Abia acum aflu de asta. Interesanta dezbatere. Totusi, mie mi s-a spus sa nu mai acord penite in stanga si-n dreapta. Am fost furios pe moment. Credeam ca textele care-mi plac pot fi evidentiate astfel, acordam penitele in urma unor analize subiective si mi se parea firesc - ori (am inteles ulterior si personal) nu eu decid valoarea unui text sau al altuia. Trebuie sa vina remarci pozitive din mai multe parti, de aceea exista o "conducere" (moderator, administrator, consiliu etc). Precum zicea Profetul, penitele astea vor rugini si nu vor mai avea valoare. Am inteles ratiunea faptului ca mi s-a atras atentia (nici nu stiu de-am fost sanctionat in vreun fel, ca vad ca nu-mi opreste nimeni textele). Iar decizia Sapphirei de-a nu mai publica 3 luni mi se pare bizara si amuzanta. Un scriitor nu poate sa taca atata timp. Poate ne va surprinde cu o avalansa de texte dupa ce va iesi din "turnul de fildes". Iata ce dau acum, dupa vreo 4-5 luni, o penita de aur. Pentru sinceritatea si claritatea explicatiilor din acest text, asta este motivatia gestului pe care-l fac. Sa aveti pace, Dancus
pe tabletă nici eu nu am probleme. te întrebam, pentru că în RO nu prea este Wi-Fi peste tot, iar când mai merg pe la întruniri literare, cenacluri sau lansări de carte și trebuia să citesc foloseam mobilul. îți mulțumesc și sper să reușești cu situația "portrait".
Domnule Virgil, întrucât nivelul de novice nu reprezintă întocmai aspirațiile mele pe Hermeneia, am găsit de cuviință să încep să vă comentez pe dumneavoastră și să acumulez puncte. Așadar mi-ar fi plăcut ca să folosiți cuțit de disecție în locul sintagmei descriptive lung-ascuțit, urmată apoi de adânc. Astfel ați fi spus, ca un cuțit de disecție-până în măruntaie. Mai simplu, mai eficace, mai poetic. Continuați cu o contradicție – trecând la – fără să taie și mergeți de ideea argintului viu, metal în stare lichidă – acel argint viu în termeni populari (mercurul), fiind în totală contradicție cu cuțit lung și ascuțit. Mai aveți o stângăcie – spinii să pătrundă în pielița timpanului. A patrunde în - implică a intra în profunzime în ceva, iar pielița timpanului este extrem de subțire... nici măcar dacă o luăm ca licență poetică nu are susținere. Vă recomand să puneți PRIN. Anatomic vorbind, nu aș fi de acord nici cu labirintul sinusului, probabil că v-ați gândit la melc, dar aici puteți invoca licența poetică. Recomand folosirea conjuncței ȘI în locul construcției mai puțin poetice IAR APOI. Mai simplu, mai elegant. Și vă mai atrag atenția să urmăriți versurile. ne-am lipi obrazul de fereastra de cristal a fiecărui viitor care ne-a fost posibil vreodată pînă cînd s-ar aburi ușor iar apoi am scrie cu degetul pe el De cine ne-am lipi obrazul? De fereastra fiecarui viitor. Pe cine am scrie cu degetul? Pe ferastra. Pe EA. Înlocuiți vă rog pe EL cu EA. Mai aveti doua stangacii. Repetati de doua ori in poezie termenii adanc si nerostit. Abuzul unor sintagme, fără să aibă măcar naturalețea unei figuri de stil precum repetiția - ne poate duce cu gândul la un limbaj sărăcăcios, la lipsa de inspirație a poetului. După cum vedeți, am făcut o analiză extrem de atentă a textului dumneavoastră, din dorința de a vă ajuta sa îl îmbunătățiți astfel încât să poată avea unda verde pentru hârtie. Cu prețuire, Lerman Kruger.
strofa a iv-a fără: "de unde nimeni nu scapă…"
srofa a v-a
ultima strofă, fără trimitere la Noe.
