Luv, este o onoare pentru mine să te găsesc la acest poem. mă bucur că ai auzit acest țipăt ascuns printre cuvinte. mulțumesc pentru aprecieri și recomandare. p.s. - să nu mai spui nimănui despre "cuvântul de ordine". Ela, îți mulțumesc pentru grija cu care tu îmi vezi poemele așezate într-un volum și pentru atenția de a-mi da sfaturi utile. știi cum scriu... e ca o curgere.... încerc să învăț să lucrez poemele. promit. mulțumesc. Madim
Nu știu ce sa spun dar cred în ceea ce fac și poate ca acum mi-a surăs norocul sa apar pe prima pagina...oricum nu ma opresc aici rezultatele mele se se văd doar atunci când prin perseverență încers să ating absolutul.Dacă redactorii au considerat că locul poeziei este pe prima pagina, e de bine.Mai am multe de făcut deci nu mă opresc aici.
Si eu votez pentru un următor episod, în care să ni se spună secretul scrinului. Şi al cenuşii. Şi de ce a crăpat baba. Şi de ce s-a-ngropat într-un bolovan, şi de ce a băgat bolovanu-n casă. Şi cnp-ul, zodia şi glicemia gazdei-zgripţuroaice.
Dincolo de Cele Trei Legi ale Roboticii (v. Isaac Asimov - I, Robot) ce se pot aplica și aici, e un altfel de poem (tridimensional?) despre relația interumană în contextul distopiei actuale. dar unde sunt sufletele roboților? "te gândești să vezi unde țin sufletul, îl cauți intr-o pată de ulei de transformator legat cu izolirband de poteca pe care alergi fericită cu plete aurii în vântul plămânilor mei de tablă" și oare cum se poate manifesta afecțiunea roboților? "găsești caietele copilăriei mele, piulițele cu care strângeam la piept povești ochelarii de sudură cu care m-am construit zi de zi crescând pentru tine, mâncând cositor pentru tine, dorind să îți fac copii de sârmă cu ochi de sticlă și ghiozdan din lemn STAS să putem sta îmbrățișați sub roți mari de tren de care nu ne e frică" Poate ținând totuși cont de Proprietățile Endocronice ale Tiotimolinei Resublimate, lumea ar deveni mai bună.
Pe „surse” – pe astea chiar că nu le mai cred – se spune că la zisa recepţie ar fi participat şi ar fi convorbit cu Ponta, şi Kondriakov, cunoscut om de influenţă al lui Putin. Cert este însă că zisul Kondriakov, mare maestru al lojii masonice ruse, adus de Guşe (fapt recunoscut public de G.), a fost la noi în ţară la precedenta suspendare a lui Băsescu. Punct. Şi nu de la capăt.
Pai sa vorbim Gorune, doar sa ma adun si eu nitel. Finalul asta nou nu mi se pare mai inspirat decat primul daca ar fi si doar pentru ca foloseste unul dintre cele mai cunoscute sofisme (despre care mai am o promisiune de dezbatere nerespectata cu maitre Firica, un en-garde ramas la nivel de amenintare). O musca sta pe un balon care zboara? Andu
tare fain arata incarligaturile alea arabesti... fascinante, ma simt in fata lor ca in fata Codului Enigma... arabescurile astea sunt deja jumatate de poezie... felicitari pentru idee
"știi cînd sînt acolo îmi amintesc brusc de tine rochiile tale colierul lobul urechii totul mă atingi pe marginea imaginației mele și totul revine brusc la normal"... iata un pasaj delicat ce rezoneaza dincolo...in alta lume, pe alta planeta, unde uitam fiecare cit suntem de tristi si ne coloram diminetile cu vaporase din hirtie... exista o fereastra prin care nu ne mai privim virsta ci doar sufletul...
bine, hialin...imagineaza ti ...cum m am trezit si citind com tau m am intristat. si azi e sambata. si apoi tu esti cinic, eu sunt hedonist, nu s cum o s o scoatem la capat. recunosc, is un tip incomod la comuri, speculez (vai, cat!), is ironic si balcanic cand sunt calcat in picioare, da eu vad aici un om franc, sincer, luptator, bataios aproape, care, ca sa te pupe, mai intai ti se urca in cap. si, da, ma plictisesc repede. da ce vina am eu aici? tu ar tb, din contra, sa te bati cu toti, incontinuu. ce importa forumul? nu avem toti unul interior? acolo e iadul si raiul nostru. ce importa ca mi place sau nu parerea ta despre moi? persevereaza, ajuta ma! sau macar da mi din cand in cand cate un bobarnac! iar daca o fi sa ma lauzi vreodata, as fi f incantat sa spun: "uite, hialin, dupa atata amar de vreme, am reusit! multumesc!" si ma opresc aici, da sa stii ca te am facut tovarasul meu de antrenament. en garde! bacovia a murit! traiasca bacovia!
