Well, problema este ca pe mine nu ma doare iar pe tine te doare. Iar daca te doare si ai si erectii (care va sa zica vinjoase) se zice ca e grav si trebuie sa telefonezi la doctor sau la SMURD, sau la ce aveti voi acolo. Deci ia-o mai incet cu sex pistols daca ai probleme cu tensiunea si te mai si doare. Eu grobian nu cred ca am cum sa devin fiindca m-am asigurat la compania de asigurari literare pentru chestia asta si sint acoperit. Cu ego-ul stau bine. Nu e inflamat inca si nici nu doare (ca pe altii sau altele). E bine si sanatos si ma slujeste ori de cite ori este nevoie. Continui sa cred ca textul are calitati si defecte. Daca merita sau nu o penita de aur depinde (asa cum spuneam mai anțărț) de cine o dă. A dat-o Bobadilu'. E penița lui Bobadilu. Cine mai vrea penițe de la Bobadilu' știe de acum cum trebuie să scrie, nu? Pentru că Bobadilu' „simte”, adică se zice că el le simte și dacă le simte asta e pe bune și noi tre' să îl credem. Și la urma urmei de ce să nu îl credem, că toți avem simțul ăla special și misterios pentru poezia de drăgăneală. Ok, enough! Sper să nu îmi zică din nou Bobadilu' că sînt grobian sau kă konfund autorul cu opera. Kă nu konfund. La urma urmei ce are queen margot cu laurențiu, pardon cu Lauryannus..?! Uite cum mi se încurcă plimba-n gură cînd e cu atîția de n și de y. Eu mă sperii cînd văd mulți de n și de y. De exemplu la ..annus. Sînt prea mulți de n. Anyway. Am dovedit also că nu mi-am pierdut simțul humorului. Sper să nu și-l fi pierdut nici autoarea și nici Bobadilu. Nu de alta, da' ar fi păcat.
Virgil, am incercat sa abordez un alt tip de drama. Mi-am zis ca nu trebuie sa fie neaparat ceva macabru si lugubru in povestea mea ca sa rezoneze intr-un fel sau altul cu cititorul.
Titlul l-am ales pentru ca duce cu gandul la copilarie. Amintirile nu sint ale mele, e doar o intamplare relatata pentru a arata ca viata e grea si pentru aia mici, dar ca poti sa treci peste dramele astea majore( mai ales in copilarie) daca iti gasesti alti stalpi de care sa te sustii.
Miza lui, ce am vrut sa spun...nu stiu. Cred ca am incercat mai intai sa-mi ofer mie niste raspunsuri si faptul ca a fost o saptamana grea s-a vazut mult prea bine in toate erorile de exprimare.
dom'le, un progres se vede. ceva ceva. dar textul este inca stufos, cu explicatii, cu de "care", cu dulcegarii de adolescenta. ce sa spun... "la unii" le place. dar daca autorul textului chiar vrea sa scrie poezie trebuie sa fie mult mai exigent si mai ales sa citeasca poezie scrisa de clasici, contemporani si, evident, de unii care publica pe aici
Am schimbat ceva. Dau și varianta primă ca să vedem unde ajungem. Se întunecă... am aprins făclii să mă găsească gândul, și măștile aruncă umbre prelungi pe perete, ca privirile lor înzidite, ce-nfioară-nserarea cu-ntrebări. Poiana unui gând despre tine înecat sub oceane de apă scufundă zile și inimi albastre de atâta abis.
înclin să cred că lucrurile ar fi fost altfel dacă evenimentul s-ar fi petrecut pe continentul nordamerican. sau cel puțin în California. din punctul de vedere al românilor de aici. dinspre partea isntituțiilor românești sînt nevoit să spun că le lipsește ceva profund și esențial. filosofia și deprinderea cu conceptul de slujire a națiunii române, indiferent de politică sau de interese materiale. și fără acest „organ”, ca și parte vitală a structurii lor interioare, instituțiile românești, înăuntrul sau înafara României sînt practic o nulitate, practic inexistente. Adică, de fapt, nu este nicio diferență dacă ești somalez, botswanian, bangladeshian, burundez sau român. Îmi pare rău să o spun dar acesta este un adevăr trist și copleșitor. Și pînă cînd cel puțin școala de diplomați din România nu se va transforma fundamental, nu există absolut nicio speranță. Va continua să îți fie rușine că ești român pe meleaguri străine. Și asta nu pentru că ești român ci pentru că România este de 22 de ani guvernată și reprezentată peste hotare de tot felul de indivizi dubioși lipsiți de cea mai vagă umbră de patriotism.
