Politically corect…lumea este un bazar, un amalgam de “mărfuri, limbi scrântite, oameni, bucăţi de semne” locuire la “grămadă” în toate limbile, o pastă eterogenă, irizată de vorbele unui predicator tolerant.
Aş zice că este o viziune optimistă asupra lumii, dar vin “din culise” (de ce din culise?!) acele “femei şi bărbaţi cu brâie negre”şi se “catapultează” în gol, pentru că locurile din paradis sunt ocupate (numai) de îngeri. Asta mă derutează !!
Este una din interpretările pe care îndrăznesc să le exprim.
Din cîte v-am citit – până acum – îmi dau seama, că poezia, pentru dumneavoastră, nu este un joc, ci un fel de a trăi autentic, de a gândi şi de a privi în profunzimea lucrurilor.
Mă bucur pentru dumneavoastră şi vă voi citi cu multă plăcere.
Stimă, zapata.
Paul, "finis coronat opus", un final excelent care încoroneaza un text care mi-a dat o emotie deosebita. Cum s-ar zice "retragere cu tortze", simt în poezia asta ca ai schimbat putin registrul stilistic si componistic. sau ma însel? revin la final, la "dumnezeul blând" (oare nu este dumnezeu mereu blând? se pare ca nu). ma întreb , sisif al tau, fara bolovan, simte asta si nu se mai prabuseste?? am citit cu bucurie . dupa mult timp ma uit si eu catre penite.
îmi place mult sufletul care țese acest real basm, și se descoperă vers cu vers, frumos cu frumos, ludic cu ludic, nostalgic cu nostalgic, înțelept cu înțelept... pilduitor. am să îl trec la preferate. mulțumesc, Vlad. seara mea e mai frumoasă!
Raluca, mulțumesc frumos. Știi că apreciez opinia ta. Și aceasta nu numai în cazuri pozitive, după cum bine știi.
Mariana (ca să fiu la fel de sec, că's obosit) finalul era: mă așteaptă o iarnă lungă
trece transsiberianul
peste trupul meu din apă
fii tu podul de fier și oțel
mie îmi pare că alunecă undeva spre zona emolienților, zona edulcorată...
Acum am să las deocamdată liniște în poem. Am să îți mulțumesc frumos pentru semn, mai ales că te simt bucuroasă.
trec în fiecare zi neobservată înainte de a pleca îmi caut ochelarii și cheile rătăcite întotdeauna seara mă furișez în sufragerie televizorul e aprins mă aplec să văd dacă doarme și îl sărut ca de obicei deschid geamul lumânarea e aprinsă are întotdeauna grijă să ardă lângă icoană mă gândesc să scriu cândva despre asta despre ziua de azi nu mai pot să spun nimic nu mai vreau să gândesc acum nu simt nici oboseala nici teama aici dorm și ușa e încuiată mâine va ploua iar eu am răbdare înseamnă că va fi un nou răsărit în loc de comentariu. cu aleasa prietenie, mircea nincu.
În primul rând, aveţi v'o două typo-uri. Unu' ar fi "psudoştiinţific", al doilea, pentru că l-am pierdut, îl găsiţi d-voastră. E ceva mai jos. Şi acum, câte ceva despre ce propune textul:
...În primul rând, nu ştiu de unde ideea că poezia ar trebui să transmită un mesaj intelectual/raţional. De acord, însă, cu faptul că misticismul/filosofia/ sunt pentru proză. Acestea sunt subiecte aproape ezoterice, nu înţeleg de ce am mai pune peste ele şi chingile metatextuale ale poeziei. Nu sunt de acord că mesajul e primordial în poezie. Şi nici nu cred c-a fost vreodată. Consider că modul de transmitere al lui a fost/este şi va fi esenţial. Mi se pare necesar. Altfel, de ce nu am folosi, din nou, proza/eseul ştiinţific etc pentru asta? Nu ar fi mai simplu şi mai limpede pătrunderea acestui mesaj în proză? Însa poezia presupune un mesaj artistic, metaforic, de unde rezultă că poezie e mai degrabă despre cum spui decât despre ce spui. Asta, bineînţeles, fără să diminuăm nepermis de mult importanţa mesajului. E un soi de simbioză, doar că ea porneşte dinspre "cum" înspre "ce", iar uneori, dacă nu chiar de cele mai multe ori, un "cum" foarte bun salvează un "ce" foarte prost.