Leader Dahaar sunt incantat de modul cum ai serpuit printre intelesul versurilor mele... cred ca esti obisnuita sa incorporezi imagini.Multumesc. Ela... multumesc.
... nu vreau să par cârcotaș, vreau doar să ajut. și nu o fac de multe ori. ți-aș spune, așa, ca între colegi, să eviți pe cât posibil construcțiile genitivale: "pleoapele zării", "cărările sufletului", "lumânările cerului". în rest... știi tu ce ai de făcut.
Maestre, interesant eseul! Dar, parcă, faceți ce faceți și tot la Platon și la sistemul său rudimentar, dihotomic, ajungeți! Cred că dintre toate ism-ele, hărăzite a se dizolva în sucul (filozofico-gastric) burdihanului post-modernității, rămâne cel al materialismului, dialectic și sceptic (totodată) tinzând, asimptotic, spre o obiectivizare absolută, prin experiment (nemijlocit și repetabil) și nu prin intuiție (fie ea și poetică)! Cu amiciție, Ioan J
Dana, mulțumesc mult de vizită și semnul de încurajare pentru această încercare poetică. Eu sunt onorat de trecerea ta pe la mine. Virgil: ideea e că țărușii cu pricina nu sunt înfipți în piatră, ci tocmai că în pragul acestei pietre se pierd urmele lor... în fine, nici versul nu e extrem de explicativ. Răsufletul e un cuvânt e drept mai puțin folosit, dar prezent în DEX, așa că nu insist. Despre restul, nu am ce să spun, mi se pare chestie de gust și nu vreau să te contrazic. Mulțumesc mult de trecere, am nevoie de cât mai multe bușituri, sunt un real ajutor.
sorry că întreb, nu de alta dar mi-ai trezit curiozitatea Virgil... care public detestă gerunziul pe final?
Facem iar gramatică poetică, un exercițiu mai inutil chiar decât jocul de picioare înainte de scaunul electric?
Textul este foarte bun și nu mai da din colț în colț... oi fi zis tu că textul e slab ca fata mare la măritat... dacă era slab ți-am scris în comm-ul anterior... aș fi sărit pe el cu bâta! Dar textul este foarte bun, dacă era simplu bun, nu semnam condica la el, m-aș fi făcut că plouă.
Pentru că sincer, pornirea mea pe orice text al unui Consilier Hermeieia este să-l desființez (pentru că sunt de părere că acest Consiliu nu servește drept exemplu literar membrilor site-ului, acest Consiliu doarme în papuci iar inițiativele sunt la nivelul dormezei) însă respect și voi respecta mereu literatura de calitate dincolo de orice.
Iar aici tu ai scris un text de excepție.
Chapeau!
Katy, mai întâi îți urez bun venit pe Hermeneia! Mie îmi sună bine versurile tale, nu le găsesc nici ermetice, nici copilărești. Chestie de gusturi. O viziune a artistul plastic descriind lumea înconjurătoare printr-o proiecție în canevasul palmei. Mult succes în continuare!
Ba a schimbat, Cristina. Pentru că eu, Paul şi Oana (cred) am umblat la felul în care transmit, nu la ce transmit. Varianta iniţială oferea, asta sugerează. Dacă vrei să duci problema în planul "despre ce vorbesc/ce spun", nu sunt dispus să merg acolo. Lasă sensul final aşa - dulce/patetic. În fond, poetul stă mereu cu un picior în patetism, scriind aproape de fiecare dată despre el. So...