o trecere dureroasa dintr-o ipostaza in alta, inadaptabila mediului ostil, o interventie publica pe cord deschis, intr-un one show man ce-si pierde acut ritmul interior vital: "ca niște felii de cer înghețat o scufundare a mîinii într-o tăietură de izvor pînă în carne rotundă rezonanța osului"... inevitabil acest jumping interior ce devasteaza limitele predefinite, propriul echilibru sufletesc: "știam ca trebuie să mă opresc sau poate să fiu zăgazul cuiva mereu orizontal ca o lamă" play free games...
Djamal, multumesc pentru rinduri. Avind in vedere studiile (tale) de specialitate, ti se vor parea poate prea dure unele expresii, dar am mizat pe asta. e doar vorba de un contraceptiv, care imi functioneaza perfect. nepotul lui rameau, am retinut exemplul (e colosal!) cu melcii care se preumbla incetisor tocindu-li-se memoria... c'est la vie! in cochilia mea ma simt insa atit de bine ca nu mai jinduiesc la cochilia altuia, si asta cu cit cochilia mea e cu vedere panoramica spre Riviera franceza ;) asa cum spuneam, memoria imediata mi se pare (in ceea ce ma priveste) contraceptivul perfect...
poate de aceea nici n-am avut senzația că scriu o poezie și poate de aceea și lipsește lirism. dar uneori am așa un chef să scriu despre ce nu pot să scriu, despre ce dacă aș scrie liric ar fi o dulcegărie. da, și eu am obsesia palmelor mele. obrazul a început să mă înșele cu vremea
Și eu, după cum bine spune un antecomentator, tot pentru asta!
Doar pe mine m-ai uitat dar asta desigur că nu se pune.
Felicitări pentru modul cum a evoluat Hermeneia în toți acești ani!
Margas.
"in the pale color of fear" descending "the white wolf of despair" Brrr! Ce imagini! Mă țin bine de stîncă să nu amețesc și s-alunec tot privind monștrii din abisul care se utiă la mine dar se sfărîmă orele de sticlă...
Caline, asa e, frumos indemn si bine asezat in poem. L-am simtit cu fiecare por... doar ca imediat m-am intors la batranul meu Cioran care zicea "lumea e un Nicaieri universal, de aceea nu ai unde pleca niciodata". Cat de discutabile sunt cuvintele lui, nu-i asa? Dar totusi atat de remarcabile... Placut poem, cu atat mi mult cu cat vad deja o mai mare grija asupra modului in care este transmis mesajul, si nu este vorba doar de tehnica poetica. Andu
un text frumos, din păcate total lipsit de originalitate, de la borges la paz, de la dali la unamuno e plină literatura de lucrări de călătorie adevărate, nu e de mirare că Virgil nu citește așa ceva pe Hermeneia, din moment ce autorii menționați nu postează pe aici.
Mai mult, textul abundă de termeni care necesită dicționar ceea ce din partea unui autor cvasi-necunoscut este doar o bravadă.
Pe mine lectura aceasta m-a plictisit și nu a reușit să îmi transmită mai nimic.
În plus, amestecul de timpi ai povestirii și etimologia fluctuantă care aduce a talmeș-balmeș îmi agravează această senzație de încropire pe genunchi... ia de colo, ia de dincolo, mai pune niște regionalisme să nu pară prea (semi) doct... pe care mi-a lăsat-o acest text.
Părerea mea
pff, Cristina, hai, îmi strâng jucăriile. Mulţumesc. Dificil şi cinci, aşa-i. Dar mă voi răzbuna mai abitir, într-un alt episod, pe Adrian! Am zis!
Până atunci, felicitări pentru aşa minunăţie de exerciţiu editorului. Aştept şi eu ca premiu, ca umil participant, praful de pe toba Cristinei.