Maia, ce poem frumos! Conștientizarea identității și un fel de legătură trans-fizică. Căutarea oaselor dragi, apoi eliberarea de scaieți, ai blănii și ai inimii: scuturarea de lucruri. Finalul e extraordinar, o confirmare găsită în câinele alb a senzațiilor proprii, receptarea propriei rezonanțe într-o inimă ce aparține unei alte specii: ”totul e șubred”. Și eu, și tu, și toți.
Sequoia vazut din doua unghiuri diferite: cutie sensibila, de rezonanta a suferintelor (instrument muzical) sau martor tacut si altar pentru ispasire a pacatelor. Poate nu am reusit sa ilustrez aceste lucruri , pe care le-am avut in cap. Lucian, multumesc.
Mulţumesc de revenire, Adrian ( era să îţi spun iar Alexandru :) )
Nu am nicio vină că strugurii încă sunt acrişori :)
Dincolo de glumiţă, mulţumesc mult. Încerc să mă detaşez de poem ( e un poem de suflet ), şi să îl scutur un pic.
Virgil, eu când ți-am reproșat câte ceva a fost mereu pentru că am crezut în arta reproșului adresat de cel care reproșează celui talentat, un fel de artă a spadasinului care habar n-are să se dueleze și deci e menit să moară în duel, dar ce vorbesc eu aici? tu știi asta demult doar că te faci că plouă, uneori îți iese
Mariana, argumentația ta nu m-a convins deloc și știi de ce?
Ioane, eu acord o penita acestui text, pentru filosofia profunda, transformata intr-un lirism autentic. Tot ceea ce impresioneaza aici e ideea, ceea ce nu e putin. M-ai dus cu gandul la filosofii germani, la dasein-ul acela complex imaginat de Heidegger. Nu pot decat sa te felicit si sustin concluzia din final, un adevar pe cat se poate de trist. felicitari petre
Adriana, traim in poveste. Numai ca ele sfarsesc prost sau nu sfarsesc niciodata. Uneori cred ca ceea ce e posibil in poezie este posibil si in viata. Deocamdata, nu e. Azi, in Vaslui, e un soare cu dinti multumesc
Domnule Lucian Nincu, Intenția mea a fost sa sugerez în acest poem agresiunea artificialului asupra naturalului, faptul că omul contemporan este sortit să trăiască în mari aglomerări urbane, unde caracteristică este trepidația stresantă a vieții și în fața căreia frumusețea originară, lniștitoare a naturii este silită să se retragă. Va mulțumesc sincer pentru "vizită" și pentru "peniță" și vă doresc un an nou cu speranțe împlinite. La mulți ani!
cui prodest?. înțeleg că cineva a vrut să scrie despre iad. mi se pare o intreprindere foarte grea de vreme ce nimeni nu cred că la văzut. sau dacă l-a văzut mă îndoiesc că este membru Hermeneia. în orice caz a scrie din cauza iadului mi s-ar părea o chestie ceva mai interesantă estetico-filosofic. dacă cineva încearcă să scrie despre iad ca să îi sperie pe oameni ca să își găsească salvator și să nu ajungă acolo mi se pare și amuzant și de prost gust. ceva cam în genul scrierii unui poem despre pericolul curentuui electric și importanța folosirii izolației la toate sculele cu care atingi firele care transportă curent electric. evident, se poate scrie poezește și despre asta. însă cîtă valoare literară ar avea așa ceva este greu de crezut. textul de față este o nulitate din punct de vedere estetic iar emfaza dogmatico-retorică cu care este scris nu face decît să descumpănească. asta ca să nu mai spun că 90% din cei ce îl citesc habar nu au ce este efa și sînt pe deasupra convinși că în gura ursului grizzly, ca de altfel în gura oricărui mamifer este o temperatură undeva între 30 și 40 de grade Celsius.
astfel că citind acest text mă întreb și eu ca autorul în titlu: cui prodest?