editorul sitului isi etaleaza veleitatile de mare inchizitor. iata aici, pentru tine, o declaratie, doua, din poeziile mele, pe care, voi, sinedriul site-ului le considerati drept insuficient nivel de poezie pentru voi, elita: "M-aș răfui cu cei ce m-au scuipat De n-aș avea iubirea suferință. Așa că mi-am făcut veninul pat Și ploaia-ngăduințelor velință." si din alta: "Acest poet nu poare fi ucis De gelozii sau jocuri la ruletă, De vreun orgoliu hâd, un gând narcis… În vene-mi curge sânge de cometă! Am învățat să nu mă compromit Și nici să-nfig cuțitul pe la spate. Voi fi același simplu om. Promit! Eu n-am mătăsuri moi, infatuate. Pe osia cuvântului voi sta Cum orizontul stă pe tâmpla mării Și orice fișă ce-o voi colora O voi păstra în cufărul uitării. Îmi cer iertare veacului ateu Mărturisindu-i care-mi este vina: Sunt ancorat cu totu-n Dumnezeu Și peste-ACEASTA, n-am să trag cortina. Și n-am să mă ascund ca apostații Ori ca inchizitorii, prin biserici! Genomul meu nu-i cuib pentru tentații Nici sadic eșafod pentru nemernici…" Stai linistit si nu te mai chinui a defaimare. Mai bine uita-te in ciorba ta si fa-o poezie.
de bunăvoie mă fac frate cu inculții, ovYus. pentru că "ferice de cei săraci în duh căci a lor este Împărăția cerurilor". cat priveste textul tau, raman la parerea mea dintai.
Cel mai tare nu-mi place de Consuelo și cum este îmbrăcată, pentru că nu știi niciodată cine se-mbracă în hainele ei, Solomon. Nu pot pentru ca să sufăr astfel de îmbrăcăminte mi-aduce aminte de lucruri mai vechi. Nici de medeea nu-mi place, dar ea n-are nici-o vină, este de fapt singurul personaj consecvent, dar tot nu-mi place de ea. Si decorul, mă doare Solomon. Am considerat doar două finaluri pentru că numai despre ele era vorba în telemiorița voastră. Cel de-al treilea final este drăguț din partea lui pentru că mai încearcă să facă loc și altor finaluri sau finalități, așa este el Adrian, un gentelmen. Nu-mi place întreg telepoeprozacolajulnovelaetc pentru că nu-mi place ideea principală, cum nu mi-a plăcut nici cartea lui Dan Brown.
cred ca mai poti lucra asupra primei strofe. ai prea multe cuvinte de legatura si niste expresii care ingreuneaza ideea, pe alocuri.
eu o vad asa:
"Domnul Ghecev aşteaptă ce e mai rău de la viaţă,
Cum ar fi adevărurile despre care nu se vorbeşte.
Mereu apare o circumstanţă care (inventeaza) ofera
O altă scuză, nişte (bariere) impulsuri ce mută cursorul.
Domnul Ghecev ştie că moartea niciodată
Nu (se apropie nervos) latră, te izbeşte cu totul
Atunci frica îngheaţă
înainte să scoată un scîncet, (ca să rupă din tine respiraţia,
Ce tinde să-şi întregească cercul,
Să soarbă lumina.) înainte
Să înghită lumină.
dar mi-au placut mult celelalte strofe. mai ales drama din fructiera si rugaciunile - versuri incrustate in aer.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Virgil, spunea-i că simți că ai să regreți... ai impecabile premoniții. scuze de offtopic.
pentru textul : când se crapă de ziuă, deLuv, este o onoare pentru mine să te găsesc la acest poem. mă bucur că ai auzit acest țipăt ascuns printre cuvinte. mulțumesc pentru aprecieri și recomandare. p.s. - să nu mai spui nimănui despre "cuvântul de ordine". Ela, îți mulțumesc pentru grija cu care tu îmi vezi poemele așezate într-un volum și pentru atenția de a-mi da sfaturi utile. știi cum scriu... e ca o curgere.... încerc să învăț să lucrez poemele. promit. mulțumesc. Madim
pentru textul : Femeia fără țipăt deNu știu ce sa spun dar cred în ceea ce fac și poate ca acum mi-a surăs norocul sa apar pe prima pagina...oricum nu ma opresc aici rezultatele mele se se văd doar atunci când prin perseverență încers să ating absolutul.Dacă redactorii au considerat că locul poeziei este pe prima pagina, e de bine.Mai am multe de făcut deci nu mă opresc aici.