Legat de "c-un/cu-n", pe intuiţia analogică m-am bazat şi eu. Plus de asta, mi se pare absurd să cadă/dispară al doilea sunet/"u", în loc de primul [cu(1) u(2)n], mai ales când, aşa cum observaţi şi d-voastră, în mai toate cazurile asemănătoare (spre exemplu - "m-ai"), primul sunet este cel care pică. Mergând mai departe de intuiţie, aş spune că, din perspectiva importanţei semanticii, articolul nehotărât trebuie să rămâna neatins, în detrimentul prepoziţiei. Sper să nu mă îşsel prea tare...
Despre "mult"/Nichita/caracter liric - eu dădeam acel exemplu numai şi numai pentru evidenţa lexicală, nu pentru una contextuală. Aveţi dreptate, este evidentă deosebirea lirică. Ei, vedeţi că lirismul nu se reduce la cuvinte? :).
Gândindu-mă, acum, la "cantitativ", recitind versul, da, se poate să nu fie extraordinar de poetic, dar nici apoetic nu este, fie numai şi din materia cantităţii - vânăt, nu cartofi, flori ori alte chestii. Oricum, ce ţin musai să subliniez este: pentru a nu mă judeca greşit pe viitor, eu foloesc de foarte multe ori prozaismul ca un instrument liric intrinsec, pentru a sublinia, prin efect, unele tuşe metaforice, pentru evitarea preţiozităţii şi a patetismului; la fel şi discursul liric - îl alternez cu cel denotativ, comun/banal. Ok, nu a fost cazul acum, în "e mult vânăt". Aici, se pare, e doar un rateu.
Bun. Să vedem cum dăm fluiditate, renunțând la contrast. Fiindcă mă las mai mult în tango. Mulțumesc, știu "Parfum de femeie", dar mai ales Tango to Evora. Și altele. Revăd textul.
.......... :)adrian , fragmentelul asta e chiar reusit. eu cred ca tu ai mult talent la proza. excluzand" trei punctele" de la inceputul paragrafelor, care cred ca sunt asa, de amorul artei, ai scris o chestie draguta si funny.
eu de fapt apreciez cand cineva scrie si reuseste sa ma faca sa termin un text si pe deasupra sa mai si zambesc. deci, penita.......... :)
Lucian – multumesc pentru cadrul acesta viu:) trecerile tale pe aici ma bucura! Cami - pentru sentimente comune si nu numai, iti multumesc... iar despre „tarziu”, sunt sigura ca el nu exista:)
Un fel de război, dinte pentru dinte, acest titlu nu este ludic, deloc.
Cea mai mare audiență în mass media, o atrag, la fel ca și în cazul filmelor cu cele mai mari încasări, observație perfect valabilă și la nivelul lucrărilor cu valențe artistice, imaginile, evenimentele, scenele care ating niveluri colective ale umbrei, fiind fascinante pentru oameni tocmai pentru că îi pun în contact, fie și temporar, cu propriile lor abisuri. Când cenzura nu mai face față presiunilor din inconștient, umbra se infiltrează, se strecoară sinuoasă și irațională, asemenea unui piton uriaș, înfometat. Cazurile cele mai grave sunt acelea în care aspectele colective ale umbrei invadează conștiința. Oricât ne-am strădui, noi oamenii, umbra nu poate fi ferecată în inconștient. Din când în când, ea se manifestă, iese la iveală, scoate capul! Noi, nu-i mai putem tăia degetul arătător...
Vreau sa fiu onest si de aceea zic asa: textul e simpatic, seamana a manifest oarecum, dar disputa din subsol face toate paralele. Asa ceva mai rar, multumesc, Andu
Adriana, mulţumesc frumos, mă bucur mult că ţi-a plăcut. Da, s-ar putea să ai dreptate acolo, la "călare prin împărăţii". Cât despre tăierea ultimelor două versuri, deocamdată simt că e necesar să le las aşa. Mă mai gândesc, oricum
La mulţi ani şi fie ca 2011 să ne aducă tuturor lucrurile pe care le merităm :)
E multă frumusețe și în inima cui caută să vadă și se vede frumusețe. Am rezonat cu acest poem de la început până la capăt. Imagini superbe. Impresionante atât decantarea afectului cât și catharsisul poetic.
Rafael, Multumesc de citirea atenta, ma si duc sa corectez "tatuate CU semne" (era "tatuate DE semne")si "fiinta "LIPSITA DE substanta" (era "fiinta FARA substanta") ... punand in paranteza varianta initiala pentru a nu lasa "fara substanta" :-) comentariul tau. Bobadil.