Restul, în opinia mea, ar cam trebui şters sau într-un fel prelucrat, tu ştii mai bine, posibil şi cu siguranţă sunt subiectivă.
de ex: "icrele astea care se vând cu sfertul de gram la dolar"
"astăzi se vând se cumpără pastile extenz şi viagra
închinatorii la oscar american idol playboy fenomena
cer excitanţi tari dovadă tiger woods…" - mai exact cuvintele de genul: dolar,pastile extenz şi viagra,playboy fenomena,tiger woods scad cumva din nota poeziei.
cele bune.
monsieur, că dacă nu, am să mă bag eu pe pagina mneatale, la aşa zisu' poem mihai viteazu şi să vezi ce luptă paşoptistă o să iasă. ia să vedem:
"credința-n sceptre ni s-a preschimbat
azvârlite către fața obosit-a Lunii
ochiul ne-a rămas închis
peste secvența de final
doi bătrâni reprezentați schematic
cu niște bărbi întunecate
pe sub un surâs
parcă desprins de față
luminat într-un suprareal"
ce gângăveală teribilă, incoeribilă, a/poetibilă, etcetera, etcetera mai poate gângăvi un om bătrân ca 'mneata. şi nimeni nu se dă cu spusu şi cu atelieru literar după acel text de mi-mi-mi-minor.
O veritabilă Batrachiomahie, în subsolul paginii. Desfăşurată (din păcate, aş zice) tocmai în sfera diasporei româneşti. Dar, mă rog, asta e în ton cu ce s-a întâmplat întotdeauna în această sferă.
Mă opresc aici cu aprecierile de acest tip (deşi, mărturisesc, tastele calculatorului resimt furnicăturile înclinaţiei mele satirice şi pamfletare).
Poemul (pentru că despre el e vorba) este interesant. Strofa a doua e (aş zice) remarcabilă. Eu aş sugera rescrierea ultimei strofe, din care aş renunţa la vorbele "mari": mort, muţi, orbi şi, poate, chiar ultimul vers.
Dar aici avem un text şi interpretarea lui, într-un clip care mi se pare sugestiv atât prin imagini, cât şi prin modulaţiile vocii autorului-recitator(interpret).
În tot, un "produs" de luat în seamă.
...un text frumos, Virgil. simt că transmiți în ambele modalități de comunicare același experiment senzorial.apreciez și modalitatea în care te ferești de locurile comune. atent, cu gânduri bune, paul
hanny, cred ca e de apreciat fair play-ul tau. inainte de a plasa cate o gluma savuroasa ca cea din ultimul comentariu, ai grija sa te asiguri ca lumea e la curent cu biblografia. cum? n-a fost o gluma? te-ai dezabonat de-adevaratelea? daca da, gluma e proasta si e unfair play s-o asezonezi cu o gluma buna. intr-un fel foarte larg, o femeie pe care am iubit-o si cu aceeasi femeie care nu ne-a iubit NU fac zero... rim
in loc de struguri si noroi cred ca mergeau mai bine poamă si glod. in rest, nici prea prea nici foarte foarte. oricum, mai ok decit majoritatea chestiilor care apar pe site
probabil că astăzi halatele nu mai sînt ca odinioară (sic!). dar nici nu știu dacă mai există astăzi meseria de infirmieră. sau dacă mai poartă halate și nu salopete. dar atunci orice am discuta devine relativ. ideea mea era că halatul, așa cum este el înțeles în percepția generală arată cam cum l-am zugrăvit eu.
Adrian,
Asa cum exista o granita fragila intre poezie si confesiune, la fel de fragila e granita dintre vulgar si real. In ultima instanta totul tine de intentie. Dupa cum am spus, nu am intentionat sa fiu vulgar in ultima parte a comentariului meu. A fost o reactie fireasca, reala, la afirmatia " n-auzi, boule, că s-a terminat?" nu cred că un tată i se adresează aşa unui copil. o mamă de bătaie, poate, dar epitete de-astea, de la coada vacii, nu. sper să nu-mi fie luată în nume de rău părerea".