Un text mai greu de perceput. dar peste media textelor pe care le-am mai citit la tine. Imi place idee de univers care se scrie, dar nu-mi place modul cum e formulat versul. Cred ca actiunea de a se strecura cu cea de a se scrie creaza o neconcordanta. Alta idee care mi se pare buna "Eu sunt manifestarea temerii de mișcare". In rest, trebuie lucrat mai mult. Ideile au fost abstractizate, dar pica in incoerenta. Text acceptabil, dar se poate mai bine. Ialin
Poem bun. Te urmaresc, bobadil. Remarca: numara cate litere "V" ai aici. Imi place cum scrii. Da-mi o adresa sa-trimit o carte. Ori 2. Vad eu. Sa ai pace, Dancus
mie mi se pare interesanta.
e fain cum schimbi imaginea ca si cum te-ai plimba cu o camera video, momentele nu par in mod necesar legate si totusi sunt doua verigi de stare cauza-efect in care te recunosti usor. tocmai asta-mi place, ca-i o explicatie cu gap, aduce poezia in real si-i da emotia care trebuie. cred ca-i lipseste ceva care sa dea mai multa intensitate twist-ului (anterior uite ca s-a spus nerv, si daca am simtit acelasi lucru probabil ca e ceva acolo).
mi-a plăcut acest text. se pare că masha își formează un stil. mă deranjează acolo însă cuvîntul „entități” și nu cred ca există în limba română verbul „a te ambiționa” deși mulți îl folosim. se poate spune „a te încăpățîna”
...exemplific și cu versurile pe care le consider excelente, dar unii vor tresări, așa că zic: frumoase pentru mine. nici un vulcan nu a erupt ieri cu numele tău pe buze ... cărțile pe care le înghesui noaptea între noi sînt amînări și absențe de lux ... aerul te ocolește ca pe o pendulă de sticlă care nu poate greși niciodată .... o altă zi se naște fără să îți știe numele ... îmi zîmbești încît aș vrea să mușc din tine pînă mă trezesc din această beție perfectă a spațiului închis ...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Politically corect…lumea este un bazar, un amalgam de “mărfuri, limbi scrântite, oameni, bucăţi de semne” locuire la “grămadă” în toate limbile, o pastă eterogenă, irizată de vorbele unui predicator tolerant.
pentru textul : Brâie negre cu şnur deAş zice că este o viziune optimistă asupra lumii, dar vin “din culise” (de ce din culise?!) acele “femei şi bărbaţi cu brâie negre”şi se “catapultează” în gol, pentru că locurile din paradis sunt ocupate (numai) de îngeri. Asta mă derutează !!
Este una din interpretările pe care îndrăznesc să le exprim.
Din cîte v-am citit – până acum – îmi dau seama, că poezia, pentru dumneavoastră, nu este un joc, ci un fel de a trăi autentic, de a gândi şi de a privi în profunzimea lucrurilor.
Mă bucur pentru dumneavoastră şi vă voi citi cu multă plăcere.
Stimă, zapata.