Am zis eu că mi-i ruşine cu Basarabia mea? O iubesc enorm de mult. Da, economic poate ca e săracă, dar are ea o bogaţie enormă-oameni cu suflet cald, care mai ştiu ce e Neamul , Dorul , Daruirea etc, etc La acest subiect aş vorbi ore , dar nu e momentul potrivit . Nu am nimic împotriva Regulamentului . Ba mai mult- e chiar binegândit Peniţa am vrut s-o darui pentru merite si nici intr-un cazi pentru alte motive mai puţin artistice. Un lucru ,totusi, nu-mi place :principiul comentează dacă comentezi. Daca toţi tac vis-a- vis de poeziile mele ( indrăznesc să le numesc poezii) inseamnă asta ca sa-mi iau valiza si să plec?...şi tacerile vorbesc ...
savuros. excelent simț de observație. remarcabilă și perspectiva platonică din care este privit fenomenul. uneori sînt tentat să cred că, în ciuda primitivismului cultural, este posibil ca toți acești cenzori din perioada comunistă (și nu numai) să fi perceput chiar mai corect valoarea și puterea literaturii decît editorii epocilor economiei de piață.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Well, problema este ca pe mine nu ma doare iar pe tine te doare. Iar daca te doare si ai si erectii (care va sa zica vinjoase) se zice ca e grav si trebuie sa telefonezi la doctor sau la SMURD, sau la ce aveti voi acolo. Deci ia-o mai incet cu sex pistols daca ai probleme cu tensiunea si te mai si doare. Eu grobian nu cred ca am cum sa devin fiindca m-am asigurat la compania de asigurari literare pentru chestia asta si sint acoperit. Cu ego-ul stau bine. Nu e inflamat inca si nici nu doare (ca pe altii sau altele). E bine si sanatos si ma slujeste ori de cite ori este nevoie. Continui sa cred ca textul are calitati si defecte. Daca merita sau nu o penita de aur depinde (asa cum spuneam mai anțărț) de cine o dă. A dat-o Bobadilu'. E penița lui Bobadilu. Cine mai vrea penițe de la Bobadilu' știe de acum cum trebuie să scrie, nu? Pentru că Bobadilu' „simte”, adică se zice că el le simte și dacă le simte asta e pe bune și noi tre' să îl credem. Și la urma urmei de ce să nu îl credem, că toți avem simțul ăla special și misterios pentru poezia de drăgăneală. Ok, enough! Sper să nu îmi zică din nou Bobadilu' că sînt grobian sau kă konfund autorul cu opera. Kă nu konfund. La urma urmei ce are queen margot cu laurențiu, pardon cu Lauryannus..?! Uite cum mi se încurcă plimba-n gură cînd e cu atîția de n și de y. Eu mă sperii cînd văd mulți de n și de y. De exemplu la ..annus. Sînt prea mulți de n. Anyway. Am dovedit also că nu mi-am pierdut simțul humorului. Sper să nu și-l fi pierdut nici autoarea și nici Bobadilu. Nu de alta, da' ar fi păcat.
pentru textul : Lauryannus's Land deVirgil, am incercat sa abordez un alt tip de drama. Mi-am zis ca nu trebuie sa fie neaparat ceva macabru si lugubru in povestea mea ca sa rezoneze intr-un fel sau altul cu cititorul.
pentru textul : Amintiri de pe strada fabricii de zahăr deTitlul l-am ales pentru ca duce cu gandul la copilarie. Amintirile nu sint ale mele, e doar o intamplare relatata pentru a arata ca viata e grea si pentru aia mici, dar ca poti sa treci peste dramele astea majore( mai ales in copilarie) daca iti gasesti alti stalpi de care sa te sustii.