A fost doar un mod putin mai direct de a arata ca se poate si mai rau. Pentru a nu fi complet off-topic, ceea ce m-a facut sa las semn a fost faptul ca textul mi-a adus aminte de vechiul televizor alb-negru OLT 415, parca, si de faptul ca dupa 22 decembrie, cind circulau tot felul de zvonuri despre teroristi, alergam noaptea pe strada strigind in gura mare "nu beti apa, apa este otravita". Exact senzatia asta mi-a dat-o textul, chiar daca, pe ici pe colo mai sint inegalitati(pe care le pastrez pentru mine), dar important e ca, dincolo de imperfectiuni, a facut exact ce ti-ai propus: rezonanta.
aveam o rezoluţie până acum de 1152x864, am încercat şi 1024x768 şi alte variante. nu cred că este de aici. o să încerc să văd şi de acasă, de pe alt calc. nu am verificat de acolo. oricum, se pare că de prin setări de pe la mine (de la serviciu) e ceva. o să se rezolve cu siguranţă. atât vroiam să ştiu, cum văd şi ceilalţi, dacă au întâmpinat şi ei problema mea. Se pare că nu. Mulţumesc, Virgil. Se rezolvă!
Da, se pare că poezia ta e mai clară, a prins conștiință de sine. Ai multă forță, știu din vechile tale texte, dar trebuie s-o folosești cu talent, să fii mai atentă la expresie, ca în această poezie. Îți urez să fii la fel de exigentă în viitor.
titlul vrea sa localizeze un spatiu indefinit, al legaturii. e si o invitatie la improvizatie, dupa cum e si cautarea. in rest, o interpretare numai buna de contemplat. multumesc
Poezia îmi place în ansamblul ei, se lucreaza mult la detalii, de aceea ma intriga putin "poștită" si inversiunea "și sete nu mi-a fost" care parca nu se potrivesc.
în mod deosebit:
"oare de ce strigă unii după mamă înainte de moarte
pantofii ei înalți se-amestecă-n frunze
te lasă un timp să-ți șutezi mingea apoi
te împinge oricum prin masa de sticlă"
O viziune asupra unei lumi pierdute in multe batalii, o aura a zadarniciei, o balanta inclinata catre mistic dar care cantereste un soare laic, un echivoc care reuseste sa te faca sa te reintorci asupra acestei lecturi de mai multe ori. Remarc tropii asezati la locurile lor, fapt mai rar intalnit (cel putin de subsemnatul) si care mi-au facut lectura cu atat mai agreabila. Nu stiu daca chestia cu oblio pe final e foarte potrivita (pe mine m-a scos un pic de pe directia initiala a lecturii, cred ca mergea doar "coiful tau"), dar una peste alta, semnez cu o penita de apreciere acest text bine inchegat. Batalia s-a incheiat, uite cum religia intoarce capul in partea cealalta. Felicitari. Andu
Un poem care merge pe linia "războiului" lui Llosa. Evident, fără a compara prea mult și ieșind de sub efectul de "sfârșit de lume", întâlnim "un predicator" care ne arată, ne învață despre drumul nostru, un drum despre care doar se vorbește, un drum pe care trebuie să-l parcurgem. Suntem conduși prin mitologie de firul Ariadnei și sperăm să ieșim la un liman. Construcția poeziei este verticală, fără fason, puțin cam explicită însă. Aș fi mers pe o latură puțin mai adâncă, dar, firește, autorul își cunoaște scrisul mai bine și cred că primul merit al poemului începe exact cu începutul acestuia. Bun. Silvia
toamna te-a invitat la o ceaşcă de melancolie. cu cât priveşti mai în urmă, cu atât descoperi noi temniţe...
îmi place tonul cald pe care îl aduci cu tine în fiecare poezie.
Sunt de acord cu tine. Dar nu-mi place stilul colocvial, deși îi înțeleg utilitatea. Care "unii"? Și care "alții"? Cum am trăit în epoca "vinovăției generale", încerc să am o reacție. Abia m-am trezit, dar sper că sunt vie, n-oi fi în ultimul vis imediat după... O zi excelentă pentru toată ceata!