Paul, "finis coronat opus", un final excelent care încoroneaza un text care mi-a dat o emotie deosebita. Cum s-ar zice "retragere cu tortze", simt în poezia asta ca ai schimbat putin registrul stilistic si componistic. sau ma însel? revin la final, la "dumnezeul blând" (oare nu este dumnezeu mereu blând? se pare ca nu). ma întreb , sisif al tau, fara bolovan, simte asta si nu se mai prabuseste?? am citit cu bucurie . dupa mult timp ma uit si eu catre penite.
pentru textul : springfield & treehouses deErata: conjunctural.
pentru textul : Poeme Accidentale. Primul sărut deîmi place mult sufletul care țese acest real basm, și se descoperă vers cu vers, frumos cu frumos, ludic cu ludic, nostalgic cu nostalgic, înțelept cu înțelept... pilduitor. am să îl trec la preferate. mulțumesc, Vlad. seara mea e mai frumoasă!
pentru textul : alte povestiri de la Şipot de... nţ!
pentru textul : Acrobaţie deRaluca, mulțumesc frumos. Știi că apreciez opinia ta. Și aceasta nu numai în cazuri pozitive, după cum bine știi.
Mariana (ca să fiu la fel de sec, că's obosit) finalul era:
mă așteaptă o iarnă lungă
trece transsiberianul
peste trupul meu din apă
fii tu podul de fier și oțel
mie îmi pare că alunecă undeva spre zona emolienților, zona edulcorată...
Acum am să las deocamdată liniște în poem. Am să îți mulțumesc frumos pentru semn, mai ales că te simt bucuroasă.
pentru textul : până acum e clar că moartea trebuie urmată deMultumesc, domnule Gorun! Din pacate e doar o intamplare. De obicei sunt pe undeva... jos de tot.
pentru textul : năluca detrec în fiecare zi neobservată înainte de a pleca îmi caut ochelarii și cheile rătăcite întotdeauna seara mă furișez în sufragerie televizorul e aprins mă aplec să văd dacă doarme și îl sărut ca de obicei deschid geamul lumânarea e aprinsă are întotdeauna grijă să ardă lângă icoană mă gândesc să scriu cândva despre asta despre ziua de azi nu mai pot să spun nimic nu mai vreau să gândesc acum nu simt nici oboseala nici teama aici dorm și ușa e încuiată mâine va ploua iar eu am răbdare înseamnă că va fi un nou răsărit în loc de comentariu. cu aleasa prietenie, mircea nincu.
pentru textul : eu trec așa în fiecare zi deÎn primul rând, aveţi v'o două typo-uri. Unu' ar fi "psudoştiinţific", al doilea, pentru că l-am pierdut, îl găsiţi d-voastră. E ceva mai jos. Şi acum, câte ceva despre ce propune textul:
...În primul rând, nu ştiu de unde ideea că poezia ar trebui să transmită un mesaj intelectual/raţional. De acord, însă, cu faptul că misticismul/filosofia/ sunt pentru proză. Acestea sunt subiecte aproape ezoterice, nu înţeleg de ce am mai pune peste ele şi chingile metatextuale ale poeziei. Nu sunt de acord că mesajul e primordial în poezie. Şi nici nu cred c-a fost vreodată. Consider că modul de transmitere al lui a fost/este şi va fi esenţial. Mi se pare necesar. Altfel, de ce nu am folosi, din nou, proza/eseul ştiinţific etc pentru asta? Nu ar fi mai simplu şi mai limpede pătrunderea acestui mesaj în proză? Însa poezia presupune un mesaj artistic, metaforic, de unde rezultă că poezie e mai degrabă despre cum spui decât despre ce spui. Asta, bineînţeles, fără să diminuăm nepermis de mult importanţa mesajului. E un soi de simbioză, doar că ea porneşte dinspre "cum" înspre "ce", iar uneori, dacă nu chiar de cele mai multe ori, un "cum" foarte bun salvează un "ce" foarte prost.