Miza lui, ce am vrut sa spun...nu stiu. Cred ca am incercat mai intai sa-mi ofer mie niste raspunsuri si faptul ca a fost o saptamana grea s-a vazut mult prea bine in toate erorile de exprimare.
dom'le, un progres se vede. ceva ceva. dar textul este inca stufos, cu explicatii, cu de "care", cu dulcegarii de adolescenta. ce sa spun... "la unii" le place. dar daca autorul textului chiar vrea sa scrie poezie trebuie sa fie mult mai exigent si mai ales sa citeasca poezie scrisa de clasici, contemporani si, evident, de unii care publica pe aici
pentru textul : alb gustul de miere al ierbii deAm schimbat ceva. Dau și varianta primă ca să vedem unde ajungem. Se întunecă... am aprins făclii să mă găsească gândul, și măștile aruncă umbre prelungi pe perete, ca privirile lor înzidite, ce-nfioară-nserarea cu-ntrebări. Poiana unui gând despre tine înecat sub oceane de apă scufundă zile și inimi albastre de atâta abis.
pentru textul : Atâta abis deînclin să cred că lucrurile ar fi fost altfel dacă evenimentul s-ar fi petrecut pe continentul nordamerican. sau cel puțin în California. din punctul de vedere al românilor de aici. dinspre partea isntituțiilor românești sînt nevoit să spun că le lipsește ceva profund și esențial. filosofia și deprinderea cu conceptul de slujire a națiunii române, indiferent de politică sau de interese materiale. și fără acest „organ”, ca și parte vitală a structurii lor interioare, instituțiile românești, înăuntrul sau înafara României sînt practic o nulitate, practic inexistente. Adică, de fapt, nu este nicio diferență dacă ești somalez, botswanian, bangladeshian, burundez sau român. Îmi pare rău să o spun dar acesta este un adevăr trist și copleșitor. Și pînă cînd cel puțin școala de diplomați din România nu se va transforma fundamental, nu există absolut nicio speranță. Va continua să îți fie rușine că ești român pe meleaguri străine. Și asta nu pentru că ești român ci pentru că România este de 22 de ani guvernată și reprezentată peste hotare de tot felul de indivizi dubioși lipsiți de cea mai vagă umbră de patriotism.
pentru textul : Scrisoare deschisă a poetului Adrian Munteanu deasteptam sa fiu corectat. aici e vorba de oximoron si repetitie... dar asta e:)
pentru textul : dialog cu mirabeau demulțumesc de trecere, Virgil, îmi face bine și mă onorează.
pentru textul : cuvinte în tempera deo trecere dureroasa dintr-o ipostaza in alta, inadaptabila mediului ostil, o interventie publica pe cord deschis, intr-un one show man ce-si pierde acut ritmul interior vital: "ca niște felii de cer înghețat o scufundare a mîinii într-o tăietură de izvor pînă în carne rotundă rezonanța osului"... inevitabil acest jumping interior ce devasteaza limitele predefinite, propriul echilibru sufletesc: "știam ca trebuie să mă opresc sau poate să fiu zăgazul cuiva mereu orizontal ca o lamă" play free games...
pentru textul : aritmie deDjamal, multumesc pentru rinduri. Avind in vedere studiile (tale) de specialitate, ti se vor parea poate prea dure unele expresii, dar am mizat pe asta. e doar vorba de un contraceptiv, care imi functioneaza perfect. nepotul lui rameau, am retinut exemplul (e colosal!) cu melcii care se preumbla incetisor tocindu-li-se memoria... c'est la vie! in cochilia mea ma simt insa atit de bine ca nu mai jinduiesc la cochilia altuia, si asta cu cit cochilia mea e cu vedere panoramica spre Riviera franceza ;) asa cum spuneam, memoria imediata mi se pare (in ceea ce ma priveste) contraceptivul perfect...
pentru textul : memoria imediatã depoate de aceea nici n-am avut senzația că scriu o poezie și poate de aceea și lipsește lirism. dar uneori am așa un chef să scriu despre ce nu pot să scriu, despre ce dacă aș scrie liric ar fi o dulcegărie. da, și eu am obsesia palmelor mele. obrazul a început să mă înșele cu vremea
pentru textul : palmele bătrînului dezile de moină –
din ultimul țurțure
picură soare
privirea bunicului
la fel de-ncețoșată
Ps. Mâine seară voi reuni toate variantele într-o singură postare. Dacă mai sunt variante, le aștept aici azi și mâine.
pentru textul : Renga deȘi eu, după cum bine spune un antecomentator, tot pentru asta!
pentru textul : vă mai aduceți aminte hermeneia? deDoar pe mine m-ai uitat dar asta desigur că nu se pune.
Felicitări pentru modul cum a evoluat Hermeneia în toți acești ani!
Margas.