P.S. Am observat, dintr-un com. al tău, ca, probabil, ai preluat si tu de la mine (cred că ți-a plăcut) chestia aia cu „punctul de asamblare” al vrăjitorilor tolteci. Deoarece o presupunere insidioasa si neavenită mă face sa bănui ca dintre toate cărțile lui Castaneda, nu ai ajuns, așa, din întȃmplare, tocmai la aia în care se vorbește de așa ceva. Nu-i bai. Si eu am preluat de la tine tot soiul de chestii. Și o să-ți mai ofer și altele cȃnd o să ajung de la Zen la Sufi. Și apoi la magia aia de care s-au ocupat unii și alții prin europenica noastră. Tu ce-mi vei oferi în schimb? Cele de mai sus îmi aduc aminte de unu de-i zicea Pixi (și Georgescu) de la Institutul în care, cȃndva, am lucrat. Si care, dacă auzea de ceva nou în Inteligența Artificială (de exemplu), scria cate un raport (de cercetare) fără să înțeleagă despre ce era vorba . Și apoi, cum îndrăznea altul să vorbească despre același lucru, îi sărea țandăra și afirma textual „nu permit să vorbească altcineva despre termenul de…., pentru că eu am fost primul care l-am lansat” (uita să adauge „în Institut” ca și cȃnd el l-ar fi inventat primul pe plan mondial, ba chiar național). Așa și cu mine cu „punctul de asamblare”. Ce să-i faci, prostia – se pare – e molipsitoare (ca sa fiu autocritic). Asta, pentru că veni, printre altele, vorba și de „morala” aia de care ne împiedicăm mereu. Si nici eu nu sunt mai breaz decȃt alții. Dar acum să știi că chiar (ce cacofonie mișto mi-a ieșit!) m-am distrat de ambidextri – scuzați, uitasem ca tu ești ambistȃnd, că nu știu cum să-zic altfel – o fi „ambilevogir”, sau „ambisinistru” [< fr. sinistre, cf. lat. sinister – stâng]. Și m-am bine dispus în dimineața asta. Chiar dacă îți voi crea „o ușoară impresie de dislalie”. Și presimt că nu vei deveni, doamne ferește, vreunul dintre „prozeliții” mei precum Potra și alții. Cine știe? Poate rămȃn eu printre cei ai tăi. Hai, pa! Și amical (fiule), Gorun
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Abia acum aflu de asta. Interesanta dezbatere. Totusi, mie mi s-a spus sa nu mai acord penite in stanga si-n dreapta. Am fost furios pe moment. Credeam ca textele care-mi plac pot fi evidentiate astfel, acordam penitele in urma unor analize subiective si mi se parea firesc - ori (am inteles ulterior si personal) nu eu decid valoarea unui text sau al altuia. Trebuie sa vina remarci pozitive din mai multe parti, de aceea exista o "conducere" (moderator, administrator, consiliu etc). Precum zicea Profetul, penitele astea vor rugini si nu vor mai avea valoare. Am inteles ratiunea faptului ca mi s-a atras atentia (nici nu stiu de-am fost sanctionat in vreun fel, ca vad ca nu-mi opreste nimeni textele). Iar decizia Sapphirei de-a nu mai publica 3 luni mi se pare bizara si amuzanta. Un scriitor nu poate sa taca atata timp. Poate ne va surprinde cu o avalansa de texte dupa ce va iesi din "turnul de fildes". Iata ce dau acum, dupa vreo 4-5 luni, o penita de aur. Pentru sinceritatea si claritatea explicatiilor din acest text, asta este motivatia gestului pe care-l fac. Sa aveti pace, Dancus
pentru textul : Moderator pe hermeneia depe tabletă nici eu nu am probleme. te întrebam, pentru că în RO nu prea este Wi-Fi peste tot, iar când mai merg pe la întruniri literare, cenacluri sau lansări de carte și trebuia să citesc foloseam mobilul. îți mulțumesc și sper să reușești cu situația "portrait".
