Încercarea de a fugi din realitatea imediată. Da, cam pe-aici se situează personajele, mă bucur că ai simțit asta, pentru că îmi demonstrează că am cel puțin un cititor atent la ceea ce nu este evident. Altfel, e greu să găsești balanța între a scrie suficient de detașat pentru a vedea ansamblul unei proze, și a crea atmosfera în care cititorul să se piardă totuși... Cred că ai dreptate cu ruperea aceea, mă voi gândi la asta, mulțumesc.
lipsit de importanţă dacă nu aş fi aflat cine conduce taxiul.
viaţa este un instantaneu închis-deschis, este zgomotul pe care îl aud implicit în urechi la fiecare închis-deschis, este clipirea, imagine cu imagine, derulată cu viteza "regulamentară". mi-a plăcut discursul. are ceva marcant. închis-deschis poate semnifica viaţă-moarte, viaţă-moarte. un fior trece prin tine fără să poţi scăpa de reflexia luminii!
este un discurs extraordinar, totul are vitalitate şi totuşi, există teama înaintării prin cuvinte. te întrebi dacă este un film sau chiar realitatea. este acţiune interioară, intensă, deşi pare că se derulează ori se insistă pe o lentoare convenabilă, cum ar fi " în viteza aia să iubeşti o fată neobservată în adolescenţa trăită lent astfel încât să fi rămas tânăr mereu îţi pare rău". şi nu pot să nu remarc o secvenţă cu efect vizual:
"într-o fotosinteză inutilă soarele
din ce în ce mai gri
de fapt este un culoar cu uşi care se dau la o parte
chiar în faţa ta ca şi cum te-ai feri
acoperi ceea ce crezi
ochii tăi în clipa impactului
să-ţi facă loc să treci printre ele
dacă scoţi mâna le-ai putea închide
alta ar fi succesiunea imaginilor din viaţa pe care o vezi
la fiecare mişcare deschis-închis" pe care n-am s-o mai explic. se demonstrează prin sine!
aşa încât, sunt bucuroasă să acord o peniţă. de aur!
felicitări!
Sau poate acolo, pe marginea râului, își caută un loc în care să alunece sub apă... mai caută doar bolovani pe care să și-i îndese în buzunare. Nu-mi vine să cred că au trecut șase luni.
...îmi place la acest text dezinvoltura neforțată, Virgil, versurile au curgerea lor firească spunerii, sunt pline de conținut, un conținut deloc neglijabil, o poema de frondă de seară, când terminând serviciul vrei să îți spui scriind... remarc tonalitatea reușită, pentru că ai mai avut atitudini livrești asemănătoare, dar nu atât de reușite la nivel artistic. recomand,îmi place și mă regăsesc pe alocuri, de aceea îngălbenesc, cu orice risc...
boba, nu mă refeream la text...
sunt sincer întotdeauna, dar te crezi prea subtil și vezi prea multe filme cu eroi...
nu mai bine sugi cola cu paiul?:))
Multumesc, Alma. Nu stiu ce sa iti raspund. Prima carticica e gata, in sertar.:) Acum lucrez la a doua.:) Dorin, multumesc. Nici tu nu stii cat de mult mi-a placut azura li. Dar, poate, daca ma grabesc nitel, ajung sa-ti las un comentariu inainte sa dispara din pagina.:) Va mai astept.
Domnule Sămărghiţan, am încercat să fac un "buchet" pentru această perioadă a postului, dar nu neapărat de a se lua toate împreună ci individual. Pentru a nu face mai multe postări, le-am încadrat pe toate la un loc.
