femeia cu mustaţă de la mansardă stă picior
peste picior cu bigudiurile de plastic roz ore
în şir. viaţa i se învârte ca mosorul pe maşina
de cusut. doarme îmbrăcată în capot cu flori în
camera cu tapet înflorat şi carpetă second hand
imitaţie de iarbă tomnatică. fierbe ceaiul de tei
şi macaroanele de post la reşou sau cu fierbătorul.
îşi spală părul cu şampon cu extract de urzică.
o dată pe lună merge la magazinul central să vadă
modele noi de rochii apoi citeşte fotografie de grup
cu doamnă la miezul nopţii. în sertarul unei comode
vechi ţine ascunsă o pereche de mănuşi de dantelă
culoarea pielii parfumate. le poartă când bate vânt
de primăvară. pe etajera din bucătărie se usucă
o lămâie cu coaja rasă într-un pahar de ou.
Poezie:
Comentarii
Obiectiv
Maria - Doina -
Singurătate și rutină absolute.
În destinul lămâii îl deslușesc pe acela al unei femei acre :) (cred că ai asta ai vrut să redai).
Dacă aș lua textul pe bucățele (câte două, trei versuri) nu aș vedea poezie, dar ca ansamblu, pare să redea o stare ca o cameră de filmat.
E doar o părere.
Să mai vedem și altele.
Eu nu prea sunt de acord ca textul să mai abă ceva prin preajmă (imagini, filme, melodii). Îm place să fiu doar eu și poemul :)
La mulți ani, Cristina!
mulţumesc Mariana! Urări de
Cristina Moldoveanu -
mulţumesc Mariana! Urări de la mulţi ani, dar cât mai fericiţi din partea mea!
Nu, nu rezultă din ceea ce am scris că femeia era acră, dacă facem o analogie puţin forţată între cele două elemente am putea crede că suferă (se acreşte, se usucă, e rasă de coajă...). Uneori oamenii mai singuri se înăcresc o leacă.
Însă acest text este cum bine ai remarcat o ţesătură obiectivă care intenţionează să creeze un mediu, o stare, un tablou semnificativ. Personajul e portretizat prin umbra sa asupra lucrurilor înconjurătoare, care devin main importante decât viaţa femeii. Am mai avut două texte de acest gen, unul e precis pe acest site, respectiv "Dungi şi buline". Acest gen de poezii acumulând imagini reflectate mai obiectiv mi-a fost insiprat de o poezie a lui Jeffrey Harrison, un poet american contemporan (ca stil), dar nu e o pastişă sau o parodie. În realitate nu ştiu care este originea reală a acestei forme de exprimare, adoptată de mai mulţi poeţi. Ştiu că pe Hermeneia nu sunt binevenite poeziile care se aseamănă cu creaţiile altor poeţi, dar dacă veţi citi din Harrison veţi vedea că diferenţa între noi e mare, iar eu am adoptat doar schiţa tabloului, nu tehnica pictorului în întregime. Aşa cum multe creaţii literare la un moment dat se înscriu în acelaşi curent estetico-filozofic.
În ce priveşte cântecul, sunt de acord cu tine Mariana. Eu am postat foarte rar videoclipuri aici. Mi-am permis doar acum de Anul Nou să postez unul din puţinele cântece care m-au emoţionat de la prima audiţie nu demult, în ciuda faptului că anii au trecut şi nu mai sunt tânără. Consider că mesajul şi melodia se potrivesc poeziei mele şi rog să mi se ierte de data aceasta :)