pentru textul : hermeneia 3.0-c deDomnule Virgil, întrucât nivelul de novice nu reprezintă întocmai aspirațiile mele pe Hermeneia, am găsit de cuviință să încep să vă comentez pe dumneavoastră și să acumulez puncte. Așadar mi-ar fi plăcut ca să folosiți cuțit de disecție în locul sintagmei descriptive lung-ascuțit, urmată apoi de adânc. Astfel ați fi spus, ca un cuțit de disecție-până în măruntaie. Mai simplu, mai eficace, mai poetic. Continuați cu o contradicție – trecând la – fără să taie și mergeți de ideea argintului viu, metal în stare lichidă – acel argint viu în termeni populari (mercurul), fiind în totală contradicție cu cuțit lung și ascuțit. Mai aveți o stângăcie – spinii să pătrundă în pielița timpanului. A patrunde în - implică a intra în profunzime în ceva, iar pielița timpanului este extrem de subțire... nici măcar dacă o luăm ca licență poetică nu are susținere. Vă recomand să puneți PRIN. Anatomic vorbind, nu aș fi de acord nici cu labirintul sinusului, probabil că v-ați gândit la melc, dar aici puteți invoca licența poetică. Recomand folosirea conjuncței ȘI în locul construcției mai puțin poetice IAR APOI. Mai simplu, mai elegant. Și vă mai atrag atenția să urmăriți versurile. ne-am lipi obrazul de fereastra de cristal a fiecărui viitor care ne-a fost posibil vreodată pînă cînd s-ar aburi ușor iar apoi am scrie cu degetul pe el De cine ne-am lipi obrazul? De fereastra fiecarui viitor. Pe cine am scrie cu degetul? Pe ferastra. Pe EA. Înlocuiți vă rog pe EL cu EA. Mai aveti doua stangacii. Repetati de doua ori in poezie termenii adanc si nerostit. Abuzul unor sintagme, fără să aibă măcar naturalețea unei figuri de stil precum repetiția - ne poate duce cu gândul la un limbaj sărăcăcios, la lipsa de inspirație a poetului. După cum vedeți, am făcut o analiză extrem de atentă a textului dumneavoastră, din dorința de a vă ajuta sa îl îmbunătățiți astfel încât să poată avea unda verde pentru hârtie. Cu prețuire, Lerman Kruger.
pentru textul : memento II destrofa a iv-a fără: "de unde nimeni nu scapă…"
pentru textul : până nu se-nchid porţile desrofa a v-a
ultima strofă, fără trimitere la Noe.
Restul, în opinia mea, ar cam trebui şters sau într-un fel prelucrat, tu ştii mai bine, posibil şi cu siguranţă sunt subiectivă.
de ex: "icrele astea care se vând cu sfertul de gram la dolar"
"astăzi se vând se cumpără pastile extenz şi viagra
închinatorii la oscar american idol playboy fenomena
cer excitanţi tari dovadă tiger woods…" - mai exact cuvintele de genul: dolar,pastile extenz şi viagra,playboy fenomena,tiger woods scad cumva din nota poeziei.
cele bune.
monsieur, că dacă nu, am să mă bag eu pe pagina mneatale, la aşa zisu' poem mihai viteazu şi să vezi ce luptă paşoptistă o să iasă. ia să vedem:
"credința-n sceptre ni s-a preschimbat
azvârlite către fața obosit-a Lunii
ochiul ne-a rămas închis
peste secvența de final
doi bătrâni reprezentați schematic
cu niște bărbi întunecate
pe sub un surâs
parcă desprins de față
luminat într-un suprareal"
ce gângăveală teribilă, incoeribilă, a/poetibilă, etcetera, etcetera mai poate gângăvi un om bătrân ca 'mneata. şi nimeni nu se dă cu spusu şi cu atelieru literar după acel text de mi-mi-mi-minor.
pentru textul : poem pentru ploaie deO veritabilă Batrachiomahie, în subsolul paginii. Desfăşurată (din păcate, aş zice) tocmai în sfera diasporei româneşti. Dar, mă rog, asta e în ton cu ce s-a întâmplat întotdeauna în această sferă.
pentru textul : Poemul fără de sfârşit deMă opresc aici cu aprecierile de acest tip (deşi, mărturisesc, tastele calculatorului resimt furnicăturile înclinaţiei mele satirice şi pamfletare).