pentru textul : Nu văd ce auzi tu deSi eu votez pentru un următor episod, în care să ni se spună secretul scrinului. Şi al cenuşii. Şi de ce a crăpat baba. Şi de ce s-a-ngropat într-un bolovan, şi de ce a băgat bolovanu-n casă. Şi cnp-ul, zodia şi glicemia gazdei-zgripţuroaice.
pentru textul : Scrinul negru deDincolo de Cele Trei Legi ale Roboticii (v. Isaac Asimov - I, Robot) ce se pot aplica și aici, e un altfel de poem (tridimensional?) despre relația interumană în contextul distopiei actuale. dar unde sunt sufletele roboților? "te gândești să vezi unde țin sufletul, îl cauți intr-o pată de ulei de transformator legat cu izolirband de poteca pe care alergi fericită cu plete aurii în vântul plămânilor mei de tablă" și oare cum se poate manifesta afecțiunea roboților? "găsești caietele copilăriei mele, piulițele cu care strângeam la piept povești ochelarii de sudură cu care m-am construit zi de zi crescând pentru tine, mâncând cositor pentru tine, dorind să îți fac copii de sârmă cu ochi de sticlă și ghiozdan din lemn STAS să putem sta îmbrățișați sub roți mari de tren de care nu ne e frică" Poate ținând totuși cont de Proprietățile Endocronice ale Tiotimolinei Resublimate, lumea ar deveni mai bună.
pentru textul : Downloaded deP.S.
Pe „surse” – pe astea chiar că nu le mai cred – se spune că la zisa recepţie ar fi participat şi ar fi convorbit cu Ponta, şi Kondriakov, cunoscut om de influenţă al lui Putin. Cert este însă că zisul Kondriakov, mare maestru al lojii masonice ruse, adus de Guşe (fapt recunoscut public de G.), a fost la noi în ţară la precedenta suspendare a lui Băsescu. Punct. Şi nu de la capăt.
pentru textul : „Hazardul şi oiştea” depentru că nu ne plac bucatele!
pentru textul : după potopul nopţii deTeo...cand spuneam sa corectezi, nu vorbeam de Realitaea textului tau, ci de typo-ul de acolo! "re-la-li-tatea"... ia mai citeste o data! :)
pentru textul : Invizibil dePai sa vorbim Gorune, doar sa ma adun si eu nitel. Finalul asta nou nu mi se pare mai inspirat decat primul daca ar fi si doar pentru ca foloseste unul dintre cele mai cunoscute sofisme (despre care mai am o promisiune de dezbatere nerespectata cu maitre Firica, un en-garde ramas la nivel de amenintare). O musca sta pe un balon care zboara? Andu
pentru textul : Axis Mundi detare fain arata incarligaturile alea arabesti... fascinante, ma simt in fata lor ca in fata Codului Enigma... arabescurile astea sunt deja jumatate de poezie... felicitari pentru idee
pentru textul : المرأه في الحب dePaul, ma bucur sa aflu ca, pana la urma, am reusit sa dau o forma multumitoare acestui text. pentru ca si el mi-a dat multa bataie de cap. :)
merci de semn
pentru textul : ascunzişul din urmă de"știi cînd sînt acolo îmi amintesc brusc de tine rochiile tale colierul lobul urechii totul mă atingi pe marginea imaginației mele și totul revine brusc la normal"... iata un pasaj delicat ce rezoneaza dincolo...in alta lume, pe alta planeta, unde uitam fiecare cit suntem de tristi si ne coloram diminetile cu vaporase din hirtie... exista o fereastra prin care nu ne mai privim virsta ci doar sufletul...
pentru textul : un alt fel de singurătate debine, hialin...imagineaza ti ...cum m am trezit si citind com tau m am intristat. si azi e sambata. si apoi tu esti cinic, eu sunt hedonist, nu s cum o s o scoatem la capat. recunosc, is un tip incomod la comuri, speculez (vai, cat!), is ironic si balcanic cand sunt calcat in picioare, da eu vad aici un om franc, sincer, luptator, bataios aproape, care, ca sa te pupe, mai intai ti se urca in cap. si, da, ma plictisesc repede. da ce vina am eu aici? tu ar tb, din contra, sa te bati cu toti, incontinuu. ce importa forumul? nu avem toti unul interior? acolo e iadul si raiul nostru. ce importa ca mi place sau nu parerea ta despre moi? persevereaza, ajuta ma! sau macar da mi din cand in cand cate un bobarnac! iar daca o fi sa ma lauzi vreodata, as fi f incantat sa spun: "uite, hialin, dupa atata amar de vreme, am reusit! multumesc!" si ma opresc aici, da sa stii ca te am facut tovarasul meu de antrenament. en garde! bacovia a murit! traiasca bacovia!