"in the pale color of fear" descending "the white wolf of despair" Brrr! Ce imagini! Mă țin bine de stîncă să nu amețesc și s-alunec tot privind monștrii din abisul care se utiă la mine dar se sfărîmă orele de sticlă...
pentru textul : Burden deCaline, asa e, frumos indemn si bine asezat in poem. L-am simtit cu fiecare por... doar ca imediat m-am intors la batranul meu Cioran care zicea "lumea e un Nicaieri universal, de aceea nu ai unde pleca niciodata". Cat de discutabile sunt cuvintele lui, nu-i asa? Dar totusi atat de remarcabile... Placut poem, cu atat mi mult cu cat vad deja o mai mare grija asupra modului in care este transmis mesajul, si nu este vorba doar de tehnica poetica. Andu
pentru textul : The Great Escape deun text frumos, din păcate total lipsit de originalitate, de la borges la paz, de la dali la unamuno e plină literatura de lucrări de călătorie adevărate, nu e de mirare că Virgil nu citește așa ceva pe Hermeneia, din moment ce autorii menționați nu postează pe aici.
pentru textul : Pe străzile Ballinei deMai mult, textul abundă de termeni care necesită dicționar ceea ce din partea unui autor cvasi-necunoscut este doar o bravadă.
Pe mine lectura aceasta m-a plictisit și nu a reușit să îmi transmită mai nimic.
În plus, amestecul de timpi ai povestirii și etimologia fluctuantă care aduce a talmeș-balmeș îmi agravează această senzație de încropire pe genunchi... ia de colo, ia de dincolo, mai pune niște regionalisme să nu pară prea (semi) doct... pe care mi-a lăsat-o acest text.
Părerea mea
pff, Cristina, hai, îmi strâng jucăriile. Mulţumesc. Dificil şi cinci, aşa-i. Dar mă voi răzbuna mai abitir, într-un alt episod, pe Adrian! Am zis!
pentru textul : Antoverb (provocare lingvistică) dePână atunci, felicitări pentru aşa minunăţie de exerciţiu editorului. Aştept şi eu ca premiu, ca umil participant, praful de pe toba Cristinei.
Legat de "c-un/cu-n", pe intuiţia analogică m-am bazat şi eu. Plus de asta, mi se pare absurd să cadă/dispară al doilea sunet/"u", în loc de primul [cu(1) u(2)n], mai ales când, aşa cum observaţi şi d-voastră, în mai toate cazurile asemănătoare (spre exemplu - "m-ai"), primul sunet este cel care pică. Mergând mai departe de intuiţie, aş spune că, din perspectiva importanţei semanticii, articolul nehotărât trebuie să rămâna neatins, în detrimentul prepoziţiei. Sper să nu mă îşsel prea tare...
Despre "mult"/Nichita/caracter liric - eu dădeam acel exemplu numai şi numai pentru evidenţa lexicală, nu pentru una contextuală. Aveţi dreptate, este evidentă deosebirea lirică. Ei, vedeţi că lirismul nu se reduce la cuvinte? :).
Gândindu-mă, acum, la "cantitativ", recitind versul, da, se poate să nu fie extraordinar de poetic, dar nici apoetic nu este, fie numai şi din materia cantităţii - vânăt, nu cartofi, flori ori alte chestii. Oricum, ce ţin musai să subliniez este: pentru a nu mă judeca greşit pe viitor, eu foloesc de foarte multe ori prozaismul ca un instrument liric intrinsec, pentru a sublinia, prin efect, unele tuşe metaforice, pentru evitarea preţiozităţii şi a patetismului; la fel şi discursul liric - îl alternez cu cel denotativ, comun/banal. Ok, nu a fost cazul acum, în "e mult vânăt". Aici, se pare, e doar un rateu.
Mulţumesc pentru revenire.
pentru textul : Cerneluri deBun. Să vedem cum dăm fluiditate, renunțând la contrast. Fiindcă mă las mai mult în tango. Mulțumesc, știu "Parfum de femeie", dar mai ales Tango to Evora. Și altele. Revăd textul.
pentru textul : Tango de.......... :)adrian , fragmentelul asta e chiar reusit. eu cred ca tu ai mult talent la proza. excluzand" trei punctele" de la inceputul paragrafelor, care cred ca sunt asa, de amorul artei, ai scris o chestie draguta si funny.