Poemul (pentru că despre el e vorba) este interesant. Strofa a doua e (aş zice) remarcabilă. Eu aş sugera rescrierea ultimei strofe, din care aş renunţa la vorbele "mari": mort, muţi, orbi şi, poate, chiar ultimul vers.
Dar aici avem un text şi interpretarea lui, într-un clip care mi se pare sugestiv atât prin imagini, cât şi prin modulaţiile vocii autorului-recitator(interpret).
În tot, un "produs" de luat în seamă.
...un text frumos, Virgil. simt că transmiți în ambele modalități de comunicare același experiment senzorial.apreciez și modalitatea în care te ferești de locurile comune. atent, cu gânduri bune, paul
pentru textul : yerba maté III ▒ dehanny, cred ca e de apreciat fair play-ul tau. inainte de a plasa cate o gluma savuroasa ca cea din ultimul comentariu, ai grija sa te asiguri ca lumea e la curent cu biblografia. cum? n-a fost o gluma? te-ai dezabonat de-adevaratelea? daca da, gluma e proasta si e unfair play s-o asezonezi cu o gluma buna. intr-un fel foarte larg, o femeie pe care am iubit-o si cu aceeasi femeie care nu ne-a iubit NU fac zero... rim
pentru textul : Innebunim, adesea, fix la sase dein loc de struguri si noroi cred ca mergeau mai bine poamă si glod. in rest, nici prea prea nici foarte foarte. oricum, mai ok decit majoritatea chestiilor care apar pe site
pentru textul : Încă o zi posomorâtă de vară deVă mulţumesc pentru vizită şi chiar îmi place varianta Dv. Nu prea sunt familiarizat cu eseurile, dar voi încerca. Cu respect, Cezar
pentru textul : Criza decred ca este destul de greu sa scrii despre inutil. cred ca daca te-ai fi concentrat pe o imagine sau o senzatie singulara ar fi fost mai bine
pentru textul : Inutil deprobabil că astăzi halatele nu mai sînt ca odinioară (sic!). dar nici nu știu dacă mai există astăzi meseria de infirmieră. sau dacă mai poartă halate și nu salopete. dar atunci orice am discuta devine relativ. ideea mea era că halatul, așa cum este el înțeles în percepția generală arată cam cum l-am zugrăvit eu.
pentru textul : Plăci vinil peste ospicii deAdrian,
pentru textul : Noapte bună, copii deAsa cum exista o granita fragila intre poezie si confesiune, la fel de fragila e granita dintre vulgar si real. In ultima instanta totul tine de intentie. Dupa cum am spus, nu am intentionat sa fiu vulgar in ultima parte a comentariului meu. A fost o reactie fireasca, reala, la afirmatia " n-auzi, boule, că s-a terminat?" nu cred că un tată i se adresează aşa unui copil. o mamă de bătaie, poate, dar epitete de-astea, de la coada vacii, nu. sper să nu-mi fie luată în nume de rău părerea".