Vă mulţumesc pentru vizită şi apreciere,
Cezar
dacă "dragostea miroase înţepător", atunci, desigur, vom intra cu toţii în laborator ca să ne lăsăm contaminaţi de această substanţă bizară, nu e aşa? sau poate nu, şi vom rămâne liniştiţi, la fel ca şi sticluţele cu capac etanş, de care poate trebuie să ne ferim... oare cum e mai bine? :)
în general mi-am făcut un obicei să nu mai comentez textele lui nicholas dinu pentru că ştiu că nu poate primi critica şi se lasă cu scandal. dar aici uite că am să îmi calc promisiunea (făcută mie), deşi e posibil să primesc o salvă de represalii, dar textul ăsta mă face aşa să mă întreb dacă chiar nu doare cînd poţi să scrii aşa prost. evident, trăim o vreme cînd s-a ajuns să se spună că orice poate fi poezie. dar se pare că unii chiar cred asta. textul este plin de emfatic şi bombstic ieftin. un fel de metaforizare aproape infantilă (vezi chestia cu reporterul, acul, penele şi... grădina condeiului). mai lipsea brotăcelul şi prinţesa sheherezada (vorba lui paul). efectiv am avut senzaţia că dacă depui un mic efort poţi transforma cîntecelul ăsta într-o parodie de genul celor pe care le citeam prin urzica. nicholas are imaginaţie. păcat că nu are talent. sau mai bine zis nu are simţul acela care te face să nu scrii nepoezie.
p.s. şi mai e ceva. îmuierea asta a "condeiului" în sapienţă moralizatoare este teribil de ridicolă. poate singurul loc unde o (mai) poţi folosi sînt manualele de clasa a doua sau cărţile pentru preşcolari. oare este chiar aşa de greu să se înţeleagă că este un turn off ridicol...
observatie obiectiva: spui "Aerul era străfulgerat de o groază de fluturi... Vedeam fluturi peste tot." si la doua randuri "După un timp, a apărut unul." in proza nonsensul nu da bine. apoi, textul imi aminteste de "Cum mi-am petrecut vacanta de vara" a lui T. O. Bobe. imi place stilul dar e "luat".
M-am gîndit mult ce înseamnă "atunci" pentru mine și mi-am dat seama că "atunci" a fost o zi ploiasă în care nici eu nu prea înțelegeam ce se întîmplă, aveam doar șase ani. Era o aniversare și cineva lipsea de la masă. Atunci am comis această primă infracțiune, arăta un pic diferită atunci, dar în esența ei este aceeași. Viața mea a luat un cu totul alt curs și mult timp nu am mai comis fapte de acest gen. A rămas într-un cotlon ghemuită doar foamea pentru povești, deși... am crezut că m-am cumințit dar aniversarea aceea... Locul de la masă Aniversarea A rămas un loc liber la masă, un loc gol; de-acolo pleacă tăcerea întrebîndu-l pe fiecare din casă nu ești tu? În odaia plină de oaspeți un copil tot caută ceva, ceva ce-a pierdut; un gînd zace-n flori dar ele nu vor sau nu pot să-i vorbească și el plînge neștiind ce-a pierdut A mai crescut între timp a învățat că lumea caută de multe ori să îți ia acel ceva la care ții tu cel mai mult, a reușit s-o înfrunte și luptînd s-o oblige să-i dea înapoi tot ce i-a luat dar nu poate nicicum să găsească tăcerea celui plecat de la masă și eu, nu pot să-l fac să vorbească pe-acest copil sălbatic și mut. (publicată pe acest site la 12.05.2006, 23.08.06). Îmi pare rău că acest text nu este reprezentativ, dar nu pot minți postînd altul. Mulțumesc, Solomon.
atenție le verb!
SCRIJELÍ, scrijelésc, vb. IV. Tranz. A face pe o suprafață zgârieturi sau tăieturi superficiale cu o unealtă ascuțită sau tăioasă: a zgâria, a cresta. [Var.: scrijelá vb. I] – Din scrijea (reg. „felie subțire de pâine, de fructe etc.”
textul este chiar plăcut. poate un reproș ar fi folosirea nițeluș cam haotică și fără neparată justificare a timpului verbelor. dar textul are acel plus pe care îl oferă inerent mirajul acelei vîrste. deși eu aș fi evitat să menționez copilăria pe nume. uneori farmecul rezidă în a sugera, nu a declara.
de exemplu (chiar cu riscul minim, și bizar, al modificării sensului) eu aș fi spus:
„în noaptea asta m-am strâns
în pumnii noștri micuți
am plecat la drum prin ninsoarea furioasă
eu cu băscuța mea roșie croșetată
tu cu mine în brațe”
dar pentru izul acela feeric, căruia probabil eu îi sînt vulnerabil, voi oferi o peniță.