Cam atât pentru moment.
pentru textul : Despre cum poate fi recâştigat prestigiul poeziei deMaia, ce poem frumos! Conștientizarea identității și un fel de legătură trans-fizică. Căutarea oaselor dragi, apoi eliberarea de scaieți, ai blănii și ai inimii: scuturarea de lucruri. Finalul e extraordinar, o confirmare găsită în câinele alb a senzațiilor proprii, receptarea propriei rezonanțe într-o inimă ce aparține unei alte specii: ”totul e șubred”. Și eu, și tu, și toți.
pentru textul : eu și cîinele alb deSequoia vazut din doua unghiuri diferite: cutie sensibila, de rezonanta a suferintelor (instrument muzical) sau martor tacut si altar pentru ispasire a pacatelor. Poate nu am reusit sa ilustrez aceste lucruri , pe care le-am avut in cap. Lucian, multumesc.
pentru textul : sequoia deMulţumesc de revenire, Adrian ( era să îţi spun iar Alexandru :) )
pentru textul : Anul acesta are trei anotimpuri deNu am nicio vină că strugurii încă sunt acrişori :)
Dincolo de glumiţă, mulţumesc mult. Încerc să mă detaşez de poem ( e un poem de suflet ), şi să îl scutur un pic.
Virgil, eu când ți-am reproșat câte ceva a fost mereu pentru că am crezut în arta reproșului adresat de cel care reproșează celui talentat, un fel de artă a spadasinului care habar n-are să se dueleze și deci e menit să moară în duel, dar ce vorbesc eu aici? tu știi asta demult doar că te faci că plouă, uneori îți iese
pentru textul : 100% safe deMariana, argumentația ta nu m-a convins deloc și știi de ce?
Ioane, eu acord o penita acestui text, pentru filosofia profunda, transformata intr-un lirism autentic. Tot ceea ce impresioneaza aici e ideea, ceea ce nu e putin. M-ai dus cu gandul la filosofii germani, la dasein-ul acela complex imaginat de Heidegger. Nu pot decat sa te felicit si sustin concluzia din final, un adevar pe cat se poate de trist. felicitari petre
pentru textul : necesitatea deiar dacă demnitatea nu ar fi știrbită, ar putea exista polemici literare.
pentru textul : Şi atunci m-am ridicat pe sufletele din spate deAdriana, traim in poveste. Numai ca ele sfarsesc prost sau nu sfarsesc niciodata. Uneori cred ca ceea ce e posibil in poezie este posibil si in viata. Deocamdata, nu e. Azi, in Vaslui, e un soare cu dinti multumesc
pentru textul : prințesa oarbă, ariciul și colivia de aur deDomnule Lucian Nincu, Intenția mea a fost sa sugerez în acest poem agresiunea artificialului asupra naturalului, faptul că omul contemporan este sortit să trăiască în mari aglomerări urbane, unde caracteristică este trepidația stresantă a vieții și în fața căreia frumusețea originară, lniștitoare a naturii este silită să se retragă. Va mulțumesc sincer pentru "vizită" și pentru "peniță" și vă doresc un an nou cu speranțe împlinite. La mulți ani!
pentru textul : orașe suprapuse deo schita de portret simpla ,directa si plina de compasiune,un album care merita continuat
pentru textul : pe unde-o mai umbla deVirgil, eu cred că este o trimitere spre alchimie. mercuul și sulful sunt "metalele-genitori" . (vezi Ibn 'Arabi).
pentru textul : Elegie ermetică VI dee mai bine.