A fost doar un mod putin mai direct de a arata ca se poate si mai rau. Pentru a nu fi complet off-topic, ceea ce m-a facut sa las semn a fost faptul ca textul mi-a adus aminte de vechiul televizor alb-negru OLT 415, parca, si de faptul ca dupa 22 decembrie, cind circulau tot felul de zvonuri despre teroristi, alergam noaptea pe strada strigind in gura mare "nu beti apa, apa este otravita". Exact senzatia asta mi-a dat-o textul, chiar daca, pe ici pe colo mai sint inegalitati(pe care le pastrez pentru mine), dar important e ca, dincolo de imperfectiuni, a facut exact ce ti-ai propus: rezonanta.
aveam o rezoluţie până acum de 1152x864, am încercat şi 1024x768 şi alte variante. nu cred că este de aici. o să încerc să văd şi de acasă, de pe alt calc. nu am verificat de acolo. oricum, se pare că de prin setări de pe la mine (de la serviciu) e ceva. o să se rezolve cu siguranţă. atât vroiam să ştiu, cum văd şi ceilalţi, dacă au întâmpinat şi ei problema mea. Se pare că nu. Mulţumesc, Virgil. Se rezolvă!
pentru textul : hermeneia 3.0-b deacest poem reprezintă dorința ancestrală a fundului de-a redeveni cur
pentru textul : Singurătate în doi; cu luna în piața romană dedescrisă însă cu multă malițiozitate
erată
datorită adăugirilor făcute la comentariu (citatul de pe pagina lui virgil titarenko) este posibil să se înţeleagă altceva.
"înşirând cuvinte goale ce din coadă au să sune " sună cunoscut? este excusiv pentru raluca blezniuc.
pentru textul : Alb şi roşu deDa, se pare că poezia ta e mai clară, a prins conștiință de sine. Ai multă forță, știu din vechile tale texte, dar trebuie s-o folosești cu talent, să fii mai atentă la expresie, ca în această poezie. Îți urez să fii la fel de exigentă în viitor.
pentru textul : Cuvântul de"lîngă pat pat un sac de plastic exact ca într-un avion...", pentru mine asta e smiorcaiala.
pentru textul : să nu spui după aia că nu ți-am spus(celor care au trecut prin viețile mele) de"scaieţi metafizici" e o găselniţă cel puţin hilară. Dacă s-a ales folosirea punctuaţiei, nu înţeleg de ce aceasta nu există peste tot.
pentru textul : cu ochii nu te văd detitlul vrea sa localizeze un spatiu indefinit, al legaturii. e si o invitatie la improvizatie, dupa cum e si cautarea. in rest, o interpretare numai buna de contemplat. multumesc
pentru textul : linia dePoezia îmi place în ansamblul ei, se lucreaza mult la detalii, de aceea ma intriga putin "poștită" si inversiunea "și sete nu mi-a fost" care parca nu se potrivesc.
în mod deosebit:
"oare de ce strigă unii după mamă înainte de moarte
pantofii ei înalți se-amestecă-n frunze
te lasă un timp să-ți șutezi mingea apoi
te împinge oricum prin masa de sticlă"
toare cele bune
pentru textul : Compactă deO viziune asupra unei lumi pierdute in multe batalii, o aura a zadarniciei, o balanta inclinata catre mistic dar care cantereste un soare laic, un echivoc care reuseste sa te faca sa te reintorci asupra acestei lecturi de mai multe ori. Remarc tropii asezati la locurile lor, fapt mai rar intalnit (cel putin de subsemnatul) si care mi-au facut lectura cu atat mai agreabila. Nu stiu daca chestia cu oblio pe final e foarte potrivita (pe mine m-a scos un pic de pe directia initiala a lecturii, cred ca mergea doar "coiful tau"), dar una peste alta, semnez cu o penita de apreciere acest text bine inchegat. Batalia s-a incheiat, uite cum religia intoarce capul in partea cealalta. Felicitari. Andu
pentru textul : underground deVersuri calde, sensibile, în ton cu anotimpul, parcă. Șoapte ce păstrează căldura cuvântului "în miezuri de taină" Ce înseamnă șeol? tincuța
pentru textul : Șoapte deUn poem care merge pe linia "războiului" lui Llosa. Evident, fără a compara prea mult și ieșind de sub efectul de "sfârșit de lume", întâlnim "un predicator" care ne arată, ne învață despre drumul nostru, un drum despre care doar se vorbește, un drum pe care trebuie să-l parcurgem. Suntem conduși prin mitologie de firul Ariadnei și sperăm să ieșim la un liman. Construcția poeziei este verticală, fără fason, puțin cam explicită însă. Aș fi mers pe o latură puțin mai adâncă, dar, firește, autorul își cunoaște scrisul mai bine și cred că primul merit al poemului începe exact cu începutul acestuia. Bun. Silvia
pentru textul : primul pas deSebi, Raluca, Ioana,
pentru textul : autobuz fără destinaţie devă mulţumesc.
