dimineaţa devreme pun leonard cohen şi de-o cafea tare
în faţa oglinzii cu periuţa peste dinţi ascult
cum se ceartă vecinii de deasupra pumnul în uşă
geamul spart înjurăturile din toţi pereţii
se duce naibii melodia mea preferată
rămân cu gustul de pastă oricât aş scuipa
viaţa
să facă ceva pentru mine ea trăieşte clipa
nu-i pasă de leonard nici de cafeaua care dă în foc
sună un ceas din interior timpul meu începe iar
o apuc de un capăt
între oameni
deschid fereastra să aflu aerul lumii la ora asta
doar câinii
verific ce las în tăcere o zi
lumină lucrurile care mi-au împrumutat din mişcări
pachetul pentru doişpe ore non-stop
o cărticică pentru pauza de masă
poeziile de la tine trase la imprimantă câteva
sublinieri
verific apa gazul filtrul actele de la maşină cheile
aprind becul pe scară
mă-ntorc şi scriu pe cine iubeşti tu
cu ultimul ruj de nuanţa buzelor mele
Comentarii
well, mi se pare mai degrabă
Virgil -
well, mi se pare mai degrabă proză decît poezie.
pe alocuri există încercări oneste de a o face să sune a poezie dar din păcate, în opinia mea, nu reușesc decît să reamintească efortul.
cu toate acestea, este un text interesant.
poezia presupune
Ottilia Ardeleanu -
efort creativ, orice ar fi. nu aş putea da o definiţie a acesteia, dar dacă trece de filtrul senzitiv, posibil ca asta să se cheme poezie. ceea ce mă bucură, Virgil, este că găseşti textul acesta interesant. asta înseamnă că transmite ceva. nu înseamnă că este şi suficient, cu toate astea, semnul tău are semnificaţie pozitivă pentru mine. îţi mulţumesc.
adevărat, și nu intenționez a
Virgil -
adevărat, și nu intenționez a spune că dețin o definiție exhaustivă a poeziei. este ceva ce fiecare (în funcție de specificul mecanismului său estetico-filosofic) simte în adîncul său atunci cînd este expus la un text. fără îndoială există criterii sau convingeri care coagulează mai mulți oameni, dar percepția rămîne fluidă. și foarte, foarte subiectivă.
am spus că textul este interesant și nu am intenționat asta ca un fel de „boilerplate expression”. cred însă că asta este problema (sau dificultatea) textelor de natură existențialistă: trebuie să reușească să „trigger” ceva foarte special în tine ca să nu se scufunde în banal. cam la fel cum este necesar în haiku. textul tău intenționează ceva. filosofic vorbind. întrebarea pe care trebuie să ți-o pui este dacă reușește. și să pornești de acolo.
ramai cu mine
alma -
Scaneaza poeziile acelea trase la imprimanta, sa vedem si noi sublinierile :).
In rest, stii si tu ce e in neregula cu textul. Il faci sa sune mai bine? Ar fi o chestie.
forever and a day
alma -
Am revenit, dintr-un motiv personal. Ceea ce tu nu stii si nimeni altcineva nu stie e ca versurile tale scriu despre ce faceam eu cu exact 11 ani in urma:
"poeziile de la tine trase la imprimantă câteva
sublinieri
verific apa gazul filtrul actele de la maşină cheile
aprind becul pe scară
mă-ntorc şi scriu pe cine iubeşti tu
cu ultimul ruj de nuanţa buzelor mele"
Parca ne-am repeta, prin altii, necunoscuti, pentru a nu uita de noi insine. Iata de ce imi voi aminti de textul tau. Tocmai de acest text al tau.
Alina, Virgil,
Ottilia Ardeleanu -
mă bucur de prezenţa voastră aici. tot ce vă pot spune este că nimic nu pleacă dinlăuntru fără să rezoneze cu mine. mai departe înseamnă doar să găsească loc propice de relaş, de încântare. dacă chiar nu găseşte, nu înseamnă a fi problema mea neapărat. eu nu găsesc deloc această poezie netransmisibilă, vlăguită şi "claustrofobă". mi se pare că poate fi momentul oricui. să se fi regăsit într-un fel sau altul în ea.
mai bine de atât? prefer variantele brute în locul celor căutate şi atât de şlefuite încât li se pierde orice farmec.
vă mulţumesc pentru păreri. vă aştept cu plăcere ori de câte ori consideraţi că vreun text de-al meu merită atenţia.
Alina, dar
Ottilia Ardeleanu -
pentru mine nu este aşa de incredibil ce se întâmplă...
am discutat cu mai multe cunoştinţe despre aspectul acesta al reproducerii aceleiaşi idei, poate cu aproximativ aceleaşi cuvinte.
mi-e drag de ceea ce ai/am descoperit acum, aici, crede-mă. nu este bucurie mai mare decât aceea să vezi că există rezonanţă, telepatie, empatie...
mulţumesc frumos, Alina.
repet
alma -
Repet, nu e o idee, sunt niste miscari succesive facute de mine, candva, poate in aceeasi ordine in care le-ai descris tu aici. Eu nu le-am descris nicaieri, in nici un text, cred ca mai am pe undeva foile acelea printate cu poeziile altcuiva si cu sublinierile mele, becul de pe casa scarii tot nu se aprinde, la fel ca acum mai bine de 11 ani. Lenesi mai sunt moldovenii astia, nici un bec nu-s in stare sa repare sau poate sunt doar romantici :).
Multumesc si eu de aducere-aminte.