pentru textul : dispersie decui prodest?. înțeleg că cineva a vrut să scrie despre iad. mi se pare o intreprindere foarte grea de vreme ce nimeni nu cred că la văzut. sau dacă l-a văzut mă îndoiesc că este membru Hermeneia. în orice caz a scrie din cauza iadului mi s-ar părea o chestie ceva mai interesantă estetico-filosofic. dacă cineva încearcă să scrie despre iad ca să îi sperie pe oameni ca să își găsească salvator și să nu ajungă acolo mi se pare și amuzant și de prost gust. ceva cam în genul scrierii unui poem despre pericolul curentuui electric și importanța folosirii izolației la toate sculele cu care atingi firele care transportă curent electric. evident, se poate scrie poezește și despre asta. însă cîtă valoare literară ar avea așa ceva este greu de crezut. textul de față este o nulitate din punct de vedere estetic iar emfaza dogmatico-retorică cu care este scris nu face decît să descumpănească. asta ca să nu mai spun că 90% din cei ce îl citesc habar nu au ce este efa și sînt pe deasupra convinși că în gura ursului grizzly, ca de altfel în gura oricărui mamifer este o temperatură undeva între 30 și 40 de grade Celsius.
pentru textul : cui prodest deastfel că citind acest text mă întreb și eu ca autorul în titlu: cui prodest?
Las un semn ca sa stii ca mi-a placut poemul tau in ciuda faptului ca e lung. Curge firesc, l-am citit dintr-o suflare.
pentru textul : zbor deMie personal mi-ar fi sunat mai bine ”foșnetul mătăsos...”. Iar fotografiile pentru a avea efect vizual deplin, ar trebui ceva mai mari, nu?
pentru textul : (4) Aforeme deUn text mai greu de perceput. dar peste media textelor pe care le-am mai citit la tine. Imi place idee de univers care se scrie, dar nu-mi place modul cum e formulat versul. Cred ca actiunea de a se strecura cu cea de a se scrie creaza o neconcordanta. Alta idee care mi se pare buna "Eu sunt manifestarea temerii de mișcare". In rest, trebuie lucrat mai mult. Ideile au fost abstractizate, dar pica in incoerenta. Text acceptabil, dar se poate mai bine. Ialin
pentru textul : viitor - ansiblu - vortex dePoem bun. Te urmaresc, bobadil. Remarca: numara cate litere "V" ai aici. Imi place cum scrii. Da-mi o adresa sa-trimit o carte. Ori 2. Vad eu. Sa ai pace, Dancus
pentru textul : împăcarea cu lumina demie mi se pare interesanta.
pentru textul : despre cum mi-am început ziua cu tine dee fain cum schimbi imaginea ca si cum te-ai plimba cu o camera video, momentele nu par in mod necesar legate si totusi sunt doua verigi de stare cauza-efect in care te recunosti usor. tocmai asta-mi place, ca-i o explicatie cu gap, aduce poezia in real si-i da emotia care trebuie. cred ca-i lipseste ceva care sa dea mai multa intensitate twist-ului (anterior uite ca s-a spus nerv, si daca am simtit acelasi lucru probabil ca e ceva acolo).
Ioana, te rog corectează, șterge subtitlul și adaugă dedesubtul poeziei: apărută în revista "Neliniști Metafizice", nr icsulescu. Ok?
pentru textul : Ana deovyus ori ne explici ce e cu Tele acolo ori corectezi textul. ai citeva ore la dispozitie desi ti s-a atras atentia cu ceva vreme in urma.
pentru textul : o clipă din viața lui Mathnawi demi-a plăcut acest text. se pare că masha își formează un stil. mă deranjează acolo însă cuvîntul „entități” și nu cred ca există în limba română verbul „a te ambiționa” deși mulți îl folosim. se poate spune „a te încăpățîna”
pentru textul : Păsările fără pene mor la primul zbor de...exemplific și cu versurile pe care le consider excelente, dar unii vor tresări, așa că zic: frumoase pentru mine. nici un vulcan nu a erupt ieri cu numele tău pe buze ... cărțile pe care le înghesui noaptea între noi sînt amînări și absențe de lux ... aerul te ocolește ca pe o pendulă de sticlă care nu poate greși niciodată .... o altă zi se naște fără să îți știe numele ... îmi zîmbești încît aș vrea să mușc din tine pînă mă trezesc din această beție perfectă a spațiului închis ...
pentru textul : nu ești poetă dePagini