Monica, nu am timp acum de un raspuns mai elaborat, cum s-ar cuveni, ma gandeam doar sa-ti spun ca, desi se intelege, e parca ceva care mie mi-a sunat aiurea ca apropiere: fiica vacarului /pastorul de capre. de fapt, cu pastorul de capre/printul desertului chiar n-am nimic, dar de ea nu-mi place in continuare, chiar daca am inteles ce ai vrut sa spui. Si de subtitlu... ma gandeam ca poezia e prea ironica (adica prea ironica fata de subtitlu si restul ciclului), desigur pe deasupra tuturor simbolisticilor... sau asa o vad eu. Oricum, placut, daca nu lasasem asta sa se inteleaga. Si de fapt toate astea le spuneam prin acel "uneori nu te poti abtine" :-) Nu intotdeauna folosesc multe cuvinte... Iar varianta cealalta propusa de tine nu-i rea, dar ti-as spune doar ca nu esti prima care o spui, si nici inedit, si nici nu m-ai face sa rezonez de nici o culoare. Prin urmare... tu alegi :-)
Eh, a venit si vremea decernarii premiului bobadilic de parodie. Marturisesc ca am fost onorat de o participare aleasa, dar stim cu totii ca nu poate fi decat un singur castigator. Acesta (aceasta) este maia cusco, pentru perceptia literara a acestei parodii, chiar daca, asa cum bine a sesizat Alma, strofele sunt inegale ca valoare, dar sunt maiastre si la obiect, parerea mea. sa recunoastem, e greu sa parodiezi asa ceva, iar maia reuseste asta cu gratie. Lui aalizei ii acord ca premiu de consolare aprecierea mea feng-shui iar lui sixtus o zi de maine care va veni .Dezvoltarea in serie a lui moi va ramane de referinta pentru mine, ar trebui un alt fel de premiu pentru asa ceva, chiar ma gandesc. Astept pe adresa de contact din pagina de autor modalitatea cea mai convenabila de decernare a acestui premiu pentru castigatoarea mea, maia cusco. Felicitarile si multumirile mele voua, Andu
incerc sa nu fac judecati personale. nu cred ca a fi naiv este neaparat un defect. dar ma refeream la text. si ai dreptate cind spui "în mintea ta se creează acel univers, acele imagini din care ia naștere poezia". pasul in plus care este reprezentat de arta in general, si poezie in cazul de fata, este cel prin care reusesti sa transmiti sau sa generezi si in mintea celui ce citeste ceva asemanator. parerea mea.
Mulţumesc Alina. (Eu visam să scriu mai multe descrieri de natură şi modelul meu era Sadoveanu. Nu cred că acest lucru se mai observă acum.) Dar tot un fel de descriere e şi această povestioară, un fel de pictură poate, cum sugerează Virgil. Cât despre volum, sincer, cred că ar fi prea eclectic. "Arta este acel ceva prin care formele devin stil".
superb. Mi-a adus aminte de Oradea. Oradea are o tristete aparte. mai ales cind ploua. mai ales in februarie, cind e mult noroi si peretii aceia grosi ai caselor se string, se aduna in jurul propriei nefericiri reci, medieval-muncitoresti. nu putem fi decit atit de nefericiti decit cit am fost invatati sa fim. nimic mai mult.
Am citit cu plăcere, ca de fiecare dată, cu plăcere.
