută cu nimic. Sunt sigură că poți să oferi o imagine mai completă asupra motivelor pentru care apreciezi sau nu un text, iar aceasta folosește mai mult autorului. Mulțumesc.
pentru textul : cuvintele sînt dedesigur, Adriana, mea culpa. am schimbat. ce bine sa ai prieteni!
pentru textul : altar deAranca, am plecat de la urmatoarea marturisire a lui Dali, in fata oglinzii: "Cu coroana mea, o pelerina aruncata pe umeri, iar in rest eram complet gol..Imi impingeam organele genitale printre coapse, ca sa arat cat de cat ca o fata. Inca de atunci admiram trei lucruri:slabiciunea, varsta si luxul" Yester,am corectat greselile. Multumesc tuturor,pentru vizita si sugestii. Un an bun si numai bine, va doresc!
pentru textul : simetrie deam mărit fontul în pagină. cînd mai aveți probleme tehnice aș prefera să folosiți adresa de webmaster
pentru textul : Dan Lusthaus, „Buddhist Phenomenology”, ed. RoutlengeCurzon, 2002. detextul acesta n-a fost citit cu atenţie nici măcar de autor!
nu se zice "colder then ice", ci, colder than ice. se poate însă formula ceva de genul acesta:
The look in your eyes
geyser
then ice
is keeping me trapped...
şi cred că ultimul vers ar fi corect astfel: my blind eyes hold the look into your eyes
fără supărare?
pentru textul : Closed Circuit depoeziile tale sunt asemeni adierilor de vânt în "simplitatea lor ..."plina. noapte linistita.
pentru textul : flowers for yulia dePoemul are atmosfera, m-a plimbat un pic printr-un oras de la malul Dunarii :-) iar versul de final are cu siguranta ceva bobadilic in el :-)). M-ai facut sa zambesc ceea ce e mare lucru in vremurle de azi. La schimb (pentru zambet) iti daruiesc in off-topic gluma cu magicianul si papagalul, se facea ca pe o croaziera de lux era un magician angajat sa distreze turistii si avea magicianul un papagal vorbitor care avea un penaj superb si vorbea fluent problema era ca papagalul cam vorbea neintrebat si nu rareori dezvaluia turistilor secretele trucurilor magicianului ceea ce era de natura sa-l enerveze pe acesta din urma pana cand a luat hotararea sa-i acopere colivia papagalului cu o panza neagra si astfel papagalul a tacut definitiv. Intr-o noapte insa a venit o furtuna mare si vaporul s-a scufundat nu s-a salvat decat magicianul si cu ultimile puteri a salvat si colivia acoperita in care era bietul papagal. A doua zi de dimineata, rasare Soarele, cerul era senin, oceanul imens si doar o barca si in ea magicianul care iata, ridica panza neagra de pe colivia papagalului. Acesta scutura din cap, casca ochii mari cat cepele, ii face roata si-i zice magicianului :"hai acuma nu fii ofticos, zi-mi unde dracu ai ascuns vaporul?" Andu
pentru textul : ritualuri de cartier I demă tem că în ciuda imaginației și a „simțului poetic” deosebi (aproape bruegelian) textul este prea „variat” ca să nu te piardă de cititor la un moment dat. aș zice că mai degrabă ar fi putut „ieși” mai multe texte sau unul ceva mai concentrat. sau poate că devine aproape un fel de triptic.
pentru textul : chateau d'if deerata. tuturor
pentru textul : uite-l pe unul foarte periculos deîmi place, însă sfârşitul mi se pare ratat, nu stiu să explic. cred că ceva de genul: ca un turn răsturnat
pentru textul : sequoia I deera mai forte. titlul e frumos, subtitlul şovăie.
dumnezău știe...
pentru textul : și tata o lua/și o rădica... deHmmm... cam încărcată poezia. Cu alte cuvinte, pare artificială, din dorința de subliniere a stării. Am reținut "concasorul de vise", ca și ultima strofă. Nu am înțeles cu cine face acordul verbul la plural in strofa a doua, iar ideea repetată, practic, a concasorului din strofa a doua cu mașina de tocat din strofa a treia nu e prea benefică. Cred că tinzi către un stil ermetic, poate de aici și senzația mea de aglomerare.
pentru textul : Deformare la cald deevident, cam contextualizat textul si asta poate reprezenta un handicap. desi orgoliul patriotic din mine va spune cu țîfnă "și ce dacă nu au să priceapă nimic despre petroșani sau oituz americanii! sau irlandezii. sau canadienii. noi putem exista și fără ei.." ideea este că textul mi-a făcut bine și chiar mi-a plăcut.