pentru textul : a căzut o stea deLeader Dahaar sunt incantat de modul cum ai serpuit printre intelesul versurilor mele... cred ca esti obisnuita sa incorporezi imagini.Multumesc. Ela... multumesc.
pentru textul : Pământul de mijloc de... nu vreau să par cârcotaș, vreau doar să ajut. și nu o fac de multe ori. ți-aș spune, așa, ca între colegi, să eviți pe cât posibil construcțiile genitivale: "pleoapele zării", "cărările sufletului", "lumânările cerului". în rest... știi tu ce ai de făcut.
pentru textul : Epilog deMaestre, interesant eseul! Dar, parcă, faceți ce faceți și tot la Platon și la sistemul său rudimentar, dihotomic, ajungeți! Cred că dintre toate ism-ele, hărăzite a se dizolva în sucul (filozofico-gastric) burdihanului post-modernității, rămâne cel al materialismului, dialectic și sceptic (totodată) tinzând, asimptotic, spre o obiectivizare absolută, prin experiment (nemijlocit și repetabil) și nu prin intuiție (fie ea și poetică)! Cu amiciție, Ioan J
pentru textul : Câte ceva despre simțul intern deDana, mulțumesc mult de vizită și semnul de încurajare pentru această încercare poetică. Eu sunt onorat de trecerea ta pe la mine. Virgil: ideea e că țărușii cu pricina nu sunt înfipți în piatră, ci tocmai că în pragul acestei pietre se pierd urmele lor... în fine, nici versul nu e extrem de explicativ. Răsufletul e un cuvânt e drept mai puțin folosit, dar prezent în DEX, așa că nu insist. Despre restul, nu am ce să spun, mi se pare chestie de gust și nu vreau să te contrazic. Mulțumesc mult de trecere, am nevoie de cât mai multe bușituri, sunt un real ajutor.
pentru textul : Undeva amețitor de aproape deDacă textul se termina la "degetele ude", era ok.
pentru textul : Zile prin care trecem ca oamenii deCe urmează e teoria pantofului înfuriat.
sorry că întreb, nu de alta dar mi-ai trezit curiozitatea Virgil... care public detestă gerunziul pe final?
pentru textul : erotușe deFacem iar gramatică poetică, un exercițiu mai inutil chiar decât jocul de picioare înainte de scaunul electric?
Textul este foarte bun și nu mai da din colț în colț... oi fi zis tu că textul e slab ca fata mare la măritat... dacă era slab ți-am scris în comm-ul anterior... aș fi sărit pe el cu bâta! Dar textul este foarte bun, dacă era simplu bun, nu semnam condica la el, m-aș fi făcut că plouă.
Pentru că sincer, pornirea mea pe orice text al unui Consilier Hermeieia este să-l desființez (pentru că sunt de părere că acest Consiliu nu servește drept exemplu literar membrilor site-ului, acest Consiliu doarme în papuci iar inițiativele sunt la nivelul dormezei) însă respect și voi respecta mereu literatura de calitate dincolo de orice.
Iar aici tu ai scris un text de excepție.
Chapeau!
Raluca, mulţumesc pentru opinie, dar vezi tu, nu pot amputa poemul de pântece. Acolo e necesar să explic "amnezia". Mulţam pentru vizită oricum.
pentru textul : Amnezie deKaty, mai întâi îți urez bun venit pe Hermeneia! Mie îmi sună bine versurile tale, nu le găsesc nici ermetice, nici copilărești. Chestie de gusturi. O viziune a artistul plastic descriind lumea înconjurătoare printr-o proiecție în canevasul palmei. Mult succes în continuare!
pentru textul : port curajul decrezi ca era nevoie sa faci textul bold?
pentru textul : Magda Cârneci - Art et pouvoir en Roumanie 1945 – 1989 deBa a schimbat, Cristina. Pentru că eu, Paul şi Oana (cred) am umblat la felul în care transmit, nu la ce transmit. Varianta iniţială oferea, asta sugerează. Dacă vrei să duci problema în planul "despre ce vorbesc/ce spun", nu sunt dispus să merg acolo. Lasă sensul final aşa - dulce/patetic. În fond, poetul stă mereu cu un picior în patetism, scriind aproape de fiecare dată despre el. So...