Foarte frumoase aceste versuri:
„Într-o noapte luminos ca un tub de neon/ a intrat în poemul la care lucram/ tatăl meu ţăranul Morar V. Ion/ câmpia trâgând-o după el ca pe-un ham// Gânditor a pipăit fiecare cuvânt/ ca la târg când cumperi o căciulă de miel/ aşezat pe-un vers ca pe un prag de pământ/ azvârlea cu lopata lumină pe el// A doua zi dimineaţa mai alb ca un crin/ cu un secol de ierni purtându-le-n spate/ hainele mirosindu-i a căpiţe de fân// Puse pe colinele căii ferate/ caldă vara peste noi ca un tainic fiord/ tata-i plecat într-o bibliotecă din nord”.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Dana, Linea: Tăietor de sare sclipește marea în privirile lui. e de Dincolo, nu? Pentru că eu n-am mai văzut așa ceva.
pentru textul : Culori deerate: 1)isi propune si 2) unei anumite tendinte...cea a individualismului.
pentru textul : Povestiri de la Borta Rece deÎncercarea de a fugi din realitatea imediată. Da, cam pe-aici se situează personajele, mă bucur că ai simțit asta, pentru că îmi demonstrează că am cel puțin un cititor atent la ceea ce nu este evident. Altfel, e greu să găsești balanța între a scrie suficient de detașat pentru a vedea ansamblul unei proze, și a crea atmosfera în care cititorul să se piardă totuși... Cred că ai dreptate cu ruperea aceea, mă voi gândi la asta, mulțumesc.
pentru textul : Fuga dein orasul lipsit de viata dar plin de miscare mereu de Craciun nascandu-se si ucis inevitabil la Paste...
pentru textul : perpetuum mobile delipsit de importanţă dacă nu aş fi aflat cine conduce taxiul.
pentru textul : viaţa într-o cabină de taxi deviaţa este un instantaneu închis-deschis, este zgomotul pe care îl aud implicit în urechi la fiecare închis-deschis, este clipirea, imagine cu imagine, derulată cu viteza "regulamentară". mi-a plăcut discursul. are ceva marcant. închis-deschis poate semnifica viaţă-moarte, viaţă-moarte. un fior trece prin tine fără să poţi scăpa de reflexia luminii!
este un discurs extraordinar, totul are vitalitate şi totuşi, există teama înaintării prin cuvinte. te întrebi dacă este un film sau chiar realitatea. este acţiune interioară, intensă, deşi pare că se derulează ori se insistă pe o lentoare convenabilă, cum ar fi " în viteza aia să iubeşti o fată neobservată în adolescenţa trăită lent astfel încât să fi rămas tânăr mereu îţi pare rău". şi nu pot să nu remarc o secvenţă cu efect vizual:
"într-o fotosinteză inutilă soarele
din ce în ce mai gri
de fapt este un culoar cu uşi care se dau la o parte
chiar în faţa ta ca şi cum te-ai feri
acoperi ceea ce crezi
ochii tăi în clipa impactului
să-ţi facă loc să treci printre ele
dacă scoţi mâna le-ai putea închide
alta ar fi succesiunea imaginilor din viaţa pe care o vezi
la fiecare mişcare deschis-închis" pe care n-am s-o mai explic. se demonstrează prin sine!
aşa încât, sunt bucuroasă să acord o peniţă. de aur!
felicitări!
Sau poate acolo, pe marginea râului, își caută un loc în care să alunece sub apă... mai caută doar bolovani pe care să și-i îndese în buzunare. Nu-mi vine să cred că au trecut șase luni.
pentru textul : jurnal de nesomn V de...îmi place la acest text dezinvoltura neforțată, Virgil, versurile au curgerea lor firească spunerii, sunt pline de conținut, un conținut deloc neglijabil, o poema de frondă de seară, când terminând serviciul vrei să îți spui scriind... remarc tonalitatea reușită, pentru că ai mai avut atitudini livrești asemănătoare, dar nu atât de reușite la nivel artistic. recomand,îmi place și mă regăsesc pe alocuri, de aceea îngălbenesc, cu orice risc...