pentru textul : poate are un nume mai frumos ca al meu deCa și altă dată, poezia lui Paul Blaj, mă pătrunde până la oase. Vă invit să reluați și să meditați mai ales când veți ajunge în următoarele locuri: "mamele lor sunt sfinte cu hainele sfâșiate", "vom ajunge vietăți de companie ale triștilor lumii", "voi fi omul care împarte liniștea în oraș", "singurul mod de a ne șterge este plutirea". O poezie cu note apocaliptice. Și vorba poetului, "e foarte bine că se întâmplă așa." O poezie de profunzime se naște din exagerbare! Pentru că "mormântul se lasă pășit de oricine" izvodește din exacerbare, ofer o peniță.
pentru textul : mormântul se lasă pășit de oricine defavoritul meu :)
pentru textul : la baraca deDomnul Leoveanu a fost cel care m-a sfatuit de cum se organizeaza un cenaclu si cel care a ales numele de Virtualia. Anul acesta, cenaclul insa se va numi "Cenaclul literar Mihai Leoveanu", in memoriam.
pentru textul : Cenaclul literar Mihai Leoveanu deText-metaforă din ce în ce mai structurat într-un ceremonial poetic nou, cristalizând o nouă etapă matură, prin simplitate. În realitatea iernilor nescrise, așa cum menționa și Poetul "numai trupurile iubite au nume". Finalul deține un vector specific, al habitudinilor aproape imperceptibile, sugerate: "tot ce se desprindea de noi, lipeam pe frigiderul lui Moș Crăciun, rămânea un întuneric prietenos ca al genezei, rămânea bănuiala că vom muri după toate miturile, serioși ca niște eschimoși în Manhattan"
pentru textul : Te iubesc dus-întors deNicoleta, daca tot zici ca este o trilogie si mai esti si novice de trebuie sa astepti doua zile pana sa postezi un text (asta e cea mai tare gaselnita a Hermeneiei, pe bune) de ce oare n-ai comasat textele intr-unul singur poate intelegeam si noi ceva? Eu uite, le-am citit pe toate trei si parca-parca s-a mai luminat cerul pe la asfintit. Imi place stilul, scrierea degajata, ocolirea pretiozitatilor si a vulgaritatilor, nuanta feminina a versului. Mesajul (vorba unui antecomentator) nici mie nu mi-e prea clar, dar nu ma deranjeaza. Te voi mai citi, chiar si asa, ca prostul. Andu
pentru textul : trei cinci opt degreu sa argumentez de ce si ce imi place. poate ca intradevar era mai bine fara sarut. oricum, un poem fara fisuri. imi place ca vad multe constructii originale la tine
pentru textul : exact la mijlocul sărutului deCorect Andu! :) Sunt onorată de trecerea ta; poezia aceasta se trage din admiraţia mea în faţa răsăritului, de atâtea ori surprinzător, nu întotdeauna acelaşi.
pentru textul : kunta kinte deAni, daca nu stii sa introduci imagini pe Hermeneia folosind HCODE te rog sa nu mai introduci sub alte forme pentru ca nu va functiona. Inainte de a face gafe te rog sa te documentezi. Daca se va mai repeta acest fenomen voi fi nevoit sa iti sterg textele sau comentariile care contin astfel de "incercari".
pentru textul : femeia-cameleon deatât de mult s-a schimbat Curtea Veche?!
sunt curioasă cum ar fi "să batem în ziduri
ca în mașinile de scris "!
transpunere clară a "faptei" nelipsită de regret secondat de o tentă de ironie.
pentru textul : prânz în curtea veche deAcum, ce sa zic? Genul acesta (astropoezie) are in exprimare o anumita desuetitudine (imaginati-va cat de desueta este aceasta imagine: cineva in ziua de azi cand Microsoft se screme sa cumpere Yahoo fie si pe bucati, sta asa ca un nebun si beleste ochii pe cer) si nu este foarte popular. Exista insa cativa exponenti moderni marcanti ai genului printre care ar fi Dan Mitrut (o figura destul de cunoscuta unora de pe aici). Insa, recunosc, nu poate placea oricui si deaceea am ales ca acest gen de poezie (care, trebuie sa marturisesc, pe mine ma fascineaza, din motive 100% personale) sa il incadrez ca experiment mereu. Multumesc, Andu
pentru textul : mount palomar deIoana Geacar, iti multumesc pentru apreciere si ma bucura prezenta ta pe hermeneia. Te mai astept Cu respect
pentru textul : Haiku dePagini