Rima utilizată oferă o tentă apocrifă textului și dă senzația unei lecturi din culegeri de balade și bocete populare. Am observat diferențe mari de valoare între textele postate; îngăduie-mi să îți spun că nu tot ceea ce scrii se poate posta, folosește-ți filtrul autocenzurii. Acest lucru te va ajuta să diferențiezi un diamant de o mărgică de sticlă.

ciudata interpretarea aceasta a comercialului, bobadil. asa cum a fost simtit, exact asa a fost scris textul acesta. se vrea un strigat camuflat intr-o senzualitate neaosa, doar atat. multumesc amandurora pentru semne.

imagini decupate parcă dintr-o serie nouă tip Luis Buñuel ("Câinele andaluz" cel realizat cu Salvator Dali) în care trimiterile suprarealiste depășesc portretele de familie ale pisicilor promise. dintre toate prefer ca realizare "coral amadeus" ... apropos, ai vizitat Muzeul Picasso din Paris?

îmi pare bine, mulțumesc.

Ioana, am corectat. cami, eu iti multumesc. comentariile tale sunt intotdeauna incurajatoare.

Aceasta cantare isi poarta vibratiile spre adancuri. Simt o stare de caramiziu aici, o cuprindere in voaluri dupa o fuga. Incercarea de desprindere din real se transforma intr-o poveste de iubire cereasca, nesfarsita... Imi lipsesc cuvintele potrivite poeziei tale, Daniel...

superba viziune, o scufundare in lumina si o inaltare... sufletele care ne raman se transforma in ingeri. sa ii privim prin cristale. ai ales foarte bine si fotografia, e ca o pierdere de sine, in sine.

eu as zice ca esti tu intr-o pasa proasta astazi bobadile, ceva depresii de duminica...

Hanny, David este și regele meu, dar desigur că tu nu vei putea pricepe asta pentru că, nu-i așa, nu te pricepi la mesajul criptic. Și nu cred că ar fi fost homosexual, nu există în Scriptură nimic care să sugereze asta, bineînțeles dacă nu vrei să confunzi prietenia dintre doi bărbați cu homosexualitatea. Dar oare poate pricepe o femeie prietenia dintre doi bărbați?... mă îndoiesc...

Păi tocmai de conotaţiile tipic feminine vorbim noi aici! Când v-am reproşat că utilizaţi o franceză de dicţionar (sau o "păsărească") m-am referit tocmai la neglijarea conotaţiilor. Ia să privim noi mai atent: "Deschid poarta aşteptării" şi intru singură", zice autoarea noastră (pe care o cunosc foarte bine, nu-mi spuneţi cine e, mi-a fost redactor la trei din cele cinci cărţi tipărite la "Eminescu", am scris şi despre proza şi despre critica ei). Iar dumneavoastră traduceţi: "J'ouvre largement les portes de l'attente/ Et j'y pénètre toute seule". Utilizaţi aici două cuvinte nepotrivite. Primul e "attente", care arată că n-aţi înţeles textul pe care-l traduceţi, pentru că acolo "aşteptare" are mai curând sensul de "răbdare". Puteaţi utiliza "patience", ar fi fost mai potrivit. Cât despre utilizarea lui "pénétrer" în locul obişnuitului şi potrivitului "entrer", asta chiar că e o monstruozitate. Mai ales dacă avem în vedere şi conotaţiile sexuale ale lui "pénétrer"!
Haideţi să vorbim şi despre traduceri care se îndepărtează de original. Nu e nevoie să ne referim la Nerval-Goethe. E suficient să ne amintim cum l-a transpus în română Arghezi pe Baudelaire: arghezianizându-l. Nu comentez dacă e bine sau rău. În cazul cu pricina, prefer textul francez. Dar, ca să revenim la oile noastre, nici Vicenţia Vara nu e Baudelaire, nici dvs. nu sunteţi Arghezi.
Cât despre traducerea poeţilor noştri în alte limbi, să fiţi dvs. sănătos! Cel mai falsificat (cu deosebire la traducerea în franceză!) e Eminescu. Dar sunt şi traduceri foarte bune. Iată aceste versuri, în transpunerea spaniolă a lui Omar Lara /(citez din memorie şi sper să nu greşesc prea mult): "Bosque con tranquillas rias/ Dias passan, vienen dias,/ Joven tu como pareces/ Siempre tu rejuveneces!". Cum i-aş reproşa eu lui Lara că în locul intraductibilelor "vreme" şi "codru" utilizează "dias" şi "bosque"?! În cazul dvs. lucrurile stau, însă, altfel. Chiar dacă nu sunt traducător, am dreptul să v-o spun răspicat.

Un poem calin, cu imagini deosebite. Cand iubim, orice este firesc si nu ne temem de ridicol: "să poată alerga cu mine în parc 3 km sau doar să stea să mă urmărească îmbrățișând un copac" ...si nici de contopirea cu divinitatea: "să transporte apa de pe buzele ei în pumnii mei când mă rog" (o imagine inedita in care se recurge inspirat la simbolul vietii, al regenerarii si al puritatii - apa, oferind aici acestui element primordial si valoare de liant intre doi indragostiti). Poate ar fi bine sa renunti la "chiar si mai mult", sa termini cu "imbratisarea".

e destul de evident chiar si ptr un novice. sperasem sa fiu reprimit cu bratele deschise. nu am gand rau. textul de aici e bun, macar in comparatie cu pseudotextele unde am obs in comentariile dvoastre o mult mai mare ingaduinta.

Adrian, de acord în parte cu ce spui în legătură cu textul, doar cu textul. Celelalte cuvinte, ţin doar de strădania ta de a jigni cu orice preţ , pe care eu am să o trec cu vederea. Lucru care, repet, nu-ţi face ţie faţă.

Eugen.

D-le Virgil Titarenco desigur sustineti o viziune asupra formei poetice (si la nivel lingvistic: lipsa semnelor de punctuatie - cummingsianism desuet dupa parerea mea, o cautare a noului fasaita, dar asta este doar o opinie, î din i - intamplator sunt de acord cu acest fapt) dar nu aveti caderea sa ne-o impuneti. Un comentator penibil :) Cristi PS Am o mica nedumerire : Cu ce ne hraneste toamna? :) Exprimare impiedicata: ploua în eden a nebunie cu care ne hrănește toamna PS2 Retin: copii străvezii printre scîndurile umede ale zilelor Frumos... In rest ...cam atat :)