pentru textul : ce nu mă interesează este dragostea II deboba, nu mă refeream la text...
pentru textul : octopus desunt sincer întotdeauna, dar te crezi prea subtil și vezi prea multe filme cu eroi...
nu mai bine sugi cola cu paiul?:))
Multumesc, Alma. Nu stiu ce sa iti raspund. Prima carticica e gata, in sertar.:) Acum lucrez la a doua.:) Dorin, multumesc. Nici tu nu stii cat de mult mi-a placut azura li. Dar, poate, daca ma grabesc nitel, ajung sa-ti las un comentariu inainte sa dispara din pagina.:) Va mai astept.
pentru textul : Căsuțe umblătoare deDomnule Sămărghiţan, am încercat să fac un "buchet" pentru această perioadă a postului, dar nu neapărat de a se lua toate împreună ci individual. Pentru a nu face mai multe postări, le-am încadrat pe toate la un loc.
pentru textul : Postul Mare deVă mulţumesc pentru vizită şi apreciere,
Cezar
dacă "dragostea miroase înţepător", atunci, desigur, vom intra cu toţii în laborator ca să ne lăsăm contaminaţi de această substanţă bizară, nu e aşa? sau poate nu, şi vom rămâne liniştiţi, la fel ca şi sticluţele cu capac etanş, de care poate trebuie să ne ferim... oare cum e mai bine? :)
semn de lectură, am citit cu plăcere.
pentru textul : laborator deîn general mi-am făcut un obicei să nu mai comentez textele lui nicholas dinu pentru că ştiu că nu poate primi critica şi se lasă cu scandal. dar aici uite că am să îmi calc promisiunea (făcută mie), deşi e posibil să primesc o salvă de represalii, dar textul ăsta mă face aşa să mă întreb dacă chiar nu doare cînd poţi să scrii aşa prost. evident, trăim o vreme cînd s-a ajuns să se spună că orice poate fi poezie. dar se pare că unii chiar cred asta. textul este plin de emfatic şi bombstic ieftin. un fel de metaforizare aproape infantilă (vezi chestia cu reporterul, acul, penele şi... grădina condeiului). mai lipsea brotăcelul şi prinţesa sheherezada (vorba lui paul). efectiv am avut senzaţia că dacă depui un mic efort poţi transforma cîntecelul ăsta într-o parodie de genul celor pe care le citeam prin urzica. nicholas are imaginaţie. păcat că nu are talent. sau mai bine zis nu are simţul acela care te face să nu scrii nepoezie.
pentru textul : risipitorii de litere dep.s. şi mai e ceva. îmuierea asta a "condeiului" în sapienţă moralizatoare este teribil de ridicolă. poate singurul loc unde o (mai) poţi folosi sînt manualele de clasa a doua sau cărţile pentru preşcolari. oare este chiar aşa de greu să se înţeleagă că este un turn off ridicol...
observatie obiectiva: spui "Aerul era străfulgerat de o groază de fluturi... Vedeam fluturi peste tot." si la doua randuri "După un timp, a apărut unul." in proza nonsensul nu da bine. apoi, textul imi aminteste de "Cum mi-am petrecut vacanta de vara" a lui T. O. Bobe. imi place stilul dar e "luat".