pentru textul : Ambidextru deEste un eveniment frumos. Felicitari ! Sa aveti o primavara plina de bucuria la Iasi .
pentru textul : Dubla lansare de carte demie-mi plac inventiile secrete si conspiratiile. s-ar putea ca la sfarsitul lui 2012 sa avem in loc de poem, meop, ş.a.m.d.
pentru textul : Despre cum poate fi recâştigat prestigiul poeziei deÎmi cer scuze. Am vrut să scriu Moldovan. Cu privire la Andu am rezerve. Atît.
pentru textul : 110 m garduri deeditorul sitului isi etaleaza veleitatile de mare inchizitor. iata aici, pentru tine, o declaratie, doua, din poeziile mele, pe care, voi, sinedriul site-ului le considerati drept insuficient nivel de poezie pentru voi, elita: "M-aș răfui cu cei ce m-au scuipat De n-aș avea iubirea suferință. Așa că mi-am făcut veninul pat Și ploaia-ngăduințelor velință." si din alta: "Acest poet nu poare fi ucis De gelozii sau jocuri la ruletă, De vreun orgoliu hâd, un gând narcis… În vene-mi curge sânge de cometă! Am învățat să nu mă compromit Și nici să-nfig cuțitul pe la spate. Voi fi același simplu om. Promit! Eu n-am mătăsuri moi, infatuate. Pe osia cuvântului voi sta Cum orizontul stă pe tâmpla mării Și orice fișă ce-o voi colora O voi păstra în cufărul uitării. Îmi cer iertare veacului ateu Mărturisindu-i care-mi este vina: Sunt ancorat cu totu-n Dumnezeu Și peste-ACEASTA, n-am să trag cortina. Și n-am să mă ascund ca apostații Ori ca inchizitorii, prin biserici! Genomul meu nu-i cuib pentru tentații Nici sadic eșafod pentru nemernici…" Stai linistit si nu te mai chinui a defaimare. Mai bine uita-te in ciorba ta si fa-o poezie.
pentru textul : tăceri dede bunăvoie mă fac frate cu inculții, ovYus. pentru că "ferice de cei săraci în duh căci a lor este Împărăția cerurilor". cat priveste textul tau, raman la parerea mea dintai.
pentru textul : candirú deCel mai tare nu-mi place de Consuelo și cum este îmbrăcată, pentru că nu știi niciodată cine se-mbracă în hainele ei, Solomon. Nu pot pentru ca să sufăr astfel de îmbrăcăminte mi-aduce aminte de lucruri mai vechi. Nici de medeea nu-mi place, dar ea n-are nici-o vină, este de fapt singurul personaj consecvent, dar tot nu-mi place de ea. Si decorul, mă doare Solomon. Am considerat doar două finaluri pentru că numai despre ele era vorba în telemiorița voastră. Cel de-al treilea final este drăguț din partea lui pentru că mai încearcă să facă loc și altor finaluri sau finalități, așa este el Adrian, un gentelmen. Nu-mi place întreg telepoeprozacolajulnovelaetc pentru că nu-mi place ideea principală, cum nu mi-a plăcut nici cartea lui Dan Brown.
pentru textul : consuelo si medea decred ca mai poti lucra asupra primei strofe. ai prea multe cuvinte de legatura si niste expresii care ingreuneaza ideea, pe alocuri.
eu o vad asa:
"Domnul Ghecev aşteaptă ce e mai rău de la viaţă,
Cum ar fi adevărurile despre care nu se vorbeşte.
Mereu apare o circumstanţă care (inventeaza) ofera
O altă scuză, nişte (bariere) impulsuri ce mută cursorul.
Domnul Ghecev ştie că moartea niciodată
Nu (se apropie nervos) latră, te izbeşte cu totul
Atunci frica îngheaţă
înainte să scoată un scîncet, (ca să rupă din tine respiraţia,
Ce tinde să-şi întregească cercul,
Să soarbă lumina.) înainte
Să înghită lumină.
dar mi-au placut mult celelalte strofe. mai ales drama din fructiera si rugaciunile - versuri incrustate in aer.
pentru textul : Domnul Ghecev nu doarme dePagini