pentru textul : Norocosul deeu de fapt apreciez cand cineva scrie si reuseste sa ma faca sa termin un text si pe deasupra sa mai si zambesc. deci, penita.......... :)
Lucian – multumesc pentru cadrul acesta viu:) trecerile tale pe aici ma bucura! Cami - pentru sentimente comune si nu numai, iti multumesc... iar despre „tarziu”, sunt sigura ca el nu exista:)
pentru textul : memento deUn fel de război, dinte pentru dinte, acest titlu nu este ludic, deloc.
pentru textul : dinte pentru dinte... deCea mai mare audiență în mass media, o atrag, la fel ca și în cazul filmelor cu cele mai mari încasări, observație perfect valabilă și la nivelul lucrărilor cu valențe artistice, imaginile, evenimentele, scenele care ating niveluri colective ale umbrei, fiind fascinante pentru oameni tocmai pentru că îi pun în contact, fie și temporar, cu propriile lor abisuri. Când cenzura nu mai face față presiunilor din inconștient, umbra se infiltrează, se strecoară sinuoasă și irațională, asemenea unui piton uriaș, înfometat. Cazurile cele mai grave sunt acelea în care aspectele colective ale umbrei invadează conștiința. Oricât ne-am strădui, noi oamenii, umbra nu poate fi ferecată în inconștient. Din când în când, ea se manifestă, iese la iveală, scoate capul! Noi, nu-i mai putem tăia degetul arătător...
Vreau sa fiu onest si de aceea zic asa: textul e simpatic, seamana a manifest oarecum, dar disputa din subsol face toate paralele. Asa ceva mai rar, multumesc, Andu
pentru textul : noi propovăduim un hristos nerăstignit deMi-a plăcut alegoria din unitatea doi. Cam mult "contur", poate, dar na.
pentru textul : jumătăți de icoană deMult, mult prea dulce. Aproape din toate punctele de vedere.
pentru textul : alb gustul de miere al ierbii deAdriana, mulţumesc frumos, mă bucur mult că ţi-a plăcut. Da, s-ar putea să ai dreptate acolo, la "călare prin împărăţii". Cât despre tăierea ultimelor două versuri, deocamdată simt că e necesar să le las aşa. Mă mai gândesc, oricum
pentru textul : Ca să fii cal deLa mulţi ani şi fie ca 2011 să ne aducă tuturor lucrurile pe care le merităm :)
yes, but I'm afraid very few people here really got what I wanted to say
pentru textul : yesterday i learned blonde people kill too deE multă frumusețe și în inima cui caută să vadă și se vede frumusețe. Am rezonat cu acest poem de la început până la capăt. Imagini superbe. Impresionante atât decantarea afectului cât și catharsisul poetic.
pentru textul : Singurătatea lui era atât de frumoasă, deRafael, Multumesc de citirea atenta, ma si duc sa corectez "tatuate CU semne" (era "tatuate DE semne")si "fiinta "LIPSITA DE substanta" (era "fiinta FARA substanta") ... punand in paranteza varianta initiala pentru a nu lasa "fara substanta" :-) comentariul tau. Bobadil.
pentru textul : fericire off-topic deAm zis eu că mi-i ruşine cu Basarabia mea? O iubesc enorm de mult. Da, economic poate ca e săracă, dar are ea o bogaţie enormă-oameni cu suflet cald, care mai ştiu ce e Neamul , Dorul , Daruirea etc, etc La acest subiect aş vorbi ore , dar nu e momentul potrivit . Nu am nimic împotriva Regulamentului . Ba mai mult- e chiar binegândit Peniţa am vrut s-o darui pentru merite si nici intr-un cazi pentru alte motive mai puţin artistice. Un lucru ,totusi, nu-mi place :principiul comentează dacă comentezi. Daca toţi tac vis-a- vis de poeziile mele ( indrăznesc să le numesc poezii) inseamnă asta ca sa-mi iau valiza si să plec?...şi tacerile vorbesc ...
pentru textul : nebunul se priveşte în oglindă desavuros. excelent simț de observație. remarcabilă și perspectiva platonică din care este privit fenomenul. uneori sînt tentat să cred că, în ciuda primitivismului cultural, este posibil ca toți acești cenzori din perioada comunistă (și nu numai) să fi perceput chiar mai corect valoarea și puterea literaturii decît editorii epocilor economiei de piață.
pentru textul : Cenzura cu intenţie şi cea din prostie dePagini