pentru textul : Despre cum n-am prins eu fluturi... deM-am gîndit mult ce înseamnă "atunci" pentru mine și mi-am dat seama că "atunci" a fost o zi ploiasă în care nici eu nu prea înțelegeam ce se întîmplă, aveam doar șase ani. Era o aniversare și cineva lipsea de la masă. Atunci am comis această primă infracțiune, arăta un pic diferită atunci, dar în esența ei este aceeași. Viața mea a luat un cu totul alt curs și mult timp nu am mai comis fapte de acest gen. A rămas într-un cotlon ghemuită doar foamea pentru povești, deși... am crezut că m-am cumințit dar aniversarea aceea... Locul de la masă Aniversarea A rămas un loc liber la masă, un loc gol; de-acolo pleacă tăcerea întrebîndu-l pe fiecare din casă nu ești tu? În odaia plină de oaspeți un copil tot caută ceva, ceva ce-a pierdut; un gînd zace-n flori dar ele nu vor sau nu pot să-i vorbească și el plînge neștiind ce-a pierdut A mai crescut între timp a învățat că lumea caută de multe ori să îți ia acel ceva la care ții tu cel mai mult, a reușit s-o înfrunte și luptînd s-o oblige să-i dea înapoi tot ce i-a luat dar nu poate nicicum să găsească tăcerea celui plecat de la masă și eu, nu pot să-l fac să vorbească pe-acest copil sălbatic și mut. (publicată pe acest site la 12.05.2006, 23.08.06). Îmi pare rău că acest text nu este reprezentativ, dar nu pot minți postînd altul. Mulțumesc, Solomon.
pentru textul : ce am scris "atunci" deatenție le verb!
SCRIJELÍ, scrijelésc, vb. IV. Tranz. A face pe o suprafață zgârieturi sau tăieturi superficiale cu o unealtă ascuțită sau tăioasă: a zgâria, a cresta. [Var.: scrijelá vb. I] – Din scrijea (reg. „felie subțire de pâine, de fructe etc.”
textul este chiar plăcut. poate un reproș ar fi folosirea nițeluș cam haotică și fără neparată justificare a timpului verbelor. dar textul are acel plus pe care îl oferă inerent mirajul acelei vîrste. deși eu aș fi evitat să menționez copilăria pe nume. uneori farmecul rezidă în a sugera, nu a declara.
de exemplu (chiar cu riscul minim, și bizar, al modificării sensului) eu aș fi spus:
„în noaptea asta m-am strâns
în pumnii noștri micuți
am plecat la drum prin ninsoarea furioasă
eu cu băscuța mea roșie croșetată
tu cu mine în brațe”
dar pentru izul acela feeric, căruia probabil eu îi sînt vulnerabil, voi oferi o peniță.
pentru textul : din băscuța roșie am scos iepurașul deDa Silvia.
Dar cred ca mai merge si asa:
Să trăieşti murind în fiecare clipă
pentru textul : Aforemă (variantă – reloaded) de-Foşnetul mătăsos al nisipului-
Ionut Mustata, multumesc, ai intuit bine pledoaria unui divort privit prin ochii copilului jurist obligat sa aleaga.
pentru textul : kașmir deatât de mult s-a schimbat Curtea Veche?!
sunt curioasă cum ar fi "să batem în ziduri
ca în mașinile de scris "!
transpunere clară a "faptei" nelipsită de regret secondat de o tentă de ironie.
pentru textul : prânz în curtea veche deMonica, nu am timp acum de un raspuns mai elaborat, cum s-ar cuveni, ma gandeam doar sa-ti spun ca, desi se intelege, e parca ceva care mie mi-a sunat aiurea ca apropiere: fiica vacarului /pastorul de capre. de fapt, cu pastorul de capre/printul desertului chiar n-am nimic, dar de ea nu-mi place in continuare, chiar daca am inteles ce ai vrut sa spui. Si de subtitlu... ma gandeam ca poezia e prea ironica (adica prea ironica fata de subtitlu si restul ciclului), desigur pe deasupra tuturor simbolisticilor... sau asa o vad eu. Oricum, placut, daca nu lasasem asta sa se inteleaga. Si de fapt toate astea le spuneam prin acel "uneori nu te poti abtine" :-) Nu intotdeauna folosesc multe cuvinte... Iar varianta cealalta propusa de tine nu-i rea, dar ti-as spune doar ca nu esti prima care o spui, si nici inedit, si nici nu m-ai face sa rezonez de nici o culoare. Prin urmare... tu alegi :-)
pentru textul : poveste de dragoste între fiica văcarului și prințul deșertului deEh, a venit si vremea decernarii premiului bobadilic de parodie. Marturisesc ca am fost onorat de o participare aleasa, dar stim cu totii ca nu poate fi decat un singur castigator. Acesta (aceasta) este maia cusco, pentru perceptia literara a acestei parodii, chiar daca, asa cum bine a sesizat Alma, strofele sunt inegale ca valoare, dar sunt maiastre si la obiect, parerea mea. sa recunoastem, e greu sa parodiezi asa ceva, iar maia reuseste asta cu gratie. Lui aalizei ii acord ca premiu de consolare aprecierea mea feng-shui iar lui sixtus o zi de maine care va veni .Dezvoltarea in serie a lui moi va ramane de referinta pentru mine, ar trebui un alt fel de premiu pentru asa ceva, chiar ma gandesc. Astept pe adresa de contact din pagina de autor modalitatea cea mai convenabila de decernare a acestui premiu pentru castigatoarea mea, maia cusco. Felicitarile si multumirile mele voua, Andu
pentru textul : două mâini desă fim serioși. acest text nu merită o peniță de aur. nu fac decît să încerc să scriu. nu e nicio rușine în a încerca.