toamna te-a invitat la o ceaşcă de melancolie. cu cât priveşti mai în urmă, cu atât descoperi noi temniţe...
pentru textul : meditaţie în umbra unei dimineţi deîmi place tonul cald pe care îl aduci cu tine în fiecare poezie.
scrie ea, nu asta e grija, dar multumesc de semn.
pentru textul : ecaterina dispare deSunt de acord cu tine. Dar nu-mi place stilul colocvial, deși îi înțeleg utilitatea. Care "unii"? Și care "alții"? Cum am trăit în epoca "vinovăției generale", încerc să am o reacție. Abia m-am trezit, dar sper că sunt vie, n-oi fi în ultimul vis imediat după... O zi excelentă pentru toată ceata!
pentru textul : tăcerea nu e de aur deVirgil,
lasă-mă să cred că sînt Dumnezeu pentru o clipă şi să-ţi fac un dar:
(cinematograful Feroviarul de pe Buzeşti).
pentru starea transmisă în cuvinte simple. sugerez să-uri mai puţine. "în parte(a) noastră"
pentru textul : introfanie de toamnă I deP.S. Am observat, dintr-un com. al tău, ca, probabil, ai preluat si tu de la mine (cred că ți-a plăcut) chestia aia cu „punctul de asamblare” al vrăjitorilor tolteci. Deoarece o presupunere insidioasa si neavenită mă face sa bănui ca dintre toate cărțile lui Castaneda, nu ai ajuns, așa, din întȃmplare, tocmai la aia în care se vorbește de așa ceva. Nu-i bai. Si eu am preluat de la tine tot soiul de chestii. Și o să-ți mai ofer și altele cȃnd o să ajung de la Zen la Sufi. Și apoi la magia aia de care s-au ocupat unii și alții prin europenica noastră. Tu ce-mi vei oferi în schimb? Cele de mai sus îmi aduc aminte de unu de-i zicea Pixi (și Georgescu) de la Institutul în care, cȃndva, am lucrat. Si care, dacă auzea de ceva nou în Inteligența Artificială (de exemplu), scria cate un raport (de cercetare) fără să înțeleagă despre ce era vorba . Și apoi, cum îndrăznea altul să vorbească despre același lucru, îi sărea țandăra și afirma textual „nu permit să vorbească altcineva despre termenul de…., pentru că eu am fost primul care l-am lansat” (uita să adauge „în Institut” ca și cȃnd el l-ar fi inventat primul pe plan mondial, ba chiar național). Așa și cu mine cu „punctul de asamblare”. Ce să-i faci, prostia – se pare – e molipsitoare (ca sa fiu autocritic). Asta, pentru că veni, printre altele, vorba și de „morala” aia de care ne împiedicăm mereu. Si nici eu nu sunt mai breaz decȃt alții. Dar acum să știi că chiar (ce cacofonie mișto mi-a ieșit!) m-am distrat de ambidextri – scuzați, uitasem ca tu ești ambistȃnd, că nu știu cum să-zic altfel – o fi „ambilevogir”, sau „ambisinistru” [< fr. sinistre, cf. lat. sinister – stâng]. Și m-am bine dispus în dimineața asta. Chiar dacă îți voi crea „o ușoară impresie de dislalie”. Și presimt că nu vei deveni, doamne ferește, vreunul dintre „prozeliții” mei precum Potra și alții. Cine știe? Poate rămȃn eu printre cei ai tăi. Hai, pa! Și amical (fiule), Gorun
pentru textul : Morala? Teoria ca teoria, practica ne mănâncă dePagini