pentru textul : ca din greșeală dema tem ca poezia asta e doar foarte frumoasa.
pentru textul : memory house deincerc sa nu fac judecati personale. nu cred ca a fi naiv este neaparat un defect. dar ma refeream la text. si ai dreptate cind spui "în mintea ta se creează acel univers, acele imagini din care ia naștere poezia". pasul in plus care este reprezentat de arta in general, si poezie in cazul de fata, este cel prin care reusesti sa transmiti sau sa generezi si in mintea celui ce citeste ceva asemanator. parerea mea.
pentru textul : Dincolo de horele, orele... dePaul Blaj ai un mod ciudat de a urmari binele cuiva. Fie si al Hermeneii.
pentru textul : Boierismul - necenzurat ludic deAm modificat si am adaugat si "transparenta" asa am simtit ca suna mai curgator. multumesc, erika
pentru textul : Răstălmăcire deMulţumesc Alina. (Eu visam să scriu mai multe descrieri de natură şi modelul meu era Sadoveanu. Nu cred că acest lucru se mai observă acum.) Dar tot un fel de descriere e şi această povestioară, un fel de pictură poate, cum sugerează Virgil. Cât despre volum, sincer, cred că ar fi prea eclectic. "Arta este acel ceva prin care formele devin stil".
pentru textul : Pe Volga liniştită desuperb. Mi-a adus aminte de Oradea. Oradea are o tristete aparte. mai ales cind ploua. mai ales in februarie, cind e mult noroi si peretii aceia grosi ai caselor se string, se aduna in jurul propriei nefericiri reci, medieval-muncitoresti. nu putem fi decit atit de nefericiti decit cit am fost invatati sa fim. nimic mai mult.
pentru textul : story of a city denu stiu cit e de deschis dar merci de trecere
pentru textul : extemporal la limba română I deghici ca esti fata desteapta
pentru textul : nonșalanța iubirii deAm citit cu plăcere, ca de fiecare dată, cu plăcere.
Foarte frumoase aceste versuri:
pentru textul : Zăpezile de altadată de„Într-o noapte luminos ca un tub de neon/ a intrat în poemul la care lucram/ tatăl meu ţăranul Morar V. Ion/ câmpia trâgând-o după el ca pe-un ham// Gânditor a pipăit fiecare cuvânt/ ca la târg când cumperi o căciulă de miel/ aşezat pe-un vers ca pe un prag de pământ/ azvârlea cu lopata lumină pe el// A doua zi dimineaţa mai alb ca un crin/ cu un secol de ierni purtându-le-n spate/ hainele mirosindu-i a căpiţe de fân// Puse pe colinele căii ferate/ caldă vara peste noi ca un tainic fiord/ tata-i plecat într-o bibliotecă din nord”.
Pagini